0
33 comments

Vineri, 17 decembrie 2010. La Timişoara azi a fost „zi de doliu” – România însă habar nu mai are de morţii de acum 21 de ani. Nimeni nu e impresionat azi că la Bucureşti Comitetul Politic Executiv (celebru CPEx), în frunte cu Nicolae Ceauşescu, a aprobat acum 21 de ani, fără abţineri, să se tragă în manifestanţi (având probabil în minte modelul chinezesc, Tien An Men, din vară). În zilele următoare Timişoara avea să devină, acum 21 de ani, sub regimul comunist, o localitate liberă… Nu avem voie să uităm cadavrele celor 44 de martiri din Timişoara, furate de autorităţile comuniste în noaptea de 18 decembrie 1989 din morga Spitalului judeţean din Timişoara, pentru a fi transportate la Bucureşti într-o dubă autofrigorifică şi apoi arse la crematoriul Cenuşa. Pentru a şterge urmele, autorităţile au ordonat aruncarea cenuşii martirilor într-o gură de canalizare de pe raza comunei Popeşti-Leordeni, la 550 de km de Timişoara, au anunţat azi nişte organizaţii de revoluţionari, 31 de organizaţii civice şi sindicale, într-un Apel adresat preşedintelui Traian Băsescu (căruia i se cere pedepsirea celor ce au omorât românii la Revoluţie). Cei ce au tras la Timişoara au fost condamnaţi, generalii Athanasie Stănculescu şi Mihai Chiţac (sau adjunctul şefului Securităţii Timiş, Radu Tinu, participant la represiune). Timişoara a rămas pentru România, până în ziua de azi, „altfel”, de aici a plecat Proclamaţia, cu celebrul Punct 8, al lustraţiei, neaplicat nici azi (dacă ar fi fost aplicat, dacă ar fi fost ţinuţi departe de toate funcţiile publice securiştii şi activiştii PCR, azi ar fi arătat altfel România) şi are primar un ţărănist, de neimaginat (PNŢCD dispărând demult de pe eşichierul politic românesc), să rămân la aceste exemple. Timişoara le-a redat românilor demnitatea.

Trebuie să aduc lămuriri. Mihnea cel Rău îmi scrie la Comentarii, în legătură cu cele scrise ieri de mine aici: Domnule Stoiciu, buna relatia si buna ipoteza pe care le-ati facut intre Iasi si Timisoara… Eu nu ma gindisem, dar axa Iliescu a functionat aici prin prezenta sa in cele doua judete, unde a avut clientela formata din perioada activismului. Toate firele sint in mina lui Iliescu si azi, din pacate. Dar ma intreb, in acest caz, ce rol a avut grupul de la Iasi, cu Cassian Spiridon si ceilalti de la CUG si ce relatie ascunsa cu Iliescu? Au fost ei virful de lancie? Orice papusar este si el papusa pentru altcineva… Cine a fost papusar pentru Ilici Iliescu? Unde sint adevaratele arhive ale Revolutiei? Cind vine perioada comemorarii victimelor si a aniversarii revolutiei am un sentiment de sila, as fi vrut sa fiu departe de Romania. In 14 dece 1989 eu eram in Iasi, locuiam aproape de centru si nu am auzit nimic despre vreo miscare de protest. Nu-mi dau seama care a fost amploarea acelui eveniment despre care se vorbeste azi. Am un amic care este revolutionar la Pascani, dupa ce in 22 decembrie s-a dus de pe o terasa unde bea vin fiert pina in sediul primariei si a fost prins intr-o poza, la inghesuiala. Dupa aia s/a dus acasa si s/a uitat la televizor ca tot ramanul. Cu poza aia, care a aparut si intr-un ziar, Flacara Iasului, daca nu ma insel, a ajuns revolutionar, cu sediu de firma dat de primarie pe gratis, cu un hectar de pamant in marginea orasului, cu niste sume de bani luate cu sacosa de la banca, ca rasplata … Dvs santeti revolutionar? Ce parere aveti despre revolutionarii de carton din Romania? Pina cand vom mai tolera asa ceva?

Grupul de la Iaşi (cu Cassian Maria Spiridon „şi ceilalţi de la CUG”) a fost folosit de cei ce aveau obligaţia să provoace o mişcare protestatară, să înlăture regimul Ceauşescu. Indirect (prin interpuşi ai securiştilor KGB, logic), ei au fost scoşi în stradă. După ce, atenţie, au înfiinţat la Iaşi în clandestinitate Frontul Popular Român, la jumătatea lunii noiembrie 1989 (din iniţiativa lui Ştefan Prutianu)… Vă rog să observaţi că şi la Timişoara avea să apară, în decembrie 1989, Frontul Democratic Român, condus iniţial de Lorin Fortuna (foto). Aşa, tam-nisam, deşi nu auzise nimeni public de protestul eşuat de la Iaşi şi de Frontul Popular Român, timişorenii au inventat şi ei un Front… De unde până unde Front? Ce tradiţie socialistă de Fronturi aveam noi? Chiar şi aceste Fronturi dau de gol că a fost mână sovietică la mijloc şi că românii „ieşiţi în faţă” au fost folosiţi de KGB. De altfel, Ştefan Prutianu (foto, mai jos) atrăgea atenţia că a decis ca miscarea sa poarte numele de Frontul Popular Roman, dupa numele organizatiei de opozitie ce se infiintase la Chisinau dupa dezghetul Perestroikai si al politicii de glasnost a lui Gorbaciov. Practic, ei erau înainte-mergătorii lui Ion Iliescu şi ai securiştilor KGB, care puseseră la cale înlăturarea regimului Ceauşescu şi instalarea Perestroikăi şi a Glasnosti-ului lui Mihail Gorbaciov. Fiindcă se ştie ce a urmat: Ion Iliescu a anunţat la Bucureşti apariţia oficială a Frontului Salvării Naţionale (care, atenţie, exista în clandestinitate din vara anului 1989). Nu vi se pare că sunt cam multe Fronturi şi că toate nu pot avea decât sorginte sovietică? Subliniez încă o dată: cei ce au servit aceste Fronturi au fost folosiţi de păpuşarii lui Gorbaciov-Iliescu, de securiştii KGB. Ei au manipulat perfect intelectualitatea românească (fie şi inginerească) dispusă să rişte, sătulă de Ceauşescu…

Dacă eu sunt revoluţionar? Adică dacă am certificat de revoluţionar. Nu, nu am certificat de revoluţionar, am refuzat să-l primesc (deşi s-au ţinut un an de zile de capul meu cei din Focşani să-l primesc). Ştiţi, probabil, că revoluţionarii vrânceni (eu am avut domiciliul stabil din 1975 şi până în 1990 la Focşani; din 1990 m-am mutat la Bucureşti) m-au pus cu forţa „preşedinte de judeţ” la Focşani în după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989, auzind de la Radio Europa Liberă în principal de „disidenţa-rezistenţa mea”, de necazurile avute cu Securitatea, public. Am stat în această funcţie (eram şi membru al Parlamentului Provizoriu) până pe 5 martie 1990, când m-am retras, scârbit de evoluţia postcomunistă, de faptul că Frontul Salvării Naţionale s-a transformat în partid (eu n-am fost niciodată membru al vreunui partid, nici înainte de Revoluţie, nici după, vă daţi seama, nici al PCR). Aţi reţinut, refuzând acest certificat de revoluţionar (numai ideea că eu devin astfel un profitor al Revoluţiei, călcând pe cadavrele celor 1600 de eroi, mă scotea din minţi), n-am avut parte nici de incredibilele avantaje materiale ale celor ce au primit aceste certificate de revoluţionari (fireşte, toţi cei din Fronturile pomenite au certificate de revoluţionari), azi toţi sunt bogaţi. Au primit terenuri şi spaţii de închiriat, nu li s-a luat nici un impozit, li s-a dat indemnizaţie lunară de revoluţionar (trei salarii minime), au scutiri peste tot… Mă abţin să-i condamn pe revoluţionari pentru bogăţia afişată strident (în 21 de ani nu aveau cum să nu se îmbogăţească, proşti să fi fost să nu profite), dacă patria a dorit să le fie recunoscătoare, să fie sănătoşi şi să se bucure în continuare de steaua lor. Asta e România, singura ţară care a plătit în 1989 cu 8600 de victime (din care 1.600 de morţi) libertatea.

E interesant ce-mi scrie la Comentarii Octavian Mihăescu – e o pagină de istorie care mie nu-mi e cunoscută, o consemnez ca atare, fără s-o comentez. E o mărturisire extraordinară. La Bucureşti s-a aşteptat semnalul pornirii protestelor anticeauşiste? Cine trebuia să-l dea, domnule Octavian Mihăescu? Grupul de la Iaşi a fost organizat după modelul Grupului dumneavoastră, denumit Mansarda? De cine, oameni buni? Cine coordona totul? URSS şi SUA, scrieţi dumneavoastră… Subliniaţi cu onestitate: „Cine a avut interes ca sa tina grupurile românesti in frâu a nu da scânteia? A trebuit da Tokes, respectiv frisca li s-a pasat la maghiari, asta a fost toata tarasenia, ptr ca este fff adevarat, totul a fost coordonat, eu azi nu mai am nici o indoiala ca am fost pion, carne de tun al acestora”. Din câte spuneţi, coordonatorii viitoarei revoluţii au fost agenţii infiltraţi în România? Scrie Octavian Mihăescu:

De Grupul Iasi stiam si noi, ma refer la grupul Mansarda, mentionat si de A.M. Stoenescu, ma citeaza acolo, ulterior aveam sa aflu si din ceva arhive din Germnaia si Franta, pe care cercetatori români inca nu le-au analizat, ori nu au aces, nu stiu, insa eu stiu precis câteva aspecte; Grupul Iasi a fost organizat identic cu al nostru (Mansarda), din Bucuresti, care ar fi trebuit da scânteia la 1 Dec la Statuia lui Mihai Viteazu, urma ca cineva sa se deplaseze la Iasi si sa coordoneze actiunea pentru a porni concomitent. Dupa care acel cineva, acelasi ce trebuia tipari manifestele si Proclamatia, citita de Maziliu, aspect care azi este bagat sub pres (fiul lui Maziliu avea legatura cu noi)… Ion Radoi reusise a forma nucelul necesar declansarii, de fapt nu el trebuia ci o garnitura religioasa, care subit a tacut, desi declansase in timpul congresului o provocare, ce inevitabil ducea si la represiune fata de acei lideri, cunosc in amanunt ptr ca am fost martor, am fost implicat in calitate de \”carne de tun\”, este via USA desigur la intelegere cu URSS. Asadar, la Bucuresti ar fi trebuit si chiar putea izbucni scânteia, noi am fost amânati, tinuti sub control a nu iesi inainte a se da tonul de cel care coordona, noi vroiam să iesim cu orice risc, stiam ca este necesara doar scânteia, ca restul vine de la sine. Insusi un înalt demnitar american recunoaste filiera de care vorbesc, in lucrarea lui. Cine a avut interes ca sa tina grupurile românesti in frâu a nu da scânteia? A trebuit da Tokes, respectiv frisca li s-a pasat la maghiari, asta a fost toata tarasenia, ptr ca este fff adevarat, totul a fost coordonat, eu azi nu mai am nici o indoiala ca am fost pion, carne de tun al acestora. Si inca ceva: Grupul Iasi este arestat, am înteles ca si deselat, al nostru, ce trimisesem si la REL (Radio Europa Liberă) acea scrisoare, eu intram in Ambasada USA foarte des, minim odata pe luna in acea perioada, unde trebuia sa introduc Proclamatia si sa pun sub protectie membrii grupului, se vorbea la Chisinau, relatiile erau deschise si pe extern, fatis, nimeni nu ne-a arestat, am fost intimidati, ne-am schimbat casa conspirativa si atât, insa daca vroia sa ne aresteze ne aresta si pe noi precum au arestat grupul Iasi. Pe de alta parte, cu toate ca de noi se stia, se pare ca reprezentam pericol nu ptr români ci pentru ca daca s-ar analiza aspectele acestea, dacă s-ar scoate documentatia pe piata, frisca maghiara a rivulutiei s-ar împuti rau de tot, din acest motiv grupul Iasi si al nostru sunt trecute sub tacere. Exact cum a pornit la Timisoara trebuia porni la Bucuresti, si exact in preajma lui 1 decembrie, tot pe considerent religios urma a fi declansat, arestarea unor lideri marcanti, iritarea enoriasilor, iar Radoi urma a veni cu studentimea. Precum agentii intrati in România, care coordonau toate actiunile, nu am fost doar martor ci si implicat in actiunile acestea, dar din convingere ca trebuie miscat ceva. NU am certificat de revoluţionar, nu am primit decât suturi in fund, atât. NU am pretentia a fi fost „rivulutionar”, ma scârbeste peste masura circul, pretentile de dupa razbel, obraznicia… Îmi dau iar seama că Revoluţia din Decembrie 1989 rămâne o necunoscută.

PS. Cer scuze, amân încă o dată relatările promise legate de lecturile din Ziua Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti din 16 decembrie şi de votarea bugetului la Consiliul USR, de marţi.


, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Like it? Share with your friends!

0
33 comments

33 Comments

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. E straniu şi trist. Criminal de trist!
    Mii de ucişi în nici o lună, doi executaţi, doar ca călăii (aşa!) să se instaureze la puterea mică şi mare, un an de teroare şi peste două decenii de dezmembrare, destabilizare, denigrare, deznaţionalizare, de exod, de sărăcire şi programată îndobitocire a unei Naţii, a unui Stat european, nu bantustan…
    Şi mai există şi se mai afişează netrebnici pe sticlă, pe hârtie, pe internet, pe la varii tribune, doar ca să latre, să se împăuneze perorând în popou şezând, cum “EI au făk-ut Rrrrevoluţia Rrrromână”… Şi, n-ai vedea un singur famelic printre aiştia, un singur şomer, un singur exilat-de-nevoia-de-a-putea-trăi măcar, dintre milioanele de victime ale acestui continuu criminal regim de exterminare, de victimizare, de desfiinţare, aneantizare a fiinţei naţionale, a sentimentului demnităţii că mai eşti, că te afli (oriunde) român.
    Şi-n Târgu’Chetrii au supravieţuit, înflorit, prosperat şi instaurat părelnic definitiv (panta rei, parcă, nu?…), emanaţiunile postloviluţioniste. Naivii, cei din prima linie, din acele tulburi momente dintru început, au ajuns ostracizaţii lucidelor canalii din al doilea şi din restul liniilor de front.
    Victimele postloviluţiei sunt absolut toţi supravieţuitorii denigraţi, victimizaţi, terorizaţi material şi spiritual de câteva bande de netrebnici.
    N-am de ce să le fiu, ăstor şefi de canibal trib, doar pentru “asta” clement: că azi pot scrie liber, netemător, tot ceea ce am gândit şi aproape neconstrâns am vorbit cu mult mai’nainte de pretinsa astă democraţie…
    Bine faceţi, Domnule LIS,
    Bine faci, Prietene, că nu-i laşi să doarmă senin pe sacii lor de imunităţi nemeritate!…O, dacă Adevărul, Dreptatea, Onestitatea ar putea aneantiza minciuna şi perfidia criminale în care am ajuns să trăim…

  2. Aici-i o problema dle LIS, arhivele SRI pot spune mai multe , când vor fi date-periat si prostimi. Azi tot ce as afirma eu in claitate de martor ocular, de individ implicat din naivitate, nu, buan creditna, vroiam scapa de aberatia numita comunism-ceausism, eram dispus face orce numai sa nu mai vad acele besti (ceuasesti). Nu stiu daca azi as mai repeta istoria, nu cred, totul a fost o minciuna, iar U.E -globalizarea nu este altceva decât curat bolsevism, mult mai perfid, cu mult mai criminal decât regimul totalitar-zeificat al boului de Ceausescu. A punctat foarte bine dl Ciobanu.

    Tot pe linie religioasa (minoritara), ar fit rebuit fi declansat la Bucuresti in preajma lui 1 Dec, noii fusesem mobilizati pe 1 Dec la Statuia Mihai Viteazu din P-ta Univ, prezenta… 5 persoane din cca 200. Ca sa nu fiu bagat la discriminarea minoritarilor fie ei si religiosi, nu numesc cofnesiunea, ele sunt consemnate de Stoenescu, publicate, cert este ca acesti preaproteajati ai USA, au inceput guita taman in timpul congresului, tot ceva nemultumiri pe liniea lor (cunosc in amanunt), au trimis o scrisoare dura de tot la tov ceasca, in care cereau si libetati religioase, unde mai pui ca in acel timp nu aveai voie vorbi nimic in public de rivulutiile din est, mai ales de la Chisinau, ori unde astia bateau moneda pe porcul de la Chisinau in prezanta a peste 1000 persoane…. moldoveni desenasera un porc pe care scrisera urrs… dur de tot dle LIS, ori nu?

    Si dvs faceti o greseala, omiteti un asepct, eu am facut parte din grupul Ioan Alexandru, denumirea Mansarda, vine de la mansarda Univ-Buc unde tinea Poetul I.A, seminarile biblice, iar Stoenescu o foloseste citiându-ma pe mine privitor la masarda unde loucia un student la arte plastice (Costel) din 1 Bd Mai, unde ne mutaseram casa conspirativa deoarece locuinta lui negara din Cosmonautilor fusese rau de tot ginita de securisti, nu se mai putea folosi, fara sa se lase cu arestari, exceptie Radoi ce va fi eliberat datorita curajului acelor studente de la ASE din acele zile. Asadar, daca eram activ in grupul Ioan Alexandru, natural ca eram la curent cu tot ce misca religios, fiind impicat, se stie ca sunt crestin practicant, nu facut la comanda de dupa 89 când a devenit moda. Prin urmare stiu ce vorbesc si voi maicontinua ptr ca este 18 Dec, tot Timisoara este in discutie, pe 20 dec de veti continua tema am sa va dau alte bombite si mai si.. la care am fost martor, deci, noaptea lui 20 dec spre 21.. fff important, nimeni nu vrea vorbi, eu am mai spus pe ici pe colo, sunt singurul ca si in cazul acesta pus in discutie.

    Subit, cei din Bucuresti o lasa moarta, scrisoarea lor nu are absolut nici un efect, securitatea nu misca un deget, cum nici in cazul grupului nostru ce activa fasis, organiza in vederea declansari scântei. Si la noi a ajuns ideia de “front”, insa exact pe 18 Dec 89, Radoi a venit la întâlnire si cu Proclamatia, identica cu cea citita de Maziliu, acum fie fiul lui Maziliu i-a pasat o copie fie Radoi a redactat-o, el zice ca da, ciudat, tare ciudata si istoria proclamatiei, la acea redactare imi aduc aminte ca eu si Radoi ne-am opus celui care trebuai tipari, dovedit omul securitati, ce insista pe ideia de front, noi mergeam pe ideia reluari firului de la 30 dec 47, adica readuce pe Rege in Tara, nu întâmplator ajungem noi la PNTcd, facem parte din grupul de reconstituire la 28 Dec 89, Puiu, Coposu, I.A, Negara, POp, Diaconescu, la Casa Titulescu, asadar, noi stiam ce vrem, nu doar belirea cupului dictatorial ci si revenirea la matca a României, reunficiarea tari s.a,m., ideal pe care l-amcontinuat in PNT pâna ce ne-au bulit si aia.. de tot! Dar si ei au ajuns la gropa de gunoi…

    Prin urmare, am fost unmic grup idealist, curajos pe care au pus ochi tovarasei KGB-isti si ne-au manevrat, tinut pe loc in întelgere cu CIA ce le va da ordin a-lor lor sa faca ciocul mic ca sa nu izbucneasca la Bucuresti, unde era totul pus pe jar, identic cu Timisoara, ca nu întâmplator un lider al acestei comunitati se va alatura din primele clipe lui Tokes… a murit recent, si el dovedit informator al secu… mai sa fie… cum se face ca-si implica comunitatea apara pe Tokes, si cum se face ca acelasi cult, mentionat (recunoscut ulterior) si de Talbot fi cel pe care americani pedalau si au pedalat la buna întelgere si-n milenara traditie cu KGB.

    Prin urmare, toate drumurile mele duc spre concluzia ca maghairi trebuia fi cei care sa de atonul, nu români. Asa ca tovarasi securisti care au mazilit grupul Iasi, ne-au tinut pe noi sub control si tot pe loc, poarta o mare vina ca nu ne-a lasat declansa scânteia, ptr ca atunci nu mai erau maghiari si nici Timisoara, care trebuie spus era si mai optima decât Bucurestiul, este un mare adevar, am sa-l argumentez pe ziua de 21 dec daca veti continua tematica, daca tot vreti scrie si file de istorie sunt dispus scrie la dvs ce am trait in calitate de martor ocular, in ce am fost concret implicat.

    In grupul Ioan Alexandru era usor de intrat si animat, Ioan Alexandru ne sfatuia sa fim mai reticienti, îiera nitel frica atât lui dar si de noii, nu vroia sa ne faca carne de tun, simtea bine , noii pe atunci nu am vrut asculta pe I.A si ne-am organizat, inceput pune bazele delcansari, astfel aterizeaza si agenti astia ai frontului, dar in grupul nostru nu s-a agreat ideia de front, insa tot pe acolo se batea si, cum noi nu am mers dupa front nici dupa 89, ne-a scos de pe orbita, eram pericol ptr ei. Motiv pentru care eu îi sunt recunoscator lui Alex Mihai Stonescu deoarece a mentionat grupul nostru in douo volume, atât inainte si in 89 cât si dupa pâna in Iunie 90, nu mai au cum sa ne omita, chiar daca agentul KGB (unul din ei, inca in viata), se screme minimaliza pentru a nu se da pe piata aspectele de care vorbesc, pentruca taman ele dovedesc facatura din 89. pe de alta parte, români fie ei si maghiari nu se revoltau de capul lor, sa fim seriosi, a trebuit angrant-stimulata populatia revolta inclusiv prin ucidere exagerata de preabolsevicul post REL ( sectia româna). D-ta dle LIS ai fost pe baricada, suferit, cine te-a sutinut, NImeni! Asa a fost si cazul meu , asa a fost si cazul grupului Aurora (ziar anticomunist maghiar clandestin), dat afara de americani (se refigiasera in Ambasada USA) din Ambasada, adica pe mâna securitati, am fost martor ocular la aceasta mârsavie americana, ca sa nu mai vorbesc si de alte , poate am sa le spun in mesajul viitor. Sotenescu stie in detaliu foarte multe, chair mi-a spus-o personal, nu poate da chair totul, el a vazut actele, altfel nu vorbea de noi, in defintiiv, gr Mansarda, nu a declansat scânteia, nu a finalizat prea multe pentru a avea nu stiu ce merite deosebite, Da, am fost curajosi, am fost implicati in evenimente, iar fotografia de mai sus, pare ca ma prinde exact pe mine dle lIS, tipul caciula de iepure, mantel deschis, par fi chair eu dle LIS, capul pare fi al meu, nu -mi vad moaca , dar tare ma tem ca sunt eu… am mai vazut fotografia pe undeva, nu bag mâna in foc, seamana foarte bine cu mine, din spate, iar tinuta este identica cu cea cu care plecasem de acasa in 21 Dec, poate fi si-o coincidenta, o asemanre, trebuie vedea fata. Dar despre 21 voi vorbi la timpul potrivit, pastrati si mai postati si atunci imaginea.

    Este evident ca de nu reusea lovitura de stat era vai si amar de fundul nostru.. , nu cred ca mai eram in viata, ne ucideau bestile, arunca la canal. Parca tin multumi lui Dumnezeu ca m-a pastrat in viata, ca azi pot vorbi liber deoarece trebuie sa o spun; muream de pomana, pentru interesele neobolsevicilor euro-americano-asiatici, pacat de acei tineri curajosi ca si noi care au cazut in teava tunului ce necesita carne de tun necesara rivulutiei curat neobolsevice, ca sa citez din arhivele franceze… ca doara si ei sunt tari la rivulutii.. Eu nu am fost revolutuionar ci contrarevolutionar dle LIS, eu luptam si lupt contra bolsevismului, ori unde ei au abrogat ordinea prin revolutia lor, cum puteam eu lua parte la revolutie, motiv ptr care m-a întelptit Dumnezeu a nu pune mâna pe drqcescul certificat de rivulutionar, nici al râvni, ptr ca eu nu am fost asa ceva, au tot dreptul revolutionari lui Iliescu, astia cu fronturile lor au tot dreptul la certificate pentru ca ei au facut revolutia neobolsevica, ei au sutinut pe Iliescu si-l mai sutin si azi, joaca doar farsa antiiliescu, in esenta tot pe rivulutia iliescu cânta si ei. Asa ca ar trebui sa va felcitati ca nu aveti certificat, deh.. se si vede din ce alaut faceti parte. nu se putea taman dvs sa puneti botul, nu pusai io, daramita mata.

    Stiti ce-a a primit Marian Mierla? Loc de veci in Berceni, atât! Cum se face ca alti primesc zeci de mii euroi si azi, terenuri si alte acareturi si unul ca Mierla doar loc de veci… invitatia la mierleala… de fapt toti am fost mierliti, putini mai traiesc din grup, recent a murit si Horia Ivan exilat in Italia, si el un foarte activ camarad al grupului mansarda din înaite si dupa 89.

    Si inca ceva dle LIS, Marius Mihoc mi-a gasit numele pe listele alora ce urmeaza primi zeci de mii de euro dp noua lege, mai sa fie… eu nu am facut niciodata cerere, nici prin gând nu trece dar pare-se ca cineva se foloseste de numele meu, scrie deja prin mai multe carti si alte lucrari specifice, se stie ca nu sunt in Ro, cineva pare-se isi trage “dreptul” mai nou se pare ca a disparut numele de pe lista (online), dat fiind discutia de pe situl P-ta Univ, unde le-am spus-o calr, NU am facut o astfel de cerere si nici nu am de gând face vreoadata astfel de cerinte rivuluionar-bolsevice.

    Poate am sa mai revin, dar cred ca si asa m-amlungit prea mult

  3. Un participant – din mulţimea de-atunci, mai de frunte -, se pare acum autoexilat (după cum scrie), a confirmat ceea ce şi eu am văzut cu propriii mei ochi. De unde…
    Din coasta Intercontinentalului, de pe strada B, din zona ambasadelor cu snagă, de deasupra ambasadei B, vizavi de ambasada I. Drept pentru care-i foarte mulţumesc!…
    Fiindu că d-sa mi-a confirmat ceea ce am crezut că doar mi s-a năzărit (niet/ne+zărit!), am halucinat, am visat un vis coşmaresc, deşi cu ochii holbaţi la şi de câte-am Acolo văzut.
    În mai toate ambasadele (de miliţieni deja păzite, securitatea se eclipsase cu tot cu paznicii săi, cică…, dar şi cu câte un pretor costumat în autoritar civil), intrau şi ieşeau inşi aparent şterşi, neimportanţi, păreau furieri, deşi nu purtau acea tolbă imensă şi de neconfundat. Asta-i una.
    Apoi…
    Nu exista arteră centrală în care, prin furnicarul mulţimilor aduse în camioane, descinse din trenuri via metrou, să nu ţi se lipească ochii de câte un Ins în Civil Scorţos, cu nelipsit merinos negru dar şi foarte frecvent brumăriu. Nu comandau!… Nu vociferau!… Nu pactizau spontan, dar nici nu hustupeau!… Erau străjerii cui?… Cu vremea, de la ei, am deprins ceva: cum, discret trecând pe lângă cineva, ori făcând un semn insignifiant cuiva, aceia porneau să urle ca sirenele: atenţie, se va trage!… atenţie, se trage!… Şi toţi, înnebuniţi, panicaţi, dădeam coate şi ghionturi în căutare de adăpost… Doar Civilii aceia rămâneau impasibili, aproape singuri pe trotuarele palid sinistre. Din toate părţile “se puşca” straşnic, asurzitor…, nicăieri n-ai fi văzut urma vreunui impact!…
    Am spus nicăieri?… Da, nicăieri, la lumina zilei din acele morbide zile. Mascarada trasoarelor şi reflectoarelor se pornea pe înseratelea, mascând ploaia de gloanţe şi mitralii care secera-n gură-caştii din patratul CC-Kreţulescu-Palat-A.Palas-Atheneu-Stirex…
    Lllloviluţia trebuia să se legitimeze ca Rrrrevoluţie prin jertfirea în sânge (sinistră plăcere biblic-divină) a naivelor ane şi ioni… Din toată acea piaţă imensă, din al cărei macadam ricoşau gloanţe tembele precum pietrele plate pe luciu de ape… Pe al cărui macadam trebuia să te uiţi atent, să nu calci în sânge sau pe creieri stârciţi… Ghici, în ce Nu s-a tras nici Un Glonte, măcar?…
    Nu Ghiciţi…, vă spun eu, că am văzut cu aceşti ochi prin care văd să vă scriu: în CC şi-n crâşma Palas! …
    Kreţulescu, deşi Biserică-monument – ciuruită!… Muzica şi librăriile din gang devastate… Palatul (doar etajul superior!) ciuruit şi parcă tras prin napalm!… Ca şi – în oglindire – BCU…
    De-a lungul “podului mogoşoaiei”, de la Cercul Militar şi până la actualul “palat-vizuină-buncăr victoria”, anumite “obiective” doar, erau ţinta predilectă a măcelarilor şi incendiatorilor : nişte apartamente anume, Poşta, pretinsul “bloc al securiştilor” din stânga, peste drum de CC…
    În extrema cealaltă, Atheneul (ce-i drept, nu în ultimul hal, dar şi el ciopârţit de ornamente, împuşcat în medalioanele pictate!…, cu – din fericire, noroc, jenă, sfidare ? – un Eminescu de neatins, cernit, senin şi rece)!… Mi s-a părut a-l vedea pe gârbovul Geo, ori doar trandafirul său proaspăt la picioarele stAtuei adăstând?…
    Cu, ooof!, Doamne, cum de-i mai ţii în viaţă!… Cu BCU incendiată, devastată (numai!) de trei ori într-o singură jumătate de noapte!!!… Cu Stirexul (în care n-am adăpostit mai ceva ca-n tranşeea primelor linii, de salvele dinspre Palat)… Magazin de elită, dar accesibil oricui muritor de alt’dată, făcut zob…, zob de sticle şi mobilier şi exponate (câte n-au fost de bandiţi furate!), moloz de tencuieli, cărămizi zmulse de impactul cu rafalele parcă şi de obuze ori mitraliere grele…
    Într-o oară de acalmie, asudat pe mine de frică (întâmplător, mă adăpostisem chiar singur, acolo!), şiroi de lacrimi, amestecate cu muci şi praf ajunse slin, aud zgomote înfundate în bagdadie. Ca un fel de pas zorit, alergător… Ăia, numai civili nu erau şi nicidecum bibliotecari… Am ieşit pe trotuar, tot prin distrusa vitrină prin care făcusem saltul mortal salvator, poate… Am dat colţul spre intrarea laterală din BCU. Am sunat, auzind prin lemnul sănătos, de stejar ca de cetate soneria. Am sunat lung-prelung şi-am bătut cu pumnii în tăblie… Voiam să fiu alături de bibliotecarii mei, să-i ajut după puterile mele…
    Uşa nu s-a deschis, precum porţile cerului zăvorâtă!…
    Nu mi s-a năzărit: prin fanta cutiei poştale, ca printr-un vasisdas, nişte ochi reci mă scrutau… “Deschideţi, sunt bibliotecar, vreau să vă ajut!…” Nici o clipeală-n acei ochi reci, nicidecum temători, nici un sunet în spatele uşii, nici un suspin măcar, nici o şoaptă: “du-te, tâmpitule, acasă, nu mai umbla lela pe drumuri… asta nu-i treaba ta… asta-i a noastră!…”
    Asta, mi-o a transmis simpatetic duhul stejarului din uşa greu zăvorâtă şi dispreţuitor de rece.
    Alte ulterioare incidente se vor acumula, spre a-mi spori dezamăgirea, toate fragilele speranţe-ale mele spulberând.

    Când am revenit în Tîrgu’Chetrii, partida de table era în toi, zarurile se aruncaseră şi-acolo… Două-trei săptămâni, poate mai mult: de la 7 dimineaţa la 7 seara, am rămas singur “la împrumut”. Doamnele (că tovarăşe nu mai erau) veneau, semnau condica pe ambele coloane şi plecau pe unde intraseră.
    Domnii (foştii tovarăşi secretari, activişti, politruco-ideologişti) cu directoru-n frunte, nu mai dădeau pe la bibliotecă, deci nu se mai semnau. Ei se băteau cu scandal, beţii şi pistoale şi vânturi pentru scaunele fragile ale CPUNului loco.
    Un ins taciturn-chel, pe atunci temător de mulţime (fusese oleacă de secretăruş şi de gazetăruş în junia-i nu demult apusă) bântuia cu barba-nspicată între miliţia judeţeană şi poliţia locală… Îşi asigura spatele. Daaar…
    Cel mai de fazan n-am fost eu, în acea instituţie… Cel mai de fazan a picat un prizat romancier platformist, crunt şuntat de banda care l-a suit pe piscul culturii locale, spre a avea de unde-l mai abitir prăvăli.
    Eu am supravieţuit. În anonimitate. În ciuda milionului ajuns, ce ne con-duce.
    Ca – mai la fel – Restul celor 21 de milioane de traşi în piept – cu rafale de minciuni sfruntate, trase de mereu aceleaşi coterii, emanate din gunoaiele postloviluţioniste… Ca – mai la fel! – vinovaţii cei fără vină de la oraşe şi sate. Şi din exilul forţat de sărăcii şi prigoane…
    Nu uitaţi, vorba crudă şi dreaptă a ţărăncii care l-a găzduit pe un mare fruntaş liberal în bărăganul domiciliului forţat… O vorbă rostită cu îndârjire şi mânie în chiar primul deceniu postloviluţionist: Hoţul, Curva şi Minciuna sunt în România de-una!…
    Şi, nu-s eu cel care să nu îi dau perfectă dreptate.

  4. Îmi scot pălăria, domnule Nicolae Ciobanu – scrieţi remarcabil, original şi inspirat. Nu pot să cred că staţi în umbră. Mulţumesc încă o dată pentru prezenţă, aici, daţi sens celor scrise de mine, sunt norocos.

  5. Domnule Ciobanu,

    dvs va referiti la perioada pâna-n Dec 89, daca la acea va refeirti in prima parte , atunci da , va reconfirm ba mai mult, adaug gaz pe foc, imie ste imposibil crede ca tovarasi români (securitatea, sereisti de azi), nu au filmul cu acel 4 iulie de la Ambasada USA, pai ce figuri vedem acolo.. prezente ca in fiecare an, dar in asta vedem multe figuri zis anti.. am vazut filmul pe aici…, chair se pare ca-l am si arhivat cu imagine cu tot de la Ambs USA din 89, am dat nitelusi in bâlbaiala ce figuri am idnetificat pe acolo, ehe…

    Cert este faptul ca nu-a fost revolutie, nici contrarevolutie (contra bolsevicilor) ci s-a dat jos o clica bolsevica ca sa fie pusa alta, mai umana inr aport cu N.O.M, de ajunsaram azi regreta schimbarea. Eu azi nu as mai iesi sa-l dau jos pe boul de Ceausescu, dea-as fi pus in aceiasi situatie, nu-a meritat al da jos din absolut toate punctele de vedere nu s-a meritat, ba am senzatia ca un nebun asemeni lui era mai optim si boborului dar si globalizari, adica neobolsevismului globalizat.

  6. Dragă domnule Octavian Mihăescu, măturisirile dumneavoastră au legătură cu istoria nescrisă a Revoluţiei, care trebuie cunoscută. Regret că n-am citit cărţile lui Alex Steoenescu legate de Revoluţie (sincer, mi-am dorit mereu să uit acele zile frustrante, nu să le aprofundez) şi că nu ştiu nimic de Grupul Mansarda, din care aţi făcut parte şi care a fost activ în zilele Revoluţiei (nu numai martor pasiv). Vă daţi seama că aştept cu nerăbdare urmarea comentariilor dumneavoastră legate de Revoluţie, poate vor fi puse cap la cap o dată de cineva calificat, să se scoată adevărurile Revoluţiei la lumină. În privinţa maghiarilor lui Tokes din Timişoara aleşi de provocatorii lui Mihail Gorbaciov (hotărâţi să-l alunge pe Ceauşescu) să aprindă scânteia Revoluţiei române, nu e greu de înţeles de ce au fost ei aleşi: să provoace derută în structurile represive ale lui Ceauşescu (Armată, Securitate, miliţie), că ungurii ne vor Ardealul (şi Banatul, fireşte) şi că au legitimitatea să tragă în protestatarii români ieşiţi în stradă, vânduţi intereselor străine. Lui Ceauşescu i s-a întins o cursă criminală, Mihail Gorbaciov a mizat pe morţii români, protestatari ieşiţi în stradă, că vor fi împuşcaţi de Ceauşescu. Numai că Gorbaciov (complice cu SUA) n-a prevăzut că românii vor mai mult decât Perestroika lui, au ieşit în stradă şi după moartea lui Ceauşescu şi au scandat “Jos comunismul!” şi de aici înainte lucrurile au scăpat de sub control, morţii lui Iliescu (omul lui Gorbaciov), care a dat lovitura de stat şi a preluat puterea, sunt legaţi de tragedia românească dintotdeauna (plătim mereu tribut de sânge în momentele cheie ale istoriei), Iliescu ar trebui tras la răspundere penală.

  7. De acord dle LIS, nu doar posta la dvs ce am trait ci sicu concluzia dvs, in sfârsit pot dezbate cu cienva chestiunea asta… nu s-a vrut pâna acum, iar daca si Stoenescu omitea grupul, desi stia foarte bine de el, când m-a întâlnit s-a bucurat foarte tare, cauta pe cineva din grup, insa totii emigrati, ma refer la cei activi, vârfu. Stonescu evita intra in detali, insa ma citeaza pe mine, unde redau faza cu acel Noimebrie 89 via religie… Se pare ca faza asta nu-a trebuit spus-a, se pare ca i-a sosit timpul, sigur, trebuie ca cineva competent si de foarte buna credinta sa le puna cap la cap, duca prin arhive mai ales germano-franceze, ceva documente am si eu de pe acilea…

  8. Dar hai sa va mai zic una si mai si;

    In ziua condamnari de catre Basescu a comunismului, in Parlamentul României, la prezidiu se afla si acel vocal lider religios din noiembrie 89… este unul din ceei doi… acu, ma asteptam ca Tokes sa fie ca doar el dadu scânteia, nu mai retin daca a fost si Tokes ori ba, cert este ca “omul nostru” facea parte din prezidiu, trebuie sa ma uit daca nu cumva si din comisia Tismaneanu, posibil. Ironia soriti ori ba, nu stiu, dar una nu-mi da pace; cel ce da scânteia nu este in rpezidiu-comisie, insa cel care trbuia da scânteia ptr ca români sa faca ruperea se afla acolo, este bataie de joc ori si asta vrea acoperi murdaria din 89…

  9. Domule LIS, vă rog şi implor: nu credeţi în mine!…
    Dar fiţi atent la tot ce spune dl Acesta, O.M. !… Vă rog mult!
    Nu (mai) scrie bine-n graiul român… Nu după ÎOELR, dar nu e nici, deloc, un nebun!
    E un LUCID, Domnule LIS şi un Dezamăgit ca toate cele mult peste 20 de milioane de victime ale păliturii criminale de stat, contra Ţară şi Neam, din’89!

    Şi PS: nu stau deloc în umbră, iubesc toate-ale vieţii trăiri, le degust şi le sufăr…
    Dar, ca şi mine, şi D-Voastră ştiţi ce este (că au domnit şi-au rămas, Intangibile!) : Marginalizarea, Discreditarea, Ostracizarea, Bagatelizarea, Neritribuirea, Umilirea, Înjosirea…
    De la Summer şi până la ultimul conflict coreean, au bomba suedă, Criminalii conduc, la toate nivelurile, Nu Oamenii. Aşa-i şi pe la maimuţele noastre bipede care se pupă cu toate punctele cardinale ale puterilor globalist-trecătoare, doar ca să le fie bandelor lor bine… Încep să cred că ultimii oameni de valoare ai acestei naţii s-au născut în prajma primului măcel, sa-au afirmat în interbelic şi-au fost esterminaţi de sovietofili… Iar, pe supravieţuitori, i-a ex-terminat iliesciado- constantiniado-băsesciada…

    Mai ales, de Bagatelizare, Domnul să vă apere, Domnule LIS!
    Şi de caii troieni peste tot strecuraţi”…
    Nu-i vedeţi, că-s toţi, indiferent de partidele (coterii, în fapt!) aderate, nişte parşivi de “hopa-mitică-cade-n-cur şi nu se strică”, din bâlciurile copilăriei noastre moldave…

  10. Purtat de re-sentimente, am greşit mai mult decât filologul de mine şi-ar fi permis… Dar, Nu retractez Nimic!
    Jumătate ceangău, continui să cred în sinceritatea dlui O.M., deşi îl bănui cu pseudonim : fiindcă, eu numai de la nemţii şi maghiarii şi tătarii (pe care i-am avut prieteni, sfătuitori, învăţători), de la aceşti conlocuitori am învăţat de copil Cinstea, Omenia, Dreptatea, Bunătatea, Iubirea… Nu pot afirma cu mâna drept inimă, acelaşi fapt, pentru restul naţiei şi conlocuitorilor.
    Mi-ar fi scârbă să deschid dosarul meu de urmărire, deşi am fost şi am rămas doar un flaimuc în calea puterilor zdrobitoare din fosta regiune Bacău, sau Oraşul Stalin (azi BV, ca judeţ) şi actualul judeţ Neamţ. Cui i-ar folosi?…

    Pentru cât mai am de trăit (şi-aş dori să-mi fie şi să vă fie la toţi în pace, resemnat că nu am putut mai mult, pentru Oameni…), chiar că nu mi-ar fi de folos.
    Am aflat din surse colaterale cine şi în ce fel a vândut, din anturajele mele : care pentu un covrig, care pentru o eugenie, care pentru o funcţie, un carnet roşu, o viză…
    La ce să mai regret că nu am pus în aplicare nicicând proverbul dihotomic despre prietin şi neprietin pe faţă… Naivii, numai aşa înţeleg să trăiască: ancoraţi în iluzie, rupţi de realitate.
    Nu de multe ori, mi-a fost cu teamă să mai rostesc moturi vocative, ca Prietene, Frate… Doar pentru că unii fraţi şi unii prieteni s-au vădit pe invers.
    Încât, chiar mă mir: cum, naiba, Doamne, Răul se organizează mai rapid şi mai eficient, decât Binele – pe întreg cuprinsul acestei planete… Are cineva lămurire (nu filosofale)?

  11. Stimate Domnule Ciobanu,

    nu ma substitui altui O.M, in evenimentele din 89, de care vorbesc nu-a exstat al O.M. asa ma si semnez, O.M, insa folosesc si nick-uri pe alte situri bascalioase ce nu merita da identitatea oriunde blogul dl LIS este unul de tinuta, nu-mi pot permite intra pe un astfel de blog si murdari nici macar sub anonimat. Dealtfel am adaugat situl meu, astfel ca puteti intra direct si pe el.

    Stiu, am serioase carente in Lb Româna, incerc folosi limba mea, personalitatea mea nu sa-o adaptez -protocolizez, dezumanizez în numele unei virtuale reguli care azi este mâine nu mai este, o limba tehnica fara viata in ea. Stiu, imi asum o grea ,foarte grea linie ptr care si sunt atacat, dar… eu sunt asta, latul mama nu mai trânteste. Cred ca limba poporului fara prea multe reguli stintiifice este ceea sacra, asa cum a fost koine care a contribuit fundamnetal la traducerea textelor sacre a scripturilor, limba comuna , primitiva dar in ea s-au zamislist evangheliile ce sa ajunga spre neamuri cât mai fidele idei lui Dumnezeu (Hristos), asa a gasit de cale Sfântul Duh. Este adevarat, româna comuna nu este o limba prea bogata, insa are taina ei , sacralitatea ei pe care eu o iubesc si vreau cu ea sa mor, limba taranului român, acela dintr-o bucata, acela cu bun simt, cu respct fata de valori, mie imi place lauda ca sunt cioban cu patru clase, si sunt.

    Eu nu mai înteleg jurnalisti români (recenti), nici autori români de factura moderna, nici macar nu-i pot citi pâna la sfârsit, mi se face sila de limba pe care o folosesc, insa un Eminescu, Eliade, Cioran, Steinhardt, Tutea, Goethe. Kafka, Dostojewsky ma ung la inima când le citesc scrierile, sunt medicament pentru suflet. Imi aduc aminte de Eliseabeta Rizea, de mosul (Ogoranu), care si el folosea o limba arhaica, cartile sale ar merita sa intre in scoli spre studiu, spre neuitarea limbi sacre, spre reDumnezeire, Ioan Alexaandru spunea, neDumnezeirea neamului. Din acest motiv dle Ciobanu raul invinge, se organizeaza mult mai eficient decât binele, deoarece el (Cain), fierarul nu are nevoie de filozofie, respectiv sacru , el este tehnic, lozincar.. limba de lemn-otel este instrumentul sucesului foretelor raului. NU, nu filozofez dle Ciobanu, expun o constatare..

    Doamne ajuta

    O.M.

  12. Domnule Octavian Mihăescu, domnule Mihnea cel Rău, e bine să ştiţi că întrega mea pagină de jurnal online de azi, în care sunteţi citaţi masiv, a fost transformată în editorial pe portalul lui Sorin Roşca Stănescu, http://news.corect.com/. Are trimitere la site-blogul meu. Un binevoitor mi-a atras atenţia, linkul http://news.corect.com/politics/ciudat-trei-fronturi-revolu%C5%A3ionare-ia%C5%9Fi-timi%C5%9Foara-bucure%C5%9Fti-ie%C5%9Fite-la-b%C4%83taie-%C3%AEn-decembrie-1

  13. Păi, binele nici nu se organizează fiindcă binele nu-i ofensiv. Prin natura lui, binele este defensiv, dar nu lipsit de eficienţă. Numai că eficienţa binelui este diferită de eficienţa răului; de cele mai multe ori este de o valoare intrinsecă, în confruntarea cu răul. Eficienţa binelui, oricât de imaterială ar fi ea, este, în schimb, incontestabilă. Binele crede în puterea lui şi este întotdeauna liniştit, pe când răul se simte slab, ameninţat, stă la pândă şi îşi caută aliaţi.

  14. Am uitat să precizez că răspunsul de mai sus este pentru d-nul Nicolae Ciobanu…graba! şi scuze!

  15. Il gratulez pe dl Rosca (S.R.S), ca-a preluat discutia, articolul dvs, recunoscu, nici eu nu m-am gândit la faza cu “fronturile” pe care dvs dle LIS a-ti sesizat-o, demna de luat in analiza serioasa, de specialsiti, ramân la ideia ca totul se datoreaza lui Alex Mihai Stoenescu, chair daca astia il ponegresc a fi fost securist-informator, omul si-a facut treaba, sa si-o mai faca si alti dle LIS asa cum si-a facut-o Stoenescu, care stie foarte multe pe aceasta tema.

    Daca pâna si S.R.S a preluat ideia, inseamna ca sunt sanse sa se faca lumina. Sa nu ne fie teama , suntem la 21 de ani, Ceausescu trebuia alungat, am dovezi ca nu se putea altfel, documente detin de la est germani, casete filmate dle LIS cu grei DDR-isti. Trebuie sa afle si români adevarul, tot estuleuropean la aflat, nu se maif ace atâta show cu rivulutia, nici macar nemti nu mai pun acentul pe rivulutionari ci pe fenomen, pe contestul respectiv, analizeaza serios fenomenul, detasat.

    Domnule Stoiciu,

    cred ca constientizati faptul ca mie imi este mai profitabia ideia de revolutie, de idealizare a ei, fiind fff implicat la firul ierbi, chair de nu ma compar cu Iliescu, acel nivel, totusi, la firul ierbi am fost o rotita importanta, sau care putea deveni, ba chiar un erou la Belu, poate azi imi purta o strada numele, mie ori lui Radoi, Mierla, Negara, Horia, Costica (pictorul), Mircea Lacatus, vorbesc de grupul Mansarda, care repet, Nu-a finalizat nimic pentruca altele erau jocurile celor mari si tari.

    Am sa mai aduc ceva bombite… mai am inca multe nespuse, sa nu omiteti si 12 ianuarie 1990… totul se leaga, veti vedea

  16. Nu s-a crezut multă vreme că scrisul e singura formă a rugăciunii nerostite, dar cei care ştiu să vadă, văd pretutindeni (după Kafka); numai că semnele unei atotputernice Înţelepciuni (după cum ne şi spunea), nu prea se mai văd astăzi, pentru că „aşa e moartea la chip, până la urmă, ca noi: îi lipseşte/ o doagă” (LIS). Mi-au plăcut comentariile (de mai sus) semn că întrebărilor care nu dau răspuns concret… apoi (vorba lui Creangă cel academic – pe care (acum numai între noi) N. Ciobanu îl reinventează emoţional de evident în a sa rostire; nici să nu gândiţi domniile voastre că li se va da un răspuns pe placul tuturor. „Nu ştiu, semnele-s ciudate, vreau să aflu tâlcul lor” (chiar şi după E.A.Poe). Şi de atunci încoace, cam toţi credem că mergem spre un Eldorado-n zare! Şi lumea ne citeşte… şi ţâţâie ca eroul lui Ilya Ehrenburg: „Păi, una e să-l rabzi pe dracul şi alta să-l sluzeşti nu de frică, ci din convingere”. Atunci vin şi eu să vă întreb: avea sau nu avea dreptate Diogene, să caute ziua-n amiaza mare cu felinarul, omul?” Fiindcă (înţeleg durerea nemărturisită în scris a lui Octavian Mihăescu): poţi să-ţi calci cuvântul dat, poţi să-ţi trădezi prietenii, dar nu poţi trăda morţii… Despre această meteahnă a criticilor, Fănuş Neagu sublinia sublim: „Meseria criticilor e să-şi dea cu părerea şi să ne acuze pe noi…” ; iar noi, atunci când se va întâmpla asta, vom fi deja bătrâni (vorba lui Tolstoi), iar trenul spre Ianska Poliana, va întârzia la peronul în care deja ne-am făcut geamantanele, fiindcă, pe undeva – nu se va şti în literatură de ce ? – s-a şi pus bariera ca la cantonul 248 şi de aceea întârzie până şi trenul: „ne mai ţii, domnul şef, mult? Vă/ţiu… aveţi, bă, răbdare, intervenea, de sus, mama, cu un peşte/viu în mâini, e anunţată pe linie o/garnitură oficială… o… ce?/un tren, bre, un tren special… vine de la bucureşti şi/merge la moscova/direct cu… cu … şi arată cu degetul la ceruri (cu…/ cu? dar ce, eu ştiu? Aşa e ordinul!” (LIS)

  17. Da Stimate Domnule Cicu,

    eu traiesc azi doar proniei Divine, pe zidurile Univ Buc mai sunt gaurile.. pe acolo impreuna cu… dar pe 21- spre 21 voi vorbi de trairile acelor ore, vreau doar sa spun;

    daca eu eram mort , o strada imi purta numele, eram la Belu (eroi), ce as fi spus vazând rezultatul? Poate ma fac purtatorul de cuvânt al celor ucisi, am dreptul acesta si mai ales obligatia, cred eu, aceasta este o durere, o alta este;

    ca in loc sa ramân in România, am fost fortat exila si dupa 89, azi nu mai sunt exilat, pot veni in tara nestingerit, dar; NU ma iarta bestiile nici dupa 21 de ani, imi fac sicane.. spre ex;

    mi-au smanglit futacul de pipa, ptr asta nu-i mai uit si iert, o mândrete de futac de pipa, lucrare de arta… putea sa-mi confisste sula ce io bagasi lui Iliescu unde trebuie, dara si el si mai si, insa, futacul Niet! Asta nu voi uita si ierta cât voi trai.

  18. Revin, cu speranţa să revină aici şi acei cărora cu osebită reverenţă mă adresez:
    Primo: Doamnă Anton, apreciez analiza elevată despre Bine şi Rău, sintetizată de dumneavoastră (numai) pentru mine. Însă, iertare: mă declar destul de simplu la minte (prost!), ca să nu (vă) pricep… De aia, şi încheiasem astfel, parcă: nu filosofale!… Nu vă fie cu bănat: atâta ştiu, atâta pot…

    Secundo: Domnule Octavian Mihaescu, am mai multe de precizat pentru Domnia-voastră:
    În tot ce am scris, de câteva zile-n urmă, despre însângeratul decembrie:
    – Nicăieri eu nu m-am legat de-al altora 4 iulie, cu ambasadele lor cu tot… În schimb, m-am referit la cele din arealul B (de la Magheru, la Dorobanţi şi cât mai cuprinzător, prin fundacuri, înapoi spre Republicii), în care se intra şi se ieşea zorit, individual şi fără antrave; deci inşii erau nişte obişnuiţi de-ai caselor cu pricina. În aste obiective straşnic păzite, de obicei nu se intra decât cu maşina, pedeştii de rând fiind invitaţi autoritar să ocolească pe celălalt trotual, vorba lu’Goe miliţianu’. Ei, bine, decembrie’89 a produs mişcare alertă şi pe acolo…. Nu că ar fi lăsat să intre oricine… Cu ochii mei, de aproape am văzut: cum un proaspăt dispărut (Domnul să-l ierte!) n-a fost lăsat să sară peste grilajul de care desperat se prinsese… Nefiind printre hulitori, n-am apreciat pozitiv refuzul ălora, de azil.
    – V-am crezut iniţial român : după nume; şi, chiar ardelean după prenumele acordat de această parte de ţară în mod predilect, spre a nu putea fi lesne maghiarizat… După scriitură, cu siguranţă departe de ţară, dar şi izolat de alţi originari, cu care să mai agrăiţi… Iar după limbajul frust, necolocvial, îmi aduceţi aminte de un prieten maghiar, drag mie foarte!
    – Vă jur: n-am cunoscut (nici ante, nici in, nici post-lovilutione) un alt O.M. Deci, nu am de ce vă purta niscai resentimente. Dimpotrivă, v-am admirat şi-am recunoscut adevărul din scrisele dvs. … Dar, vă rog mult: să dovedim că-l iubim şi respectăm dimpreună pe Dl LIS, scriindu-ne numai pe siturile personale în modul în care aţi conceput ultimele două mesaje! … Nici situl, nici proprietarul său, sper că nu v-au confiscat nimic, nici ofuscat cu vreo aluzie…
    Vă mulţumesc anticipat pentru înţelegerea acordată!
    – Şi, de sunteţi maghiar, aţi fi unicul din viaţa mea, purtând un nume românesc!

    Tertio:
    Domnule Cicu, sunteţi primul căruia m-am adresat via acest primitor (şi îndurător) sit, cu prilejul doar parcă de noi comemorat: Nichita. Acum, observ cu recunoscătoare surpriză, că mă apropiaţi “filiativ” de Humuleştean… Nu-i bai, din varii motive, toate rezumabile în aista: sunt moldovan, de-ni placI, di nu-ni placI…
    Sper să continuaţi şi alte commenturi, la ce mai cutez!
    Şi eu, cu atentă plăcere, aştept să vă citesc macar aşa, până oi avea şi alt fel de prilej…
    Cum am zis, pe undeva, eu am un sărac salaş, rădicat la rugămintea unor dragi mie prieteni cândva… Se pare că au uitat ce m-au rugat, da’nici eu nu mă-nghesui să le bat tovalul… Fiecare cu ce are.
    Iar, graţie Domnului LIS, iacă, eu vă am pre domniile-voastre!
    Drept pentru care-i şi aduc, aici, mulţămită!

  19. PS: în simplitatea minţii şi simţirilor mele, apreciez că nu există – din cele vreo cinci străine, din care două temeinic -, vreo limbă, rostire, scriere mai plăcut-n nuanţare şi analogii, decât Limba Română, cu rost cultivată pe toate ogoarele sale. Cu cât mai străbune, pe atât mai rodnice.
    Nu degeaba, destui scriitori care au sucombat tentaţiei de a scrie altminteri, au reînviat – întru ei, spre al nostru folos – prin revenirea la graiul deprins de-odată cu tandrul sân matern.
    Nu rostesc, decât atât: Panait Istrati.
    Şi, n-am de gând să polemizaz cu alte opiniuni. Le suport, dar nu am cum le însuşi. Iertare!

  20. PS: în simplitatea minţii şi simţirilor mele, apreciez că nu există – din cele vreo cinci străine, din care două temeinic -, vreo limbă, rostire, scriere mai plăcută în nuanţare şi analogii, decât Limba Română, cu rost cultivată pe toate ogoarele sale. Cu cât mai străbune, pe atât mai rodnice.

    Nu degeaba, destui scriitori care au sucombat tentaţiei de a scrie altminteri, au reînviat – întru ei, spre al nostru folos – prin revenirea la graiul deprins de-odată cu tandrul sân matern.
    Nu rostesc, decât atât: Panait Istrati.

    Şi, n-am de gând să polemizez cu alte opiniuni. Le suport, dar nu am cum le însuşi. Iertare!

    Acesta e textul revizuit de două greşeli din grăbire… Nu mai sunt ager!

  21. Completare: “… din care [cinci gariuri], două, temeinic stăpânesc!!”

    Cine nu-mi crede, puie-mă la’cercare: întru frâncă und italiană.
    Voluntar de-i musai: numai o frază, cel mult o strofă.
    Restul, doar de “să plătie”, vorba moţului din Ţara de pciatră.

  22. Domnule Mircea Ciobanu, deh!, oi fi spus eu așa o mare prostituară despre bine și rău și, în plus, și filozofală, de nu înțelegeți dvs. nimic?! dacă-i așa, apoi nu putem explica nimic fără să ne lovim de filosofie…că vrem, că nu vrem. Da’ eu cred că e cel mai greu să fii simplu şi, prin urmare, îmi cer scuze că v-am așezat în față o oglindă întoarsă. Am încercat și eu marea cu degetul, da’ nu-i bai! în mare-s mulți peșți și toți știu să înoate…de aia și zicea Socrate că ,,știu că nu știu nimic”. Când Părintele Stăniloae a fost întrebat cum se simte acum când este mai aproape de Dumnezeu, d-lui a răspuns că ,,puţin mai bun decît Satana”. Deci, binele şi răul coexistă în fiecare dintre noi şi fiecare are două tăișuri, adică binele meu poate să fie răul dvs. şi invers. Prin urmare, nu se pot măsura cu o unitate etalon. Ca să mă exprim mai dincoace de gardul colocvial, aș zice că binele ține de spirit iar răul de cele trecătoare, materiale; cum omul are multe nevoi şi cum lumea a luat-o hăisa înspre o grămadă de nevoi (îmbogățire, etc.), răul s-a înmulțit, de la Cutia Pandorei încoace. Dar eu cred că răul e mult mai perseverent decât binele, că la el scopurile-s mai clare. Dar binele ce scopuri să aibă? Că până și credința e împrăștiată în cele zeci de vânturi ale religiei! Numai că eu acolo ziceam numai despre o calitate a binelui, cea defensivă. Şi mai ziceam că răul este ofensiv. Şi că eficiența binelui este uneori nevăzută, tocmai fiindcă ține de spiritualitate.

  23. Completare: “… din care [cinci grăiri], două, temeinic stăpânesc!!”

    Cine nu-mi crede, puie-mă la’cercare: întru frâncă und italiană.
    Voluntar de-i musai: numai o frază, cel mult o strofă.
    Restul, doar de “să plătie”, vorba moţului din Ţara de pciatră.

    Îl rog pe Dl LIS a suprima dubletele inutile… Mulţumesc!

  24. Completez: e greu să fii simplu şi simplu nu este egal cu prost, ci înseamnă autentic şi valoros.
    erată: prostioară, nu prostituară; peşti, nu peşţi.

  25. Iubită Doamnă Ruxandra (deci!) Anton,
    io nu sunt nici umbra lui Mircea (la Cozia),
    nici a regretatului pasionat de regalitate Mircea Ciobanu.
    Regret!

    În carne şi oase (de câne bătrân la chitai; din semnul fecioarei la vaviloni), eu sunt cum scrie pe roş de garoafă: Nicolae Ciobanu, prastoi anonim ot Tîrgu’Chetrii, fără Operă la activ. Atât!

    Dar, vă mulţumesc, reverenţios, că m-aţi confundat cu o parte din cine aş fi dorit să uzurpez, da’obraz n-am avut!… Mai trebuie să nu mă confundaţi cu dusul dintre noi universitar Nicolae Ciobanu (o hazardică potriveală), nici cu romaşcanul filosof şi monograf aproape centenar, prietin intim al marelui Irimescu, sculttore ot Făltişeni.

    Al D-voastre serv, N. Ciobanu ! (Cătră prietini, doar Culai: bădie, moş, bă – după rang, vrâstă, obraze)

  26. Că bine ziceați că nu există ,,scriere mai plăcută în nuanțare şi analogii, decât Limba Română”! Da’ multe încurcături se pot face de la analogiile astea! Nu v-am confundat cu nimeni, măcar după grai m-am luat şi n-am ajuns la cei cu notorietatea legalizată. Notorietate e câteodată înșelătoare. Numai că, aşa cum zicea şi LIS, n-ar fi rău să vă daţi un ghiont în umbra aia de îndoială care nu vă lasă să scrieţi. Asta-i ,,porunca” mea pentru un serv ca dvs (fără semnul exclamării, ca să nu vă sperii).

  27. Domnule Nicolae Ciobanu (bădie sună frumos):
    Asemănare la vorbă nu pot avea, nici glăsuirea humuleşteanului care ni l-a dat pe Nichifor Coţcariul şi câţi ca el (tare mi l-aş asemăna şi eu cu bunicul la opaiţ de ceară dacă n-aş fi dobrogean). Şi câţi ca ei… nu şi-au pus grumazul pe umerii patriei spre a se mai naşte-o Idilă? Prin valea Ispirescului şi a unei stinse plângeri, ca un şters luceafăr pe cer sângerând, vom stârni şi noi (urmaşii lor) săgeata: aprinderi şi stingeri să le ducă-n stele ca pe-un stol de îngeri (na! meteahna versificatorului, de…). Iar pe munţii falnici, fără de atingeri, mă voi ruga clipei, pentru că Ţara mea nu a avut liniştea binecuvântată de Dumnezeu cum i-a prezis Sadoveanu în Baltagul. Dar cum văd, în Ţara mea încă mai nasc oameni. Şi poeţi pe deasupra! după câte observ în a domniei voastre, limpede exprimare. Mărturie, îmi stă câmpia şi floarea soarelui înălţând capul şi lanul de rapiţă unde îmi arăta mama marginile poeziei spre care visam încă de pe vremea copilăriei. Acolo la marginea câmpiei dobrogene, am cunoscut eu liniştea, odihna, şi mulţumirea, că mi l-a dat Dumnezeu pe bunicul să-mi explice istoria scrisă direct pe albastrul de voroneţ al cerului. Şi ne-am rugat împreună în amintirea celui dintâi căzut lângă apa Donului unde el a pierdut doi dintre copii săi! Am mai scris despre asta. „A meritat bunicule?” – (l-aş întreba acum când am mai început şi eu a pricepe). Cum tăcerea lui mă înspăimântă, am considerat că bine fac dacă voi aşterne aici astfel de gânduri. Mulţumită lui LIS, toate astea au putut fi împlinite. Şi spusele noastre vor sta cândva mărturie că deasupra neamului meu călcat în picioare, ne-am ridicat şi noi prin cuvinte. Ş-apoi d-le Ciobanu pe copiii bunicului cine i-a mai petrecut în pustie şi i-a mai putut vedea de-atunci cum se tot duce…şi duce … (ca pe ciobănaşii din Mioriţa?). Şi-n toată câmpia, de dincoace de apa cea vie, până la răsăritul spre care s-au grămădit retezate trupurile lor, corbii se grămădesc şi azi pe câmpuri şi le ciugulesc ochii şi buzele…. Cu lăcomie. Meritau ei toate astea, vă întreb?! De aceea, ca şi dvs. mă rog cerului să nu-mi vândă pe preţ de argint hrana zilei: scrisul şi cititul. Că de altfel, la rându-ne, pe nicovala patriei, toţi vom fi oase şi ulcele; că nimeni nu ne va ridica mănăstire şi mai măreaţă ca lui Negru Vodă. Măcar cu atât să rămânem bădi(e) , e?

  28. Ba belitilor, multa prostie sa ezista in capul unora ….da, sa fiti iubiti de sarbatori……..

  29. Să-ţi fie ruşine, Ioane!…
    De la 1907 şi până-n 2007, nici de la bunicii, părinţii tăi, nimic nu învăţaşi: nici măcar Bunul simţ… Elementar!
    Ţi-aş spune eu câteva, da’mumă-ta nu-i vinovată, tu ăi fi chicat singur în cap din covată… De, poftim, cum vorbeşti.
    Şi, să n-apuci sărbătorile cu bine, dacă nu te trezeşti şi nu te căieşti!

    Cu atât mai mult, cu cât eu nu bănuiesc, ci sunt sigur de cine îmi eşti… Numai atât să fi deprins analfabetul de tine din toată literatura noastră: un nume de erou anapoda şi o bădărănie pe care Domul Preda n-o rostea decât între patru ochi?…
    De când ţi-s familiar eu ţie, muceo, hahalero, teribilistule, analfabetule… Învaţă măcar cum să scrii româneşte, nu ca pe skipe-urile celor de-o teapă ţie.

  30. Trebuie să fac un tur de forţă acuma, ca în clasă, după ce puneam la punct vreun tembel care polua ora…
    Respir adânc, şi mă întorc mai senin spre cinstitul obraz al Domnului Tudor Cicu. N-am, pe moment, cuvinte alese spre a vă mulţumi. Au fost făcute groggy de un biped dobitoc.
    Sper să i se afle ac de cojoc!!
    Pe curând: aici sau în altă parte unde vom putea tăifăsui în tihnă, departe de harmalaia lichelei.