0
1 comment

Sâmbătă, 10 martie 2011. În această seară mi-a stat iar mintea, văzând întâmplător pe RTV un reportaj care efectiv m-a speriat, fiindcă mintea mea nu poate să conceapă că e posibil așa ceva, cu copii împinși de părinți în stradă să provoace accidente, să poată fi escrocați șoferii. Dumnezeule, până aici s-a ajuns, să fie schilodiți pe viață sau omorâți copiii de proprii părinți, în schimbul banilor de despăgubiri (bani mulți, plătiți după ce ești hărțuit cu dosar penal sau civil, nu contează că n-ai avut nici o vină). Nu se poate, e prea mult. Am mai văzut altădată alt reportaj, pe televiziunea națională, cu niște nenorociți (prinși de poliție în flagrant repetat, după ce au pățit-o mult prea mulți) care te așteptau în mașina lor de mâna a șaptea pe șosea, la intersecție fără semafoare și te invitau să treci tu primul, deși nu aveai prioritate, și te accidentau, intrau anume în tine, să te ușureze de bani grei (natural, la poliție tu pierdeai, fiindcă… n-aveai prioritate; nu interesează pe nimeni că ai fost invitat să treci tu primul de către șoferul mașinii care avea prioritate, odată ce ai fost izbit de cel ce avea prioritate). Aviz amatorilor. Venit la computer, am descoperit și o știre în acest sens, intitulată: „Odrasle aruncare intenţionat de părinţi în faţa maşinilor. Banii cu preţul vieţii copiilor”. Mi se ridică părul pe cap numai când mă gândesc. Auziți: Potrivit poliţiştilor constănţeni, în ultimul timp, autorităţile se confruntă cu tot mai multe cazuri în care părinţii îşi împing copiii în faţa maşinilor. Poliţiştii de la rutieră se confruntă adesea cu plângeri privind accidentele provocate în mod intenţionat. Mai mulţi părinţi din Constanţa sunt suspectaţi că şi-ar arunca propriii copii în faţa maşinilor ca apoi să poată obţine bani de la şoferi. Poliţiştii de la rutieră se confruntă adesea cu plângeri privind accidentele provocate în mod intenţionat, potrivit Cuget Liber. În primul rând, este aleasă o arteră circulată din Constanţa. Unul dintre părinţi sau o rudă apropiată se poziţionează pe o parte a drumului, iar altul pe partea cealaltă, cu un copil de doar câţiva anişori alături. Atunci când observă că se apropie o maşină, părintele îşi cheamă copilul, acesta aleargă pentru a ajunge în braţele lui şi traversează strada fără a fi atent la vreo maşină. Copilul este lovit de autoturism, iar părinții încep să jelească de mama focului, plângând cu lacrimi amare drama prin care trec. Astfel părinții încearcă să obțină bani de la șoferi. “Noi ne-am autosesizat. Se va face o evaluare. Dacă se confirmă se va merge pe decădere din drepturi și va răspunde și penal.  Vorbim de rele tratamente aplicate minorului pentru că este pusă în primejdie viața minorului, este inadmisibil așa ceva. Nu putem să admitem așa ceva. Un copil care este astfel tratat de părinte nu are de ce și nu are cum  să rămână în acea familie. Colegii mei au luat legătura cu poliția”, a declarat pentru RTV, Elena Tudor, director Direcţia Generală Protecţia Copilului. (Agentia.org) Ce se întâmplă cu noi, dacă am ajuns până aici? Îmi imaginez că sunt țigani cei care se pretează la o asemenea nenorocire (să-și împingă odraslele în fața mașinilor), dar eu știam că țiganii țin la copiii lor „ca la ochii din cap”. E un dezastru la nivel moral, după ce au terminat de furat fierul vechi (și lemnul din lizierele nepăzite), au trecut la măsuri extreme de făcut rost de bani: din accidente intenționate pe stradă, ziua în amiaza mare. Că azi cerșitul nu mai rentează în România (leul n-are putere). Teribil e că statul român nu are soluții pentru „integrarea țiganilor în societate”, motiv pentru care țiganii români au speriat Europa, transformându-ne într-o națiune de cerșetori. Degeaba ne tot dezvinovățim că sunt țigani, nu români.

***

Aștept în continuare comunicatul oficial al USR legat de ședința de Consiliu din 7 martie (și ședința de Comitet Director al USR din 6 martie) – e week-end, nu lucrează nimeni pe Internet, pe site USR. Ba, dacă mă gândesc bine, e și mai complicat: cel ce publica oficial comunicatele USR, Horia Gârbea (se pare că el se ocupă de site-ul USR), a lipsit de la Consiliul USR și ce să scrie, dacă n-a fost de față? Deși ceva, ceva a ieșit în public pe… blogul ASB (care tot de Horia Gârbea e… actualizat):

Apel către membrii ASB pentru plata cotizației (datat 9 martie 2012)

Asociația Scriitorilor București face apel la toți membrii săi să achite urgent cotizația, cel puțin cea restantă, pînă în anul 2011. În urma Consiliului din martie 2012, conducerea USR a decis suspendarea membrilor care nu au cotizația plătită de un an, cum de altfel prevede statutul USR.

Cotizația se poate achita direct sau printr-o altă persoană, la sediul ASB din str. Nicolae Golescu nr. 15 (tel. 021 311 25 23, email asbucuresti@digicom.ro) de luni pînă vineri de la 9 la 14. De asemeni poate fi achitată în contul ASB, de obținut de la același număr de telefon. Nu se poate achita prin mandat poștal întrucît nu există personal pentru ridicarea sumelor de la poștă, oficiul fiind aglomerat, operațiunea presupune așteptări de ore întregi.

Nu mai e de glumit. În „Informarea Președintelui” de la Consiliul USR de miercuri, Nicolae Manolescu a făcut mare caz de neplata cotizației anuale (100 lei salariații, 50 de lei pensionarii; poate fi plătită și eșalonat, mai puțin de 10 lei sau de 5 lei pe lună), observând că n-o plătesc exact cei ce au bani-grămadă și n-au de ce să se plângă, fiind răsfățați ai USR și personal ai conducerii ei (s-au dat de exemplu Mircea Cărtărescu și Florin Iaru, care tot promit că o plătesc și n-au plătit-o niciodată). Se vor întocmi noi liste cu membrii suspendați ai USR, la toate filialele USR, suspendați conform statutului, fiindcă n-au plătit cotizația pe anul trecut (și pe anii din urmă). Li se ridică suspendarea dacă vor fi cu cotizația plătită la zi? N. Manolescu era nedumerit că toți acești membri ai USR care nu achită cotizația (se referea mai ales la cei bogați în particular, cu venituri impresionante; inclusiv scriitori care trăiesc în străinătate) sunt primii care cer ajutoare sociale (de la decontarea cheltuielilor făcute cu înmormântarea rudelor lor, la bani de spitalizare și de medicamente; lasă că ei sunt primii care cer bani la plecarea în străinătate) și neapărat loc privilegiat la casa de odihnă a scriitorilor de la Neptun. Nu e în regulă, a repetat N. Manolescu, e și o chestiune de bun simț să-ți plătești cotizația.

***

În schimb, am primit un Comunicat din partea Asociației 21 Decembrie 1989, din care înțelegem mai bine ce e cu limpezirea apelor în societatea românească, inclusiv de faptul că Doru Mărieș a făcut 100 de zile de grevă a foamei și că alți patru revoluționari mai sunt în greva foamei:

Comunicat Asociatia 21 Decembrie 1989 Dep. Presa
În seara zilei de 8 martie, d-l Sorin Ilieşiu, membru de onoare al Asociaţiei 21 Decembrie 1989, a prezentat în emisiunea “Sinteza zilei” de la Antena 3, ultima scrisoare a dânsului către dl Andrei Pleşu. Audienţa acestei emisiuni a fost foarte mare. Miza acestei scrisori este deosebită întrucât poate declanşa limpezirea apelor în societatea românească. În esenţă, scrisoarea prezintă motivele pentru care după condamnarea oficială a comunismului în 2006, nu au fost adoptate măsurile şi legile cerute în Proclamaţia de la Timişoara din 1990, Proclamaţia pentru România din 2005, Raportul final pentru condamnarea comunismului din 2006 şi Proclamaţia pentru decomunizarea României din 2008. Menţionăm că pentru adoptarea, acum câteva zile, a legii lustraţiei anticomuniste (cerută în 1990) şi a legii imprescriptibilităţii crimei (cerută din 2005) a fost nevoie de 100 de zile de grevă a foamei din partea lui Teodor Mărieş cu care s-au solidarizat alţi revoluţionari din Asociaţia 21 Decembrie 1989. Toţi patru sunt încă (!) în greva foamei riscându-şi viaţa pentru adoptarea legii recunoştinţei într-o formă corectă. Regretăm foarte mult că în aceste condiţii, unii formatori de opinie din societatea civilă îi cer preşedintelui Băsescu să nu promulge Legea lustraţiei (vezi articolul “Legea lustraţiei – o eroare” de Andrei Cornea http://www.revista22.ro/articol.php?id=13689). Această lege a fost cerută în 11 Martie 1990 de Proclamaţia de la Timişoara, adevărata Cartă a revoluţiei române – cum a remarcat prof. Vl. Tismăneanu, membru de onoare al Asociaţiei 21 Decembrie 1989, susţinător activ al lustraţiei anticomuniste. Prezentarea ultimei scrisori a d-lui Sorin Ilieşiu către d-l Andrei Pleşu poate fi vizionata la adresa de internet http://inregistrari.antena3.ro/view-08_Mar-2012-Sinteza_Zilei_cu_Mihai_Gadea-12.html, de la minutul 01.17.10 până la minutul 01.27.50, şi de la minutul 01.36.04 până la minutul 01.39.25. Ultima scrisoare a d-lui Sorin Ilieşiu către dl Andrei Pleşu poate fi citită integral pe web-site-urile diferitelor ziare, publicaţii, bloguri şi agenţii de ştiri, precum şi în “Jurnalul naţional” – ziarul cu cel mai mare tiraj din România, la adresa http://www.jurnalul.ro/observator/ultima-scrisoare-a-lui-sorin-iliesiu-catre-andrei-plesu-606375.htm.

Prezența lui Vladimir Tismăneanu e chiar amuzantă în scandalul cu Andrei Pleșu, în context.

PS. Public azi fotografii artistice, preluate de pe Internet (cât mai e liber accesul pe Internet; deocamdată ACTA bate pasul pe loc).


, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Like it? Share with your friends!

0
1 comment

One Comment

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.