0
15 comments

Miercuri, 30 noiembrie 2011. A trecut cu bine Noaptea Sfântului Apostol Andrei:”Noaptea Sf. Andrei, care e si Prima Noapte a Anului Nou Dacic, este noaptea in care se deschid cerurile, pentru ca acum se intalnesc Cele Vazute, cu Cele Nevazute, Lumina cu Intunericul, Ingerii cu Demonii, Cerurile de Sus, cu Cerurile de Jos… Zamolxe spune ca in aceasta noapte incepe un alt timp, de fapt, se innoieste timpul, e noaptea in care se nasc si mor Armonia si Haosul, din Om si din Univers… Ce e inauntru, e si in afara…  Aceasta noapte se spune ca ar fi cea in care duhurile malefice numite in traditia populara strigoi, moroi sau pricolici – au o putere mai mare decat in restul anului si sosesc printre oameni sa le faca rau”… Morții noștri n-au dat peste noi. Azi e prima zi a Anului Nou dacic. Sună atât de straniu. De când fenomenul ezoteric a luat amploare în România, aflăm toate minunile. „Tot de Sfantul Andrei, datorita transparentei granitelor dintre lumi, se dezleaga secrete, se descopera autorii unor crime sau ale unor furturi. Acum se fac previziuni pentru anul urmator: daca in aceasta noapte este senin si cald va fi o iarna blanda, iar daca este ger va fi o iarna grea”. N-am auzit azi decât de secretul descoperit de toată lumea în România, că o maică stareță  „Sebastiana” (de la Mănăstirea Tăriceni, din Episcopia Sloboziei și Călărașilor) a născut, la 40 de ani, două fetițe și a anunțat că se retrage din viața monahală (tatăl gemenelor fiind un mirean). În general nu înțeleg emoția românilor în fața unui asemenea caz, știindu-se că mulți dintre marii noștri duhovnici s-au retras la mănăstire după ce au avut o familie a lor, cu mulți copii chiar. Maica stareță se va putea întoarce oricând la mănăstire, după ce-și va crește fetele, dacă dorește… Alt secret? Că e în prag să se prăbușească euro (România nu e în zona euro), gluma s-a îngroșat: “Intram intr-o perioada critica de 10 zile pentru a pune la punct reactia Uniunii Europene la criza”, a declarat azi, miercuri, comisarul european pentru economie si politica monetara, Olli Rehn: liderii financiari ai guvernelor din uniunea monetara au convenit consolidarea resurselor fondului de stabilitate si au admis ca ar putea fi nevoiti sa apeleze la FMI pentru a evita dezastrul. Atenție: „Bancile europene vand titluri de stat si evita sa imprumute guvernele, iar pentru institutiile financiare din tarile din sudul Europei retragerile de depozite se transforma treptat intr-un trend. Situatia alimenteaza temerile legate de supravietuirea monedei euro”. Urmarea? „Companiile internationale se pregatesc de o prabusire a monedei euro, din cauza ca liderii europeni nu au ajuns inca la un acord privind rezolvarea crizei”. În privința Sfântului Andrei: Sfantul Andrei, parintele spiritual al romanilor a fost ucenic al Sfantului Ioan Botezatorul, apoi l-a urmat pe Iisus devenind “cel dintai chemat”. El a predicat in tinutul Scythia Minor (Dobrogea), traind pe teritoriul judetului Constanta de azi. A fost martirizat, la 30 noiembrie, anul 60, in timpul domniei Imparatului Nero, fiind rastignit cu capul in jos pe o cruce in forma de X, care de atunci este numita “Crucea Sfantului Andrei”. 30 noiembrie, sarbatoarea Sfantului Apostol Andrei are o semnificatie deosebita pentru poporul roman deoarece Sfantul Andrei este cel care a adus crestinismul pe meleagurile noastre, fiind considerat patronul spiritual al romanilor si ocrotitorul Romaniei. Obiceiurile legate de noaptea de 29/30 noiembrie, sunt o impletire a sarbatorii crestine cu vechile ritualuri dacice, poporul atribuindu-i Sfantului Andrei trasaturi de divinitate precrestina, acesta devenind personificarea divina a lupului solar.

Ce ne spune Zamolxe (sau Zalmoxe), în ritualul ascuns, în ziua Anului Nou dacic, azi, „cu fața la altar, primind Puterea Gândului Nerostit al lui Dumnezeu, dar și Puterea Cuvântului care Naște”:

“Coboara in Inima ta

Vocea Dumnezeului din Ceruri

Si vei vedea Nevazutul,

Vei auzi Ceea ce nu poate fi auzit,

Vei rosti Ceea ce nu poate fi rostit pe Pamant… “

Anul Nou dacic aduce armonii nesperate cu Universul: „Aceste Armonii simbolizeaza acum o Noua Trecere, intr-un Timp care incepe… intr-un alt Cer energetic, un Cer pe care Shiva si Zamolxe il numesc Cerul Avaktaraja”. Ce mai spun acum Zamolxe și Shiva:

“Ce e Sus, e si Jos.

Ce e Deasupra e si Dedesupt.

Ce e in Afara e si Inauntru.

Ce e in Mine, e in Tot .

Eu Sunt in Mine, Eu Sunt in Tot.

Eu Sunt Unul , Eu Traiesc in Tot“.

***

Sunt impresionat de comentariile de aici, de la pagina mea online de ieri, semnate de „Mara” (care e emigrată) și Radu Humor – au răbdare să se concentreze la texte valoroase. Amândoi le-au încheiat cu La mulți ani, România – la Ziua noastră Națională de mâine. Le mulțumesc. Vă rog să vă întoarceți la ziua de ieri și să le citiți neapărat comentariile, dacă nu le-ați citit deja. Fiindcă suntem pe un blog literar, transcriu aici comentariul de ieri al aceluiași scriitor discret Tudor Cicu (în fotografie, mai jos, alături de poetul aniversat mâine, Marin Ifrim), fidel acestui blog:

Printre alte metode de a învinge un popor (de a renunţa la poezie), e şi discuţia avută azi cu prietenul meu Marin Ifrim (înainte de 1 decembrie, zi devenită celebră, şi care e şi ziua lui de naştere), acelaşi M.I. cunoscut vouă din pamfletele Jurnalului de Vrancea, cel care deja a renunţat a mai scrie poezie, deşi pledoaria mea pentru a continua să trăieşti în poezie, nu l-a convins. Pe scurt: Un suflet mare, întotdeauna tulbură nedumeririle din jurul său. În căutarea adevărului: „Dilema e aceeaşi – /A fi sau a nu fi:/ de-o parte e lumina,/ de alta – bezna şi…” (Vasile Tărâţeanu: Hamlet). Tot citindu-i pe unii şi alţii, încep să mă conving că oamenii nu-s decât simple reprezentări ale binelui sau răului. „Numai iubind / numai urlând viaţa”, spunea Nichita, poţi arăta celor din preajma ta că ultimul cerc înscris de Arhimede pe nisip s-a umplut cu nedumerirea celor care nu credeau în ecuaţia Timpului, în care o simplă lespede pe un mormânt (vă puteţi imagina?) a acoperit una dintre marile enigme ale omenirii. Ca şi cum (după sugestia poetului Maiakovski) Dumnezeu, cu o minunată lingură de argint scormoneşte în „urechea astrală”. Şi atunci? La ce bun să continui a scrie poezie, spunea bunul meu prieten? O limbă, e un palat al amintirilor (asta o spunea tot un poet, nu?). Închid şi eu uşa răstălmăcirilor de tot felul, pentru a nu ne prinde timpul, când îşi strigă mierlele serii, puii. După cum ne despoaie destinul, aruncându-ne la habele mărginaşe, ai crede că, această mână cu care am căutat să vă scriu totul despre acest adevăr, e securea ridicată în faţa căreia cititorii mei au rămas din acea clipă în genunchi. Viteza viperei cu corn, din rândurile pe care le descriu, este cu mult mai mare decât viteza verbului meu în mişcare. E ca şi cum cititorul, ajuns la acel pasaj, ca şi în acela al romanului dostoievskian, prin care sergentul din parcul K. poate constitui o alternativă la duplicitatea lui Raskolnikov aflat în ajunul crimei, rosteşte: „Mi se pare că nu aiurez, totul pare să fie real”. E funia de care se agaţă eroul lui Dostoievski, şi începe să spere aruncând, din toată puterea, acele cuvinte care ar putea să ne scoată din minţi: „Cât de ticălos e omul!”. Băiat visător ce sunt (după sugestia domnişoarei Estela, din „Marile speranţe”), i-am zis şi eu: „N-o să ne înţelegem niciodată”. Cred că drumurile pe care stelele se aprind ca lumânările din când în când, scăpărând astfel de mirări în marea mea nedumerire, ar putea să fie ofranda lui la tot ceea ce descriu aici. Drumurile îmi sunt întemeiate, ca şi cele ale lui Jim Hawkins, pe insula comorii. Un cântec fără răspuns, în neasemuita luptă cu cuvintele, e toată această pledoarie (posibil zadarnică) pentru cele două bucăţi ale unui întreg, care n-a fost dezvăluit niciodată.

PS. Pentru cei interesați: pe 1 Decembrie, mâine seară, pe TVR Cultural, la ora 22.10 se transmite Gala poeziei române contemporane, Ediţia I. Citez din programul TVR Cultural: „Vor fi prezenti 26 de poeti considerati a fi cei mai buni, selectati in acest an de criticul şi presedintele USR Nicolae Manolescu.  Participă actorul Ion Caramitru.  De acum, in fiecare an va avea loc acesta Gala si in fiecare an va fi un alt selectioner. Realizator Lucia Constantinescu. Înregistrare de la Ateneul Român”. Tocmai când scriu aici, primesc de la Horia Gârbea un mesaj pe e-mail cu titlul Poze Gala de Poezie (din 19 noiembrie, de la Ateneu), de la un profesionist  – „daca le folositi pe bloguri sau in reviste va rog sa mentionati numele fotografului”, cu trimitere la linkul următor (dați click pe el, dacă sunteți curioși): http://www.flickr.com/photos/cdpl/sets/72157628063373821/ . Numele fotografului: Gabriel Boholț.


, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Like it? Share with your friends!

0
15 comments

15 Comments

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. e, totul e bine cand se termina cu bine. N-au iesit nici strigoii, nici stafiile, nici macar lupii, mda. Sa sarbatorim.
    ?

  2. Un strigoi tot a ieşit, shiit, cică bine pitit subt limbaju-i linguşit, dar stăpânu casei, cu ochii dupa angerii verzi de pe pereţi, nu doar că nu l-a văzut ca atare – aşa cum au păţit si sireacii D.Tudoran & Dl Goe, de altfel, în alt loc şi spatz de pe-aci… -, ci l-a luat de umectatu-i braţ şi l-a pus la loc de frunte, în vitrina-i cu tămâie de Bizanţ şi omilii, crezând că sfanta profumare e suficientă ca să-l ferească de orisice păgubitor branţ, hi, hi… Asta până când grosul priculici va căsca botu-i cât un şanţ sau mai degrabă cât o apocaliptică leech şi va da cu-adevaratelea din scabroasa-i clanţ or din gâjâitorii gâlci, ocazie cu care naivii se vor convinge la spart de bâlci, cum ar veni, că linguşirile-i pe care le tot îmbăloşeşte pe-aci sunt doar becisnice hiclenii… Of, of, fir-am ai năii dă dăştepţii & profetii lumii kakistocreţii ce suntem, mey, copchii… 😳

  3. “Un poet stimabil şi un rumân cu reale sentimente patriotice, acest Grigore Vieru, chiar dacă marca-i stilistico-sentimentală e una cam prăfuită, poate chiar vetustă, vai…”

    Se screm unii sa inventeze o alta limba (vezi mai sus), ca asta nu le mai ajunge spre a-si exprima ineptiile , dar nu stiu cum se face ca ajung invariabil sa linga dosul puterii cu ea, sau sa scuipe printre dintii protezei, tot ce nu-i incolonat in/la spatele pe care-l pupa ei .
    ” Hai pa…” mai lipsea, dupa “pai cum drea “… si la final :
    “Hai Spitalul Noua Ordine !”

  4. Se cuvine un sincer “La multi ani !” cu sanatate si domnului
    Marin Ifrim !
    Ca bine zicea cineva :
    Eu le spun la multi ani romanilor ( as zice, celor care merita!), nu tarii, ca doar Romania e oricum nemuritoare !
    Am citat cu aproximatie, dar m-a impresionat placut acest mod de a iubi Patria Romana, mai ales acum, cand unii nu stiu ce si cum sa faca spre a o distruge mai repede ( vanzand-o, furand-o, insultand-o, denigrand-o, parasind-o sau cotropind-o :mrgreen: )
    Stie cineva ce s-a stabilit, ce s-a semnat si ce intentioneaza sa se intample in scurt in/cu Romania, in urma chemarii intempestive la ordin a guvernului Romaniei la Tel Aviv ?!
    Se pare ca astia sunt atat de cinici si sadici incat ne impun sa facem unele lucruri ingrozitoare chiar in/ sau preajma unor zile sfinte sau festive 🙄 :mrgreen:

  5. Nefelixitu manelist nationalist (dar de fapt criptokaghebist, aloo) de mai sus n-ar phootea da, biensur, nici macar un singur citat or link unde AVP linge, cica, puterea criposecurista in cur. Hicleanu si-a dat seama ca nu exista alta cale mai sigura de a-l lasa fara garda pe un scriitor, mai ales pe unul ce se pretinde ruman sadea, decat de a-i trage niste limbi vartoase p-acolosa, pe subt lingurea… Dupa aia, poti sa faci cu el ce-oi vrea, pai cum drea.

  6. poe, mai pe-nteles ca sa pricipim cini era nebucodonosor asta?

    Poate vine si al de purta calu’ potcovit poetic, era de coma oricum, de litofrafie!

    Dl. Radu Humor, am o curiozitate, sunteti ruda cu Gura Humorului?

  7. La mulţi ani, dragă LIS, de Ziua Naţională!Orice am spune, suntem (poeţi )români şi punctum! La multi ani tuturor cititorilor tăi!

  8. N-am sa-mi bat capul sa aduc de pe blogul care a gazduit Apel peste Apel ( unul pentru realegerea lui Basescu, altul pentru protectia speciala a lui Tismaneanu si multe altele) dovezi spre a demonstra ceva ce nu mai trebuie demonstrat, ci am sa aduc de acolo un link pe care l-a pus cineva cu ocazia acestei zile nationale a Romaniei, pe care cel in cauza nu da doi bani
    ( poate si pentru faptul ca s-a obisnuit sa tot ia..) :

  9. si alte curiozitati, insa toate la vremea lor.

    Va invidiez(pentru timpul pe care il aveti fara sa va bateti capul)!

  10. Primul grup de semne e ŞiODoLa (Xi O Do La in pinyin), adică Teodora prnuonţat ca să le vină lor bine. Al doilea e RuiCiuDuo (Rui Qu Duo), numele meu chinezesc. E una dintre primele poveşti de pe blog. La un moment dat le-am cerut să mă boteze pe chinezeşte, pentru că toţi chinezii aveau şi nume englezesc, dar eentre ei şi-l foloseau pe-al lor, iar eu vroiam să fiu de-a locului. Am crezut că fac o glumă, dar am generat o agitaţie de ce2teva ore ca să mi-l găsească pe cel mai potrivit: să şi sune oarecum ca numele meu real, să şi eensemne ceva de bun augur. Şi aşa a ieşit boboc de floare de toamnă .