Marți, 27 aprilie 2021. Tocmai am citit că: Nu a existat niciun semn de contagiere după concertul-test organizat pe 27 martie în Barcelona. Cei 5.000 de spectatori au purtat măști, însă fără să păstreze distanta, au afirmat organizatorii, potrivit AFP. Test făcut într-o Spanie care a anunțat până azi fix 3.488.469 de infectări cu noul coronovirus și fix 77.737 decese „asociate Covid-19” (conform https://www.worldometers.info/coronavirus/). În Spania azi nu mai sunt decese „asociate Covid-19”. Asta înseamnă că noul coronavirus s-a retras natural în neant în Spania? Nu, tot azi s-a făcut caz de pașaportul de vaccinat, i se spune, „certificatul verde folosit la nivel european”, care va intra în funcțiune în luna iunie, și de faptul că România este „în graficul” stabilit la nivel european cu privire la implementarea acestui certificat (e drept, el nu va avea deocamdată valoare pe plan intern). Sigur, nu s-a pus problema vaccinării celor 5.000 de spectatori spanioli testați.
Tot azi, Președintele Comitetului național de coordonare a activităților privind imunizarea anti-COVID, Valeriu Gheorghiță, a anunțat ca 25.178 de persoane s-au infectat cu Covid-19, după ce s-au vaccinat… Ce să mai înțelegi din anul trecut din martie 2020 până azi, an distrus de restricțiile anti-Covid luate? În Suedia (și Belarus) „celebrul” Covid-19 a avut statut de nou tip de gripă sezonieră, medicii de acolo n-au politizat „fenomenul”, restricțiile au fost simbolice (nici măcar masca n-a fost obligatorie), viața a decurs normal, economia n-a avut de suferit, acolo n-a ajuns nebunia colectivă legată de pandemie.
Eu aștept în continuare imunizarea „de turmă” în România, am sperat că ea va veni prin dispariția de la sine a Covid-19 (ca orice gripă sezonieră, care durează un an), n-a dispărut, sper să se atingă marja de vaccinare de 50 la sută din populație și să fim naibii lăsați în pace de guvernanți să ne trăim viața „așa cum ne-a fost dată, în libertate și demnitate”, pe cât posibil, după puteri, să reintrăm în normal…
De când cu masca și distanțarea, „rata de infectare la mia de locuitori”, carantinarea și starea de alertă, am abandonat toate proiectele (care de regulă apăreau din mers; nu mă refer numai la proiectele mele literare), nu mă mai simt în stare nici până să merg la București (de la Brașov), la domiciliul stabil, să preiau măcar plicurile poștale primite (plătesc pentru pereți serviciile pe internet: gaz, curent electric, internet, cablu TV, gunoi). Mă achit exclusiv online de îndatoririle față de revista Viața Românească, făcând caz de „telemuncă” (prin bunăvoința colegilor, care se ocupă și de distribuirea ei, nu numai de corectură)… Culmea, prelungirea frigului la Brașov m-a dezarmat și moral – nu numai că nu mai urc pe munte (la vârf e zăpadă și e ghețuș), dar sufăr și pentru vegetația de acasă, care stă cu capul la cutie, abia dacă a dat în muguri. M-am uitat pe aplicația Atlas, aici, unde locuiesc în Brașov sunt la 660 de metri, lângă pădure, umezeala ține și ea în loc vegetația (deja mușchiul a înlocuit iarba într-o parte din grădinițele noastre). E o stare apăsătoare, frig și frică de infecție cu nou coronavirus (degeaba bravezi), nu se mai termină.
Am luat seama că deșertăciunea și zădărnicia au trecut pe primul plan și la masa de scris, parcă nimic nu mai merită, nici să scrii și nici să citești (deși pe mine scrisul și cititul m-au ținut în viață până să apară acest fals apocaliptic nou coronavirus). Nu te mai poți motiva, scrii doar pentru sertar, pe cititori nu-i mai poți număra nici pe degete. Până la finalul anului 2019 mă mai bucuram de câte o deplasare la o întâlnire scriitoricească în întreaga țară, la o manifestare literară, mă mai eliberam de umilință și orgoliu, acum… Mă lasă rece „reuniunile culturale” pe Meet sau Zoom, pe internet (chiar dacă sunt participanți din lumea întreagă și are audiență pe tot globul), nu mă pot concentra la ce se tot spune sau se citește. Că trăiesc degeaba, acesta e sentimentul cotidian. Trec zilele frunzărind pe internet, pe mobil sau laptop, știri (sunt scârbit de viața politică de la noi) și citind din cărți (poezie și proză de la noi și tot felul de traduceri), așezat pe canapea. Rar mai scriu câte un vers onorabil pentru sertar și răspund la invitațiile la colaborare (la anchete ale revistelor; sau cu poeme inedite și texte la rubrici pe care le mai am).
Nu văd cum aș putea să ies din această stare de inconfort sufletesc, sper să nu intru în criză.
***
Citez:
După ce au ajuns pe Dealul Golgota, L-au pironit la mâini și la picioare, fiind răstignit pe o cruce (pe care era scris I.N.R.I. = Iesus Nazarenus Rex Iudaeorum, ceea ce se traduce prin Iisus Nazarineanul Regele Iudeilor) și fiind înălțată în fața tuturor oamenilor, alături de cei doi condamnați. Evreii și soldații romani Îl batjocoreau…
La 3 după-amiază, Iisus striga cu glas tare Tatălui Său, că și-a îndeplinit sarcina pe Pământ și ca Duhul să plece din corp („Eli, Eli lama sabactani?” = Dumnezeul meu pentru ce m-ai părăsit?).
Iisus se arată femeilor mironosițe după Înviere: „Dar când mergeau ele să vestească ucenicilor, iată Iisus le-a întâmpinat, zicând: Bucurați-vă! Iar ele, apropiindu-se, au cuprins picioarele Lui și I s-au închinat. Atunci Iisus le-a zis: Nu vă temeți. Duceți-vă și vestiți fraților Mei, ca să meargă în Galileea, și acolo Mă vor vedea.” — Matei 28:9-10.
„Iar cei unsprezece ucenici au mers în Galileea, la muntele unde le poruncise Iisus (Toma, unul din cei doisprezece apostoli, cel numit Geamănul, nu era cu ei când a venit Iisus). Și vazându-L, I s-au închinat, ei care se îndoiseră. Și apropiindu-Se Iisus le-a vorbit lor, zicând : Da-tu-Mi-s-a toată puterea în Cer și pe Pământ. Drept aceea, mergând învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh!” — Matei 28:16-20.
Învierea lui Iisus Hristos (Învierea Domnului) este un fundament doctrinar și ritual pentru credința creștină – ortodoxă, catolică și protestantă. Este practic temelia bisericii pe care o cunoaștem astăzi…
Hristos a Înviat, oameni buni! Sfintele Paști cu bucurie!
0 Comments