0
5 comments

Joi, 23 iunie 2011. N-am citit demult un articol mai penibil şi de rea-credinţă decât cel semnat de N. Manolescu în România literară din această săptămână, intitulat „Ura noastră cea de toate zilele”, în care îi acuză pe Liviu Antonesei, pe Daniel Cristea Enache, pe Adrian Suciu, pe Iulian Tănase, mai ales pe Dan Mircea Cipariu, pe mine şi pe Aura Christi de calomnii şi atacuri la persoană. N. Manolescu se confundă cu USR! Nimic mai trist. Se vede că-i joacă feste nervozitatea la masa de scris. Domnului N. Manolescu îi cad pernele de pe scaun? A scrie din start că „atacurile au căpătat în ultimul timp caracterul unei campanii contra USR” e descalificant. Culmea, de fapt tocmai acest articol jenant al lui N. Manolescu e plin de calomnii şi atacuri la persoană… Am să mă refer la problema mea. Să-i fie clar preşedintelui trecător al USR, N. Manolescu – observaţiile mele critice se îndreaptă exclusiv către conducerea salariată a USR, nu către USR. Apoi, să-i intre bine în cap: eu nu urăsc pe nimeni! Nu i-am urât nici pe cei mai abominabili duşmani ai mei (cei ce au vrut să mă ucidă, până la Revoluţie; mă refer la securişti). E o calomnie să spună N. Manolescu că eu îl urăsc, personal (din contră, îl iubesc; cine nu ştie asta?). Îl citez: „Liviu Ioan Stoiciu reprezintă un caz de mistificare care ţine de patologie. Aflat la un metru de mine şi de colegii mei din conducerea USR în reuniunile de Consiliu, aşadar, având acces pe viu la toate informaţiile, ca şi posibilitatea de a întreba sau replica, notând grijuliu tot ce se discută şi se hotărăşte, pare cu desăvârşire inapt să înţeleagă ceva. Scrie apoi pe blogul propriu numai năzdrăvănii, acuzându-ne de lipsă de transparenţă. Dacă ar fi să-i dăm crezare, ar trebui să admitem că am privatizat USR pe metoda MEBO (!) sau că risipim bani pe un festival ca acela de la Neptun, şi asta, fiindcă am invitat doi laureaţi Nobel şi nu pe Liviu Ioan Stoiciu. În sfârşit, îşi învinuieşte în bloc colegii din juriul de nominalizări al USR că s-a făcut de râs fiindcă nu l-au nominalizat şi pe el”.

O iau pe rând. 1). „Caz de misitificare, care ţine de patologie” – e atac la persoană, condamnabil. O asemenea afirmaţie e perfect valabilă şi domniei sale, nu? La tribunal va trebui să vină cu argumente. Ce am mistificat eu, despre ce patologie vorbim? Povestea cu metoda MEBO (sic!) şi lipsa de transparenţă, care s-au constituit într-o trimitere a mea în judecată, de un ridicol total – se întâmpla în 2008, n-aveam cum să scriu pe blog asemenea „bazaconie”, cum spune N. Manolescu (ţin blogul în fiecare zi fix din ziua mea de naştere: 19 februarie 2010 încoace). Atenţie, N. Manolescu, e un „caz de mistificare, care ţine de patologie”, ca să-i folosesc întocmai cuvintele. Iată de ce – în 2008 îl citam, cu ghilimelele de rigoare, pe un poet constănţean, Grigore Şoitu, care azi e membru al USR şi care mi-a trimis un e-mail (l-am căutat pe „Search Mail” şi l-am găsit întocmai pe Gmail.com):

«fromgrigoreS bitriver@gmail.com

toliviu.stoiciu@gmail.com

dateSun, Feb 17, 2008 at 10:10 PM

subjectGrigore Soitu-Dan Persa. Interviu pentru Viata romaneasca…

mailed-bygmail.com

hide details 2/17/08

Stimate d-le STOICIU,

In atache am pus interviul (dialogul) meu cu Dan Persa. Are 12 pagini si e… destul de concentrat.

Astept un semn de la dvs. referitor la data aparitiei acestuia in Viata romaneasca (daca apare in ac. format).

Din el o sa aflati mai multe despre mine…

Cu cele mai bune ganduri,

Grigore Soitu

P.S. Anul asta mi-am depus si eu dosarul la A.S.B. pentru a intra in USR. N-am facut-o acum 10 ani la Constanta, cand ma ruga Florin Slapac! Si, am avut surpriza sa aflu, dupa ce s-a consumat prima sedinta de intrare la sectia poezie, ca dosarul meu n-a ajuns la comisia centrala. Am sunat la ASB si secretara mi-a zis ca dosarul a fost uitat cumva si c-o sa fie trimis la sedinta urmatoare, si ca trebuie sa ma obisnuiesc cu chestiile astea ca asa-i la USR… Asa e, ce-mi trebuie mie USR, ma ajuta la ceva acest statut, de membru al unei uniuni de creatie??? Mai mult, un prieten de la revista Tomis mi-a zis ca a auzit o chestie ciudata: in 2008 se pare ca USR-ul se va privatiza, si va urma o cuponiada pt. proprietatile sau patrimoniul ei. D-zeu mai intelege caile intortocheate ale unei astfel de intreprinderi, in care alunec si eu intr-un moment, poate, total nepotrivit!»

Repet, am scris în ghilimele aceste cuvinte de pe e-mailul lui Grigore Şoitu: „in 2008 se pare ca USR-ul se va privatiza, si va urma o cuponiada pt. proprietatile sau patrimoniul ei”. Natural, mi-am exprimat stupefacţia că USR, pe care o credeam un sindicat, ar putea fi… privatizată şi că n-am aflat nimic oficial de asta (era un subiect de articol ca oricare altul). Asta a fost tot. Incorect, N. Manolescu o tot ţine de atunci pe a lui că eu bat câmpii…

2). În chestiunea Festivalului de la Neptun, aţi citit şi ieri aici – bani publici grei aruncaţi pe fereastră (repet, fără nici un folos pentru literatura română; eventual, îi umflă în pene pe cei ce-l organizează şi pe invitaţii lor). Dacă e vorba de invitaţii ale premiaţilor Nobel, ei pot fi invitaţi la Ateneu şi puşi să se mărturisească pe domenii care interesează România şi literatura română. Anul acesta festivalul de la Neptun a atins culmea prostiei cu ştaif – a avut drept temă exilul (şi-au dat cu părerea cine vrei şi cine nu vrei, inclusiv scriitori compromişi de comunism, sau străini sau români emigraţi, care n-aveau nici o legătură cu subiectul) şi N. Manolescu nu l-a invitat pe mare exilat Paul Goma! Da, ar fi avut cap şi coadă măcar această ediţie a acestui festival, dedicată exilului, dacă ar fi fost prezent extraordinarul Paul Goma şi eventual ar fi fost şi premiat cu 10.000 de euro (n-ar fi fost o excepţie, N. Manolescu l-a premiat pe Andrei Codrescu). Vă anunţ că mă lasă rece excluderile de pe listă şi ura dumneavoastră la adresa mea (boală veche deja), domnule N. Manolescu.

3). În legătură cu Premiile USR, la care eu n-am fost nominalizat – domnule N. Manolescu, îmi dau efectiv lacrimile! Aţi ajuns să faceţi jocuri şi dumneavoastră, de când nu mai citiţi decât cărţile prietenilor? Am scris pe blog, aici, după ce am aflat componenţa juriului de nominalizări, cu mult timp înainte de a fi anunţate nominalizările, că eu nu voi fi nici nominalizat, fiind duşmănit într-atâta, că mi-e greaţă (în condiţiile în care cartea mea, „Pe prag” a fost nominalizată la Premiile Radio România Cultural şi Premiile Observator Cultural, mai mult decât credibile; las la o parte cronicile de-a dreptul remarcabile, care numai la debut s-au adăugat aşa, una după alta). O repet, juriul de nominalizări s-a făcut de râs (şi mă aşteptam la asta, aşa cum v-aţi aşteptat şi dumneavoastră; aţi anunţat asta în Consiliul USR), juriul s-a dovedit a fi depăşit de situaţie – şi o spun cu tot regretul, fiindcă nu vreau să-i  fac pe cei ce au fost nominalizaţi să creadă că am cu ei ceva de împărţit, Doamne fereşte, sunt valori şi valori. E culmea că nu am dreptul să-mi arăt dezamăgirea pe propriul blog. Mă întreb, scriind aceste rânduri, de ce-mi pun eu mintea cu un editorial penibil scris de N. Manolescu (care se confundă cu „instituţia” USR; rău a ajuns)? Editorial care se încheie cu o ameninţare: „Am convocat în partea a doua a lui iulie o reuniune excepţională a Comitetului Director, care va analiza situaţia creată, caz cu caz. Nu exclud posibilitatea de a da curs solicitării unor filiale şi a unor colegi de a proceda la sancţiuni statutare”… Am luat poziţie de drepţi: „’Trăiţi, dom’ preşedinte!”. Ne întâlnim iar la Trebunal? Caragiale e pe fază, pe cuvânt! Până să veniţi la prima chemare, vă rog să mai citiţi o dată Statutul USR, pe care l-aţi impus – libertatea de expresie a membrilor USR e pe primul plan, nu puteţi încălca Constituţia, care – asta e situaţia, vă place, nu vă place –, e înaintea Comisiei de suspendări a USR pe care vreţi să o activaţi… Ce căutaţi în fruntea USR dacă nu respectaţi libertatea de expresie a scriitorilor? N-ar fi mai bine să plecaţi în concediu de odihnă în iulie? Îi veţi lua lui Liviu Antonesei (care a demisionat din USR) condeiul? Nu vreţi să vă uitaţi în jurul dumneavoastră (şi să-l trimiteţi la plimbare pe unul ca Horia Gârbea, care vă toarnă în urechi premii)? Daniel Cristea Enache şi-a înregistrat demisia din USR, v-a făcut pe plac – sunteţi mulţumit? Dacă demisionează din cauza comportamentului dumneavoastră, atunci dumneavoastră aţi devenit o problemă. Şi deja nu mai e de glumit, va trebui să fiţi pus în discuţia Comitetului Director al USR, care să ia sancţiuni statutare împotriva dumneavoastră (e de ajuns şi numai pierderea sediului USR din Casa Monteoru să vă fie pusă în cârcă, vă reamintesc – aţi adus un prejudiciu material USR).

Vă invit să citiţi alte texte „instructive”, care-l privesc exclusiv pe marele N. Manolescu:

http://www.agentiadecarte.ro/2011/06/recapitulare-pentru-guvernarea-nicolae-manolescu/  

http://www.agentiadecarte.ro/2011/06/exclusiv-criticul-literar-daniel-cristea-enache-si-a-dat-oficial-demisia-din-uniunea-scriitorilor/

http://www.agentiadecarte.ro/2011/06/exclusiv-%e2%80%9ede-ce-am-parasit-pe-3-noiembrie-2009-uniunea-scriitorilor%e2%80%9d/

http://blog.ideeaeuropeana.ro/liviu-antonesei-uniunea-scriitorilor-in-vrie-947.html

http://blog.ideeaeuropeana.ro/955-955.html (cazul Adrian Suciu)

PS. Public şi azi poze făcute la Mănăstirea Putna, sâmbăta trecută – pentru liniştirea spiritelor.


, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Like it? Share with your friends!

0
5 comments

5 Comments

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. În Bucureşti trăieşte şi profesează un avocat de top, unul dintre cei mai buni din ţară. Îmi e prieten bun. La o adică, dragă Liviu, va fi onorat să fie la dispoziţia ta. Tot înainte! Cu bine şi cu foarte bine.

  2. Nu fabulez: ast’noapte (dacă n-am ce face, mai şi dorm), l-am visat pe dl LIS cumpărând de la un chioşc o revistă. Nu ne-am vorbit, doar am intuit despre ce era vorba.

    De multă vreme, cam de prin 1995, am hotărît să nu mai cumpăr ziare şi reviste. Nu era într-atât de dezvoltat la noi ITul, dar constatasem că dau bani nu ca să mă informez (eventual, şi culturalizez), ci pentru a-mi face sânge rău cu potlogăriile altui xiloverbiaj! … Mai profitam (vorba vine!) şi de aia că eram bibliotecar. Deşi, nu ni se prea dădea voie să cetim.
    Acelor bani, le-am aflat o cu mult mai utilă destinaţie. Nu i-o spun Gazdei, să nu mă creadă mai breaz decât un ponderat degustător. În timp, am constatat că respectiva deturnare de fonduri face bine şi la sânge, şi la moral.

    Nu spun că nu mai cumpăr deloc şi că nu le mai citesc (mai ales, de când cu Internetul aista, în special cu acest Blog, deschis mediatizării). Dar, de câte ori o fac, observ acelaşi lucru: mă stric la moral şi rău îmi pare pentru bănuţii deturnaţi de la alt scop. Cititorii presei s-au pierdut pe drum, dar nu din vina lor. Prea multe titluri şi prea puţin conţinut. Infatuare, şabloane, licenţiozităţi. La cam tot aceiaşi autori.

    Întrebare: Care e cea mai plină de importaţă şi cea mai inutilă dintre revistele actuale?
    Aţi ghicit, mulţumesc!… Nu luaţi nici un premiu.

  3. Ei da, asta chair ca demonstreaza inca odata ca Paul Goma are mare dreptate, deh, stie el ce stie, sa-l ia in suturi pe Niky-sorul asta al dvs, recunosc ca de l-asi vedea si eu i-asi trage un sut ca sa se duca in fundu tari pe la vreo stâna si pasca iarba, ca de atâtea friptane halite in comunism si captialism se tâmpi rau de tot, se salbatici mai rau decât fiarele salbatice din padure.

    Daca-i atât de cretin, da-l domne in judecata si las-al lefter, i-ai bani fara mila sa se invete minte, faci si mata un concediu taman la Paris pe bani lui, are de unde, ai vazut ce da Roncea de ella acest capitol, pai pe Roncea de ce nu-l da in judecata daca il denigreaza pe nedrept, ori te pomensti ca Roncea are docomente si-l face praf si pulbere pe Niki asta.

    IO nu am vazut pe blogul mata denigrarea lui si-a USR, ba stam de vorba cu un scriitor -sef de aici, iar el avea impresia ca d-ta dle LIS îi faci statuie lu Niki, ca acu sa aud ca denigrezi.

    Ei cum sa-l invite pe Paul Goma, vrei sa faca pe el, crezi mata ca sta in picioare in fata lu Goma, îi trage niste “scaltoafe” de-l face praf si pulbere. Cea mai mare nemernicie a acestui USR, conducerea lui, este tratamentul curat bolsevic ce il aplica lu Paul Goma,in loc sa-l invite in Tara, reacorde cetatenia, faca presiuni puteri politice reacorda cetatenia si bunurile cu dobânda, sa repare ce se mai poate reapara, astia pun sare pe rana bietului om. Câti Pauli Gomi avem noi, de este atât de greu, ce asteapta sa moara ca sa dantuiasca de fericire, sa-si dea cu parerile, ca tot pe ei îi vom vedea palvragind de Goma, il vor face mare, atunci, dar de ce nu-l faceti azi , ah da, Goma este prea, prea mare iar voi prea pitici si nemerniciti pâna-n maduva oaselor.

    Asa ca dle LIS, iarta-i ca nu stiu ce fac, dar lasa-i fara bani, sa plateasca daune cu vârf si îndesat prin ast gest curat crestinesc îi ajuti sa redevina oameni ptr ca mamona le-a luat mintile si facu din ei neoameni.

  4. Viata agitata aveti, domnule Stoiciu. Nu cred ca e indicat sa faceti proces la Tribunal. Veti umfla de bani avocatii, dvs. si Manolescu. Arena scriitorilor e pagina alba. Acolo cel putin nu curge singe, nu se toaca banuti. Nu o sa va alegeti cu nimic, nici cu onoarea reperata, nici cu banii.
    Ma intreb daca nu cumva aceste zavere dintre scriitori n-or fi dirijate… Tara se scufunda iar noi ne sfisiem intre noi. E un teribil anotimp al urii.
    Va admir si va pretuiesc pentru franchete, pentru cultul adevarului, pentru solidaritatea cu Paul Goma, dar pentru Dumnezeu lasati arvocatii in pace. Astia- s oamenii Diavolului. Maica Domnului sa va aiba in pace si sa va dea putere sa le duceti pe toate!

  5. Domnule Stoiciu, sunt de partea dumneavoastră.
    Poate nu înseamnă mult, dar la unul care vorbește sunt cel puțin douăzeci care gândesc aidoma fără să spună.