Vineri, 30 decembrie 2022. S-a dus și anul ăsta, unii au întinerit, alții au îmbătrânit, unii au murit, alții s-au născut, nimic deosebit? „Pandemia lui Covid” din 2020 și 2021 nu a mai speriat pe nimeni în 2022, doar în China Populară se mai face caz de ea (curios, sunt milioane peste milioane de îmbolnăviri cu Covid în China și doar șase morți anunțați oficial; de ce n-or fi retrogradat-o la o simplă gripă, bună de ignorat, cum s-a făcut de când e lumea?). În schimb, 2022 ne-a îmbolnăvit de război, din 24 februarie începând – Ucraina fiind lipsită de teritorii (primite de-a gata la destrămarea URSS) de către ruși.
Deocamdată granițele Ucrainei și Federației Ruse sunt în mișcare („ocupantul” rus a preluat până azi ba 20, ba 18, ba 16 la sută din estul și sudul teritoriului Ucrainei, țară apărută în 1991; în afară de Crimeea, au ocupat parțial regiunile Doneţk, Lugansk, Zaporojie şi Herson, care au fost oficial anexate Rusiei; războiul continuă, contraofensiva ucraineană, alimentată cu armament greu occidental, se laudă cu cuceriri în teritoriul ocupat; Ucraina e convinsă ca va alunga ocupantul rus de peste tot în 2023; Rusia, prin ministrul de Externe e de acord și el că „Nu-i grabă, aşa cum a spus preşedintele Vladimir Putin. Vrem să terminăm cât mai repede posibil acest război pe care Occidentul l-a pregătit şi declanşat împotriva noastră via Ucraina”.
Nostradamus, astrologul din secolul XVI a prezis că în primele șapte luni ale anului 2023 „Marele Război” se va extinde global, vom avea un Al Treilea Război Mondial? Probabil cu armament nuclear, apocaliptic, vai de steaua noastră. Nostradamus ar face referire și la România, care nu exista nici în visele românilor atunci când a spus că în 2023: „Din Rusia se apropie în masă
Distrugătorul va ruina acel oraş
Violentă distrugere Romainie va suferi
Flăcările Marelui Război nemaiputând fi oprite.” Ferească Dumnezeu. Mă tem că „Republica Moldova”, cu „butoi de pulbere rusesc” în Transnistria, va avea prima de suferit în 2023, dinspre ea ar putea veni „Distrugătorul”. Același Nostradamus a mai subliniat că în 2023 „Peștele viu din Marea Neagră va fierbe” – și se potrivește, Marea Neagră a devenit o mare a războiului, NATO și Rusia stau față în față, naval și aerian, de aici poate porni scânteia războiului nou mondial; lasă că Marea Neagră e o bombă de gaz acumulat natural, pentru 2023 fiind preconizate exploatațiile de gaz ale României și cine știe ce catastrofă poate fi pusă în scenă.
Altfel, ultimele vești de pe fronturile din Ucraina: 1) Soldații ruși trimiși să participe la luptele din Ucraina în cadrul mobilizării vor primi dreptul de a-și congela gratuit sperma, a anunțat miercuri dimineață agenția rusă de presă de stat TASS. 2) Oleksii Danilov, secretarul Consiliului de Securitate Națională și Apărare al Ucrainei, a cerut Bisericii Ortodoxe Ucrainene să întrerupă oficial și cu adevărat, nu doar la nivel simbolic, relațiile cu Moscova și să-l numească pe Putin, Satana, transmite BBC. E de groază, acum ortodocșii ucraineni au oficial și chipul Diavolului, iar soldații ruși (morți cu sutele zilnic, după statisticele ucrainene; au trecut cu mult de 100.000 de morți ruși în Ucraina, suntem asigurați) își lasă sperma drept moștenire. Sunt previzibile nenorocirile care vin după un război care nu poate fi câștigat.
A trecut și 2022 și s-ar putea să-l regretăm (eu sigur o să-l regret, așteptându-mă de la anul 2023 la ce mai rău posibil). Ne îndreptăm spre ce e nefericit, creșterea aberantă a prețurilor energiei și a inflației; scumpirile cotidiene deja ne „omoară” și așa, fără război sau pandemie în țară. Nu știu în continuare cum face față populația de rând. M-am resemnat demult cu gândul că am trăit destul…
***
În decembrie 2022 am stat mai mult acasă (la Brașov), n-am mai fost atras nici de Târgul de carte Gaudeamus (îmi cumpăr cărțile preferate online, prin poșta rapidă) și am refuzat să merg la o dezbatere la Focșani pe 21 decembrie (știți că pe 22 decembrie 1989 revoluționarii m-au pus cu forța președinte de județ; eu am refuzat certificatul de revoluționar), legată de Revoluție, scârbit că a apărut acolo o castă a beneficiarilor certificatelor de revoluționar care taie și spânzură, profitori care au avut doar o legătură tangențială cu Revoluția, aflați întâmplător pe stradă atunci…
În decembrie 2022 mi-am reînnoit permisul de conducere auto (îmi expira în 5 ianuarie 2023), deși se anunță un 2023 ghinionist pentru mine la volan („mi s-a ghicit în acest sens”). Altfel, „sărbătorile fericite” se țin lanț la noi – 4 decembrie, ziua de naștere a Doinei (a serbat-o pe 1 decembrie, fiul având să meargă la Veneția pe 4 decembrie), apoi împodobirea Bradului (a casei) și Crăciunul, urmat de Revelion și, în anul următor, Sf. Ioan Botezătorul (eu și fiul suntem Ioan), până pe 19 februarie, când e ziua mea de naștere. 1 decembrie mi-a adus și o adevărată năpastă pe cap, m-am trezit cu dureri cervicale insuportabile, care nu mi-au trecut nici azi, degeaba iau pastile și țin fularul pe gât-omoplat stâng (frunza de varză aplicată pe gât și pe omoplat stâng îmi mai domolește durerile)…
Și o nouă experiență: motănelul nostru albastru s-a îmbolnăvit, patru zile a stat ascuns, a suferit în tăcere, n-am știut ce să-i facem, ne-am rugat pentru el, Doina i-a pus și muzică de relaxare „cosmică”, ne-a făcut să ne simțim prost de Crăciun, numai nu ne dădeau lacrimile când în vedeam zăcând; când ne-am hotărât să-l ducem la un cabinet veterinar, și-a revenit. Mă întreb dacă n-o fi fost supărat pe noi fiindcă l-am neglijat (petrecând cu noi în acele zile fiul și prietena lui, mai entuziaști din fire). În fine, mi-am cumpărat telefon nou mobil (o adevărată investiție), acum avem fiecare (Doina, eu, fiul; fiul le-a configurat pe fiecare) telefon mobil OnePlus, avem pe ce pierde vremea (eu citesc știri pe toate agențiile, răspund la mesaje pe WhatsApp, Messenger, Facebook, e-mail, mă amuz pe Reel-uri).
La mulți ani!
***
Am răspuns la o anchetă a unei foi (Răsunetul Cultural, supliment al unui ziar din Bistrița condus de poetul Menuț Maximinian; având circulație restrânsă, public textul meu aici, pus pe fapte mari): Cum a fost anul 2022 pentru dumneavoastră? Cu ce gânduri începeţi 2023? Iată cum și cu ce:
2023 fără așteptări fericite
Dacă n-ar fi fost războiul din Ucraina vecină (care mă afectează moral într-atât, încât îmi strică fiecare zi), n-aș fi avut de ce să mă plâng. 2022 a fost un an literar bun pentru mine, să nu se deoache. Mi-au apărut două cărți în același timp, în luna mai 2022, una de versuri, „Luare aminte” (Rocart) și alta de jurnal, „De uz strict personal. Din anul Revoluției…” (Junimea), care n-au trecut neobservate de critica literară (le mulțumesc și pe această cale prietenilor care au scris despre ele; mulțumesc, Menuț Maximinian). Am fost invitat la manifestări literare de bun augur (de la Festivalul Național „Tudor Arghezi” din Gorj la „Poezia la Iași” și la Gala Poeziei Contemporane de la Alba Iulia, sau la festivalurile de poezie de la Galați și Constanța, sub egida Uniunii Scriitorilor).
Mare bucurie, am fost nominalizat iar la Premiul Național pentru Poezie „Lucian Blaga” și la Premiul „Cartea anului 2022” acordat de România literară (mie îmi spun mult mai mult nominalizările la premii, onorante în sine, decât premiile, care stârnesc invidii și controverse). Am continuat să scriu pentru rubricile de la lunarele Viața Românească și Expres cultural și de la revista care apare la două luni Scriptor. Am renunțat anul ăsta la rubrica de la Bucovina literară (după ce nu demult am renunțat la rubrica de la revista Argeș). Am răspuns la toate invitațiile revistelor literare de a colabora, fără prejudecăți (adică și la reviste mai discrete, Ofranda literară, Itinerar sau Contrast literar, Noul Literator, Autograf MJM; nu public decât la invitația unei reviste, nu-mi place să dau peste nimeni).
Altfel, am stat la Brașov (deși am domiciliul stabil la București), izolat, departe de zbuciumul vieții literare de la noi. În viața privată cotidiană, am avut parte de un an păgubos (s-au stricat centrala termică acasă la București și mașina de spălat acasă la Brașov, de exemplu, a trebuit să cumpăr altele noi; sau s-a stricat la mașină ambreiajul, m-a costat în vară 3000 de lei să-l schimb) și am ratat prea multe preumblări pe munte, frustrându-mă teribil (preumblări care mă mai încarcă sufletește), din motiv că n-am un însoțitor (nu e recomandat urcușul pe vârfuri montane de unul singur; urșii au devenit o pacoste și de la o vârstă te aștepți la orice gen de accident; în plus, am și bolit, mai nou am fost / și mai sunt scos din circuit de dureri cervicale infernale, care nu te lasă să te bucuri de viață), am ajuns să stau la nesfârșit în casă (să citesc și mai mult și să scriu și mai puțin).
Dinspre anul 2023, n-am așteptări fericite, din contră (am dat de gol pe coperta a IV-a a volumului „Luare aminte” că ar putea fi ultimul meu an de viață, „ghicit”). Am publicat în reviste enorm în 2022 poezie, din sertar, la gândul că a venit vremea socotelilor. În același sens, am luat măsuri practice, m-am pregătit, în vara anului 2022 am cumpărat loc de veci în orașul în care am casa părintească (la Adjud, în cimitirul în care sunt ai mei) și am plătit o criptă, care a costat mii de euro. Sigur, nu voi fi obsedat de apariția morții (care e normală la vârsta mea, la 73 de ani din 19 februarie 2023), îmi voi reduce motoarele la maximum, voi sta pe margine și voi contempla viața „în absolut”.
28 decembrie 2022. BV
0 Comments