Marți, 14 februarie 2012. Azi e… Sfântul Valentin, nu știți? Degeaba ați intrat în Uniunea Europeană și în NATO. A, trebuia să trec: Valentine’s Day. Dacă află că nu știți Moș Teacă de la Ambasada SUA (ăla care spunea luna trecută că trebuie să zică mersi toți protestatarii din Piața Universității ai lui „Jos Băsescu!” că nu sunt vânați de lunetiștii de pe blocurile turn; apropo, s-a intrat în a 32-a zi de protest azi, îi puteți vedea pe protestatari zi de zi după-amiază și seara pe camera web de pe Jurnalul.ro)… Cine e acest sfânt? N-o să credeți dar habar nu are nici măcar Occidentul, de unde a venit. Sunt simple legende. 
„Se spune că împăratul Claudiu (nu contează care Claudiu, un roman tâmpit) era convins că bărbaţii nu vor să se înroleze în armată datorită logodnicelor şi soţiilor, de aceea a interzis căsătoriile. Valentin ar fi fost un martir roman, care în timpul împăratului Claudiu al II-lea ar fi ajutat creştinii şi tinerii care doreau să se căsătorească în ascuns, motiv pentru care a fost condamnat la moarte şi spânzurat la 14 februarie 270”. În alt loc, aflu că Valentin n-a fost spânzurat, ci decapitat: „Preotul Valentin a murit ca martir în anul 268 sau în anul 270, bătut şi decapitat. Datele sunt incerte şi contradictorii”. Nenorocirea e că în Occident s-a ajuns să fie sărbătoriți în 14 februarie nu mai puţin de… şapte sfinţi Valentin. Nu se mai pun la socoteală toți laicii care poartă numele de Valentin și sunt îndrăgostiți. De vină pentru impunerea acestui Valentin… îndrăgostit ar putea fi și… „Shakespeare, care aduce numele de Valentin în actualitatea timpului, numind astfel personajul său din ‘Doi tineri din Verona’, care simboliza fidelitatea, buna 
credinţă şi dragostea, neîntinate nici de răul din jur, nici de situaţii potrivnice”. Mă doare capul. Cel mai mult îmi place că pe 14 februarie în… Japonia femeile dau bomboane bărbaţilor. Eu, unul, privesc perfect indiferent la isteria de Ziua Îndrăgostiților de azi, importată în România din motive de consum. Nu vezi azi decât inimioare… roșii și felicitări în engleză. Iubirea poate fi legată și de un obiect de lux occidental?
Iubirea? Biată inima me (Cetera inima me, cum cântă Frații Petreuș). Ce să le urez eu aici… îndrăgostiților? Am reținut nu știu de unde o pildă creștină: „Sa fie azi pace inlauntru tau. Ai incredere ca esti acolo unde este locul tau, unde e nevoie de tine. Nu uita de posibilitatile infinite care se nasc din credinta in tine si in ceilalti. Foloseste darurile pe care le primesti, care iti sunt date, si da in continuare altora dragostea pe care o primesti. Fii multumit(a) de felul in care esti tu, asa cum esti. Lasa aceasta intelepciune sa patrunda adinc, pana in maduva oaselor si daruieste sufletului tau cantec, muzica, dans, rugaciune si libertatea de a iubi. Asta exista pentru noi toti.”
*
Într-o zi ca asta de iarnă, mintea nu-mi stă decât la țăranii sinistrați (cu casele și cotețele acoperite de zăpadă, cărora nu li se mai văd gardurile gospodăriilor) și la nesimțirea celor ce ne conduc. Radu Humor are cojoc pentru toți, iar Octavian Mihăescu ar trebui adus în România la țară și pus primar, să fie dat cu capul de pereți de Băsescu și ai lui (citiți-i pe amândoi, vă rog și la Comentariile de ieri și alaltăieri). Personal, împărtășesc scepticismul lui Constantin Dobre: Am mai zis-o si-o repet: din punct de vedere politic, economic si financiar Romania NU mai apartine romanilor. Daca adaugam flagelul coruptiei generalizate, avem tabloul complet al unei Romanii paralizate si blocate pe toate planurile: democratic, institutional, politic, economic, financiar, social etc. Sigur, solutii ar exista pentru iesirea din acest marasm, dar pe alte coordonate materiale, valorice, morale si politice si sub nici-o forma pe starea de fapt de azi, mai mult impusa decat aleasa de-a lungul ultimilor 22 de ani.
***
Ieri am continuat aici mărturisirea eseistului și criticului, istoricului literar și stilisticianului Eugen Negrici (vă rog să faceți legătura cu ce am scris ieri, să recitiți, dacă ați uitat, n-are rost să fac un rezumat), care s-a ocupat de perioada veche a literaturii române – contribuind cu importante studii de specialitate – dar și de literatura română sub comunism (de la așa numitul „proletcultism” din anii 1950 până mai târziu)… Eugen Negrici introduce în literatura română conceptul de expresivitate involuntară, pe care îl va urmări atât in zona literaturii vechi, cât și în cea a poeziei sau a prozei proletcultiste. Conceptul semnifică faptul că, odată cu trecerea timpului, textele vechi, inițial non-literare, se încarcă cu o aură de expresivitate, care le-a transformat odată cu trecerea timpului în texte literare. În aria de studiu a literaturii vechi s-a ocupat de cercetarea nucleelor narative în operele cronicarilor moldoveni Grigore Ureche și Miron Costin și a consacrat o monografie mitropolitului Antim Ivireanu, personalitate extrem de vie a culturii noastre medievale, cum e prezentat. Pe 12 ianuarie, va să zică, Eugen Negrici spunea public: Eugen Simion m-a debutat în 
presa literară cu un articol despre teatrul lui Slavici (debutează în 1964 în Gazeta literară)… Acum, la 70 de ani mi-am schimbat moleculele și sinapsele, am făcut sute de sinonime în limba română, cu adaosuri, m-am modificat structural, dar atunci… Am terminat, în sfârșit, prima mea carte, pe atunci mai exista ESPLA, speram să apar la ea, m-am prezentat la Mircea Ciobanu cu ea, la prietenul meu, nu? Am terminat cartea, i-am spus furibund. Care carte, s-a mirat Mircea Ciobanu. Cum care carte, am încheiat un contract. Un contract? A, contractul ăla era o cacealma… Era o carte de stilistică, scrisă în 1968, repet – n-a reușit să apară decât în 1971, la Editura Minerva. Am avut timp să redefinitivez cartea de debut, între timp Mircea Ciobanu a trecut la Editura Cartea Românească, am venit la Mănăstirea Pasărea, eu stăteam cu măicuțele, Mircea Ciobanu îmi citea cartea și o corecta și se crucea, el era cunoscător în profunzime al Bibliei. A intervenit Ion Bogdan Lefter (moderator la Cafeneaua critică, la Club A): unii au mers atunci pe 
impresionism, alții mergeau pe o asimilare a criticii europene. Eugen Negrici: eu am cumpărat cărți de stilistică și de naratologie de la Paris, editorul lor s-a mirat că-mi dau pe ele toți banii luați pe meditații, mi le-a trimis la Craiova. Datorită informației din aceste cărți franceze am avut un monopol în domeniu. Am aprofundat îndeosebi cursurile de lingvistică, am predat ce se putea preda, în perioada asta puteam să fac și critică de întâmpinare – dar n-am făcut, dintr-o eroare. Ăsta a fost destinul meu la Craiova. I.B. Lefter: ați fost la Craiova profesor de literatură, ați fost și decan. Eugen Negrici: m-am ferit de geniile de dugheană ai provinciei, de băutori și de cenacluri (mai pline de informatori decât a fost Cenaclul de Luni, voi erați sub protecție divină: Manolescu-Crohmălniceanu-Martin). Eu m-am izolat, m-au ajutat și ieșirile la vânătoare, dădeam o sticlă de votcă și câștigam bunăvoința secretarului de partid (care-mi făcea semn pe sub masă, să fiu atent, că ăla sau ăla e securist)… Plecam la vânătoare să-mi spăl creierul. Să câștigi pe atunci o pușcă de vânătoare, era o aventură, eu aveam autoritate publică de scriitor și universitar, aveau încredere, trebuia să obții autorizație de vânătoare, din două în două săptămâni eram controlat să vadă dacă țin arma în lada de fier, cu lacăt, legată de zid, să nu poată fi furată lada cu totul. Până să fiu obligat să cumpăr lada de fier, țineam pușca sub pat. Dar s-au înrăit vremurile. Trebuia să cumpăr ladă de fier, 
dar mi se părea prea de tot. S-a dat alarma. Au apărut „vizitatorii”: unde țin pușca? Era sub pat, dar am spus că e la un prieten cu care mergeam la vânătoare, la un doctor. Mi-am cumpărat ladă de fier, n-a fost chip. Pe atunci gloanțele le făceau țăranii simpli… Mă cultivam cu barbaria acestor țărani care făceau în secret aceste gloanțe, mă încărcam cu energie de la ei, nu mă interesau intelectualii, „ce-a mai zis Manolescu?”. Magazionerul de la colț îmi spunea poezii proletcultiste, învățate fără să vrea în școală și-mi cânta… Am vrut și eu să fiu intelectual, îmi spunea magazionerul. Mai târziu m-a evocat: a, vânătorul ăla care mai scria și critică! Era isteț… Îmi pare rău că n-am avut legături cu I.D. Sîrbu, el mă iubea, dar ce i se juca pe scena Teatrului Național din Craiova era mediocru. Știam ce dinamită ascunde I.D. Sîrbu în sertare, ne întâlneam la lectoratul francez (eram decan). Pe atunci Beșteliu (rectorul lui Eugen Negrici) a fost turnat direct la… Brejnev că era corupt, voiau să-l schimbe – sunteți membru PCR, vedeți cine a semnat demiterea, Elena Ceaușescu, e o datorie să plecați… În 1988 eu mi-am dat demisia din funcția de decan. Eram și așa ultimul pe listă, că sunt fiu de moșier. Pavel Țugui (la București) se scuza că nu pot fi primul pe listă, să ocup postul de rector, aveam cele mai multe cărți publicate dintre toți, eram o adevărată vedetă intelectuală, n-a primit demisia mea, m-au apărat colegii… I.B. Lefter: după 
Revoluție ați venit la București, ați devenit cronicarul poeziei românești, v-ați reinventat, remodelat… Eugen Negrici: am o structură de constructor, mi-am dat seama că nu avem o carte critică despre literatura din comunismul primilor ani, am omogenizat totodată literatura veche… Azi, la 70 de ani nici nu știți ce înseamnă pierderea energiei, e greu să te lupți cu bătrânețea, cu boala, nu te mai ajută puterile… Așa se tulbură vinul… Manolescu a făcut „Istoria” la insistența lui Vlasie, dacă nu era editorul, n-o ducea la capăt.
Am plecat înainte de a se termina întâlnirea cu Eugen Negrici. Din mers l-am mai auzit că… românii se miorlăie și că tatăl lui l-a cunoscut pe Radu Gyr Demetrescu – primise ordin pe front să-l pună în prima linie, să nu scape viu, „dar în război poetul a dormit în patul de front al tatălui meu”, jurnalul de front l-a scris Radu Gyr atunci, poetul care a ieșit în 1964 din pușcăria politică orb…
de acord cu ce scrieti, domnule LIS, dar mai zic si eu o vorba: Unii spun ca Romania nu mai e a romanilor. Asa o fi, toti au dreptate, dar zic si eu o vorba: Romania este a mea. Pentru ca nu pot fara ea. Si nu ai cum sa nu poti trai fara ceva ce apartine altuia. e mult de spus, dar e tarziu si putine cuvinte mai au suflu acum. ar fi bine sa ne luam toti inapoi partea de Romanie care ne apartine si sa ne-o administram in parte, sa fim responsabili si bucurosi de ea. Cum ar fi dac-ar fi, vorba cantecului, nu? Zile cu pace va fie tuturor!
@ LIS
Va asigur: nu sunt un pesimist, dle Stoiciu.
Am emis o perceptie personala a starii de fapt a Romaniei de azi, dupa care am oferit un draft extrem de succint si simplist de solutii de substanta, cred eu (sigur, ma pot insela sau amenda scenariul meu), la actuala situatie. Probabil n-ati apucat sa cititi al doilea text al meu inainte de a emite acest topic.
M-as bucura daca mi-ati impartasi optimismul, iata, si-al dnei Florentina, si chiar oferi solutii/propuneri la iesirea din marasmul romanesc de azi.
Nu ma indoiesc ca dl Radu Humor e mai mult decat voitor sa ne impartaseasca parerile domniei sale si de ale carui logica si buna credinta nu ma indoiesc.
pacat ca ati plecat – interesant, istorie bufa – incomparabil mai interesanta decat toata mizeria pol din ultimile cateva saptamani, care mie nu-mi spune nimic. ‘Aceiasi marie cu alta palarie’, pacat de numele asta frumos; sacrificat
De ceva vreme sunt contrariat repulsiv de aroganta unor critici care pretind(explicit sau nu..conteaza mai putin) ca literatura româna(ma refer mai putin la cea de azi) nu s-a ridicat la inaltimea criticii, privita retrospectiv nici nu a fost cine stie ce, eventual cu exceptia ‘idilicului’ Eminescu, o maniera degenerativa de a scoate lucrurile din contextul istoric, de a le aborda ilegitim cu instrumentele unei alte epoci, fara scrupule dar cu intentii destul de evidente; subsidiar – lipsit de capabilitatea de a intelege grupul de sensuri al unor opere literare….fara nicio legatura cu Eugen Negrici – cel putin din ce am citit, destul de putin.
Hm.. io nu cred ca m-ar da cineva, fie el si Basescu cu capul de pereti ci eu i-asi lucra pe totii , pe degete i-asi invârti, mis mai mare curva (politica), decât toata shleata aia la un loc. Cu conditia, sa am comunitatea de partea mea, sa fac treaba si astfel oameni sa ma sutina, aprecieze de la mic la mare. Nu ar exista partid venit la putere care sa nu-mi dea lovele de le cer la orce ora din zi si noapte. mai ales dupa experienta acumulata si-n Germania, calapod bavarezo-csu. i-asi pune pe totii lideri politici sa-mi curete cizmele si linga dupa aceia ca sa straluceasca. La mine in comuna nu ar câstiga alegerile nici o javra ci doar elita locului, includ si gospodari, oamnei simpli, partidele politice nu ar avea nici o sansa in batalia electorala in care comuna mea ar fi o forta ptr alegeri generale, ca prin asta îi fac pe politicieni de la centru sa-mi lustruiasca cizmele. In 5-10 ani, ti-am tras o comuna cu servici identice cu cele din Germania. Da, in saracia aceia din Ro as razbi normaliza o comunitate, eficientiza o adimistratie locala. Ei, dar fara o sutinere masiva din partea populatiei nu as face nimic, aceasta necesita timp, minim doi-patru ani. Pai, ce crezi mata ca ar exista un locuitor care sa taie frunza la câini, stea la crâsma, pe totii i-asi inrola in primarie, implica in treburile cetati, ca multe sunt de facut dar si mai multi oameni capabili sunt marginalizati.
In functie de productia locala,ptr ca sateni sa-si vânda produsele as deschide rapid si-o fabricuta, nu costa cine stie ce… pe model german, firmulite locale, conservaria este cea mai ieftina investitie si cu profit cel mai bun daca sti cum sa-o faci si distribui, impui pe piata. As face sa dea buzna bucuresteni la mine sa cumpere produsele, nu otravurile marketurilor. Cu cunostintele acumulate in mai mutle domeni… as aduce eu si lovele (de afara) peste localitate ptr a o dezvolta.
Eu cred ca majoritatea primarilor sunt pe criteri politice pusi, nu au experienta, nu au viziune si mai sunt si snapani pe deasupra. Sa te pui dezvolta,moderiza o localitate inseamna atrage minti luminate spre zona, ce va lumina si populatia care nu va mai putea fi usor de pacalit, manipulat, iar de esti incapabili vei zbura de pe scaun cu proxima ocazie, iar asta nu place partidelor, politicienilor ptr ca pierde prostimea din mâna. Câti fiii si fiice a satelor umbla pe la orase, mai nou tari straine ce au acumulat o expereinta bogata, care as dori întoarce acasa si faca treaba … ei, taman acest segment este periculos, trebuie tinut departe de zona rurala, ei.. da din gura totii cum ca vor sa revie acasa cei plecati, in realitate fac tot ce pot ca sa nu-i atraga, sa mearga totul pe dos acasa si sa stea mai departe la oras ori strainatate.
Se pot face nu multe ci fff multe in zonele rurale, sunt o mina de aur aceste zone.. imi este teama ca premeditat sunt tinute la pamânt ptr a fi luate pe nimic de mafia bolsevic-gloabalista, ca tot spunea dl LIS ca are dreptate dl Dobre, da, are… Ro a fost furata de mafia bolsevico-globalista. Când vor da buzna in Ro, oficial, pe fata, se vor pune in fruntea comunitatilor si ce va zic io acu, vor face astia, cu bani fff putini, investiti minime, dar cu profituri maxime. O buna organizare regionala, adica la nivel judetean … ai putea face o regiune, un judet superbogat pâna in ultimul satuc uitat de lume,o forta economica regionala capabila autofinanta.
Nu râdeti de mine.. nu bat câmpi… stiu eu ghine ce gavaresc!
Domnule Mihăiescu, felicitări. Aşa văd şi eu lucrurile. Sunt în asentimentul dumneavoastră. Curând, vom fi puşi la treabă altfel decât până acum. Vom fi goimizaţi definitiv…
Eugen Negrici: m-am ferit de geniile de dugheană ale provinciei, de băutori și de cenacluri (mai pline de informatori decât a fost Cenaclul de Luni, voi erați sub protecție divină: Manolescu-Crohmălniceanu-Martin).
Era unul care se batea de zor in piept si cu „Cenaclul de Luni”, cum se bate acum cu toti cei care-l contesta pe Basescu si ai lui !
Interesant unde te poate duce gandul pe vifornita asta 😉
Sa va auda Dumnezeu dle Ifrim, eu astept ziua asta de mult, o prevad de prin 1997, dar pâna azi… nu se adeveri nimic din viziunea aceia a -mea! Si in acest punct am fi pe aceiasi frecventa, cea ce ma bucura ptr ca trebuie ajunge cât mai multi cei care mai si gândim pe aceiasi frecventa, dezbinarea noastra sucesul dracilor, asta-i beleaua.
Hai sa va spun o taina , nu as fi facut publica daca nu ar fi fost momentul, subiectul satului românesc care trebuie salvat, urgent modernizat.
Un punct greu al programului PNT din 1990 a fost si satul românesc, reîmbogatirea taranimi, rechiabuririea ei. Punct ffff important la care nici azi nu am renutat. Personal am o slabiciune ptr mediu rural, ma bucur ca si aici in Germania tot intr-o comuna traiesc mai ales ca-i si bavaria… neplacuta multora, dar mie mi-a prins numa bine!
Prin contactele mele am reusit prin 1997 sa conving o primarie comunala cu stafful a o ei orienta spre infratirea unei altei comune din România. Am fost trimis in Ro de Primarie ca sa le aduc un sat-comuna apta in conformitate cu obiectivele noastre, care NU se voia limita la ajutoare cu chiloti murdari ci viza ajuta la dezvoltarea celor românesti. Proiectul era mai vast , nu intru in amanunte, cert este ca am fost nevoit fi ffff atent ce comuna aleg, asa ajung la raposatul Horia Bernea, ptr a ma ajuta alege comuna, aveam o serioasa dilema datorita proiectului, altfel as fi putut alege si eu orcare alta comuna, daca se limita la ajutoare de moment, perisabile, ori cu termen de valabilitate expirat. Sigur, Bernea nu-mi putea recomanda decât Poiana Marului, unde am si fost (oficia din partea germanal), nimic de zis, comuna era apta din toate punctele de vedere, indeplinea toate criterile proiectului, ce mai… am plecat din Ro superfericit ca nu m-am intors in Germania bou cu acte bavareze.
Urma sa vin cu delegatia germana (nivel superior cu tot cu alai), in Ro, programarea a fost stabilita în Germania ptr septembrie (fusesem in martie). Partea româna (Poiana Marului), nu-a facut nici o problema, mi-a dat tot concursul mai ales ca veneam din partea lu Bernea, iar in consilu era fiul celui care la crescut pe Bernea (se stie drama familiei lui), si el tot artist plastic, de forta as zice dupa ce i-am vazut lucrarile. Deci, in Ro, totul a fost OK. Acu-i acu…
In Germania, aveam de partea proiectului meu primarul si vreo doi consilieri, siguri, nesiguri erau câtiva care insista vedea dosarul complect, pe care l-am adus din Ro, ptr ca ptr asta fusesem trimis de nemti. La sfârsitul lui Martie le dau dosarul ptr ca prin Aprilie (nu mai retin luna exacta) Ungaria sa fie primita in NATO… ceva in acest sens s-a petrecut in acel an, oricum Ungaria va face primul pas spre UE de azi.. la nici douo zile m-a sunat primarul ca sa ma anunte ca a cazut proiectul nostru, daca doresc detali sa vin personal la Primarie. Ajuns in biroul lui… imi da vestea rea.
– Pentru moment trebuie sa sutina toata Germania cu toate fortele Ungaria, am si primit comuna din Ungaria cu care ne vom infrati.
Vreau sa va mentionez un aspect, pe acea vreme infratirile se faceau la firul ierbi, hotara comunitatea sa se lege de Cucuieti din deal, nimeni nu obiecta (guvern) odata cu impunerea NOM, se va schimba si aceasta frumoasa actiune locala, ptr mine Ungaria este prima tara care beneficiaza de ajutor masiv pe toate planurile la ordin politic, iar de atunci asa se fac toate …
Ehe.. mai am multe de spus si privitor la turism… si aici am ceva experiente murdar NOM-iste! Dar aici si boi de rumâni m-au bulit, dar aiai de la guvern, vânduti trup si sufelt diavolului! Imi este sila a mai aminti…
Am ajuns cu un minut mai târziu, vreo luna de zile, si azi sunt convins ca de reuseam acel proiect cu Poiana Marului… aveam o mai mare satisfactie azi ca am facut ceva concret ptr România, asa.. am ramas si eu la vorbe si amintiri… care ma scârbesc si pe mine daramite pe alti!
Sa ne ajute Dumnezeu sa ne mai putem ajuta si „singuri” dle Ifrim!
Doamne ajuta!
O.M.
„Eugen Negrici: m-am ferit de geniile de dugheană ale provinciei, de băutori și de cenacluri (mai pline de informatori decât a fost Cenaclul de Luni, voi erați sub protecție divină: Manolescu-Crohmălniceanu-Martin).”
Era unul care se batea de zor in piept si cu „Cenaclul de Luni”, pe care l-ar fi frecventat, cum se bate acum cu toti cei care-l contesta pe Basescu si ai lui !
Interesant unde te poate duce gandul pe vifornita asta 😉
Daca mai coroborezi ( nu colaborezi, aloo!) cu faptul ca Marele Blond ( Blandul Ben ) umbla dupa el sa-i rupa picioarele, sau macar mana cu care scria si gura cu care turna… in el cantitati insemnate de votca puse la dispozitia musafirilor ( odata cu casa vesnic deshisa !) de cel care avea sa constate ca multi erau veniti acolo cu alte treburi decat alea literare, lucrurile incep sa se vada mult mai clar 😉
Si putem intelege cum ajunge un dizident sa procedeze exact pe dos, cam ca un turnator in paharele puterii, indiferent de natura ei
In speranta ca pana la urma „raul cel mai mic” poate aduce si lozul cel mare, dupa care umbla in limba de vreo patru presedinti incoace !
Parerea mea sincera este ca nimic din ce-si doresc nebunii astia care vor sa domine lumea prin orice mijloace nu se poate realiza deoarece ei impn de sus in jos, cumpara niste cozi de topor la cel mai nivel inalt si disemineaza coruptia la nivele administrative inferioare, insa marea masa a populatiei in ordine descrescatoare a a puterii traditiilor nationale, in special a bisericilor, vor fi imposibil de ingenuncheat, oricat de multe minciuni, amenintari sau promisiuni vor folosi !
Calea violentei i-ar da rapid in vileag si ar provoca reactii in lant, devastatoare pentru ei.
Pana la urma lacomia unora a primat si n-au avut nici rabdare si nici interes de a aproba bunastarea pana la cel mai de jos nivel ! I-ar fi costat prea mult si n-au mai avut rabdare , insa asa cum se spune, le-a luat Dumnezeu mintile !
Acum nu mai au ce face si incearca sa vada pe cine mai pot duce de nas cu zaharelul, dar orice om inteligent observa ca nu mai au in maneca decat o singura carte :
Declansarea macelului global din care scapa cine poate !
Si pot cei pe care-i ajuta Dumnezeu ! 🙄
la rece vorbind…
Nu vad de ce ar impune cineva conceptul de „expresivitate involuntara”, cand, dupa mine, este o formulare care se poate impune si singura; cu sens peiorativ este pur si simplu o concluzie; cu alt sens nu-si mai contine sensul – este o gaselnita. Iar ca sa generezi sensuri noi….!
„Textele vechi, initial non-literare, se incarca cu o aura de expresivitate….si devin opere literare”. Eu as putea sa sustin cu argumente stranse exact contrariul. Pot sa probez ca si-au perceput ‘aura’ inca de la nastere, au dat dovada de narcisism, adicatelea, …si pot face asta aplicat. Pot fara drept de apel pot sa-mi securizez discursul astfel incat cel care incearca o alta abordare sa para a fi un personaj ridicol. Asta Negrici n-o mai poate face.
„la 70 de ani mi-am schimbat moleculele si sinapsele, am facut sute de sinonime in limba romana, cu adaosuri…”
„Datorita informatiilor din aceste carti franceze am avut un monopol in domeniu”…:)
„…m-am ferit de geniile de dugheana ai provinciei”:) se poate intelege ca omul a fost discriminatoriu in ce priveste geniile dughenelor de cartier latin din Bucuresti
totul este interpretabil si supus indoielii…cogito
la urma-urmei batranul este o prezenta agreabila, …uman
De asta e bine sa casti ochii cat cepele, si aici nu e vorba de Negrici, ci de Talpa-Iadului, Parintele neghiobiilor si al tuturor rautatilor – pe care multi l-au investit cu autoritate. Si pentru ce? Ca sa promoveze „tinere talente”, cam toti numai impostori, o garda pretoriana la fel de viermanoasa.
E.Negrici, un mic activist de provincie, propagandist al Universitatii din Craiova, vinator de ocazie si prietenul securistilor din Banie, transformat peste noapte in profesor la Universitate si inaintat in grad, troscaitor si betiv nevoie mare, a fost scos la pensie si se miorlaie de mama focului sa fie reintegrat pe postul de rege al spagii, uite asta fapt divers!
Vorbesc doar despre ce ştiu şi despre ce văd toţi, nu despre ce contează prea puţin : anume cum o Javră, secondată de alte javre, s-a cocoţat şi distruge unul dintre bastioanele tradiţionale ale rezistenţei împotriva Răului, fiindcă dacă aş spune ‘românismului’ se va găsi cineva să-mi ţârâie „nationalist etc”, endematic. Aceste javre îşi imaginează că nu lasă urme, fiindcă sunt pe un teren literar! Şi îşi mai imaginează că dacă s-au dus Cei Ce nu mai Sunt se pot bucura. Ei bine, ce este mai rău pentru ei abia acum începe. Le mai spun acestor javre că împotriva lor s-au coalizat forţe ce nici cu mintea nu pot să priceapă. Vor vedea cum o să înceapă ghinioanele în afaceri şi nu numai. Nici măcar mult-iubitul „Elitişti din toate sferele culturii, uniţi-vă!” nu o să-i mai ajute. Se întâmplă.
Cata dreptate aveti,dle dragos. Intrai mai deunazi pe blogul lui DT. Ce sa vezi?acolo nu-s inzapeziri, mitinguri si altele…
Nu,ei dezbateau „tragerea de bracinari”, cu „eletistii”din esalonul doi. II vad si pe aici, cum isi vantura penele, incercand aducerea in derizoriu si a acestei tribune online…
FIR
Intrati si acum la DT ca sunteti amintit…..
DT ?
Un articol interesant din mai multe puncte de vedere.