A trecut cu bine Noaptea Sfântului Apostol Andrei și prima zi a Anului Nou dacic. Mulțumiri Mara, Radu Humor, Tudor Cicu

Miercuri, 30 noiembrie 2011. A trecut cu bine Noaptea Sfântului Apostol Andrei:”Noaptea Sf. Andrei, care e si Prima Noapte a Anului Nou Dacic, este noaptea in care se deschid cerurile, pentru ca acum se intalnesc Cele Vazute, cu Cele Nevazute, Lumina cu Intunericul, Ingerii cu Demonii, Cerurile de Sus, cu Cerurile de Jos… Zamolxe spune ca in aceasta noapte incepe un alt timp, de fapt, se innoieste timpul, e noaptea in care se nasc si mor Armonia si Haosul, din Om si din Univers… Ce e inauntru, e si in afara…  Aceasta noapte se spune ca ar fi cea in care duhurile malefice numite in traditia populara strigoi, moroi sau pricolici – au o putere mai mare decat in restul anului si sosesc printre oameni sa le faca rau”… Morții noștri n-au dat peste noi. Azi e prima zi a Anului Nou dacic. Sună atât de straniu. De când fenomenul ezoteric a luat amploare în România, aflăm toate minunile. „Tot de Sfantul Andrei, datorita transparentei granitelor dintre lumi, se dezleaga secrete, se descopera autorii unor crime sau ale unor furturi. Acum se fac previziuni pentru anul urmator: daca in aceasta noapte este senin si cald va fi o iarna blanda, iar daca este ger va fi o iarna grea”. N-am auzit azi decât de secretul descoperit de toată lumea în România, că o maică stareță  „Sebastiana” (de la Mănăstirea Tăriceni, din Episcopia Sloboziei și Călărașilor) a născut, la 40 de ani, două fetițe și a anunțat că se retrage din viața monahală (tatăl gemenelor fiind un mirean). În general nu înțeleg emoția românilor în fața unui asemenea caz, știindu-se că mulți dintre marii noștri duhovnici s-au retras la mănăstire după ce au avut o familie a lor, cu mulți copii chiar. Maica stareță se va putea întoarce oricând la mănăstire, după ce-și va crește fetele, dacă dorește… Alt secret? Că e în prag să se prăbușească euro (România nu e în zona euro), gluma s-a îngroșat: „Intram intr-o perioada critica de 10 zile pentru a pune la punct reactia Uniunii Europene la criza”, a declarat azi, miercuri, comisarul european pentru economie si politica monetara, Olli Rehn: liderii financiari ai guvernelor din uniunea monetara au convenit consolidarea resurselor fondului de stabilitate si au admis ca ar putea fi nevoiti sa apeleze la FMI pentru a evita dezastrul. Atenție: „Bancile europene vand titluri de stat si evita sa imprumute guvernele, iar pentru institutiile financiare din tarile din sudul Europei retragerile de depozite se transforma treptat intr-un trend. Situatia alimenteaza temerile legate de supravietuirea monedei euro”. Urmarea? „Companiile internationale se pregatesc de o prabusire a monedei euro, din cauza ca liderii europeni nu au ajuns inca la un acord privind rezolvarea crizei”. În privința Sfântului Andrei: Sfantul Andrei, parintele spiritual al romanilor a fost ucenic al Sfantului Ioan Botezatorul, apoi l-a urmat pe Iisus devenind „cel dintai chemat”. El a predicat in tinutul Scythia Minor (Dobrogea), traind pe teritoriul judetului Constanta de azi. A fost martirizat, la 30 noiembrie, anul 60, in timpul domniei Imparatului Nero, fiind rastignit cu capul in jos pe o cruce in forma de X, care de atunci este numita „Crucea Sfantului Andrei”. 30 noiembrie, sarbatoarea Sfantului Apostol Andrei are o semnificatie deosebita pentru poporul roman deoarece Sfantul Andrei este cel care a adus crestinismul pe meleagurile noastre, fiind considerat patronul spiritual al romanilor si ocrotitorul Romaniei. Obiceiurile legate de noaptea de 29/30 noiembrie, sunt o impletire a sarbatorii crestine cu vechile ritualuri dacice, poporul atribuindu-i Sfantului Andrei trasaturi de divinitate precrestina, acesta devenind personificarea divina a lupului solar.

Ce ne spune Zamolxe (sau Zalmoxe), în ritualul ascuns, în ziua Anului Nou dacic, azi, „cu fața la altar, primind Puterea Gândului Nerostit al lui Dumnezeu, dar și Puterea Cuvântului care Naște”:

„Coboara in Inima ta

Vocea Dumnezeului din Ceruri

Si vei vedea Nevazutul,

Vei auzi Ceea ce nu poate fi auzit,

Vei rosti Ceea ce nu poate fi rostit pe Pamant… „

Anul Nou dacic aduce armonii nesperate cu Universul: „Aceste Armonii simbolizeaza acum o Noua Trecere, intr-un Timp care incepe… intr-un alt Cer energetic, un Cer pe care Shiva si Zamolxe il numesc Cerul Avaktaraja”. Ce mai spun acum Zamolxe și Shiva:

“Ce e Sus, e si Jos.

Ce e Deasupra e si Dedesupt.

Ce e in Afara e si Inauntru.

Ce e in Mine, e in Tot .

Eu Sunt in Mine, Eu Sunt in Tot.

Eu Sunt Unul , Eu Traiesc in Tot“.

***

Sunt impresionat de comentariile de aici, de la pagina mea online de ieri, semnate de „Mara” (care e emigrată) și Radu Humor – au răbdare să se concentreze la texte valoroase. Amândoi le-au încheiat cu La mulți ani, România – la Ziua noastră Națională de mâine. Le mulțumesc. Vă rog să vă întoarceți la ziua de ieri și să le citiți neapărat comentariile, dacă nu le-ați citit deja. Fiindcă suntem pe un blog literar, transcriu aici comentariul de ieri al aceluiași scriitor discret Tudor Cicu (în fotografie, mai jos, alături de poetul aniversat mâine, Marin Ifrim), fidel acestui blog:

Printre alte metode de a învinge un popor (de a renunţa la poezie), e şi discuţia avută azi cu prietenul meu Marin Ifrim (înainte de 1 decembrie, zi devenită celebră, şi care e şi ziua lui de naştere), acelaşi M.I. cunoscut vouă din pamfletele Jurnalului de Vrancea, cel care deja a renunţat a mai scrie poezie, deşi pledoaria mea pentru a continua să trăieşti în poezie, nu l-a convins. Pe scurt: Un suflet mare, întotdeauna tulbură nedumeririle din jurul său. În căutarea adevărului: „Dilema e aceeaşi – /A fi sau a nu fi:/ de-o parte e lumina,/ de alta – bezna şi…” (Vasile Tărâţeanu: Hamlet). Tot citindu-i pe unii şi alţii, încep să mă conving că oamenii nu-s decât simple reprezentări ale binelui sau răului. „Numai iubind / numai urlând viaţa”, spunea Nichita, poţi arăta celor din preajma ta că ultimul cerc înscris de Arhimede pe nisip s-a umplut cu nedumerirea celor care nu credeau în ecuaţia Timpului, în care o simplă lespede pe un mormânt (vă puteţi imagina?) a acoperit una dintre marile enigme ale omenirii. Ca şi cum (după sugestia poetului Maiakovski) Dumnezeu, cu o minunată lingură de argint scormoneşte în „urechea astrală”. Şi atunci? La ce bun să continui a scrie poezie, spunea bunul meu prieten? O limbă, e un palat al amintirilor (asta o spunea tot un poet, nu?). Închid şi eu uşa răstălmăcirilor de tot felul, pentru a nu ne prinde timpul, când îşi strigă mierlele serii, puii. După cum ne despoaie destinul, aruncându-ne la habele mărginaşe, ai crede că, această mână cu care am căutat să vă scriu totul despre acest adevăr, e securea ridicată în faţa căreia cititorii mei au rămas din acea clipă în genunchi. Viteza viperei cu corn, din rândurile pe care le descriu, este cu mult mai mare decât viteza verbului meu în mişcare. E ca şi cum cititorul, ajuns la acel pasaj, ca şi în acela al romanului dostoievskian, prin care sergentul din parcul K. poate constitui o alternativă la duplicitatea lui Raskolnikov aflat în ajunul crimei, rosteşte: „Mi se pare că nu aiurez, totul pare să fie real”. E funia de care se agaţă eroul lui Dostoievski, şi începe să spere aruncând, din toată puterea, acele cuvinte care ar putea să ne scoată din minţi: „Cât de ticălos e omul!”. Băiat visător ce sunt (după sugestia domnişoarei Estela, din „Marile speranţe”), i-am zis şi eu: „N-o să ne înţelegem niciodată”. Cred că drumurile pe care stelele se aprind ca lumânările din când în când, scăpărând astfel de mirări în marea mea nedumerire, ar putea să fie ofranda lui la tot ceea ce descriu aici. Drumurile îmi sunt întemeiate, ca şi cele ale lui Jim Hawkins, pe insula comorii. Un cântec fără răspuns, în neasemuita luptă cu cuvintele, e toată această pledoarie (posibil zadarnică) pentru cele două bucăţi ale unui întreg, care n-a fost dezvăluit niciodată.

PS. Pentru cei interesați: pe 1 Decembrie, mâine seară, pe TVR Cultural, la ora 22.10 se transmite Gala poeziei române contemporane, Ediţia I. Citez din programul TVR Cultural: „Vor fi prezenti 26 de poeti considerati a fi cei mai buni, selectati in acest an de criticul şi presedintele USR Nicolae Manolescu.  Participă actorul Ion Caramitru.  De acum, in fiecare an va avea loc acesta Gala si in fiecare an va fi un alt selectioner. Realizator Lucia Constantinescu. Înregistrare de la Ateneul Român”. Tocmai când scriu aici, primesc de la Horia Gârbea un mesaj pe e-mail cu titlul Poze Gala de Poezie (din 19 noiembrie, de la Ateneu), de la un profesionist  – „daca le folositi pe bloguri sau in reviste va rog sa mentionati numele fotografului”, cu trimitere la linkul următor (dați click pe el, dacă sunteți curioși): http://www.flickr.com/photos/cdpl/sets/72157628063373821/ . Numele fotografului: Gabriel Boholț.