Cipariu se recuză din Comisia de Excluderi a USR. Proteste cu capul plecat

Vineri, 23 aprilie 2010. A dat Dumnezeu şi au apărut pe site-ul Uniunii Scriitorilor din România (USR) membrii Comisiilor USR, îndreptându-se şi gafa confundării componenţei Comisiei de Excluderi cu aceea a Comisiei de Onoare. „Pentru a avea cumva cunoştinţă”, reţineţi toate listele:

I. Comisia de Validare: Paul Aretzu, Gheorghe Schwartz, Dan Cristea, Marta Petreu, Lucian Alexiu, George Vulturescu, Vitalie Ciobanu, Gellu Dorian, Nicolae Prelipceanu, Robert Şerban, Bogdan Creţu 
          II. Comisia de Cenzori: Viorel Lică, Nicolae Firuleasa, Nicolae Corlat, Adrian Alui Gheorghe, Gelu Negrea
          III. Comisia Socială: Dan Tărchilă, Annie Bentoiu, Micaela Ghiţescu, Alecu Ivan Ghilia, Dumitru Hîncu, Aurel Buiciuc, Mircea Constantinescu, Lucia Verona
          IV. Comisia de Onoare şi Demnităţi: Ion Pop, Gabriel Dimisianu, Livius Ciocârlie, Eugen Negrici, Ion Vartic
          V. Comisia de Monitorizare, Suspendare şi Excludere: Ruxandra Cesereanu, Corneliu Antoniu, Lucia Verona, Vasile Spiridon, Marian Odangiu, Lucian Vasiliu, Jean Băileşteanu, Dan Mircea Cipariu, Mircea Bârsilă, Daniel Corbu, Mircea Stâncel
          VI. Comisia pentru Relaţii Externe: Denisa Comănescu, Aurel Maria Baros, Mircea Opriţa, Ioan Holban, Dinu Flămând
          VII. Comisia Minorităţilor: Syilagzi Istvan, Ştefan Doval, Slavomir Gvozdenovici, Ivan Kovaci, Attila Balaz.

Între timp, făcându-se publică lista membrilor acestor comisii, a apărut o recuzare publică interesantă, a lui Dan Mircea Cipariu (ea dă de gol faptul că alegerea membrilor Comisiei de Excluderi s-a făcut de către Consiliul de conducere al USR fără să-i consulte pe cei propuşi, dacă sunt de acord cu o asemenea investire; mă întreb câţi alţii se află în situaţia lui Dan Mircea Cipariu):

Aflu de pe pagina web a USR că fac parte din „Comisia de Monitorizare, Suspendare şi Excludere: Ruxandra Cesereanu, Corneliu Antoniu, Lucia Verona, Vasile Spiridon, Marian Odangiu, Lucian Vasiliu, Jean Băileşteanu, Dan Mircea Cipariu, Mircea Bârsilă, Daniel Corbu, Mircea Stâncel”. Înţeleg că am fost votat, fără să mi se ceară acordul! Probabil că acest fapt s-a petrecut la una dintre întâlnirile Consiliului USR de la care am lipsit. Conform principiului anunţat public că nu vreau să fac parte din comisiile şi Comitetul Director al USR, vă rog să consemnaţi anunţul meu de recuzare din Comisia de Monitorizare, Suspendare şi Excludere.
Toate cele bune, Dan Mircea CIPARIU

În aceste zile, la Iaşi, are loc o şedinţă a Comitetului Director al USR – cu siguranţă, situaţia Casei Monteoru, sediu al USR, va fi în prim-planul discuţiilor. Măcar de s-ar găsi o soluţie de avarie. Aflu însă că de la această şedinţă de Comitet Director vor lipsi N. Manolescu (aflat la Paris) şi Horia Gârbea (aflat la Budapsta), poate e o informaţie eronată. Totodată, aflu că şi Lucian Vasiliu a anunţat că se recuză din Comisia de Excluderi a USR, deocamdată n-am o confirmare oficială a lui în acest sens. Personal, îi aplaud pe Dan Mircea Cipariu şi Lucian Vasiliu că întorc spatele unei asemenea Comisii de Excluderi a USR, inventată să plătească poliţe tuturor criticilor conducerii actuale a USR.

***

Azi şi mâine vă invit să citiţi ultimele două opinii ale mele la zi despre viaţa publică de la noi. Ştiu că nu interesează (cititorii de jurnale online se ţin departe de asemenea texte considerate politice) şi mai ales că pe mulţi îi calcă pe nervi opţiunea mea de a sta în opoziţie (îi enervează îndeosebi pe cei ce-l admiră pe Traian Băsescu, fost colaboraţionist ceauşist de soi), dar în continuare cred că e obligaţia mea să spun lucrurilor pe nume. Un model de jurnal online este cel al marelui scriitor-disident Paul Goma: http://paulgoma.free.fr/dl_links/jurnale/jurnal_2010.php, ţinut la Paris – domnia sa reacţionând publicistic dur în direct, pe blogul său, în principal faţă de actualitatea din România.

Opoziţie cu voie de la poliţie, proteste civice cu capul plecat. Cine ne pune coarne

România nu mai are o „societate civilă” care să apere principiile statului de drept, atunci când ele sunt încălcate. Morala publică e, astfel, suspendată. Politica e imorală prin definiţie, de la politicieni nu ai ce să aştepţi, interesele lor primează (în spatele lor stând mafia economică şi financiară, care dictează regulile, inclusiv în Parlament). Alianţa Civică şi Grupul Social de Dialog (GDS), în principal, reprezentante ale elitei civice, s-au compromis în ultimii 20 de ani, dând de gustul puterii şi făcând politică, înregimentându-se. Au rămas grupurile de presiune prin mass-media, dar s-a luat seama că în spatele criticilor la adresa opoziţiei stau interese ale „mogulilor”, care se potriveau cu interesele puterii. Opoziţia civică în România nu mai există decât simbolic la nivelul unor organizaţii nonguvernamentale specializate (de tip Pro Democraţia, condusă de un analist politic credibil, Cristian Pârvulescu), care sunt legate de mâini şi de picioare, o dată ce şi ele depind de fondurile publice, guvernanţii reuşind să pună sub semnul întrebării independenţa lor. „Regimul Băsescu”, ajutat de serviciile secrete (care consideră opoziţia un pericol la adresa securităţii şi a stabilităţii statale) şi de lipsa de caracter a elitei civice, a reuşit să facă praf toată societatea civică. Sindicatele au grijă să nu întindă coarda. Tentativele de opoziţie şi de protest din ultima vreme apar mai degrabă simptomatic, atunci când nemulţumiţii au în mână legea de partea lor (cum s-a întâmplat cu greva profesorilor din Buzău, care şi-au câştigat creşterile salariale la tribunal), sau când un revoluţionar vrea să demonstreze că poate să spargă ziduri prin greva foamei cu voie de la poliţie.

Încerc să mă acomodez la noua formulă de protest revoluţionar – a grevei foamei (fără să te pui rău cu puterea). I-am admirat lui Doru Mărieş, liderul Asociaţiei 21 decembrie 1989 sacrificiul fizic. Numai că am început să-mi pierd răbdarea: pe aripile lui Mărieş, un oportunist ca Vladimir Tismăneanu din SUA a redevenit mare ştab în România; lasă că toate protestele au fost puse în slujba ridicării în slăvi a lui Traian Băsescu şi că liderul Alianţei Civice, Sorin Ilieşiu cere cu insistenţă să fie numit preşedinte al televiziunii publice (să fie la Putere!); ba chiar a apărut şi o liotă de „membri de onoare”, de tot hazul, ai Asociaţiei 21 decembrie 1989, plină nu numai de „intelectuali de curte”, dar şi de şmecheri, în frunte cu Rodica Culcer, în faţa cărora Securitatea îşi face cruce că au devenit apostoli ai moralităţii publice. Nu înţeleg de ce s-a ajuns atât de departe. Forţând nota, prin greva foamei, cei din spatele lui Mărieş au pus mâna pe o parte dintre documentele Revoluţiei şi ale „13-15 iunie 1990. Piaţa Universităţii-Bucureşti” (documente care trebuie puse cap de cap de specialişti, nu de politruci sau de activişti civici) – să sperăm că într-o zi vom afla o parte dintre adevărurile politice şi militare ascunse. Că numai Dumnezeu ştie câte documente secrete au rămas „nedeclasificate” şi păstrate la ciorap de actuala putere. Oricum, câtă vreme aceste documente selectate sunt speculate de-al de Grigore Cartianu şi Radu Moraru la B 1 TV (şi de toţi cei din ograda lui Traian Băsescu), eu zic să nu ne facem iluzii. S-au schimbat doar susţinătorii lui Iliescu cu susţinătorii lui Băsescu, „partea rea a Securităţii cu partea bună a Securităţii”, vai – penibil discurs. Sistemul ticăloşit se dezvoltă, creşte din propria-i osânză: acum e la putere Securitatea lui Băsescu, nu cea lui Iliescu… Ce mă deprimă, sincer, e că toată floarea cea vestită, semnatară a „apelurilor” onestului Sorin Ilieşiu şi ale Asociaţiei 21 decembrie, se lasă îmbrobodită. Semnatarii visează la preamăriri oficiale şi la fonduri din bani publici în plus? Asist la o decredibilizare generală a protestului civic, făcut cu capul plecat, în numele salvării moralei publice. Bunul simţ s-a îndepărtat mortal de cei ce ne reprezintă interesele. Sigur, între semnatari descopăr nume de personalităţi şi de organizaţii nonguvernamentale în faţa cărora mă plec, dar… Vă întreb: mai stă cineva în opoziţie? N-am citit de când sunt atâta demagogie câtă se revarsă din comunicatele zilnice iniţiate de Ilieşiu şi de Asociaţia 21 Decembrie 1989. Când am descoperit pe Internet şi „Ora Învierii pentru România”, n-am mai suportat – au trecut 20 de ani în care asemenea „proclamaţii de decomunizare a României” sunt date publicităţii, şi totul a rămas la nivel de deziderat. Comunicate bla-bla, pline de cuvinte care sună frumos din coadă (devenite limbaj de lemn) şi de principii încălcate „legal”, cu seninătate, de către puternicii zilei în ultimii 20 de ani. Regimurile Iliescu şi Băsescu (lideri ai sistemului ticăloşit) au făcut tot posibilul să tragă de timp, că poate se prescriu crimele Revoluţiei, poate se prescrie colaboraţionismul cu comunismul (la nivel de activist PCR sau securist). Ultima lovitură mediatică (altfel, aceste comunicate exaltate sunt ignorate de mass-media; le inventariază numai reînviatul Agerpres, motiv pentru care a şi fost declarat „agenţia de ştiri a anului” de către Sorin Ilieşiu şi Asociaţia 21 Decembrie) a fost dată cu Legea Lustraţiei, trasă rău din condei, care se va urni şi în Camera Deputaţilor (după ce a trecut din 2005 de Senat), cică! Aşa a promis „omul lui Băsescu”, Roberta Anastase, preşedinta Camerei Deputaţilor! Ne-au dat lacrimile, după această promisiune Doru Mărieş a ieşit brusc din greva foamei, din a 78-a zi! Câtă demnitate! Bietul om, de cine o fi fost manipulat în halul ăsta, să-şi distrugă sănătatea? Nu putea Anastase să-l scoată din greva foamei a doua zi după ce a început-o, să nu-i mai pună în pericol viaţa? Că tot promisiunea aia era – „pentru naivi”. Am citit o listă a celor ce ar putea fi „lustraţi”, în caz că ea s-ar vota, între cei aflaţi în funcţie (de exemplu Ion Iliescu n-ar putea fi atins): premierul Emil Boc, fost şef de UTC şi UASCR la Cluj, „aleşii” Dan Voiculescu şi Sergiu Andon, Sorin Oprescu, Vasile Soporan şi Şerban Mihăilescu, Viorel Hrebenciuc şi Dan Ilie Manega (sau Mihai Răzvan Ungureanu, directorul SIE). Mai degrabă, plevuşcă. Pe cine să mai lustrezi după 20 de ani? Pe Băsescu? Nu scoate nimeni nici o vorbă în acest sens, deşi era trimisul regimului Ceauşescu, al PCR-Securitate la Anvers… Nu-mi pot imagina decât că sistemul ticăloşit le pune azi coarne personalităţilor civice care se zbat atât să iasă în evidenţă, conduse de Sorin Ilieşiu şi de Asociaţia 21 Decembrie, „în numele decomunizării României”. Ştiţi, coarnele astea s-au pus şi la Revoluţie fraierilor, inclusiv de către Iliescu, coarne care se credeau că însemnau pe atunci „V” de la Victorie.

(Jurnalul de Vrancea Online)