0
2 comments

Miercuri, 02.02.2011. Iar vin de la TVR 1, de la Ediţia specială, unde iar a fost invitat premierul Emil Boc (săptămâna viitoare probabil că-l vom vedea pe preşedintele Traian Băsescu în direct pe postul naţional de televiziune, doar e proprietatea lor TVR 1 şi apar când vor muşchii lor, să le intre bine românilor în cap cine e stăpânul în România; interesant e că opoziţia nu se mai plânge de abuzul puterii, s-a scârbit într-atât de toate), iar au fost asiguraţi românii că am ajuns la liman, că „măsurile de ajustare” s-au încheiat, „am trecut peste perioada grea”, li vor da la salarii înapoi 15 la sută din cei 25, 40 sau 60 la sută luaţi de stat din iulie 2010 bugetarilor, în mod aberant, ba chiar li se vor da în plus şi pensionarilor din grupele de muncă I şi II (condiţii dificile de muncă) câte… 93 de lei, în medie, prin sondaj, depinde de situaţie. Îmi imaginez că bugetarii României sunt deja fericiţi! Vă amintiţi? Una din directivele bolşevice era asta, să li se ia oamenilor maximum posibil (să fie lăsaţi la nivelul lui nici să moară, nici să trăiască), să-şi blesteme zilele, să lase capul jos, înfrânţi de stat, după care să li se dea înapoi cu picătura din ce li s-a luat. Dintr-odată, bieţii cobai ai ideologiei comuniste redescopereau raiul, fericiţi, că a început să li se dea înapoi o picătură din ce li s-a luat, şi încep să viseze că s-a îmbunătăţit nivelul de trai. Asta face acum regimul Băsescu, le transmite bugetarilor că trebuie să zică mersi, că din mila domniilor lor li se dă înapoi din ce li s-a luat, deocamdată numai 15 la sută, „fiindcă atât poate statul român azi”… Austeritatea la români continuă. Lasă că, între timp, românii s-au săturat de mizeria regimului Băsescu din ultimii doi ani şi au plecat unde au văzut cu ochii. Iar cei rămaşi, gândind pozitiv (amân şi azi reluarea temei detestabile legată de gândirea optimistă; nu aceea cu „Pesimistul spune: Mai rău nu se poate! Şi Optimistul spune: Ba se poate!”), fac haz de necaz. Voi continua tonul humorist al scriiturii din partea a doua a paginii mele de jurnal online de ieri. Profit de faptul că am primit pe e-mail textuleţe vesele. Recunosc, şi reapariţia bancurilor social-politice la români dă de gol instalarea autoritarismului în România şi a sărăciei, ele ţin de foame (dacă-ţi păcăleşti mintea şi poţi să râzi pe burta goală, nemulţumit de realitatea la zi, înseamnă că nu dai dovadă de sărăcie de duh).

Auziţi: Stiti cum bate CRIZA la usa? Boc, Boc… //

–  Ce faci, bătrâne, cum îti merge?

–  Ce să fac, încerc  si eu să supravietuiesc…

–  O să regreti amarnic. //

Doua propuneri de imn national:

  – Descurcă-te, române.

  – De-as  mai duce-o pân-la vară. //   

Traian Basescu, zis OZN:

Omul care a Zăpăcit o Natiune! //

Culmea îndrăznelii: să inviti azi pe cineva la masă.

Culmea tupeului: să accepte. //                              

Dilema lui Bulă: să mor acum de frig, să mor la vară de foame… //

Lumea se plânge că s-au scumpit toate.

Nu-i adevărat, s-a ieftinit salariul! //

Care este flora României?    

22 de milioane de lăcrămioare, un ochiul boului  si o mătrăgună. //   

Peste 50 de ani tara noastra va fi foarte bogata!

– Ce pacat ca noi nu vom mai trai atunci.

– Nu  “pacat”, ci “pentru ca”!… //

Sunt bancuri sociale… neestetice primite azi de la Doina Popa. Ieri am primit pe e-mail de la Culai Ciobanu un banc-jurnal mai literaturizat, anonim, cu următorul mesaj: „Desigur, sunt pentru sedentarizarea Tuturor românilor, nu pentru cei cu popoul în două luntri, indiferent de motivaţie”:

I LOVE CANADA & I LOVE ROMANIA

12. Aug. Ne-am cumparat o casa noua in Canada. Sunt foarte emotionat. Aici e atat de frumos. Canada. E cea mai frumoasa tara de pe Pamant. Frunzele au primit toate acele minunate nuante de culoare galbena si portocalie. M-am plimbat cu masina prin natura si am vazut cativa cerbi. Sunt atat de gratiosi. Cerbii sunt cele mai frumoase animale. Cred ca am ajuns in paradis. Iubesc Canada…

11. Nov. Ziua sarbatorii nationale. In curand incepe vanatoarea cerbilor. Nu imi vine sa cred ca cineva poate sa ucida un animal atat de frumos. Sper ca va ninge in curand. E atat de frumos aici.

2. Dec. Azi noapte a nins pentru prima oara. M-am sculat si am vazut ca este alb peste tot ca in cele mai frumoase vederi. Am iesit afara, am curatat in fata casei si apoi ne-am batut cu bulgari de zapada (eu am castigat). Cand a trecut masina de curatat zapada am curatat din nou in fata curtii. Tara deosebita! Iubesc Canada!

12. Dec. Azi noapte a nins iarasi. Masina a curatat zapada din nou. Ne-a blocat intrarea in curte. Aici e splendid.

19. Dec. Craciun Fericit pe naiba. A nins din nou zapada asta nenorocita. Daca il prind pe obsedatul ala cu masina il omor. Fu… le… ca nu arunca mai multa sare (pt. topit zapada) pe sosele.

27. Dec. Azi noapte iarasi zapada. Nu ies de trei zile din casa doar ca dau cu lopata intr-una dupa ce trece masina. Nu pot pleca nicaieri, auto este blocat sub un deal de zapada si mai e si foarte frig pe deasupra. Au spus ca la noapte va mai cadea inca 30 cm de cacatul asta de zapada.

28. Dec. Prognoza a fost proasta. S-au mai depus 50 cm nu 30 cm. Daca se continua asa nu se va topi pana la vara. Masina de curatat a ramas blocata si maimutoiul a venit la mine sa imi ceara lopata. I-am spus ca am rupt deja 6 curatand rahatul ce mi l-a aruncat in fata curtii. Era cat pe ce sa ii dau in cap cu lopata.

4. Jan. Am iesit din casa in sfarsit. M-am dus pana la alimentara sa cumpar de mancare si la intoarcere am lovit un cerb. Auto avariat in valoare de $3000. Bestiile de cerbi trebuie omorate. Sunt peste tot. De ce oare nu i-au omorat vanatorii toamna trecuta?

3. Mai. Am dus masina la mecanic. Incredibil cat de mult a ruginit de la sarea aia nenorocita care se arunca peste tot, tot timpul iernii ca sa topeasca zapada si tot degeaba.

10. Mai. Ma mut inapoi in Romania! Nu imi pot imagina cum cineva normal poate trai in Canada asta!!!!!!!

Intoarcerea in tara:

8 Dec. Aterizez pe frumosul Otopeni. Nici nu ies bine ca sunt inconjurat de co-nationali romi-romani care imi smulg bagajele din mana: “Lasa-ma boierule sa te ajut la masina”. Vai ce primitoare tara! Imi dau lacrimile! Nu am lei asa ca le dau dolari. Cu siguranta privatizarea in Romania e pe cale buna.

15 Dec. Nici urma de zapada! Cald si bine! Umblu in canadiana (sic) subtire! Ca iubitor de animale, aici e pentru mine: un grup de 10 caini ma inconjoara de fiecare data cand ies din bloc si ma conduc spre tramvai (adevarul e ca ma cam fugaresc). Nu mai duc viata sedentara din Canada cand ma urcam imediat in masina din garajul subteran. Ce era sa fac! Tentatia era mare caci benzina era mult mai ieftina! Sunt fericit ca m-am intors! Cel mai bun pas facut in viata! Imi caut un apartament!

31 Dec. Aproape am uitat cum arata zapada! Ce frumos e! Maine e Anul Nou! Am facut aceleasi aprovizionari ca in Canada dar m-a costat dublu! Ce bine ca am strans destui bani in Canada!!! Inca mai stau cu restul familiei intr-un apartament de 2 camere. In Canada i se spunea “one bedroom apartment” dar aici nu avem incotro si folosim si sufrageria ca dormitor! E sublim! Cu totii ne simtim asa aproape unii de altii (si la propriu si la figurat)!

3 Ian. Gata! E cazul sa-mi caut de lucru. Bine ca e soare afara si chiar stam cu geamurile deschise caci termostatul termocentralei si-a pus in gand sa ne usuce ca pe mumii! Aici nu-ti poti regla caldura dupa voie. Ce dor imi era de transportul in comun! Aproape uitasem de mirosurile imbietoare! Noroc cu cainii caci am prins si eu tramvaiul! Noroc ca l-am prins si am scapat de caini dar ghinion ca m-am urcat caci am fost jefuit in aglomeratie. Parca era mai bine cu masina!

9 Ian. Mi-am gasit un servici cu 400$. Pe langa media de 150$, sunt meserias! Nu gasesc nimic de inchiriat. Chiriile sunt scumpe, mancarea e scumpa, telefonul ma usuca iar benzina tocmai s-a scumpit! Dar ce-mi pasa mie caci oricum nu mai am masina! De doua zile nu mai avem nici apa calda nici rece. Cica e seceta! Mai bine ningea cand trebuia sau se luau masuri cand s-a anuntat seceta!

3 Febr. Mi-am luat masina si sunt fericit! A trebuit sa caut in dictionar cuvantul “spaga” si l-am gasit ca slang. Inseamna “tip or gratuity” cu diferenta ca aici nu poti obtine nimic fara asa ceva. Cred ca toate spagile la un loc fac cat jumate din masina. Nu mai mentionez lupta pentru inregistrarea masinii si nenumaratele birouri la care a trebuit sa ma duc cu tramvaiul. Nu a fost o idee buna cu masina caci benzina iar s-a scumpit. Parca si in Canada fluctua pretul dar si in jos nu numai in sus!  

10 Mart. Azi a plouat in sfarsit! Mi-am schimbat deja amortizoarele la masina din cauza strazilor. Apa acopera gaurile si nu ai cum sa le ocolesti. Nu exista canalizare! Ba da, caci am vazut o tanti luand apa dintr-o balta cu cana si o punea intr-o galeata! Asta da privatizare! Cam ineficienta, e adevarat, dar sa mai zica Vestul ca nu avem initiative! Am calcat intr-o groapa si cred ca mi-am rupt glezna. M-am urcat in masina si, pentru ca nu e automata am apasat pe ambreiaj cu umbrela. M-am indreptat spre Urgenta urmarind o Salvare care, la un moment dat si-a deschis usile si a dat drumul la un om sa cada pe strada. Nimeni nu a bagat de seama. Am ajuns la urgenta de unde a trebuit sa fug la farmacie sa-mi cumpar radiografii, bandaje si un sac de ghips. A inceput sa arate cam lugubru pe aici.  

9 Apr. Inca nu pot merge la servici din cauza gleznei asa ca imi voi deschide un business de acasa! Nu se poate caci imi trebuie prea multe hartii care se obtin de la 5 birouri localizate in 5 cartiere diferite. Nu am cum sa o fac prin internet ca in Canada! Da noroc ca am masina! Stiam eu ca nu am luat-o de pomana!  

10 Apr. Ma uit pe geam la masina mea din fata blocului si observ ca arata cam ciudat. Cobor si constat ca era schioapa de o roata si oarba de oglinzile retrovizoare si violata la portbagaj. Chem militia (pardon, politia) si ii astept in statia de tramvai caci nu aveau benzina pentru masinile lor recent achizitionate. Voi vinde masina!  

1 Mai. Cald afara iar in casa si mai cald. Acum nici nu pot deschide geamurile caci la coltul blocului e un caine mort intrat in putrefactie de aproape o saptamana care miroase rau si nimeni nu il ia. In schimb, masina mi-a disparut aproape complet. Numai caroseria mai sta marturie a ceea ce a fost odata “masina mea”. Daca stiam, bagam cainele putrezit in ea si poate disparea si el! Trebuie sa fi venit Primavara in Canada! Maine imi iau bilet.  

2 Mai. Am incercat sa-mi iau bilet dar cel mai curand e pe 15 Iunie 2011. Doamne, cati Romani pleaca! Ii inteleg.  

13 Iun. Imi dau seama ca ACASA e acum Canada unde e zapada cand trebuie sa fie zapada, unde e soare cand trebuie sa fie soare, unde imi pot lasa masina deschisa si cu cheile in ea pe strada, unde caini gasesti doar de cumparat sau pe gratis de la magazine, unde nu sunt injurat pe strada, unde nu sunt gropi sa-mi rup picioarele, unde imi pot controla temperatura in casa, unde am aer conditionat, unde vanzatoarele au placerea de a ma servi si nu bunavointa de a-mi face un serviciu, unde soarele se reflecta in geamurile zgarie-norilor si nu in gunoaiele de pe strada, unde “spaga” nu exista decat printre grupurile de emigranti care vor sa transforme Canada in Romania, China, Uganda, unde lumea iti spune “Yes, please”, “No, please” si “Excuse me” in loc de “Da nu vezi, de ce mai intrebi?”, “Nu ba!” si “Uita-te ba pe unde mergi bai ochelaristule”, unde in caz de urgenta sosesc politia (in masini), pompierii si salvarea in acelasi timp. Poate nici Canada nu e perfecta dar macar acolo mai sunt inca oameni care lupta pentru acest lucru.  

1 Dec. E clar ca toate greselile se platesc! Nu am realizat ca am depasit cele 6 luni cat aveam dreptul sa stau in afara Canadei si prin urmare mi s-a refuzat intrarea.

PS. Sunt atenţionat de scriitorul-disident Vasile Gogea, foto (îl felicit pentru succesul blogului lui, îl îmbrăţişez la rândul meu; am senzaţia că scriitorimea română respectabilă s-a mutat pe Internet):

Draga Liviu,

Pace tie si in casa!

Am urmarit ce ai scris (si preluat) si tu despre “cazul Grosan”. Daca imi dau bine seama, suntem (ca de multe alte ori) pe pozitii apropiate. De aceea te invit sa vezi si dezbaterea pe care am provocat-o pe blogul meu:

http://vasilegogea.wordpress.com/2011/02/01/turnul-din-pisa-postkarte-in-sepia-adresata-prozatorului-si-prietenului-ioan-grosan/

Cu cele mai bune ginduri, te imbratiseaza

Vasile Gogea

Vă invit să daţi click pe linkul activat şi să-l citiţi, veţi avea motive să cădeţi pe gânduri.


, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Like it? Share with your friends!

0
2 comments

2 Comments

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. 1. „Mâine vom citi că nebunul s-a/aruncat de la etajul şapte: „să scape de el /însuşi”…. Tu eşti sigură că suntem la noi acasă?”. Prima observaţie: „Într-o lume ca asta” (e şi titlul poemului), totul e posibil. Caragiale nu are decât să umble prin lume „să se arunce în hău sub ochii voştri”. Iar scăfârlia ţăranului nostru – nu-i aşa? – (din Povestea poveştilor) să are la nesfârşit ogorul cu gândul la ce va depănuşa mâine! 2. „Acum un an, în luna mai, îmi prindeai/curcanul şi-l priponeai/în faţa bisericii, fă, spunând la oameni că/l-ai găsit în porumb./Auzi la el, că mare avere mai pierdeai, câteva/staruri de porumb, acolo…”. A doua observaţie: Mătuşa care-l aştepta la capătul ogorului, nici prin gând nu i-ar fi trecut că va ajunge de bazm omul nostru… specializat azi în fruntea „ţărişoarei…” Care ţărişoară… tot Caragiale săracul ne-a spus-o: „ce să fac, încerc şi eu să supravieţuiesc”. 3. „Uite, ştii ce, Vasile, dacă vrei să fugim/împreună, laşi baltă şi cânepă şi indiană şi oi/şi moarte, o luăm amândoi de la capăt, pui în traistă/drumul către casă, îl împachetezi frumos/şi-l uiţi şi nu te mai întorci”. A treia observaţie: Auzi Caragiale?… Mă, tu nu mai auzi? Ţi-o spune un popor, nu un nebun! (Versurile aparţin lui LIS din „Pe prag (Vale-Deal)” Hohotele de râs de pe lumea cealaltă nu se aud aici.

  2. Ma bucur sincer ca am nimerit pe acest blog !
    Am cam aceleasi impresii pe care le zugraveste atat de plastic
    Culai Ciobanu !
    Doamne, ce mult am pierdut pana acum pierzandu-mi vremea pe unele bloguri ca VoxPublica sau AVP ?!