Ceea ce ne aduce bucurie e corect. Iubiţi-vă propria viaţă. Danilov: mulţumeşte-i lui Dumnezeu. Prejudecăţi medievale

Duminică, 2 ianuarie 2011. Sărbătorile de iarnă nu se încheie la români azi, ele continuă cu Boboteaza şi Sf. Ioan (6 şi 7 ianuarie, care cad joi şi vineri, numai bine pot fi adăugate alte două zile de odihnă, sâmbătă şi duminică). Ba chiar la românii ortodocşi pe stil vechi („stilişti” – rămaşi în urmă cu 13 zile; la ruşi, basarabeni, ucraineni şi sârbi sau bulgari), pe 7 ianuarie abia vine Moş Crăciun… Avem şi aşa o viaţă legată cu aţă, de ce să nu ne bucurăm de cât mai multe sărbători? Cu ce se aleg românii de rând decât cu amintirea unei sărbători, „bă, îţi aminteşti cum ne-am distrat de Revelion” (sau de Crăciun şi de toţi sfinţii trecuţi în roşu în calendar). Nu uităm îndeosebi necazurile mari… Morala pe care le-o face ieri, aici, la Comentarii, din Germania, Octavian Mihăescu inclusiv românilor ieşiţi în stradă în metropole, trebuie relativizată. Vă rog să-i apreciaţi şi poemul publicat la Comentariile de ieri, de aici. Măcar cu atât să ne iluzionăm, că într-o zi din an, de Revelion, suntem buricul pământului, ieşiţi împreună în stradă – fiind o bucurie împărtăşită „în comun”. Nu e deloc floare la ureche să iasă în stradă zeci de mii de români, pe un ger aspru, care să scandeze într-un glas Cinci-patru-trei-doi-unu-2011-La mulţi ani-România!, să-i vezi îmbrăţişându-se, sărutându-se, deschizând sticlele de şampanie, ţopăind, sperând în secret că în noul an îl vor apuca pe Dumnezeu de un picior, că rugăciunea lor e auzită unde trebuie şi visul de mai bine se va transforma în realitate. Bucuria „la colectiv”, în Piaţa Constituţiei din Bucureşti mi-a fost împărtăşită într-un e-mail şi de dragul poet ieşean (cu soţie tânără, frumoasă, poetă, şi doi copii şcolari acasă), Nichita Danilov, pe un e-mail: Ai marea şansă de a te afla mereu în inima României, în centrul centrului, şi de a te bucura sau a te intrista de cele ce auzi si vezi. Noua, celor aflati mai la periferie, nu ne-a fost dat să contemplam spectacolul trecerii noului an de la distanta. Dar ce zic eu, cind te bucuri cu adevarat, si atunci cind te afli in mijlocul multimii, la trecerea dintr-un leat in altul, n-ai cum sa nu fii coplesit de vuietul multimii, prin urmare nu mai simti nici frigul la picioaare, nici fumul, nici zgomotul petardelor. Toate acestea constituie un fel de simfonie oarbă, pe care o simţi şi o traiesti începind cu ultima celula vie (presupun ca celulele moarte participa si ele la euforia generală) de pe vîrful degetelor de la picioare si pina la ultimul fir de păr, răzleţ, din creştetul capului; esti acolo, in mijlocul evenimentelor, pierdut în multime, dizolvat pîna la nefiinţa în ea, vuind odata cu ea, bucurindu-te odata cu ea, ca, iata, a trecut un an si vine altul, cu noi experienţe, cu noi incercari pe care va trebui sa le parcurgi cu liniste si intelepciune, multumindu-i lui Dumnezeu pentru şansa de a-ţi fi dat un trup, inzestrat nu numai cu simţuri, ci cu raţiune. Un an bun… Cu drag, Nichita si ai lui!

Altfel, e mare întristare în acest an, romanii vor avea parte de mai multa munca si mai putine zile libere in 2011, din cauza ca mai bine de jumatate din zilele libere legale cad duminica. Astfel, in 2011, mai mult de jumatate din sarbatorile legale pica sambata si duminica. Pastele ortodox si cel catolic se vor serba pe 24 aprilie (duminica), iar a doua zi va fi libera. Ziua de 1 Mai pica duminica, dar si prima zi de Rusalii. Vom fi liberi insa a doua zi – luni, ziua de Sfanta Marie Mare. Ziua Nationala, 1 decembrie, va cadea intr-o joi, iar Craciunul si a doua zi – duminica, respectiv, luni. In Romania, Codul Muncii prevede 11 zile libere, legal, dintre care doua pica intotdeauna duminica, prima zi de Paste si prima zi de Rusalii. Cum cad zilele libere in 2011: Anul Nou – 1 ianuarie 2011 – sambata, – 2 ianuarie – duminica (au trecut). Pastele – 24 aprilie 2011 – duminica, – 25 aprilie  – luni. Ziua Internationala a Muncii – 1 mai 2011 – duminica. Rusalii – 12 iunie 2011 – duminica, – 13 iunie 2011 – luni. Adormirea Maicii Domnului – 15 august 2011 – luni. Ziua Nationala a Romaniei – 1 decembrie 2011 – joi. Craciunul – 25 decembrie 2011 – duminica, – 26 decembrie 2011 – luni. Nici calendarul sărbătoresc nu ţine cu bucuria românilor (dar nici a vecinilor cărora le-a murit capra), iată.

Un an bun – 2011! Mulţumesc urătorilor. Apropo de bucurie. Înainte de a pleca din Bucureşti înapoi lângă mama ei neputincioasă, la Focşani (în această după-amiază am condus-o pe Doina Popa la microbuzul din Piaţa Naţiunile Unite, venind pe cheiul îngheţat al Dâmboviţei; rămas singur, va trebui să preiau toate treburile casei, şi sunt îngrozit, nici să spăl vasele nu pot, n-am putere în mâna dreaptă, cu fractura din noaptea de Crăciun), cum spun, Doina Popa mi-a retrimis e-mailul primit de la prietena ei, Crăiţa Alexandrescu: Faceti doar ceea ce va declanseaza curiozitatea si bucuria. Sentimentul de bucurie este ghidul nostru cel mai important in viata si cel mai valoros consilier personal. Ceea ce ne aduce bucurie este corect. Mereu este vorba de a alege din noianul de piese de puzzle ale vietii numai pe acelea cu care ne putem completa propria imagine. Este un joc. Jucati-l! Aţi reţinut? Tot ce e bucurie e „corect”! Nu mai staţi pe gânduri, bucuraţi-vă, oameni buni dacă puteţi, dacă vă dă mâna, dacă vă permite inima, dacă aveţi sufletul împăcat… Fiţi „corecţi”! Nichita Danilov are perfectă dreptate. Bucuraţi-vă: în bucurie intră şi iubirea. Vorbe mari? Iubiţi-vă mai mult propria viaţă, ne sfătuieşte un doctor dezinteresat, Ruediger Schache, dacă vă iubiţi mai mult viaţa, vă şi bucuraţi de ea: Multe conflicte vor disparea. Atrageti tot mai multi oameni care se simt confortabil in aura radiata de dumneavoastra. Le faceti altora mai putine reprosuri. Iradiati in jur incredere. Nu veti mai dori sa fiti amabili si buni pentru a fi placuti. Nu va veti mai lasa folositi. Tineti la distanta oamenii care nu va suporta. Nu trebuie sa mai reactionati la actiunile celorlalti. Veti vana mai putine recompense si mai putina recunoastere. Sunteti clar mai putin vulnerabili. Puteti darui, fara a astepta ceva in schimb. Puteti sa nu faceti absolut nimic si nu veti avea constiinta incarcata din acest motiv. Mai doriţi alte motive? Să mă iertaţi, la început de an sunt şi eu mai entuziast… Altfel, mă cunoaşteţi bine deja din aceste rânduri de jurnal online, eu nu ştiu să mă bucur de viaţă. Cât dinspre iubire, n-am nici un motiv să mă iubesc… Vedeţi? E o demonstraţie simplă: nu mă iubesc, nu mă bucur! Nu faceţi ca mine. Eu sunt construit greşit, nu corect. Repet: tot ce e bucurie e „corect”!

***

Dacă eu nu ştiu să-mi iubesc propria viaţă, vă voi da exemplul lui Marin Ifrim, poet din Buzău mai norocos, care ştie să se bucure de ceea ce i se oferă – plecat de după Crăciun în Marea Britanie:

Scrisoarea a II-a catre LIS
            Sunt de patru zile in Anglia. Azi am vizitat un sat din vecinatatea orasului Newton Abbot, Kingsteignton. Intre cele doua localitati nu exista nicio diferenta edilitara sau de utilitati publice. Doar ca am vazut si o casa invelita cu stuf, ceva de domeniul S.F., asezarea respectiva fiind considerata ceva de patrimoniu. In Kingsteignton am vizitat un camin de batrani: „Penns Mount”. Aproximativ 80 la suta dintre ei sufera de Alhzeimer. L-am cunoscut pe managerul asezamantului si cativa angajati. Am cunoscut si cativa bolnavi. Am vorbit cu ei. A inceput sa-mi placa sa o rup in engleza. Batranii de aici, indiferent ce profesii au avut in viata lor, au niste conditii de trai pentru care limba romana nu are cuvinte potrivite. Acesti batrani par a locui in rai. Au varste cuprinse intre 85-95 de ani, uneori ating suta. Sunt foarte protocolari dar si bucurosi de orice comunicare. Aici am vorbit si cu un batran ceva mai special, domnul P. (trebuie respectata confidentialitatea pacientilor), doctor in literatura franceza, in varsta de vreo 92 de ani. E impresionant cum Anglia are grija de batrani. Familiile care au acasa batrani ceva mai subrezi, sunt obligate de asistenta sociala sa-i interneze in astfel de camine, o parte consistenta din cheltuieli fiind asigurata de stat. Pe strada si in magazine predomina prezenta persoanelor varstnice. Isi fac cumparaturile cu multa dezinvoltura. Peste tot auzi refrenul tonic: „hello” . Sau „good bye”. Asa cum parca ti-am mai spus, am gasit o sumedenie de lucruri ieftine si de calitate. Urmeaza noaptea de An Nou. O sarbatoresc in locuinta din Newton Abbot. Pe 2 ianuarie ma duc la biserica crestina de orientare rus-ortodoxa, la slujba, unde va veni si scriitoarea Carmen Tania Grigore si familia Noica. Draga Liviu, iti doresc tot binele din lume. De-as avea bani, as trimite un avion particular sa te aduca aici, cu toata familia ta, sa sarbatorim anul 2011, sa ne rugam pentru el.

P.s. Imi cer scuze, aceasta este „Scrisoarea a II-a pierduta pe drum”. Ti-o trimisesem pe o adresa gresita. (Vă reamintesc, Scrisoarea a III-a a apărut ieri aici, pe pagina de jurnal online)

SCRISOAREA A IV-A
Draga LIS,

Nu fac niciun efort sa-ti trimit aceste randuri. Dimpotriva, daca nu-mi notez acum totul, sunt sigur ca voi uita multe din cele vazute aici. Azi am fost la slujba, la  „The Parish of The New Martiyrs Elizabeth & Barbara” (Parohia Noilor Martire Elizabeth si Barbara), impreuna cu scriitoarea Carmen Tania Grigore si toata familia Wilson-Noica: domnul Barnabas, doamna Alexandra, Angie si Brian. Timp de doua ore am participat la o slujba de liturghie care se tine lunar, in prima duminica a fiecarei luni, in biserica anglicana „St. Mary the Virgin” (Fecioara Maria). In zilele respective biserica este inchiriata de cultul crestin-ortodox. Am asistat la un ceremonial in care preotii si enoriasii, evident, aveau aceeasi implicare comunicativa. Cu acest prilej i-am cunoscut pe: preotul paroh protopop Benedict Ramsden (care m-a binecuvantat si care, cu ani in urma, a conferentiat la Universitatea din Bucuresti si la Universitatea din Craiova), preotul diacon Peter Wills (acesta vorbindu-mi admirativ despre parintele Rafail Noica, pe care l-a cunoscut personal) si choirmaster Christoper Rakowski (acesta fiind sustinut in timpul slujbei de doua voci admirabile, a unei tinere cu vocatie de soprana, si a domnului Barnabas Wilson, care a cantat cu dezinvoltura unui tenor de profesie). Slujba s-a tinut in engleza si slavona. Au participat englezi, romani si rusi, care, la sfarsit, au servit, in holul bisericii, cate o cafea, un ceai sau o gustare dintr-o larga varietate de mancaruri aduse de enoriasi. Cultul fiind de orientare rus-ortodoxa, se respecta calendarul vechi, conform caruia s-a celebrat duminica dinaintea Craciunului, care va fi serbat vineri, 7 ianuarie (stil vechi). Aceste intalniri au un rol profund asupra relatiei dintre credinciosi, efectul de socializare avand o tenta de solidaritate umana greu de exprimat prin cuvinte.

Ps. In aceste zile am facut sute de poze. Din pacate, nu am posibilitatea tehnica sa-ti trimit cateva. Oricum, multe dintre ele isi vor gasi locul intr-o viitoare carte referitoare la aceasta vizita datorita careia am scapat de multe prejudecati medievale.

Marin Ifrim

Reţetă, care va să zică: vrei să scapi de prejudecăţi medievale? Vizitează Marea Britanie…

PS. Ilustrez această pagină de jurnal online cu lucrări semnate – Murivale Mureşan Vasile (preluate de pe Facebook).