0
3 comments

Sâmbătă, 19 martie 2011. Toate agenţiile de ştiri şi televiziunile de impact au luat peste picior apropierea maximă a Lunii de Pământ din această seară, „oamenii de ştiinţă”, astronomii îndeosebi, asigurând populaţia că nu are nici un efect acest eveniment astrologic asupra nimănui, vom traversa o zi ca oricare alta şi că nici Luna Plină de acum nu aduce sfârşitul lumii. Terifiant, în acelaşi timp, la aceleaşi agenţii de ştiri şi televiziuni de impact se făcea mare caz de izbucnirea războiului în Libia, în această seară Franţa hotărând să bombardeze „obiective militare” din Libia (sub acoperirea unei Rezoluţii a Consiliului de Securitate al ONU)… Nu poţi decât să te miri de paroxism. Cum de nu vede nimeni legătura între perigeul Lunii şi izbucnirea unui război, tam-nisam Occidentul hotărând să intervină în Libia? Occident care n-a intervenit în niciuna dintre revoluţiile din lumea arabă, nici din Tunisia sau Egipt, nici din Yemen (unde se anunţă zilnic zeci de oameni ucişi) sau Bahrain. De Iran s-a uitat? Ce e ciudat, din Libia nu vin deloc imagini cu morţii de care face caz Occidentul, rezultaţi de pe urma „războiului civil”. E clar că numai interesele economice (scumpirea petrolului) au declanşat acest atac al Occidentului împotriva Libiei… Sincer, îmi face rău când aud cum se justifică atacul Occidentului împotriva Libiei, seamănă perfect cu atacurile împotriva Irakului şi Iugoslaviei (inventându-se tot felul de tâmpenii care sensibilizează, de la a deţine arme nucleare la masacre între civili), din anii trecuţi. Pe de altă parte, la aceleaşi agenţii de ştiri şi de televiziuni de impact, de când Luna se apropie de Pământ, se face caz de apocalipsa japoneză, care nu s-a sfârşit. Nu are nici o legătură apropierea Lunii la maximum de Pământ şi apocalipsa japoneză, plus declanşarea războiului în Libia de către ţări ale Occidentului (e superbă acţiunea de refuz a Germaniei de a se implica în acest război apărut peste noapte, iraţional; ca de obicei, China tace)? E doar o simplă coincidenţă la mijloc? Dumnezeule mare, ce ar fi trebuit să se mai întâmple să se vadă efectele acestei apropieri a Lunii de Pământ? Alte nenorociri? Ne-am învăţat să auzim zilnic de o catastrofă. Acum, războiul împotriva Libiei mi se pare a fi o nebunie. Sigur, e regretabil că dictatorul Gaddafi nu pleacă singur de la putere (după ce acum 42 de ani a alungat un rege). Libia e o fostă colonie italiană, transformată de Muammar Gaddafi în „Marea Jamahiriye Arabă Socialistă Populară Libiană”. O ţară ciudată („jamahiriye”, adică „stat al maselor”; care se pretinde a fi un sistem democratic de exercitare a puterii poporului prin implicare directă în procesul de luare a hotărârilor, o „putere populară”), condusă de „revoluţionarii” de la Tripoli, în frunte cu Gaddafi, care azi sunt contestaţi de alţi revoluţionari (mă rog, „rebeli”) de la Benghazi… Sigur, va fi o plăcere să stai în afara Libiei în faţa televizorului şi să asişti la bombardamentele Occidentului asupra Libiei, care se vor lăsa cu mult mai multe victime colaterale decât ar avea continuarea „războiului civil” de aici – război civil rămas în faza declaraţiilor politice? Auziţi ce declară secretarul de stat al SUA, Hillary Clinton: „Ghaddafi este capabil de atrocităţi inimaginabile”. Este capabil, reţineţi – nu că le-a înfăptuit! E exact ca în Irak: e posibil să aibă Saddam arme nucleare (şi SUA au ocupat Irakul, după ce l-au tocat mărunt, sub motiv că tot caută aceste arme inexistente)… Nu pot să cred că se poate declanşa un război pentru ceea ce ar putea face un preşedinte de ţară arabă, nu pentru ceea ce a făcut. Se continuă în lumea arabă politica americană de „democratizare” cu forţa, democratizare după model occidental, imposibil de pus în practică? Adică e ocupată o ţară arabă, precum a fost Irakul, şi economia ocupantului îi ia petrolul, câştigă toate licitaţiile de reconstrucţie şi afacerile cotidiene, îşi aduce băncile şi înglodează populaţia în datorii. Practic, e bătător la ochi că ţările dezvoltate caută noi şi noi surse de îmbogăţire pe seama ţărilor neajutorate. După 20 de ani, după ce au ocupat fostele ţările comuniste din lagărul sovietic din centrul şi sud-estul Europei şi le-au exploatat la maximum (pe unele le-a adus în stare de faliment), „ţările dezvoltate occidentale” şi-au îndreptat atenţia către bogăţiile ţărilor arabe, în principal legate de petrol, cu un curaj sinucigaş (aici funcţionând legile islamiste, oricând gata să declanşeze un război sfânt; plus al Qaida). S-a dat de gol că SUA au plătit cu sute de milioane de dolari toate aceste mişcări revoluţionare din nordul Africii şi din Orientul Mijlociu în principal (al statelor cu ieşire la Marea Mediterană, cu un grad de dezvoltare accentuat, foste colonii, departe de sărăcia din celelalte ţări africane)… Mă tot întreb de ce s-a grăbit Occidentul să declanşeze aceste revoluţii în lumea arabă anul acesta, care să destabilizeze întreaga zonă. Şi cred că poate fi dat un răspuns (în afara celui de a fi exploatate economic şi financiar aceste state): pentru a se stopa ascensiunea Chinei! China investind enorm în ultimii ani în… Africa! Un continent faţă de care Occidentul s-a ţinut departe în a doua jumătate a secolului XX şi începutul acestui secol. Până ce Occidentul a luat seama că omenirea s-a trezit cu un nou lider economic şi financiar, China – care îndatorează mai nou şi statele Africii. După ce a făcut în aşa fel încât a pus şi SUA în situaţia să le fie Chinei datoare vândute. O Chină comunistă cu economie socială de piaţă, cu o dezvoltare economică furibundă. Dacă e să privim atent, China, prin regimul ei comunist, se pliază perfect pe dictaturile „socialiste” din Africa şi nu e de mirare că a fost primită cu braţele deschise. E teribil ce se întâmplă acum, dictatorul Gaddafi a fost sponsorul preşedintelui francez Sarkozy, la ultimele alegeri… Poate aţi auzit de reacţia socialistului Hugo Chavez, preşedintele venezuelean, din această seară: că atacul occidentalilor împotriva Libiei este iresponsabil. Nu ştiu dacă vă amintiţi de inundaţiile catastrofale din Venezuela din decembrie, anul trecut, când acest preşedinte socialist s-a mutat într-un cort dăruit de Gaddafi din palatul lui prezidenţial (palat prezidenţial în care a cazat zeci de sinistraţi, inclusiv în biroul lui)… Sau reacţia ruşilor, care regretă acest atac. Avea omenirea nevoie acum de acest război? De ce trebuie zgândărit acum cuibul diavolului? Nu cumva apropierea Lunii la maximum de Pământ a dat semnalul de război, influenţând capetele înfierbântate occidentale? Trebuie să consemnez iar: vizionarii Nostradamus şi Baba Vanga au atras atenţia că se declanşează acum un al treilea război mondial – el era programat pentru decembrie 2010. Până azi nu s-a auzit de nici un zvon de război, de azi începând însă ne putem aştepta la ce e mai rău, un război în zona arabă fiind total imprevizibil.

PS. Vă invit să citiţi în format PDF numere la zi din revistele literare Banat din Lugoj – Revista BANAT Lugoj – februarie 2011 – format PDF 1 şi Plumb din Bacău – MARTIE- 2011_Layout 1, daţi click pe titlurile activate, albăstrite (şi iar click pe dreptunghiul apărut).

PS. 2. Nu mai e nevoie să subliniez că fotografiile care însoţesc pagina mea de jurnal online de faţă sunt din Japonia.

***

Mai jos Laurentiu Barbu vă propune un documentar despre cursa nebuneasca a înarmarii cu armament nuclear. COUNTDOWN TO ZERO marcheaza istoria bombei atomice de la început, pâna în prezent când 9 natiuni poseda arma nucleara. Lumea se afla într-un foarte delicat echilibru care ar putea fi stricat datorita unui atac terorist, diplomație defectuoasa sau pur si simplu un accident.
În film apar interviuri, discutii cu presedinti precum Jimmy Carter, Mikhail Gorbachev, Pervez Musharraf, Tony Blair, actuali sau fosti sefi de state.

Documentare – Countdown to Zero


, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Like it? Share with your friends!

0
3 comments

3 Comments

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Hillary, ca mai toţi secretarii de state şi specialişti nuli în problemele ce le soluţionează manu militară, nu poate fi decât o hilară, când nu-i chiar de tot penibilă.

    Excelentă ciceroniadă, dle LIS. Păcat că bate-n obraze deloc cinstite, care impun cu armele rezonul. La raison du plus fort, adevăr al celor mai lupi dintre oameni.

  2. Dezastre care mai de care: social-economico+geopolitice; conflicte tribale şi deflagraţii militare, erori ştiinţifice letale, minciuni globalizate, cutremure, erupţii, inundaţii, pojare…
    Dezastre care lovesc în cei fără de nici o apărare. Şi care – în loc să ne călească, cimentuiască, sudeze-n solidaritate locală şi planetară, mai rău ne dezbină.
    Pe cât mai des se clamează disperat “ajutor!!!” de către victime, tot pe atâta profită “strângătorii” de ajutoare, ce vor fi deturnate – în bună parte – la profitori. Iată de ce omul a ajuns tot mai singur şi neîncrezător în cel de lângă el… Dacă e un neom, un escroc, un netrebnic cu mască umană?…
    Nu cele 9 sau nu mai ştiu câte mari puteri nucleare sunt pericolul omenirii. Aceasta a explodat întru rău, odată cu prima victimă nevinovată batjocorită, hulită, ucisă şi se tot dezintegrează-n progresie nucleară, imperceptibil…
    Spre jubilaţia câtorva veşnic protejaţi ai sorţii. Retraşi în lumea lor paralelă mizeriei şi suferinţelor de ei comanditate, ei n-au a se teme. Cum, nu mai are a se teme casa boborului de orice revoltă populară.
    Omenirea e o gigantică bombă ce s-a declanşat simultan cu prima crimă, cu prima judecată strâmbă, cu prima minciună şi perversiune oficializate. Explozia ei sporeşte prin fiece naştere-n durere şi suferinţă şi se va termina cu ultima ei suflare de ură… Spre dezolarea celor care – departe de “spectacolul lumii” de ei instrumentat atât de inconştient – acum jubilează.