0
2 comments

Duminică, 22 mai 2011. Să pot fi prezent la deschiderea primei ediţii a Festivalului de poezie „Emil Botta”, la ora 10, vineri, 20 mai, am venit de joi seara de la Bucureşti la Adjud împreună cu prozatoarea Doina Popa, la un hotel (de trei stele, „Atlantic”, apărut în ultimii trei ani, ridicat de un adjudean care „a făcut bani în Italia”, hotel ridicat în prelungirea fostului restaurant „Trotuş”, de protocol în vremuri comuniste; observ că nu mai rentează să pui nume româneşti nici măcar la un restaurant sau la un hotel, „nu sună occidental”). Hotel cu intrarea directă din parcul oraşului, uluitor – parc al copilăriei şi adolescenţei mele, în luna mai luminat de candelabrele castanilor bătrâni înfloriţi (frumos mirositori). Era cerul înstelat, l-am privit îndelung printre crengile castanilor, până să mă culc, din balconul camerei la care am fost cazat, năpădit de amintirile de elev de liceu (în acest parc îmi dădeam întâlnire „La crocodili” – la o fântână arteziană cu trei crocodili din gura cărora ţâşnea apa; azi nu mai e fântâna, în locul ei a apărut un restaurant cu terasă; mă îndrăgosteam permanent pe atunci, dar timiditatea mă submina, n-am avut nici o şansă să încheg o „prietenie” cu colegele de clasă măcar). Înainte de a intra în oraş, m-am oprit la cimitir, să aprind o lumânare alor mei – dar şi poetului Ronald Gasparic, student ucis la 21 de ani mişeleşte la Brăila de fiul unui fost securist, după Revoluţie. Părinţii lui l-au îngropat la Adjud (aici erau părinţii mamei poetului), să fie siguri că nu-i va fi profanat mormântul de către uneltele fostului securist. Fiindcă procesul a scăpat de sub control (la mijloc au fost intimidări incredibile, părinţilor poetului le era teamă să mai iasă la Brăila, ameninţaţi cu moartea), părinţii lui Ronald Gasparic au părăsit pentru totdeauna România – sunt în Canada. Admirabil, aceşti părinţi ai lui Ronald Gasparic i-au perpetuat memoria, inventând în România un Festival de poezie româno-canadian care purta numele lui Ronald Gasparic, fiecare premiu acordat (şi au fost multe ediţii, pentru debutanţi şi consacraţi) fiind recompensat în valută forte… Natural, am băut o cafea şi la fratele meu, Marian (la casa lui nouă, construită în curtea casei părinteşti). Dar până la ora 22 am întârziat la o terasă cu vicepreşedintele oraşului şi cu organizatorii Festivalului de poezie „Emil Botta”, Ion Catană (despre care am scris ieri, profesor de istorie) şi cu poetul Paul Spirescu (profesor de filozofie la Adjud), şi cu doi scriitori bucureşteni sosiţi cu trenul: Florentin Popescu (redactor-şef al revistei Sud, de când fondatorul revistei, Constantin Carbarău, s-a dat la fund) şi mereu discretul Rodian Drăgoi (unul spune bancuri, celălalt e tăcut). Florentin Popescu n-are complexe legate de trecutul de „redactor comunist” de ziar şi de revistă literară sau de editor, azi e un critic literar remarcat – aflat în plină ascendenţă, buzoian la origine, a scos deja în acest an, 2011, două cărţi aparte: „Gânduri de scriitor. Autoportret în interviuri” (carte încheiată cu bogate „file de album”) şi „Scriitorii din Strada Apolodor” (plină şi ea de fotografii; va fi probabil o carte-document de referinţă pentru orice autor de istorie a literaturii române; în definitiv, în acest bloc au trăit, au creat şi au murit atâţia scriitori bucureşteni, de la Laurenţiu Ulici la Maria Luiza Cristescu)…

Vineri, 20 mai, dimineaţă, la Casa de cultură „Tudor Vornicu” din Adjud a început prima ediţie a Festivalului „Emil Botta” (în cadrul căruia e Concursul de poezie pentru debut în manuscris „Constantin Ghiniţă”). Fiecare dintre cei invitaţi a primit o mapă de lux cu ecuson, agendă cu file veline şi pix, apoi o cărţulie intitulată Monografia municipiului Adjud, un album „575 de ani de atestare documentară a Adjudului” şi pliante, plus programul manifestării şi lista cu „Cetăţenii de onoare ai municipiului Adjud”: Ion Dichiseanu şi subsemnatul, prin hotărâre a Consiliului local din anul 2000, Constantin Frosin şi Angela Burlacu Gheorghiu – 2006 şi Adrian Botez – 2009). Invitaţi prezenţi: doi preşedinţi de Filiale ale USR de la Bacău (Calistrat Costin) şi Galaţi-Brăila (Corneliu Antoniu, directorul revistei literare Antares) şi doi preşedinţi de Ligă a scriitorilor vrânceni (Culiţă Ion Uşurelu, director al revistei Salonul literar, care apare la Odobeşti) şi de Asociaţie a scriitorilor vrânceni „Duiliu Zamfirescu” (Gh. Neagu, director al revistei Oglinda literară), toţi patru editori. În afara celor pomeniţi, invitaţi prezenţi, membri ai USR: criticul Ionel Necula din Tecuci (autorul „Spiritului vrâncean în lecturi elective”, carte ce va fi primi „Premiul de excelenţă” al Festivalului „Emil Botta”), Constantin Gherghinoiu, Valeriu Valegvi, N. Gr. Mărăşanu, Stere Bucovală sau Cezarina Adamescu din Galaţi-Brăila, Stan Brebenel, Ion Nicolescu şi N. Pogonaru din Buzău, apoi Virgil Panait, Marin Moscu, Ştefania Oproescu din Vrancea – las la o parte oficialităţile locale. Plus profesorul meu de română, Ion Croitoru (autor de cărţi) sau Ioan Prăjişteanu, director al revistei Plumb din Bacău (public la PS numărul 5 al revistei) sau directorul TVR Iaşi, Vasile Arhire, care a filmat tot şi a luat interviuri. S-a început cu un „remember Constantin Ghiniţă”, poet din Mărăşeşti, prieten cu organizatorii Ion Catană (consilier local, director al Casei de cultură) şi poetul Paul Spirescu (coordonator al revistei Nota Bene). Poetul Adrian Botez (profesor şi el, director al revistei Contraatac), a trimis un cuvânt filmat despre C. Ghiniţă, în care a pomenit de distincţia lui îngerească la masa de scris şi de faptul că şi-a construit viaţa pe suferinţa fizică (C. Ghiniţă a scris poezie religioasă, „a fost răscolitor de taine”). Culiţă Ion Uşurelu (autorul „Convorbirilor esenţiale”, volum scos anul trecut, în care răspund la întrebări şi N. Manolescu sau Eugen Simion şi N. Breban) a amintit că e legat sufleteşte de Adjud, între 24 şi 34 de ani s-a căsătorit aici, aici i s-au născut copiii. Redactorii-şefi ai revistelor Sud şi Oglinda literară au promis să dedice spaţiu acestui festival (Gh. Neagu a subliniat că la Focşani, capitala Vrancei, nu mai au loc evenimente culturale, puternicii zilei negăsind bani să le sponsorizeze, în schimb se bucură că Adjudul duce acum steagul cinstirii scriitorilor „morţi sau în viaţă”). Ionel Necula s-a mirat că în cadrul Festivalului „Emil Botta” e un concurs „Constantin Ghiniţă”, nu înţelege de ce organizatorii s-au complicat atât, normal ar fi ca Mărăşeştiul să aibă concursul lui separat, intitulat “Constantin Ghiniţă”… Eleve au citit din poezia lui Constantin Ghiniţă.

A urmat festivitatea de premiere a concursului de debut în manuscris. Las pe mâine… Ştiţi, lăudam autorităţile adjudene pentru organizarea acestui Festival „Emil Botta”. Între timp am fost invitat şi la Odobeşti şi Negrileşti, în judeţul Vrancea, la ediţia I a unui festival organizat de Culiţă Ion Uşurelu, preşedintele Ligii Scriitorilor din Vrancea, intitulat „Serile de poezie de la Negrileşti”, în memoria poetului născut la Negrileşti, Dumitru Pricop. Festival ce va avea loc sâmbătă, 28 mai, la care vor fi premiate cărţi. Nu ştiu la ce fel de cărţi se referă… Nu voi putea fi prezent acolo. Şi dacă tot veni vorba de ediţia I a unor festivaluri, e cazul să pomenesc neapărat şi de invitaţia la Festivalul de poezie „Cezar Ivănescu”, organizat de poetul Daniel Corbu, la Iaşi marţi, 24 mai, la Casa de cultură „Mihai Ursachi” (condusă de Nichita Danilov) din Parcul Copou. În cadrul acestui festival va fi inaugurat Monumentul funerar Cezar Ivănescu (la cimitirul Eternitatea), urmat de parastas. Vor fi lansate cărţi dedicate lui Cezar Ivănescu (antologie Cezar Ivănescu şi studiu monografic semnat de Th. Codreanu). Va fi sesiune de conferinţe şi evocări, cu o grămadă de scriitori invitaţi din întreaga ţară. Seara, muzică şi poezie pe versuri de Cezar Ivănescu cu actori profesionişti şi cu cantautorul Florin Săsărman, să mă opresc numai la aceste date. Nu pot fi prezent nici la ediţia I ieşeană de festival…

PS. Va invit să citiţi în format PDF revista Plumb, de care pomeneam mai sus (redactor-şef Petru Scutelnicu), daţi click pe Revista -MAI 2011_Layout 1 (şi iar click pe dreptunghiul apărut).

PS.2. Public fotografii făcute la Adjud, în prima zi a Festivalului “Emil Botta”, pe 20 mai.


, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Like it? Share with your friends!

0
2 comments

2 Comments

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Constantin Ghiniţă, ca şi Dumitru Pricop, merită să-i fie pomenită activitatea măcar o dată pe an. Nu trebuie uitaţi nici Ion Panait, Traian Olteanu, Florin Muscalu şi toţi cei dispăruţi în aceşti ani buimaci. Mă bucur sincer că judeţul Vrancea e, la ora actuală, unul dintre ţinuturile româneşti cu o activitate literară de vârf. Meritul e al tuturor scriitorilor de acolo, ca să nu mai zic de cei care realizează revistele Oglinda literară, Salonul literar, Saeculum…Dacă mulţi scriitori privesc şi se îndreaptă de regulă spre Capitală, eu am preferat mereu să public în revistele din Moldova. Îmi pare rău că nu am putut veni la festival, însă mă consolez cu faptul de a vedea pe acest blog feţele multor prieteni buni, fie ei din Vrancea, fie din Brăila sau Bucureşti. Oricum, Buzăul a avut o “delegaţie” reprezentativă – Stan Brebenel şi Nicolae Pogonaru, ca să nu mai zic de Ion Nicolescu, fiind scriitori serioşi. Liviu, felicitări pentru acest jurnal…personal unic în domeniul literaturii actuale. Cu bine, Marin

  2. Mi-a placut mult :
    ” Un cersetor care cerseste florilor din parc..”
    Si m-a amuzat teribil denumirea grupului de debut al marelui Emil Botta :
    “Corabia de ratati “,
    care m-a dus cu gandul la localitatea cu acelasi nume, dar cu alti ratati 😉