Luni, 14 mai 2012. Ieri a murit un mare pictor și sculptor român la Paris: Horia Damian – „alături de Brâncuşi şi de Paul Neagu, Horia Damian este unul dintre cei mai (re)cunoscuţi artişti români peste hotare”. A fost prieten cu Brâncuși: „în 1949, Damian l-a cunoscut pe Brâncuşi, în atelierul acestuia din Impasse Ronsin”. Comentatorii insistă: „Reîntîlnirea cu Brâncuşi a avut un impact uriaş asupra artistului”… Scrie Mihai Plămădeală: Opera lui Damian poate fi periodizată astfel: anii ’50-’70 – constelaţii şi galaxii; anii ’70-’90 – marile proiecte vizionare; anii 2000 – perioada realului. 
Salvador Dalí a spus despre Horia Damian următoarele cuvinte: „Este cel mai genial dintre sculptori, dar şi cel mai subtil: astfel se explică recunoaşterea sa cu paşi mărunţi“. În România moartea marelui artist a trecut neobservată – n-am auzit nici măcar să fi fost pomenită dispariția lui pe televiziunile de impact de la noi. Culmea, ieri noul ministru al Culturii, Mircea Diaconu (actor și prozator) a apărut pe toate televiziunile, filmat la ruinele casei părintești a lui Brâncuși, la Hobița, însoțit de poetul Laurian Stănchescu înfășurat în nu știu ce steag, anunțând poporul că vrea să aducă osemintele lui Brâncuși (dispărut în 1957) în țară de la Paris, „din cimitirul parizian Montparnasse”. Dumnezeu să mă ierte, poate ar trebui să se grăbească ministrul Mircea Diaconu să aducă în țară de la Paris trupul neînsuflețit al lui Horia Damian, decedat ieri! Până nu se hotărăsc francezii să-l îngroape cu cinste la Paris – unde Horia Damian a emigrat la venirea comuniștilor în România, din 1946. Sunt sigur că ați văzut reportajele generoase legate de aducerea osemintelor lui Brâncuși, ieri, la televizor (cu o publicitate dusă la extrem în întreaga presă). Mircea Diaconu a anunțat că „ministerul pe care il conduce se va implica in repatrierea de la Paris a ramasitelor pamantesti ale marelui sculptor”. Unde vrea să aducă Mircea Diaconu (și Laurian Stănchescu) osemintele lui Brâncuși? Probă de amatorism oficial: De la Paris, la… Hobița (eu, român, habar nu am unde e Hobița; în 
schimb sunt mii de români care au aprins o lumânare lui Brâncuși la Paris), cum unde? La „adevarata” casa a lui Brancusi. Constructia respectiva este considerata casa in care sculptorul a crescut si a copilarit, din ea ramanand in prezent doar niste ruine. Cateva barne vechi din lemn, care sunt inca aranjate ca ziduri, au in fata o gramada de nisip, inconjurata cu cauciucuri uzate de la diferite masini, ministrul Culturii remarcand „aranjamentul” respectiv, in interiorul constructiei crescand urzici si buruieni. „De aici incepem si poate ne spalam obrazul. Locul insusi are semnificatie si trebuie sa devina un sanctuar. Fiecare grinda din asta inseamna ceva. Totul trebuie aranjat”, a mentionat ministrul Culturii. Continuă reportajul: Ministrul Culturii s-a asezat in prispa Casei Memoriale, pe o banca din lemn si, dupa ce le-a oferit scaune, tot din lemn, urmasilor lui Brancusi a discutat cu acestia despre dorinta lor de a fi repatriate osemintele marelui sculptor. „Cred ca nu e nimeni stapan pe osemintele cuiva, decat rudele si satul unde s-a nascut. Aici e tarana lui, aici a facut primii pasi”, a spus Maria Brancusi, o stranepoata a sculptorului. La randul sau, Mircea Diaconu a 
marturisit ca are si un motiv personal de a se implica in repatrierea osemintelor lui Brancusi pe meleagurile natale, sotia sa fiind din Targu Jiu. Ministrul a mentionat ca o ruda a sotiei sale i-a povestit ca, pe vremuri, aceasta avea in centrul orasului o pravalie, la care venea un client care in acele momente nu parea deosebit de restul consumatorilor. „La ei venea foarte des la pravalie unul. Zugravul ii spuneau. Tanti Nela, ruda noastra, spunea ca omul acela se facea ca are de cumparat, isi tot facea drum la ei, dar, se pare, era indragostit de ea. Acela era Brancusi. Vedeti, fiecare are cate un motiv sa se implice in treaba asta”, a spus Diaconu. Emoționant… Lasă că la Hobița a aflat că noua clasă muncitoare a vrut să dea la topit Coloana infinitului, să scoată un ban (ar face asta și azi țiganii de la noi cu mare plăcere dacă ar fi lăsați): „In timpul vizitei facute la Hobita, un localnic in varsta i-a povestit ministrului Culturii despre o incercare din 1953 a autoritatilor comuniste de a demola Coloana Infinitului. Regimul comunist a cerut atunci ca opera lui Brancusi sa fie legata cu cabluri si trasa la pamant cu ajutorul unui tractor de mare putere, lucru care a esuat insa”. Totuși, la final 
ne-am mai liniștit, Mircea Diaconu a recunoscut că nu poate aduce osemintele lui Brâncuși „într-o paragină la Hobița” de dragul lui Laurian Stănchescu, peste noapte: „Parerea mea e ca e o ordine a lucrurile si trebuie mai intai sa ne facem datoria aici. O repatriere inseamna sa-l aduci undeva, nu pe un camp, intr-o paragina. Daca facem asta aici si izbutim sa dam nivelul in ceea ce spun eu acum abia apoi putem cere, cu documente, sa-l aducem acasa. Ce am vazut aici nu m-a dezamagit pentru ca e in natural negativ al lucrurilor de la noi”, a mai spus Diaconu. Vă reamintesc, am mai scris aici: Scriitorul roman Laurian Stanchescu a initiat, anul trecut, o campanie de strangere de semnaturi pentru aducerea osemintelor lui Constantin Brancusi la Hobita. Totodata, Laurian Stanchescu a demarat in acest an o alta initiativa simbolica pentru aducerea osemintelor lui Brancusi in Romania, respectiv Marsul Cultural „Constantin Brancusi”, pe traseul Craiova – Paris, al carui scop a fost ca scriitorul sa refaca pe jos drumul celebrului sculptor din 1903 – 1904. De asemenea, Laurian Stanchescu si o femeie romanca imbracata in port national au depus, pe 14 noiembrie 2011, 
la Palatul Elysee si la Parlamentul 
francez, un text prin care au cerut repatrierea osemintelor sculptorului Constantin Brancusi. Cei doi admiratori ai sculptorului roman au ajuns in capitala Frantei dupa un mars de 2.000 de kilometri, care a inceput pe 21 mai 2011, in Hobita. Pe de alta parte, repatrierea osemintelor lui Constantin Brancusi a fost ceruta, anul trecut, si de un grup de 31 de deputati apartinand PDL, PSD, PNL si grupului minoritatilor, care au semnat in acest sens o scrisoare deschisa pentru a o adresa Parlamentului Frantei. Nu e greu de înțeles că printre parlamentarii care au semnat atunci repatrierea osemintelor lui Brâncuși a fost și actualul ministru Mircea Diaconu (prieten cu Varujan 
Vosganian, care-l are drept consilier pe Laurian Stănchescu – și tot așa se leagă lucrurile). Noi să fim sănătoși…
În toamna anului 2009 am venit special până la Palatul Brâncovenesc Mogoșoaia, să văd 50 de tablouri și 200 de desene de Horia Damian (din colecțiile și muzeele românești, perioada 1930-1946; Horia Damian era în viață, avea 88 de ani), fiind norocos că organizatorii expoziției mi-au dăruit un album extraordinar „Horia Damian”, de 190 de pagini de un lux orbitor, semnat de Radu Varia (încheiat cu Note biografice – Horia Damian s-a născut la 27 februarie 1922 la București; apropo, Constantin Brâncuși s-a născut la 19 februarie 1876). Radu Varia îl considera ”Un mare artist solitar al secolului 20” pe Horia Damian, care a trecut şi prin perioada picturii abstracte, pentru a aborda ulterior compoziţii tridimensionale la graniţa dintre sculptură şi pictură. Din 1965 a deschis, cu seria „Piramidelor”, un nou ciclu de constructii la scara larga, cu trepte monocrome in relief. A urmat apoi ciclul „Constructiilor” sale tridimensionale (Tronul, 1969). In 1970 a inceput, cu 
„Marele Paralelipiped instelat”, seria unor proiecte vizionare (Galaxii, proiectul pentru monumentul de la Houston, Texas). Intre timp, a pictat si a desenat litografiile originale a noua proiecte expuse la Paris si New York. Horia Damian: cine-i va moșteni opera, România sau Franța? Ce spune ministrul?
***
Un alt mare român, de data asta scriitor, care stă mai mult prin străinătate, împlinește luna aceasta 70 de ani: Vasile Andru. Nu-mi vine să cred (nici lui Vasile Andru nu-i vine să creadă că împlinește 70 de ani), mi-a fost coleg de o rară noblețe la revista Viața Românească din 1991 până s-a pensionat. Public un interviu luat lui Vasile Andru de poetul Mihail Gălățanu (mi l-a trimis maestrul bucovinean, căruia-i va apărea anul acesta un volum omagial, pregătit de o fundație de la Rădăuți care s-ar putea să-i poarte numele). Nu mai am spațiu să mă lungesc, public o parte, las o altă parte din interviu pe mâine:
Vasile Andru: „A doua mare patrie este Raiul!”.
Vasile Andru este numele unui iniţiat din limba română. Şi din literatura 
română deopotrivă. Dacă generaţiile mai tinere îşi doresc un maestru, şi-l pot găsi aici, la îndemână. Un om a cărui bogăţie spirituală, interioară, transecende genurile literare, religiile, căile şi întruchipările credinţei.
Mihail Gălăţanu: MUNTELE ATHOS este prima referinţă definitorie când pronunţ numele Andru, sau când m-am gândit la acest interviu cu Andru. Aşadar Athos. Numele unei experienţe remarcabile. Cum aţi ajuns acolo? Cum aţi reuşit să fiţi “admis” printre “sfinţi”?
Vasile Andru – Prima mea călătorie pe Muntele Mistic a fost în 1997. Pe atunci se ajungea greu acolo. Am avut referinţe şi sprijin înalt. Mitropolitul Antonie m-a recomandat călduros, înaltul Teofan, la fel. Patriarhia mi-a dat certificat cum că Vasile Andrucovici (Andru) este creştin ortodox. Au fost şi alte vămi pe care le-am povestit în cartea mea. Astăzi e foarte simplu să mergi pe Athos. N-ai nevoie de nici un certificat de ortodox şi nici nu mai există la Salonic acel 
Minister al Athosului unde făceai cozi etc. Aşadar Athosul devine accesibil, pot merge, când vreau. Poate merge cine vrea. Si lumea dă năvală. Athosul se lumeşte. Vin oameni nu doar pentru pelerinaj, ci si pentru turism. E bine aşa? Poate că da. În fond, nici pe Lună, primul om n-a mers pentru o experienţă mistică. Omul s-a dus pe Lună pentru că Luna există. Aşa şi cu Athos. Oamenii merg pe Athos pentru că Athosul există. Şi chiar cei fără vocaţie religioasă, cei care merg pentru turism… pentru petrecere… si aceia pre-gustă Raiul. Că oricine merge acolo, tot rămâne cu o brazdă de lumină în el… (Va urma)
În prima fotografie: Vasile Andru in India 2009, LA THIRUVANANTHAPURAM.
În a doua fotografie: Părintele Mihail şi Vasile Andru în chilia Părintelui Teofil Părăian la Mănăstirea Sâmbăta de Sus.
Unii isi cauta aiurea „maestrul”. Prin secte, prin India, prin Japonia. Si El este aici, langa noi. Vasile Andru. Scriitor profund, spirit rar, cautator neobosit.
Proza niciodata plictisitoare, text viu, carnal temperat, trimiteri spirituale.
A stiut sa deschida ochii spre Adevar mai multor generatii, la sala Dalles (Oratio Mentis, Isihasm), ramanand acelasi om modest, usor tainic, mereu viu.
Peste o saptamana (22 mai) anii se vor implini. La multi ani Vasile Andru !
La mulți ani Vasile Andruhovici !
Prietenii știu de ce !
După câte știam eu Vasile Andru era evreu dintr-o generație de Demagogi cum spune Aristotel în politica lui. Parcă avea probleme pe vremea tiranului ( definiție a tiraniei dată tot de Aristotel ) chiar și cu evreii marxisti din asociația ideologică a tiranului. Ciudat evreii oligarhi i-au admis să iși facă publicitate cu religii alternative pe la Facultatea de Automatică unde eram eu student până in 1991 ( el a început în toamna lui 1990 asta ), că numai atâta m-au mai lăsat colegii lui marxiști ( și el este marxist și merge pâna la urma pe abolirea religiei ) să fac și eu scoală, pentru că aveau un plan să bage in școli mulți demagogi și niscaiva oligarhi, ca să facă școală, ba chiar două facultăți și să nu se poată angaja ca să lucreze nicăieri. După câte știu eu, Vasile Andru nu este strain, ba chiar este în conexiune spirituală cu cei de la MISA, cu Gregorian Bivolaru, cu Adrian Năstase, și mai nou și cu Danion Vasile care își bea urina pe la Costinești, iar acum a ajuns un mare profet ca urmare a acestor practici de coboară mir sfânt din osemintele celor martirizați de comuniști pe la Aiud și Sighet, adică ale elitei Romaniei Mari, că mă intreb dacă face acest lucru cu puterea lui dracul care invoca chinuirea lui Dumnezeu la Tronul lui din cer ca pe Dreptul Iov, că am impresia, din cunoștințele mele sumare, că sculptorul Horia Damian cunoștea ceva în acest sens dacă a încercat să imortalizeze simbolul liturgic românesc. Cunoșteam eu acest lucru despre Vasile Andru și evoluția lui încă înainte ca Eugen Cizek să scrie cartea Secvență Romană, sau tocmai pentru că aș fi știut ceva, nu totul, că nu sunt totalitarist, am bănuit că este mai bine sa faci un pustiu de bine celor care îți sunt adversari din punct de vedere religios ( eu nu aveam intenția să abolesc religia mea, căci nu sunt marxist, dar trebuia sa fac un pustiu de bine inamicilor marxiști și să abolesc partea de religie pe care o datoram lor, ca să fiu în ton cu ei ), ca să nu vină vremea lor și să te prindă că nu le-ai făcut bine deloc, că am impresia ca si asociații tiranului au gândit că am gândit și eu bine în privința acesta, pentru că erau in pauză de inspirație doctrinară, ideologică.
Parcă îmi vine să cred că este ceva putred și prin Sfântul Munte Athos, cine a văzut padure fără uscături ? ( când am fost în 2007 în Sfântul Munte Athos la Schitul Prodromu, am fost conduși în gropniță unde era un osuar cu craniile călugărilor care au trait de-a lungul timpului acoloș și un părinte călugar ne-a spus: vedeți unele cranii galbene ca ceara iar altele vinete ? cele galbene sunt ale celor care au adormit fiind fericiți că au fost făcători de pace, căci erau galbene ca uleiul de măsline, iar cele vinete sunt ale celor care au adormit mâhniți ). Am cumpărat de pe amazon.co.uk un documentar intitulat The Russian Revolution in Colour. Dar prin 1988, înainte de hotărârea lui Ceaușescu de a demola satele, bisericile de la sat si cimitirele sfințite de la sate, și să construiască orașe ( eu personal m-am opus public acestui proiect chiar in pauza unui curs de Socialism științific, și i-am spus temeiul chiar profesorului de socialism științific, acuzându-l după o demonstrație logică a ce înseamna cuvântul tăran in limba română, ca PCR vrea să desființeze cuvântul acesta din Dictionarul Limbii Române intrucât l-ar face fără acoperire, și nu ar mai putea opera in realitate; și de la această opoziție mi s-au tras niște presiuni din partea UTC-ului de a trebuit să mă retrag din facultate și să primesc actul de retragere cu apelativul: Cetățeanul și nu tovarașul; apoi tot PCR-ul m-a adus la Facultate, în toamna lui 1989, pentru că eu o văzusem în august 1979 pe Maica Domnului și pentru că aveam ungere de sus să fiu prezent la apocalipsă ), deci in 1988, cam primavara, eu am fost la Sinaia, și știam deja că vom fi obligați să participăm la revoluție, și că mulți vor fi măcelăriți, ba mai mult, știam ce o sa pătesc și eu prin comuniștii sprijiniți de PNL-iști, și aici mă refer la acei comuniști ca Nicolae Manolescu, Ana Blandiana, Octavian Paler, etc., pe care PNL s-a bazat ca să mă mazilească pe mine de la facultate. Știam că Teoctist Arăpașu era programat să se retraga – în timpul mascaradei de pseudo-intelectuali comuniști care îi cereau demisia deși fusesră tot ei de acord cu instalarea lui – la Sinaia, acolo unde am aflat eu în primăvara lui 1988 ce se va întampla, la Manastirea Sinaia ( ce tupeu și pe acest prelat care a fost caterisit sub Antonescu parcă, când era arhimandrit pe la Iasi parcă, și apoi a fost repus în treaptă, pentru că era o unealtă a clericilor sovietici, ca să facă planul lui malefic când îl vor folosi comuniștii ), ca să profite de uzurparea Parintelui Arsenie Boca ce a fost otravit chiar la Manastirea Sinaia, Manastire cu regim canonic monarhist căci este ctitorie monarhică, se pare că a fost otrăvit în Potir ca PS Nicolae Popovici de la Oradea ( cel care a fost contracandidatul monarhist la funcția de Patriarh fata de mitropolitul Justinian Marina ) după ce a fost depus din functie de liberalul Radu Roșculeț și a fost obligat la domiciliu la Mănăstirea Cozia. Dar eu în 1988 am prins de veste că nu va fi în realitate o revoluție anticomunistă care să fie oficială, ci că va fi îngaduită ridicarea anticomuniștilor și va fi provocată o Lovitura de Stat caracteristică marxismului. Și atunci m-am mirat ce poate să însemne asta ! Și am zis că este ciudat că după căderea comunismului în Țara de origine Rusia, căci dupa moartea lui Brejnev, au murit vreo doi alți președinți ruși, și era pus un fost nobil rus președinte, iar la noi se face prematur o Lovitură de Stat ( interesant este și documentarul Adio, Tovarăși la care a participat și domnul Alexandru Solomon din partea română ). Însă imediat mi-am dat seama de scenariu. Deci am văzut documentarul britanic despre revoluția din Rusia, și cea eșuată liberală, și cea bolșevică condusă de sifiliticul ăla de Lenin. Și cum eu știam de acest scenariu, în 1988 mi-am dat seama de sensul scenariului violent oligarhic din Romania lui 1989, de constructia de Biserici pe stil nou de către oligarhi, asta în ciuda legionarilor ( care au construit mai puține biserici de astea stiliste pe nou, și ca să facă în pofida celor doi impărați arabi, cel incestuos din Iran și cel idolatru din Irak care vor veni și vor dărâma cot la cot cu bolșevicii Biserici ( pentru că au cam aceeași ideologie a tainei fărădelegii și își pun coarne unii altora, zicând că cui pe cui se scoate ) după ce sovieticii vor eșua în bătălia cu creștinii și islamiștii. Scenariul era să fie în ton cu eșecul economic pe care îl va anunța Putin ( am văzut și instalarea lui, și tocmai de aceea pomenesc scenariul acesta bolșevic ), de fapt eu cred că anunțarea eșuării lui începe pe 21 mai, de Sfinții Împărați Constantin și Elena, nu pentru marele public, apoi are loc o evidență de Înalțare, se agravează de Rusalii, și dacă are loc scenariul din perioada 1989 a lui Ceaușescu, atunci în plină vară fierbinte, când sunt numai caise, în iulie, românii vor căuta ceva consistent de mâncare, deși probabil va fi arșiță, și mai mult ca sigur că nu vor găsi, și atunci va părea ca incepe semnul pentru marele public al eșuării economice a oligarhiei, dar antichriștii din Biserică vor insinua să aștepte să vadă, conform doctrinei revoluției marxiste, Schimbarea la Față si Adormirea Maicii Domnului, unde comuniștii nu vor găsi ca de obicei nici un sprijin pentru falimentul lor care devine din ce în ce mai vădit, așa că după o zi după Adormirea Maicii Domnului pe stil vechi vomasista la un stop cardio respirator al sistemului oligarhic comunist, și vor fi întrebați încotro se indreaptă de către tătucul lor demogogic de la Moscova ( la Moscova Putin și Medvedev sunt oligarhi comuniști ), iar ei nu vor ști să răspundă ca de obicei, ba mai mult vor fi niște Gică Contra și vor avea acel stop cardio respirator adică nu vor avea nici inspirație, nici tezaur, comoară de administrat in viziunea lor ( și vor fi niște idioți la îndemâna oricui, cum a fost și Ceaușescul care spera să rezolve criza asta, dar iată că Dumnezeu i-a dovedit, deși toți bolșevicii o știau, că nu va fi solvabilă ). Apoi vor urma anul nou religios creștin, Nașterea Maicii Domnului și Înălțarea Sfintei Cruci la Constantinopol, unde mulțimea va sta perplexa, datorită consecințelor de la Adormirea Maicii Domnului ( nu vor avea nici o viziune publică de Schimbarea la Față, adică vor vedea ca sursa rațională nu va mai continua, fiindcă Schimbarea la Față se refera la Săptămâna Patimilor, la Euharistie și Crucificare și Înviere, însă la ei nu va mai continua oligarhia și de aceea nu vor mai avea un șir continuu rațional ), și culmea, oligarhii, ca și regimul Ceaușist vor abate atenția către sărbătorile evreiești Yom Kipur și Sukkot, adică cea a penitenței și a corturilor ( aceasta are legătura și cu Hannukah, adică cu cortul Regelui din Iuda, al lui Mesia, Mashiah cum îi spun evreii ) și vor deforma sensul lor, pentru ca comuniștii trebuie să invadeze Ierusalimul ( cf. Iezechiel 38 și 39 ), acuzându-i de totală eroare încât să nu mai fie nici Yom Kipur nici Sukkot, ba ca să fie chiar și abolirea religiei cum pretinde doctrina marxistă. Dar există prin evrei și adepți ai acestei mișcări, pe când cei care stau în scaunul lui Moise știu că aceștia înșeală, că sunt mișei, și înșeală că vor rezolva situația convenabil pentru evrei și cu această tactică marxistă, dar conform lui Moise și Iezechiel până când evreii din scaunul lui Moise nu fac semnul lui Iona, al Dreptului Iov și pe cel al lui Sava și Dedan, nu vor fi lămuriți că au fost înșelați și că a fost bine că au stat temeinic în scaunul lui Moise. Apoi din octombrie, de după 15, cam când a început revoluția sifiliticului de Lenin, toți își vor da seama ca comuniștii vor pune de o nouă revoluție bolșevică, având ca pretext ca Victor Ponta și Parlamentul Român, Putin și Parlamentul Rus ar fi cică Țariste, și vor pune de o nouă revoluție și mai sifilitică, care trebuie să facă în stil marxist ceea ce scrie la Iezechiel cap. 38 și cap. 39.
@ciprian hangan, scrii atatea idiotenii de ti-e mai mare dragul sa suni la spitalul 9 pentru o rezerva dedicata tie. Nu face abuz de medicamente te rog.
V.Andru in comuniune cu MISA dereglatule ? Nicidecum, e exact pe dos, dar in delirul tau iti imaginezi tot ce vrei. Cu Adrian Nastase ? Esti iesit din minti.
@radu humor, ce stiu mey pretenii ? 😀
Andrucovici, nu Andruhovici, si nu, sezi bland, nu e evreu. Asa ca „prietenii” habar nu au :)))))
de data asta ai gresit. Stiu, stiu, esti cam impulsiv. Mergi si cunoaste-l pe scriitorul Andru. Dupa ce ca sunt atat de putini oameni sporiti in tara asta … mai aruncam si cu noroi in ei.
@Remember
🙄
Prin colțul acela de țară ( pe care-l cunosc bine) n-ai să găsești Andrucovici, ci Andruhovici, care vine de fapt de la Andruchoviczi !
Cât despre noroi ( „mai aruncăm și cu noroi în ei”), mai caută-te pe sub unghii sau între degete, că acolo ai șansa să găsești mai mult decât ți s-a părut că arunc eu 😉 !
Eu oricum l-am apelat cu simpatie și sinceritate !
Și din nou unul ca tine n-o să știe de ce .
Spre deosebire de ceilalți….
@radule taica, daca e simpatie e ok, altfel te stiu toti ca esti deraiat cand vine vorba de evrei. Vasile Andru – ce-l cunosc personal – este Andrucovici – , si nu este evreu. Asa ca pune inima in pace si dont be magar.
http://www.vasileandru.ro/scrieri/A%20fi%20roman%20intr-un%20sat%20multi-etnic.pdf
Poate părea curios că tatăl meu, păzitor senin şi instinctiv al limbii române, se numeşte Andrucovici. Aşadar avem un nume cu terminaţie slavă. Posibil să avem gene alogene? Nu ştiu. Ca o informaţie folclorică: un sătean din Bahrineşti a întrebat-o pe mama, când făcea actele de căsătorie, „de ce te măriţi cu un polonez?” Aşa presupunea el, luându-se după nume. Mama i-a răspuns că omul ei este român, iar numele acesta se mai întâlneşte la români în zona Cernăuţi.
Mama mea se numea de-acasă Păun. Iar mama tatălui meu se numea Miculescu. Profira Miculescu.
Criticul Cornel Regman îmi spunea, prin 1982:
„Măi Andrucovici, tu trebuie să fii rutean, ca şi Eminovici”.
Aşadar a existat ipoteza că Eminescu a fost rutean, după unul din părinţi.
Pana la urma care ar fi problema daca ar fi evreu ? Numai legionarii in idiotenia lor ii urau pe evrei, la Eminescu era altceva.
In loc ca acest impact cu evreii sa ne stimuleze, sa devenim mai puternici, uniti…
Eu nu inteleg, in fapt sunt stupefiat. Cum scriitorasii acestia din uniune nu inteleg ca daca ar fi o atmosfera corecta si onesta in literatura de azi, toata lumea ar avea de castigat. Milioane de oameni si-ar intoarce ochii spre literatura. Nu ar mai fi nevoie sa se tarasca pentru vreo poezie publicata in cine stie ce revista, pentru vreo lansare, pentru vreun articol etc.
Dar pentru asta e nevoie sa-si dea seama pe ce lume sunt.
Pentru remember ! Dacă vei mai citi comentariul ăsta trebuie să știi că eu sunt iudeu pe când Vasile Andru nu este. Și nu sunt un iudeu ca și Crăciu ăla umanistul, și sunt un iudeu din neamul căruia s-a născut Fiica Sionului, s-au trebuie să te interneze pe tine, dar oricum nu ai scăpare că nu poți schimba nimic. Eu am știut ce am spus, uite poate să îți confirme chiar Vasile Andru, dar cred că nu stă de vorbă cu un așa snob și mojic ca tine, ba !, că deși vorbești în numele lui poate nici nu te cunoaște. Chiar ai curajul să bagi mâna în foc ( ah, cred că habar nu ai ce înseamnă focul, dar poate ai auzit de Isac Peltz și romanul Foc în hanul cu tei, și mai mult ca sunt sigur că ai fost obraznic și nu știi la ce se referă focul, așa că îți recomand să te ferești de el, necunoscutule, că nu ai curaj să îți scrii numele, cine ți l-ar cunoaște ? ) pentru ce ai declarat tu că ar fi ceea ce am scris eu, așa ca să dovedești că tu ai dreptate cu ce spui tu, și nu eu cu ce am spus eu ?