Marţi, 4 ianuarie 2010. A trecut cu bine şi Eclipsa parţială de Soare de azi? E drept, eu am avut insomnie şi am aţipit dimineaţă atât cât să visez o pisică pe o plită încinsă, pe care am tras-o înnebunit de coadă să o scap de nenorocire, apoi m-am trezit şi am aţipit iar şi am fost chinuit teribil de scăparea unui tren în ultima clipă (am un creier cinic, mă face să mă scol mai obosit decât m-am culcat din cauza unor asemenea vise). Aparent, nu s-a întâmplat nimic deosebit azi, în ziua Eclipsei parţiale de Soare – nu tu cutremure, nu tu erupţii vulcanice, deşi se susţine că mişcările tectonice (ba chiar şi mişcarea de rotaţie a Pământului) sunt influenţate de energiile unor asemenea genuri rare de evenimente astrale. Numai că lucrurile nu sunt atât de simple, astrologii au atras atenţia că maximum de influenţă al acestei eclipse parţiale de Soare va avea loc peste o săptămână (energia acumulată se deplasează în cosmos mai greu?): „În plus, efectele Eclipsei de Soare pot dura între șase luni și câțiva ani, în funcție de câte ore a durat fenomenul”, mai spune astrologul Livia Tăutu din Oradea: „Astfel, eclipsa de astăzi va avea influențe timp de aproape trei ani. Fenomenul va influența aspecte legate de sănătate, relaționare în iubire, afaceri, sau prietenii”. Trei ani? Doamne fereşte… La nivel „comunicaţional uman” (dereglat de Eclipsa parţială de Soare), azi doar europarlamentarul Corneliu Vadim Tudor a înnebunit public, la evacuarea din sediul partidului lui, în România. Plus Traian Băsescu, bineînţeles, egalul lui, care a promulgat azi Legea Educaţiei, în formula clocită la Palatul Cotroceni (nu aceea pusă la punct de Senat, de parlamentarii tuturor partidelor), împotriva bunului simţ. Legea Educaţiei promulgată azi de Băsescu e considerată de fostul ministru al Învăţământului (cel mai performant, el a reformat cu adevărat învăţământul românesc în stil european, o recunosc inclusiv liderii de sindicat din Educaţie), Andrei Marga, drept o lege… nazistă! Incredibil. Trăim vremuri stupefiante în continuare în România-lui-Băsescu, şi nu sunt de vină eclipsele parţiale de Soare sau de Lună! Rectorul Universitatii Babes-Bolyai sustine ca legea educatiei seamana cu programul de guvernare nazist. „In invatamantul de astazi, sa ne uitam bine in legile din alte tari, competentele sunt complementate de abilitati de baza si mai ales de educatia pentru valori. Asa cum sunt intelese in lege aceste lucruri, ele ne duc incet-incet, pe nesimtite, spre o viziune provincial-tehnocratica, ce se aseamana in multe privinte cu punctul 20 din programul nazist de guvernare din 1934. Oamenii astia nu citesc aceste lucruri, insa ei nu realizeaza ca se pot apropia, chiar si involuntar, de puncte de vedere compromise istoriceste”, afirma liberalul. Îţi stă inima când citeşti aşa ceva, Băsescu e acuzat demult de autoritarism, această lege e în spiritul acestei acuzaţii! Era „normal” să ajungem aici! Tembelismul unui consilier de la Palatul Cotroceni, numit Cătălin Avramescu (nazist în felul cum gândeşte, mare filozof cum se crede; de fapt, e o nulitate cu ştaif; el a cerut primul să dispară Parlamentul bicameral în România şi să reapară Marea Adunare Naţională, de exemplu) are o influenţă fenomenală asupra lui Băsescu. Avem de a face cu o dictatură de tip ceauşist (sau nazist), care nu vrea să scoată din Învăţământul românesc filozofi, ci… tâmplari! O Lege a Educaţiei politizată la maximum, care va numi la conducerea instituţiilor din Învăţământ numai clientelă politică: „Legea distruge statutul profesorului din invatamantul general si mediu. Romania va avea tot felul de profesori dependenti de directorasi numiti politic in scoli si licee”, subliniază Andrei Marga. Corupţia instituţionalizată va face legea! Personal îmi fac iar cruce, mă bucur că nu lucrez în învăţământ (am lucrat) şi că n-am copii de şcoală, elevi sau studenţi. E prea de tot să auzi actuala opoziţie parlamentară că imediat ce va veni ea la putere va aboli această Lege a Educaţiei! Profesorii se vor urca pe pereţi, o dată cu elevii. Bulversarea care se va produce de mâine începând în învăţământul românesc (fie şi numai la nivelul elevului de clasa a 9-a, sacrificat între nivelul elementar obligatoriu şi cel liceal) din cauza promulgării acestei Legi a Educaţiei, va avea efecte mult mai grave decât declanşarea de greve în învăţământ sau micşorarea salariilor profesorilor cu 40-60 la sută din iulie 2010. Pot să pun pariu că toţi cei din Învăţământ aşteaptă să vină opoziţia la putere şi să dea jos această Lege a Educaţiei (deşi e aproape imposibil de conceput că e posibil, în următorii patru ani, cât e ales Băsescu preşedinte de ţară; Băsescu nu va promulga Legea Educaţiei care se află în Senat acum, dacă o nouă majoritate parlamentară o va vota; doar suspendarea lui Băsescu din funcţia de preşedinte de ţară ar face posibil acest scenariu). Ce vremuri infecte am mai prins, Dumnezeule!
***
O epistolă „moldovinească” (de un pitoresc aparte, neîntrecut lingvistic) am primit de la Nicolae Ciobanu din Piatra Neamţ, fost bibliotecar, pe seama Eclipsei de Soare, o redau mai jos.
Mult-norocite Coane Ioane şi Domnule LIS,
Spărietu-m-am io cu mări cruci in-de-sine tij stuchituri pre în-de sânu-mi, na poVestea anunţiată a parsielliceştii ec.clypse de’n dzâua citârn’a lu’moş Ghenuari… Din ist’an, desâgur, nu dintr’anţărţ.
Dreptu’cari, pi loc di illico ni-o stat cahveaua-n de gâtiţă-n susu, nevrându-a mai ştire de-n a giosului gravitate, nici de s-o pârleşti la soare… (Şîîî, zău, nu beu mult, decât numai câte o ulcicuţă de-o litră la fiece oară a dimineţii, de cum mă trezescu… Cam ca boiarii, ce-i direptu’, de când cu Vacanţia Mare da’mică-n pungă).
… Ş-am tâta stat îngrijat, să ocservez de cum decurje tărăşenia pi d’a-supră di Târgu’Chetrii !!!… //
Că, la vremea anonciată a debutului ecclipsoicesc, pi-un Soooaaare cu dinţi ca de joagăr tăind imparţial din obraze ca ruja au din tovale, numa’moş Crivăţ ce se mai burzuluia pe-aici, prin cică depresiune… Plinindu el aerul tare ca pălinca oşană, de colbul diamantin al unor fine ploiţe glasate, ssssmulseee din cristalele depuse de ieri pe streşini şi coperişe.
Decii, cam pi2 la oara de voi preconită-n jurnale, abe deacă să ocservă niţică umbră, cam ca di’un zaplaz arab de scaieţi und ciulini, p’în a’lor dezert năsipos. Iute, pân’să nu deie-n cane et lupus, sive mai cu durere-n obscurantism hal-biet-Soare de cătră maştera-Lună obijduit, m-am şi proţăpin în nădraji, ciobote şî cojoace doauă, am înhaţat caşiula şi Olympusu’pi carile le-am îndosât nu undi’să nimere, ci cu cap, ş-am şî zbughit-o-n deal…
Dealu’cu culmea-i pi terasa blokhaussului în care vecuiesc paşnic, alături de soaţa-mi, câteva floriţe, niscai bucoavne şi Internetu’… Şi-n oara din urmă c-un buchet de prietini, ce mi-i taaare doresc aşă: sinceri. //
Pre, pi casa scării, mai fu cum mai fu…
Bâ-â-âr-r-re-e-e (bre, in grai zgribulesc), da’de cum mă strecurai pe dincolo de tablaua uşii armate cu câteva borte (desigur, de: zăvoare, clanţe, broaşte), un amalgamat Univers glacial m-a-nghiţit-îngheţat, de parcă cele douauă gemănare de poluri se pupau giugiulindu-să, taman pi-a noastră terrr-rrrassă-să-să.
Cum, colbul omătului deja de crivăţ re-suflat (detest neologicul refulat) în tării, nu-mi trecea de incipitul gleznei, zis ouşor, mă aventurai pre mai încolo, respirând uşurat: aaaahîk!… Da’nu făcui iok bine, că rămăsăi cu falca înţăpenită pi opă’n di geriu, de nici cu-o off-tare n-o mai înghinai (detestu-l, desigur, pe: off). Iar, ca trebile pricinoase să să ac-cùmule, nici n-apăsai ghini cu deştu’pi-o poză di martur, că sireapa pereche de bidivii cu jaratec tainiţi din baterii, îmi şi făcea semn desperat, a roşu clipocind precum crapu’scos plătică din mediu-i naturel…
Daaa, că nici i-o nu mă lasai, nuuu!… Răpide-di-tăt-bocnă-i şi schimbai, mai ceva ca la poştalionu’străbunilor moşi, cu-o altă păreche… Gârbavnică rău şi aceie, că nici nu-i scosăi ghini puţulica olympusului în cătră zare, că ni-o şi fâlfâia leşinatic, deşi mi-o necesitam mai zgâmboaie… Taaa-màn, ca la caii de poştie d’antan!
… din tremurici-zgribulici în cătră dârdâici (nu vă mai plictisesc şi cu ce-o fost la mintea şi-n gura me, la adresa celor care mă-n’pinseră să le văd prea con-izata ecclispă chenzenală), pusăi ca di-o mămăliguţă prichită cu poz(n)e trufată, din a Târgului Cheatră, de cum se fu cu coana a, Cclipsă…
Să va vide că (pi semni) fu, da’că numai’ nu să văzu, din Albumelu’annexuit…
Ca atâtea şi-atâtea premonite finaluri catastrofice de omenire, carile tăt fură, da’bai de se simţiră…
Tovale, deh, la aist biet popul!… Ce nu se stră-pungesc, decât la urgiile trecătorilor manglitori ai puterii de stat, dormitânde-n Alor confortabile imunităţi, dublate de grozave impunităţi. //
Luceşte, vecinic, Tu, Soare!… Pă d’asupra de casele şi bordeiele sufletelor noastre năcăjit-obidite… //
Eclipsează, Tu, Soare : palatele cu prezidenţii, senatorii, deputăţii, prefecturii, primării bucşite de canalii ! //
Amin. //
Epistolie dată-n nămiezi de ecclipsicoioasă dzi, precizată-n de susu’,
de biv-vel spatari Nicka Lae, sur Lapăr Ka&la Lala, ot Târgu’Chetros di Gerosu
D-sale vel-ispravnic Lisu,
de-i bobotezat tij Ioannes. //
Atenciune: a nu să omite annexuitul albhumus!
Nicolae Ciobanu (Culai, da’nu-i bai)
Această „Epistolie” e însoţită de două anexe, în care sunt cuprinse fotografii ale autorului, la zi, realizate la Piatra Neamţ, va rog să daţi click pe Martur albumicesc 1 (şi iar click pe dreptunghiul apărut; se deschide mai greu, fiindcă are fotografii) şi pe Martur albumicesc 2 (ambele documente au fost salvate cu mărimea 68 la sută, nu le-o pot modifica). Frumoase lumini din depărtare, frumoasă limbă alintată românească. Îi mulţumesc pentru colaborare.
PS. Vă invit să citiţi azi numărul pe luna decembrie 2010 (ieri l-aţi citit pe cel din noiembrie 2010) al revistei Contemporanul. Ideea Europeană (director, N. Breban, redactor-şef ei Aura Christi), de o rară generozitate spirituală, iată – daţi click pe nr. 12 _ 2010 (şi iar click pe dreptunghiul apărut).
Bog da(i tibe) prasti, Pane LIS!
VEZI MISCAREA SOCIALISTA VREM NATIONALIZARE PARTID UNIC SI SALARIU MINIM 2000 LEI CITESTE SI DA MAI DEPARTE
Maare-i Grădina Ta, Doamne!…
Ce mare brânzică-au făcut socialiştii d-aci (de la Conu’Gherea şi pân’la „rsr”-işti), decât că mereu şi-au suit moţ-în-cap păduchi oportunişti…
Cătaţi, bre, cuvinte & sigle nespurcate, neîntinate de tăvălugul istoricesc, de vroiţi a vă mai crede careva…
Da’n, ia ziceţi: cine vă stipendiază, acu…, care ombilic geopolitic şi de pe care meridian?… Sau, veţi fi fiind nişte mecena autofinanţabili?
Na, sa mai zica conu LIS ca eclipsa nu-si face efectul taman pe blogul dânsului. Trasneasca si beleasca miscarea socialista, de va mint. Astia mai lipsea ca sa fie tacâmul complect:
Felicitari dl Ciobanu, le are domne cu condeiul, imi place, se putea ca pui de moldovan sa nu le aibe ..
As face o singura remarca;
Circul facut de Vadim, dar si alegerea zilei evacuari pare fi fost orchestrat special pentru a se minimaliza legea invatamântului care înteleg este data dracului rau de tot. Vadim isi joaca rolul in momente majore, distrage atentia, la fel si Tokes, paraca Vadim si Tokes ar fi siamezi, se sutin reciproc ca doi frati buni fatati de aceiasi târfa bolsevica (secu-comunisti).
Ei da, opozitia (care oare sa fie ea?), abroga legea când vor lua puterea.. astia isi bat joc de români, fie putere fie opozitie merg mâna-n-mâna, iar când pute il scot pe Vadim si uite asa ne trezim ca toate merg bine in România.
Aşa cum Akaki Akakievici a lui Gogol, înţelesese că fără o manta nouă nu se poate, aşa înţeleg eu acum (vorba humuleşteanului), că alături de „moş Nechifor ţuţuianul” acest nou hâtru şi fantast povestitor nu piere nimene la drumul spre Târgu Chetros, când ai alături şi „sireapa pereche de bidivii”. Se vede că mantaua persoanei influente a locului moldovan i se potriveşte de minune domnului N. Ciobanu care ne transpune în plin fabulos când redă „eclipsoicesc-ul” moment într-un limbaj de un realism poznaş. Să fi avut dreptate Călinescu atunci când spunea că „ţăranul vrea epicul gol şi e doritor de irealitate?” Se pare că domnul Ciobanu îi dă sută-n sută dreptate, fiindcă tot umorul bucăţii stă în a încetini desfăşurarea povestioarei sale cu gesturile tipice rostirii eroului lui Creangă, cu scopul de a le întipări în mintea privitorului căruia i se adresează, atunci când trage cortina faimosului tablou. Aceeaşi materie emoţională povestită cu altă gesticulaţie verbală şi-ar pierde tot aerul acela viu din timpul desfăşurării „eclipsoicesc-ului” fenomen. Şi-apoi ce să zic: Hii! opt-un cal…, că nu v-or mânca vîrcolacii vorbelor sale măi! Să fim sănătoşi şi să ne mai faceţi pozne d-astea dragă bădie Culaie.
Vă pup pre de-asupră di nez, pe îmbele obrază şi nu pi barbă, ci direct pre grăitoarea ce m-a uns dirept pre-a me inemă, Pan, Boier, Belfer Toadere!…
Bunul să ne înzilească, presus de toate relele d’ici, jos!
Urarea de mai susu-i coprinde pre Toţi cei care ne-am reunit sub Zodia LIS, fără de ascunzişuri !