0
3 comments

Miercuri, 14 martie 2012. Au trecut două luni (62 de zile consecutive în stradă) de perpetuare  a protestului în Piața Universității din București. Superbă demonstrație de demnitate publică, în vremuri de lașitate a societății civile (cumpărate pe nimic de actuala putere). Chiar dacă nu i se mai face deloc publicitate. Regret că nu mai pot să țin la zi documentarul fiecărei zile de protest pe Jurnalul de Vrancea Online (l-am ținut 58 de zile la rubrica Evenimente, nicăieri în presa online românească nu s-au adunat textele despre proteste cum le-am adunat eu; e o arhivă a lor aici; în continuare îi puteți vedea pe protestatari în fiecare după-amiază pe camera web a Jurnalului.ro, ziar în care se ia în serios tot ce se întâmplă cu protestatarii de 62 de zile).

Aseară premierul serviciilor secrete, M.R. Ungureanu (MRU) a anunțat că vrea să aibă o convorbire cu protestatarii, pe Antena 3 (ocazie cu care MRU și-a dat în petic, avem un premier mizerabil, arogant și intrigant; a încercat să rupă relațiile dintre Victor Ponta și Crin Antonescu, anunțând în direct că a vorbit la telefon cu Victor Ponta, nu și cu Crin Antonescu, înainte de a veni la Antena 3; stupefacția lăsată în public a fost asemănătoare celei avute când Băsescu l-a luat prin surprindere pe Mircea Geoană, la „turneul candidaților” la alegerile prezidențiale din 2009, când l-a întrebat ce a căutat acasă la S.O. Vântu înainte de a veni în studioul de televiziune; a fost același stil infect specific serviciilor secrete de a te face să te scârbești că asiști la un interviu public, pe care-l credeai onest; azi Crin Antonescu a anunțat că știa de telefonul dat de MRU lui Victor Ponta și că n-a fost decât o diversiune de doi bani, „care n-a prins”; MRU se adaugă lui Băsescu și PDL-UNPR, care încearcă exasperați să rupă opoziția unită USL, formată din PSD-PNL-PC). Aseară, pe Antena 3, premierul de proastă calitate morală: Referitor la protestele ce continuă în Piaţa Universităţii, Mihai Răzvan Ungureanu a declarat că este dispus unui dialog cu reprezentanţi ai manifestanţilor, pe tema solicitărilor acestora. “Aştept oricând să stau de vorbă cu trei reprezentanţi ai celor care protestează în Piaţa Universităţii. Eu cred în virtutea dialogului. Folosesc acest prilej ca să vă spun că nu există doar disponibilitate, ci şi dorinţă. Nu am nici o problemă în a face acest lucru câtuşi de puţin”. Își vine să râzi, vrea să vorbească „de la catedră” cu trei dintre amărâții din stradă. Astăzi, liderul Pieței Universității, Claudiu Crăciun i-a răspuns din mers:

După ce prim-ministrul a mimat dorința de a discuta cu protestatarii

Piața Universităţii îi răspunde lui Ungureanu: Nu se poate dialoga cu o astfel de Putere

Claudiu Crăciun, una dintre vocile protestatarilor din Piaţa Universităţii, spune că nu poate dialoga cu o putere care foloseşte bastoane şi gaze lacrimogene. Replica sa vine după ce premierul a lansat o invitație la dialog protestatarilor, miercuri seara, la Antena 3.

“Piaţa Universităţii e o stare de spirit, e o atitudine, e o energie. Nu poţi să o pui la masă. Nu poţi să o curtezi, nu poţi să o intimidezi. O respecţi sau nu. În acest caz, guvernul, preşedintele Traian Băsescu, premierul Mihai Răzvan Ungureanu nu o fac. Nu mă voi duce. Nu o voi onora. Nu îmi doresc să merg la Palatul Victoria pentru că ar înseamnă să-l recunosc. Cum putem dialoga când în fiecare zi ni se pune pumnul în gură, când suntem întâmpinaţi cu cinism şi cu persiflare? Cum se poate dialoga când nemulţumirile principale ale oamenilor din stradă se lovesc de hotărârea premierului şi a preşedintelui de a continua politici dezastruoase pentru societate şi de a întâmpina manifestările cetăţeneşti cu instrumente represive? Noi dialogăm în fiecare zi prin gesturi, prin acţiuni. La fel o fac şi guvernanţii prin intimidare, abuz şi teamă faţă de cetăţeni. Orice posibilitate de dialog nu poate fi realizată decât dacă acest premier, după părerea mea ilegitim, va demite imediat conducerea Jandarmeriei responsabilă de nenumărate abuzuri, va iniţia modificarea legislaţiei care restrânge drepturile, legea 4, legea 10, legea 60, dacă va anunţa oprirea proiectului Roşia Montană, o revendicare comună şi puternică a celor din Piaţă, dacă îşi va manifesta angajamentul faţă de revizuirea politicii economice şi sociale, a acordului cu FMI, dacă se va pronunţa împotriva iniţiativelor care urmăresc slăbirea instituţiei Parlamentului, în detrimentul instituţiilor executive, în special a Preşedinţiei. Dialogul ideal între cei din Piaţă şi MRU ar fi cel dintre cetăţeni simpli şi dânsul, după ce îşi va da demisia din funcţie”, spune Claudiu Crăciun, într-un mini-interviu pentru VoxPublica. Claudiu Crăciun este lector universitar doctor la Catedra de Ştiinţe Politice şi Studii Europene a Facultăţii de Ştiinţe Politice, Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative. Devenit cunoscut în timpul manifestaţiilor din ianuarie din Piaţa Universităţii, apoi pentru discursul său din Parlamentul European, Crăciun a fost amendat săptămâna trecută în mai multe rânduri pentru un protest în faţa Ministerului Economiei contra exploatării gazelor de şist.

„Se împlinesc 60 de zile de proteste neîncetate în Piaţa Universităţii. Două luni de indignare publică, exprimată prin scandări antiguvernamentale şi antiprezidenţiale. Este cel mai longeviv protest din România. Un exerciţiu de solidaritate, o viziune a unor oameni care spun că s-au săturat de jungla politică în care i-au aruncat guvernanţii” ( Jurnalul.ro). Un bilanț al celor două luni trecute?

***

Continui mâine povestea protestatarilor, care în cele 62 de zile s-au regăsit – cine mai e ca ei?

„Dosarul Jurnalului de Vrancea”  (cu felul de reacții ale scriitorilor titulari de la rubrica Opinii, la care colaborau săptămânal, după ce eu am încetat editarea și actualizarea lui, la rugămintea administratorului lui). Curios, Marin Ifrim s-a resemnat primul, îmi scrie pe 9 martie:

Dragă Liviu,

Îmi pare rău pentru ceea ce se întâmplă. Chiar aşa, JURNALUL era deja un brand. Sunt convins că la mijloc e vorba de putere şi de serviciile secrete. Vin alegerile şi musai trebuia să ne rupă pixurile. Asta e. Ţinem legătura. Cu bine, Marin Ifrim

A revenit însă la Comentarii, pe acest blog, intrigat că Jurnalul de Vrancea nu mai poate fi accesat (nu m-am interesat de ce, eu nu-l mai urmăresc; dar sunt cititori care nu știu de stoparea lui; e clar că serverul care-l deservește, în actuala situație, va cădea mai des; dar Jurnalul de Vrancea rămâne activ online, poate fi citit în formula în care l-am lăsat actualizat pe 11 martie 2012; altfel, am observat că Adrian Botez trimite angajatei administratorului articole la Opinii, care i le publică):

Dragă Liviu,

Nu ştiu dacă ai observat, accesul la Jurnalul de Vrancea e complet blocat. Pe google, la numele meu nu pot fi accesate decât injuriile băieţilor din sala paşilor pierduţi. Mai mult, înainte de interzicerea Jurnalului, calculatorul meu a fost pur şi simplu aruncat în aer de viruşi. Apoi a venit aseară la tv. dementul să spună că tare jignit a mai fost în aceşti ani, el care a urinat pe toată democraţia acestei ţări amărâte. Mă aştept la orice. Cred că şi blogul tău va avea probleme. Liviule, dacă cedăm acum s-a terminat cu această naţie. Prostul satului e disperat. Mai vorbim. Cu bine,

Marin

După care Marin Ifrim trage linie și face socoteala (considerând că mergem înainte), cu două Comentarii:

1) Sunt mândru că am făcut parte din echipa Jurnalulului de Vrancea. Regret sincer trecerea sa în hibernare. Nu trebuie învinuit sub nicio formă Laurenţiu Barbu. Omul ne-a suportat eroic. Îi mulţumesc sincer, atât lui şi inconfundabilului scriitor Liviu Ioan Stoiciu. (Nota LIS: Scuzați-i lauda)

2) E posibil ca LIS să aibă dreptate. Spre deosebire de alţi Gică-contra, eu am la Buzău un Cezar de hârtie igienică, e deputat şi şef peste tot inclusiv peste serviciile funerare secrete. Se pare că el e omul care a pus capac la Jurnal. Mie, printr-un handicapat fără carte de muncă de peste 4 decenii, acest  Cezar mi-a croit o colaborare cu aţă albă cu Secu, ceva mai al dracului decât bietul Celine. Să-mi moară memoria la intrarea în alhzaimer de n-oi striga jos băsescu şi preda inclusiv sub capacul copârşăului. Voi avea tot timpul. Idioţii ăştia au interzis cuvinte. La început a fost cuvântul. Restul nu mai contează.

Așa stând lucrurile, Marin Ifrim a hotărât să-mi trimită pe e-mail un articol de atitudine:

DRUM BUN ŞI VÂNT ÎN PUPĂ

După 1989 România a trecut pe pilot automat. E manevrată tehnic de undeva din subteranele iadului croşetat cu igliţele şi dexteritatea diavolului-şef. Ne-a fost pus în fruntea statului unul cu buzunarele sparte şi cu gura până la şira spinării. În Parlamentul European au fost teleportate persoane sub nivelul zero al coeficientului de inteligenţă. Parlamentul ţării e plin de nulităţi de ambele sexe. Ca la felinare. Sfinţii din picturile bisericilor noastre sunt înghesuiţi în coaste de costumul Armani al  miţosului Becali. Şcolile dintotdeauna au fost transformate în tenis sub fustă între eleve şi profesori ceva mai lipsiţi de vocaţia tainică şi sănătoasă a onaniei divine. Armata, atâta câtă mai e, s-a transformat într-un fel de legiune străină, azi-mâine urmând să-şi încălzească ciorba în fosta Persie. Poliţia e deja pe năsălie din cauza unui simplu mârâit antiprezidenţial. Sănătatea nici măcar nu mai poate strănuta firesc, şi-a mutat laringele la colon, tuşeşte în pamperşi. O ţară întoarsă pe dos de un singur căpcăun. Aud că acesta ar fi pe cale să plece. Deocamdată, într-un spital. Trebuia să plece mai de multă vreme, însă nu era rezolvată problema cu Mircea Geoană. Acum, în locul său prim rămâne un rottwailer de nădejde. El va pleca, însă noi vom rămâne cu tot ceea ce ne-a lăsat acest majordom al apocalipsei, cu toate neamurile sale proaste pe cap, inclusiv cu cele străine. Căci numai românii pot avea parte de neamuri străine. Într-o bună zi, noi sau generaţiile viitoare, vom afla tot adevărul acestor ani, începând cu lovitura de stat din 1989 şi terminând cu plecarea pe ape a plutaşului de lângă Constanţa. Doar cu atât ne-om alege. În rest, acest aruncător de ancore în sufletele noastre golite de lacrimi va rămâne, mai mult ca sigur, drept cea mai urâtă şi sinistră figură din trecutul acestui popor cu multă istorie la conservă.

Marin Ifrim

PS. Radu Humor atrage atenția la Comentarii asupra norocului meu avut ieri, zi de marți-trei-ceasuri-rele și de 13-ghinion. Care noroc? Domnia sa mi-a descoperit semnătura ieri în ziarul online Cotidianul.ro… Credeam că se știe, m-am abținut să fac aici caz (deși am scris la un moment dat de colaborările mele). Am fost redactor și consilier extern la ziarul Cotidianul al lui Ion Rațiu de la înființare (1991) și până în noiembrie 2004, când a fost preluat de „oamenii lui Băsescu” și l-au transformat într-un ziar al puterii, revoltător de oportunist și nedemn (rar mi-a fost dat să văd „pupincurism” mai dezagreabil). Am revenit cu colaborarea mea la Cotidianul imediat după ce au fost îndepărtați „oamenii lui Băsescu” și ziarul a redevenit liber, de opoziție, preluat fiind de Cornel Nistorescu, din vara anului 2009 – de atunci colaborez săptămânal la Cotidianul.ro pe gratis (nu primesc nici un drept de autor, colaborarea mea e pe e-mail, nici nu știu unde mai are redacția)! Colaborez deoarece sunt solidar cu cei din opoziție (toată presa care se respectă ar trebui să fie de opoziție), n-am nimic de câștigat, din contră, sunt înjurat în fel și chip de simpatizanții lui Băsescu. Puteți vedea arhiva Cotidianul.ro, în dreptul numelui meu… Deci, nu e nici un noroc la mijloc.

PS. 2. Închei azi seria de fotografii extrem de spectaculoase (de coșmar; inclusiv cea din Siberia, numai noroi) cu titlul „Drumuri ale morţii şi super-noduri rutiere. Vezi aici cele mai uimitoare şosele ale lumii” (Realitatea.net). Plimbați mausul pe fotografie să citiți locația lor.


, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Like it? Share with your friends!

0
3 comments

3 Comments

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Acum, când furia declanşată de factorul imprevizibil s-a sfârşit, regret din tot sufletul cuvintele nedrepte pe care le-am folsit. Îmi cer scuze, în primul rând domnului O. M.
    Dar şi celorlalţi care nu erau obligaţi să citească prostiile mele!

  2. Ok, ma bucur dle Spirescu ca nu-a invins diavolul si bolsevic pe-asupra: Si io am cere destule scuze ca nu mis nici io usa de biserica pe acest blog. Nu am absolut nici-o agenda ascunsa nici politica nici religioasa, ce am in gusa si-n capusa. Imi dau seama ca pe-acii mis cel mai sarac cu dhul, mis cioban cu patru clase, iar un veritabil cioban respecta elita, dvs faceti parte din elita tari mele ce are mare nevoie de aceasta aristocratie dupa Schopenhauer a treia la rând.

    Am uitat totul chiar de ieri, ptr ca la rugaciunea (regulata), domeneasca vreau nu vreau ajung la acel ghimpe:. si ne iarta nouo precum… eu chiar iert si ma rog ptr cel ce-mi gresesc chair de nu arat, ptr ca asta nu se arata, nu se tipa ci se face din inima.

    Nu, nu paraseam blogul din pricina dvs ci cum am spus; ptr a nu genera alte conflicte, ptr ca trebuie sa am si eu vreo buba mirositoare nu doar alti…

    Doamne ajuta!

    O.M.

  3. Cat ma bucur ca va-ti impacat.Imi santeti dragi amandoi prin sinceritatea cu care abordati subiectele. Vorba lui OM “ce e in gusa si-n capusa”, a facut ca acest ziar onlline sa fie atat de iubit. Pacat , c- a fost suspendat, dar el continua,TRBUIE, prin bunavointa dl LIS. Va doresc tuturor colaboratorilor sa tineti aproape. Doamne ajuta!