Cum am ajuns eu al 28-lea laureat al Premiului Național de Poezie „Mihai Eminescu” pentru Opera Omnia. Mircea A. Diaconu, membru al juriului: „Destinul ți-a tras azi o palmă zdravănă”

Se mai întâmplă și minuni, am subliniat unor prieteni pe e-mail, care știau de pesimismul meu „funciar” că aș putea vreodată să primesc Marele Premiu Național Eminescu de la Botoșani, cel mai important din România. Nu uit ce mi-a spus pe 15 ianuarie 2019, ajuns la Botoșani, la festivitatea acordării Premiului Național de Poezie „Mihai Eminescu” (pentru Opera Omnia), criticul, profesorul universitar Mircea A. Diaconu (unul din cei șapte jurați): „Destinul ți-a tras azi o palmă zdravănă”. Fiindcă el îmi cunoaște scepticismul, eu susținând că destinul îmi e mereu împotrivă, nu-mi e prieten.

Să nu fie cu deochi, am observat că s-a transmis în direct pe internet (sau e de găsit film video pe internet, pe Facebook în principal) discursul meu ținut la primirea Marelui Premiu Național, n-am să repet aici ce am spus acolo, pe scena Casei de Cultură a Tineretului (închiriată de Teatrul din Botoșani, aflat în reconstrucție). Sunt al 28-lea dintre cei care au primit Premiului Național Eminescu (ediția 2018; înmânat la 15 ianuarie 2019, „trofeul de lauri” și Diploma, scrisă pe pielicică scumpă). Sunt și al 28-lea Cetățean de Onoare al orașului Botoșani. Ioan Holban observa că primăria din Botoșani ar putea să intre în Cartea Recordurilor cu atâția poeți premiați ajunși cetățeni de onoare.

N-am fost pregătit moral să vin la Botoșani în 14-15 ianuarie 2019, invitat de organizatorul acestui eveniment de invidiat, Gellu Dorian. Aveam experiența anilor anteriori (din 2014 începând), în care am fost nominalizat la acest minunat Premiu Național Eminescu (cu toate laudele aduse Primăriei și Consiliului Local al municipiului Botoșani) și am fost „pus în așteptare”. Iarna îmi e greu să călătoresc, am probleme cu frigul (culmea, deși sunt născut în 19 februarie și ar trebui să-mi placă frigul). În plus, nu credeam, sincer, că un juriu neschimbat (Nicolae Manolescu, președinte, Mircea Martin, Cornel Ungureanu, Ion Pop, Ioan Holban, Mircea A. Diaconu, Al. Cistelecan) ar putea să mă aleagă pe mine laureat în… 2019.

Reamintesc, în preselecție au fost 25 de poeți propuși: Constantin Abăluţă, Adrian Alui Gheorghe, Liviu Antonesei, Leo Butnaru, Magda Cârneci, Daniel Corbu, Vasile Dan, Nichita Danilov, Marian Drăghici, Ovidiu Genaru, Bogdan Ghiu, Liviu Georgescu, Ion Gheorghe, Nora Iuga, Ioan Moldovan, Ioan Es. Pop, Nicolae Sava, Cassian Maria Spiridon, Liviu Ioan Stoiciu, Arcadie Suceveanu, Elena Ştefoi, Lucian Vasiliu, Matei Vişniec, Călin Vlasie şi George Vulturescu. Din acești 25, juriul a nominalizat șapte: Constantin Abăluţă, Nichita Danilov, Ovidiu Genaru, Ioan Moldovan, Ioan Es. Pop şi Liviu Ioan Stoiciu. M-am simțit onorat să-mi descopăr numele între acești șapte nominalizați… Am anunțat că nu vin anul ăsta la Botoșani (invitat ca nominalizat la Marele Premiu Eminescu), cerând scuze.

Culmea, în 14 ianuarie, când ar fi trebuit să vin la Botoșani să particip la manifestările Zilelor Eminescu (și ale Culturii Naționale) am avut parte de o criză infernală de bilă, de la ora 4 s-a învârtit casa cu mine ore la rând, m-am ținut de pereți până la baie, apoi m-am prăbușit, n-am putut să mă eliberez de ce e rău în mine și am avut perfecta senzație că am trecut la un moment dat într-o altă lume (cred că mi-am pierdut cunoștința). Doina era pregătită să telefoneze la 112, aștepta semnalul meu, era îngrijorată că nu știa unde am pus pijamalele noi (cu mine nu se putea discuta). Ciudat, după un chin de sfârșit de lume, am adormit. Răul din lăuntru n-a încetat, am luat-o de la capăt când m-am trezit… Mi-am mai revenit la ora 12, când eram în pat. Angela Marinescu mi-a spus la telefon că n-am voie să mă ating de alune și nuci, exact ce mâncam eu dimineața, nici de lapte. Era o zi compromisă și m-am felicitat că am stat acasă.

Anunțul oficial transmis de Gellu Dorian era că: Jurizarea se va face în data de 14 ianuarie, la Botoşani, în prezenţa tuturor membrilor juriului. Festivitatea de decernare a Premiului Naţional de Poezie „Mihai Eminescu” va avea loc în data de 15 ianuarie, de la ora 17,00, pe scena Teatrului „Mihai Eminescu” Botoşani, într-o gală în care va susţine un recital extraordinar Adrian Naidin.

Stupefiant, marți, 15 ianuarie, la ora 8.30 mi-a telefonat Gellu Dorian că s-a terminat jurizarea și că trebuie să urc imediat în mașină și să vin la Botoșani, că sunt premiat! „La ora 9 să fii plecat!” Eram somnoros (eu mă culc la ora 2, de regulă), l-am întrebat dacă e o glumă și că mie nu-mi arde de glume de acest gen, Gellu Dorian mi i-a dat la telefon pe doi dintre membrii juriului, Ioan Holban și Ion Pop, care mi-au confirmat că trebuie să fiu la ora 16 la Botoșani cu orice preț, că ar fi trebuit să fiu de ieri acolo… E urgență! Mi-am făcut cruce. I-am spus Doinei ce se întâmplă, că trebuie să ne mobilizăm. Eram nebărbierit, așa că m-am bărbierit. Am început să caut hainele de sărbătoare și pantofii; nu le găsesc și nu-mi vine să cred, sunt lăsate la București (unde avem domiciliul stabil). N-am de ales, o fi festivitate de vârf, dar eu n-am altceva de îmbrăcat și încălțat decât ce port de obicei. Nu mănânc decât o banană. Luăm rucsacurile cu care mergem în deplasare cu ce au în ele. Ies să văd starea mașinii, are gheață pe parbriz, cu zăpadă, las motorul să meargă.

Nu reușim să plecăm decât la ora 10.15, pisica rămâne în casă (nu mai apucăm să închidem ușile la sufragerie și dormitoare; vecina Emma nu reușește să o scoată din casă întreaga zi, motiv să avem parte de o… surpriză). O iau cu Sandero pe centura-autostradă a Brașovului, merg „tare” tot drumul până la Botoșani, acolo unde pot. Până la Tg. Secuiesc avem viscol, sunt locuri acoperite total de zăpadă, merg pe bâjbâite; pe tot drumul, inevitabil, avem mașini grele (mai ales TIR-uri) care trebuie depășite. Slavă cerului, dincolo de Tg. Secuiesc e zăpadă de-a lungul drumului mare, dar asfaltul e perfect (vorba vine, e plin de gropi; dar nu are polei pe el), traversăm munții, numai serpentine, fără emoții, la Onești traversăm Măgura, am noroc, nu am mașini de tonaj în față pe serpentine, traversăm Bacăul și la ieșirea din Roman stăm la barieră (cum n-am stat niciodată). La intrarea în Roman am oprit la o benzinărie și am mâncat o brânzoaică; și am șters iar geamurile de noroi (sarea aruncată pe asfalt se așază continuu pe geamuri de la mașinile din față, merg ștergătoarele non-stop).

La Tg. Frumos am luat-o spre Hârlău-Botoșani, drumul are asfaltul făcut praf pe alocuri (nu mai pun la socoteală alunecările de teren). Ajungem la Botoșani la ora 16, de necrezut, pun benzină și vin să ne cazăm la Hotelul Rapsodia, ne întâmpină ușurat Gellu Dorian, drumul făcut contracronometru i-a pus pe gânduri pe prietenii poeți și critici (prezenți de luni, 14 ianuarie aici). Gellu Dorian îmi spune să mă îmbrac frumos (de aceea aveam să fac atâta caz de „costumul de premiant” pe care ar fi trebuit să-l îmbrac și pe care nu l-am găsit acasă; așa că am urcat pe scenă îmbrăcat… sportiv, scuzându-mă). Nu mai pun la socoteală că ar fi trebuit să am și o cuvântare scrisă de premiant… Gellu Dorian ne dă programul, iau seama că în lipsa mea (și a Doinei Popa; care n-a protestat când am mers cu Sandero prea repede, ceea ce e un adevărat eveniment) au avut loc, de curiozitate, de Ziua Culturii Naţionale, pe ore:

9.30 –Primăria Municipiului Botoşani – Şedinţa extraordinară a Consiliului Local Botoşani, cu participarea membrilor juriului naţional de acordare a Premiului Naţional de Poezie „Mihai Eminescu” – Opera Omnia, a poeţilor nominalizaţi şi a scriitorilor invitaţi.

10.00 –Depuneri de coroane la statuia poetului Mihai Eminescu din faţa Teatrului „Mihai Eminescu” Botoşani.

10.30 – Te Deum la Biserica Uspenia Botoşani.

11.30 – Biblioteca Judeţeană „Mihai Eminescu” Botoşani: Prezentări de cărţi apărute la editurile Cartea Românească, Junimea, Şcoala Ardeleană şi Charmides.

12.00  – Colegiul Naţional „Mihai Eminescu“ Botoşani – Întâlnire cu reprezentanţii editurilor Cartea Românească, Şcoala Ardeleană, Junimea şi revistei „România literară”.

ora 10.30 – Te Deum –  Biserica din Ipotești. Depuneri de coroane la statuia poetului de la  Memorial

ora 11.00 – Biblioteca Națională de Poezie „Mihai Eminescu”. Amfiteatrul Laurențiu Ulici:

Conferință susținută de prof. dr. Bogdan Crețu: Eminescu, azi. „Poetul național” și paradigma „transnațională”

Dialoguri poetice: Ioan Es. Pop, Cosmin Perța, Dan Sociu. Moderator:  Bogdan Crețu

Semnale editoriale: Editura Eikon – Valentin Ajder, Editura Junimea – Lucian Vasiliu

13.30 –  Sala de expoziție Horia Bernea

Vernisarea expoziţiei  „Îngeri la Ipotești”  – pictor Liviu Șoptelea

Recital de muzică clasică susţinut de cvartetul Phoebus Botoşani

Și că de la ora 17.00, la Teatrul „Mihai Eminescu“ Botoşani – Sala de spectacole a Casei de Cultură a Tineretului, va avea loc Gala de decernare a premiilor Opera Omnia şi Opus Primum, cu recitalul poeţilor laureaţi. Iar de la 18.45 – Recital extraordinar susţinut de Adrian Naidin.

Invitaţi: Nicolae Manolescu, Mircea Martin, Cornel Ungureanu, Ion Pop, Al. Cistelecan, Ioan Holban, Mircea A. Diaconu, Varujan Vosganian, Răzvan Voncu, Sorin Lavric, Cassian Maria Spiridon, Lucian Vasiliu, Ion Mureşan, Călin Vlasie, Vasile Spiridon, Ioana Diaconescu, Hanna Bota, Radu Florescu, Nicolae Sava, Vasile Tudor, Valentin Talpalaru, Marius Chelaru, Vasile George Dâncu, George Vulturescu, Daniel Corbu, Ioan Es. Pop, Liviu Ioan Stoiciu, Doina Popa, Constantin Abăluţă, Ovidiu Genaru, Ioan Moldovan, Nichita Danilov, Matei Vişniec, Liviu Pendefunda, Leo Butnaru, Gellu Dorian, Nicolae Corlat, Emanoil Marcu, Petruţ Pârvescu, Gabriel Alexe, Mircea Oprea, Vlad Scutelnicu, Dumitru Necşanu, Constantin Bojescu, Cristina Prisăcariu Şoptelea, Nina Viciriuc, Cezar Florescu, Victor Teişanu, Stelorian Moroşanu, Elena Cardaş, Ovidiu Petcu, Andrei Alecsa, Vasile Iftime şi alţii.

Gala de decernare a premiilor Eminescu începe cu o conferință despre Eminescu originală a lui Varujan Vosganian (de data asta face caz de vocea lui Eminescu, necunoscută; motiv să ne iluzionăm că-i putem descoperi vocea lăuntrică dacă-l citim și cu sufletul). Apoi e lansat volumul premiatului anterior al Premiului Național de Poezie „Mihai Eminescu”, Aurel Pantea, care nu e prezent (antologie apărută la Editura Cartea Românească). Mai departe Al. Cistelecan (președintele juriului la premiul acordat debutanților de către Memorialul Eminescu) anunță laureatul Premiului Opus Primum: Mina Decu, pentru un volum de versuri apărut la Editura Charmides. Urcă apoi la microfon moderatorul Ioan Holban (desemnat ca atare de Nicolae Manolescu), care invită pe scenă poeți aleși la prima selecție și poeți nominalizați la Marele Premiu, să recite un poem… La final mi se înmânează Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” de către Primăria municipiului Botoșani, criticul de renume și poetul Ion Pop (academician) ține Laudatio…

Am și eu dreptul la un discurs de mulțumire (copleșit de emoții, chiar dacă nu se vede; atrag atenția că mă consider în continuare un outsider, aflat pe locul doi și ca laureat; așa mă ține în șah… destinul, de care pomeneam la început; am subliniat și că Eminescu mi-a fost stea călăuzitoare de când am început să scriu versuri), citesc un poem, „La o nouă despărțire”. Și gata, nici azi, când scriu aici, în 17 ianuarie, nu mi-am venit în fire, nu mă simt nici mai mare, nici mai mic decât eram, premiat cu cel mai important premiu… Era să uit, sponsorul Cotnari mi-a dăruit o sticlă de vin de colecție, care a împlinit 30 de ani (e etichetată cu sigiliu „1989”), acum am și eu în casă o atracție pentru hoții rafinați (Doamne ferește, Doina a observat că lădița cu cheie de lemn a sticlei scumpe de vin seamănă cu un… sicriu. Vai…)

PS. Cum am anunțat că în acest blog am avut o continuitate la două zile cu publicarea de texte, cum am întrerupt continuitatea asta (fiind plecat pe 15 ianuarie pe nepusă masă de acasă)… M-am deocheat.

PS. 2. Am preluat poze de pe internet.