Ce câştigă România cu 3-0. Recules în timpul recitalului poeţilor invitaţi la microfon în Foişorul de pe Faleza Dunării

Vineri, 3 iunie 2011. Nu-mi vine să cred, meciul de fotbal de pe TVR 1 de la ora când vin eu să scriu aici, nu e transmis în direct pe Internet – statul cheltuieşte bani în prostie cu această televiziune publică şi ea nu e capabilă să transmită „live” pe Internet, fie şi pe TVR Internaţional (unde apare în direct numai preşedintele Traian Băsescu). E vorba de meciul de calificare la Campionatul European de Fotbal de anul viitor România–Bosnia, voiam pur şi simplu să scriu aici uitându-mă pe Internet la meci, într-o grupă în care conduce Franţa. Suntem vai de capul nostru, ne-am pus speranţa într-un antrenor tânăr, titrat, Răzvan Lucescu, şi praful s-a cam ales: am adunat până azi 5 puncte din cinci meciuri. Pe 3 septembrie 2010: România – Albania: 1-1; 7 septembrie 2010: Belarus – România: 0-0; 9 octombrie 2010: Franţa – România: 2-0; 26  martie 2011: Bosnia – România: 2-1; 29 martie 2011: România – Luxemburg: 3-1. Speranţa de calificare a României e legată de o clasificare pe locul 2, dacă am câştiga meciurile care urmează. Mai avem de jucat pe 2 septembrie: Luxemburg – România; pe 6 septembrie: România – Franţa; pe 7 octombrie: România – Belarus; 11 octombrie: Albania – România. Deocamdată, la pauză România conduce Bosnia cu 2-0, ceea ce e frumos…

***

La Festivalul Internaţional „Serile de literatură ale revistei Antares”, la Galaţi – sâmbătă, 28 mai 2011. La ora 10, la sediul Consiliului Judeţean Galaţi (fost consulat italian, apoi consulat francez, apoi consulat german, apoi casă de vacanţă a lui Ceuşescu şi fost sediu postcomunist al Direcţiei de cultură Galaţi) se acordă premiile şi distincţiile din partea Festivalului Antares. Preşedintele Consiliului Judeţean Galaţi, Eugen Chebac a subliniat : „Este adevărat, cultura costă şi costă mult, dar cât costă incultura şi indolenţa?!”. Au mai fost de faţă deputatul Florin Pâslaru, secretar  al Comisiei pentru Cultură a Camerei Deputaţilor, şi plasticianul Sergiu Dumitrescu, directorul Centrului Cultural „Dunărea de Jos”.  Conform relatării Vieţii libere: «„Este primul  şi singurul festival din România care are componentă turistică”: cu evenimente, cronologic, în cinci localităţi – la Bucureşti, Galaţi, Brăila,  Maliuc şi Sulina; la anul şi la Chişinău. Împreună cu scriitorul Peter Sragher, din Germania, care a asigurat traducerea în engleză, Antoniu i-a prezentat pe scriitorii şi pe criticii prezenţi, români şi străini. Pentru ca gazdele să vadă  puţin din „meniul” festivalului, a avut loc şi un mic recital, tradus în româneşte, al poetului  Peter Waugh, britanic din Viena, şi apoi un experiment vocal amuzant al estonianului Jaan Malin. O parte dintre premiile festivalului au fost „lansate” la CJ: a primit Premiul şi trofeul festivalului pentru proză gălăţeanul Ion Avram, Premiul pentru poezie le-a revenit gălăţenilor Virgil Costiuc şi Ruxandra Anton, Premiul internaţional „Antares” – Hughes Labrusse, Petar Chuhov, Peter Sragher. Diplome de excelenţă au primit „civilii” literari: preşedintele Eugen Chebac, primarul Dumitru Nicolae, viceprimarul Nicuşor Ciumacenco, directorul Sergiu Dumitrescu, poeta Dana Potorac – Editura „Homer”. Premiul revistei „Dunărea de Jos”, a fost înmânat de preşedintele Chebac poetului Valeriu Stancu, fost preşedinte al filialei Iaşi a USR, „pentru întreaga activitate”». Pus să vorbesc, am atras încă o dată atenţia că la această a 13-a ediţie a Festivalului Antares s-a spart ghinionul, autorităţile locale (Consiliul Judeţean Galaţi) au preluat sponsorizarea – le-am mulţumit. În cei 13 ani trecuţi de când a apărut acest Festival al lui Corneliu Antoniu (între timp a apărut şi Filiala Galaţi-Brăila a USR) pe piaţa literară gălăţeană s-a impus o nouă sensibilitate poetică, pe linia existenţialistă, de viitor, promovată de Corneliu Antoniu. Conform celor scrise de Victor Cilincă (relatarea lui mă scuteşte să mă repet aici): «Scriitorii gălăţeni au fost chiar elogiaţi de confraţii lor. De exemplu: “Aveţi substanţă literară originală, extraordinară, în acest moment, în Galaţi! În sfârşit, aici aveţi ceea ce trebuie – alte oraşe se golesc de această substanţă!”  – a spus Liviu Ioan  Stoiciu… Scriitorul Stoiciu şi-a scos o pălărie simbolică în faţa preşedintelui Chebac, vizând sprijinul acordat culturii de administraţia judeţeană şi locală, în timp ce  „Bucureştiul nu face nimic pentru literatura română, dar absolut nimic: nu sprijină nicio revistă, nicio manifestare”. El a invocat şi emoţiile legate de desfăşurarea şi în acest an a festivalului: „Măi, se mai ţine?” – l-a chestionat Stoiciu la telefon pe Antoniu. S-a ţinut, iar poetul Antoniu nu a uitat să mulţumească astfel primarului Dumitru Nicolae şi Consiliului Local pentru sprijinul acordat de-a lungul timpului pentru apariţia revistei „Antares” şi desfăşurarea tradiţionalului festival. Dar şi să mulţumească uluitorului ajutor acordat de foruri străine de judeţ, în cinci colţuri pitoreşti de ţară (dacă socotim şi Buzăul), de la mare la munte, puse la dispoziţia festivalului. Preşedintele Chebac, de o vreme solicitat de poet pentru a primi ajutor, inclusiv pentru un sediu al Filialei Sud-Est a Uniunii Scriitorilor din România, a spus acum că este rândul său să-l piseze pe Antoniu, şef al filialei, să scrie un proiect care să aducă până la 150.000 euro culturii gălăţene, cu cofinanţarea CJ. Sâmbătă, din mai multe guri – oaspeţi, oficiali, organizatori – a pornit un apel  la concordie între intelectualii, între creatorii cetăţii noastre, încă atât de dispersaţi în tabere adverse». De aici s-a plecat la Centrul Cultural Dunărea de Jos, la Salonul Artelor, unde traducătoarea şi poeta Carmen Racoviţă, membru al USR şi ea, şi-a vernisat o expoziţie cu capete de model de plastic împodobite cu simboluri ale scrisului („readymades”; va citi un poem lipit pe unul dintre capete; Carmen Racoviţă e autor al blogurilor Gea  / Google Earth Art, e obsedată de experimentalism), iar Andrei Velea şi-a lansat a doua lui carte de versuri (prezentată de criticul şi traducătorul gălăţean Viorel Ştefănescu şi de criticul şi poetul A.G. Secară, cu poeme citite de soţia lui; pe Adrian Velea l-am premiat la Festivalul „Emil Botta” pentru debut editorial). În sfârşit, la ora 17, la Foişorul de pe Faleza Dunării s-a lansat Florina Zaharia pe… rotile, ajutată de Peter Sragher pe… bicicletă – cu „Pansamentrup / Bandagebody”. Vă atrăgeam atenţia că Festivalul Antares are şi componentă experimentală, nu numai turistică (ar merita să-i ascultaţi pe poeţii străini invitaţi; uneori versurile lor sunt fără cuvinte, numai inflexiuni ale vocii; nu mai trebuie traduse, nu?). A.G. Secară a prezentat-o: «Titlul acestei cărţi, ca şi traducerea acestuia în limba engleză, m-au dus cu gândul la Herbert George Wells şi la Omul său invizibil, care, dacă vă aduceţi aminte, umbla la un moment dat înfăşurat în pansamente… Fata, şi mai târziu femeia invizibilă care se ascunde, ascundea, creşte sau încearcă să fie sau să devină, să fie vie întru Florina are, evident, povestea ei… Poemul „dinflorinaînflorina” începe aşa: „pansează-mă numai aşa pot să intru în mine”… Această poveste este sau nu importantă şi ar putea sta sub semnul acestui moto din „confidentrup”: „poezia e duşmanul meu şi într-o zi/ una din noi va muri”… Florina Zaharia scrie la pagina 10 a acestei cărţi: „sunt mult mai rea decât scrisul meu”… ». După lansare a urmat un recital în aer liber cu poeţii invitaţi, a durat două ore, pe puţin. Eu n-am citit. Ciudat, eu am simţit nevoia să mă îndepărtez şi să mă reapropii de Foişor (difuzoarele microfonului erau date la maximum, auzeam poeţii de la distanţă, oricum), m-am plimbat de-a lungul Dunării, pe mal, fără să ştiu de ce sunt tulburat profund. Exact la încheierea recitalului (după ce Corneliu Antoniu a citit un poem nou, scris de când a început această ediţie a Festivalului lui), am primit telefon că a murit Ion Zubaşcu la Bucureşti – atunci am înţeles de ce m-am înstrăinat de recitalul din Foişor, inconştientul m-a trimis să mă reculeg, Ion Zubaşcu murea şi se gândea la mine, ne-am despărţit în relaţii nu tocmai cordiale, şi nu din vina mea. Voi reveni.

***

A câştigat România cu 3-0 în meciul cu Bosnia, de care pomeneam la începutul acestor rânduri, mare minune, acum visăm la „barajul locului 2” din grupele preliminariilor Euro-2012, o calificare care azi pare a fi aproape imposibilă. Poate România are mai mult noroc de aici înainte.

PS. Public în continuare aici consideraţiile criticului Tudor Cicu din Buzău pe seama poeţilor care au citit la a III-a ediţie a Maratonului de poezie şi jazz din noaptea de 20 / 21 mai, organizat de Dan Mircea Cipariu în foaierul Teatrului de Operetă din Bucureşti. Alţi doi poeţi:

Mi-am scris aici poemul rezistenţei mele…

(sau trei ore de maraton poetic la Radio Cultural)                                                   

                                                         pamflet

                         Moto: „Un ou de struţ, ouat de struţă…”                                                                                                                                                                 Marin Sorescu

(7). Andrei Bodiu: îşi doreşte să nu audă zgomotele în sală precum cele auzite de dumnealui în timpul cât citea Denisa Comănescu. Poemul său e despre: turnuri – macarale galbene – vise – trei japonezi cu căşti la fel de galbene – şi mai la urmă muncitorii!! În alt poem „Omul fără stare”, aflăm cum acesta trece pe lângă tine… îl caută moartea acasă şi el se crede la schi Uneori e prăbuşit… dar totuşi urcă dealul. (Tot schiind? n.n.). Un alt poem i se dedică lui Radu Cosaşu „ într-un pulover în dungi”, cu Tom şi Jerry alături, privindu-l cu uimire pe poet. (Are şi de ce! zicem noi) . Pentru că cineva în final înghite nişte locomotive!!! Poetul citeşte un ultim poem ce i-a fost sugerat de un taximetrist la Braşov, care l-a întrebat „încotro se îndreaptă lumea”, însă vorba ceea, nu-l interesa decât să-i ia banii. Întrebarea era aşa, de sanchi! Restul, vorba poetului, e: bunga! bunga! …. din finalul poemului.

(8). Traian T. Coşovei care are laringită şi nu este prezent în sală, e prezentat de Bogdan O. Popescu şi Ioan Cristescu. Nu comentăm în lipsa poetului decât aceste aforisme poetice care ne-a pus pe gânduri: „e un pustiu în jurul focului care ne-a luminat”; „şi focul stins prin tine şi gheaţa care nu ţine de foamea de a fi”; „faptele zilei de azi sunt scrijelite cu briceagul/ faptele zilei de ieri sunt nişte ţipete”; „o teamă şi o beznă atletică (!?) alergătoare/ din focul care a ars toată noaptea pe dealuri/ne-am pregătit vopselurile” etc…