0
68 shares

Marți, 28 mai 2019. Trebuie să o subliniez dintru început: n-am fost niciodată membru de partid și asta mă face să fiu într-un mare avantaj față de cei ce au slujit o culoare politică înainte sau / și după Revoluție, partizani (inclusiv față de cei din rândul scriitorimii române, „intelectuali ai lui Ceaușescu” sau „intelectuali ai lui Băsescu”). După Revoluție am simpatizat „țărăniștii” monarhiști (creștin-democrația), am stat pe baricadele publicisticii la ziarul lui Ion Rațiu, Cotidianul. Între timp m-am despărțit total de lumea politică și reușesc să mă amuz de isteriile provocate de politicieni și de susținătorii lor și ai partidelor, îndeosebi cele parlamentare (membri de partid sau masă de manevră, condamnabil de ușor de manipulat). Reușesc să am distanță față de orice eveniment politic și mă simt mai sigur pe mine (de câte ori am votat am fost neliniștit, că m-am înșelat cu alegerea mea). Privesc azi politicienii „ca la teatru” (intuiesc fără greșeală punerea în scenă a regizorilor)… România la vârf a rămas în plasa „serviciilor secrete”, a „sistemului” strict controlat de „organe”. Acum e controlat strict și electoratul civil, pus dinainte de alegeri pe baricade adverse (e în vigoare „democrația urii”, care a luat o amploare regretabilă; dar e specifică românului de-a lungul istoriei moderne, nu e nimic nou; ciomăgelile din stradă din vremea lui Caragiale s-au mutat la televizor și pe Facebook azi).

Foto Cătălin Vezetiu

            Mi-a atras atenția un comentariu de ieri de pe Facebook al unui fost coleg la ziarul de tip occidental Cotidianul (ziar apărut în 1991; eu am fost aici până în 2004 colaborator extern, el a fost angajat în redacție), Gabriel Klimowicz. Plecat demult din presa cotidiană, i-am pierdut urma. M-a bucurat să descopăr în 2016 că a publicat două romane la editurile de top Cartea Românească și Ratio et revelatio (nu știu, poate a publicat și alte cărți, de acestea două am eu habar), a avut cronici critice favorabile inclusiv în România literară… Vreau să spun că e un publicist și scriitor pe care poți să pui bază (să-i respecți opțiunile politice; nefiind afiliat la nici un partid). A lucrat la alte ziare renumite și în audio-vizual, la Radio România Actualități și la televiziuni particulare, dacă am reținut bine de pe internet. Are curajul să fie în contra curentului. Nu am idee dacă e om de stânga azi sau a rămas fidel creștin-democrației (care are componenta ei socială, confundată în parte cu aceea a socialiștilor de tip occidental, nemarxistă). Am observat că alt coleg de la Cotidianul, publicist și scriitor de forță, Alexandru Petria (retras demult în orașul de baștină, scârbit de București, la Beclean-Dej) îi împărtășește opiniile. Poate e curios, dar PNȚCD e condus juridic azi de un avocat de dreapta, Aurelian Pavelescu, care a susținut cauza PSD la aceste alegeri europarlamentare de duminică (ba chiar a anunțat că Liviu Dragnea, liderul PSD, a fost condamnat politic ieri!). Las la o parte faptul că „țărăniștii” din umbră (din fieful surorilor lui Corneliu Coposu) nu-l aprobă… Redau mai jos mesajul publicistului-scriitor Gabriel Klimowicz postat pe contul lui Facebook, descoperit întâmplător. Trebuie citit „la rece”, fără pasiuni politice:

Klimowicz Gabriel

27.05.2019 · 

Propaganda a învins realitatea. PSD a fost depunctat față de alegerile generale din 2016 cu 22%. Ce a făcut PSD de atunci încoace? Câteva realități.

A mărit pensiile cu peste 30%. A mărit salariile cu peste 30%. A avut cele mai mari ritmuri de creștere economică din UE. A dat subvențiile la timp în agricultură. A refăcut mai mult de jumătate din sistemul de irigații. A dat gratuitate la apa pentru irigații. A scăzut TVA. A sprijinit sectoarele private din construcții, turism și alimentație prin reduceri substanțiale de TVA. A alocat în 2019 pentru investiții cel mai mare buget ever. Cel mai mare buget ever la Sănătate. Cel mai mare buget ever în educație. A recuperat deficitul din bugetul pensiilor și a trecut pe excedent. A modificat prevederile inepte din codul penal și de procedură (peste 100), date prin ordonanță de urgență de guvernarea Cioloș și dovedite ca neconstituționale de CCR. A adus absorbția fondurilor europene pentru exercițiul 2014-2020 de la 0% la 20,3%, față de cca. 23% media UE. A demascat protocoalele ilegale din justiție și procesele trucate, politice, a demascat ilegalitățile comise de SRI în intenția de a conduce (ilegal, anticonstituțional) România. Mai sunt multe lucruri bune.
Pentru toate astea PSD a fost pedepsit drastic, iar ALDE a fost scos din politică.

Lucrare de Gabriela Culic

Ce a pus în loc poporul român? Pentru ce au rupt ușa circa 4 milioane de români care în mod obișnuit nu se duceau la vot? Ca să voteze USR PLUS. Ce a făcut USR PLUS pentru români? Au fost la guvernare. Au redus absorbția fondurilor europene la zero. Au modificat legile justiției prin ordonanță (peste 100 de modificări neconstituționale), au încheiat protocoalele ilegale cu SRI, au luat măsuri împotriva agriculturii românești și a mediului de afaceri românesc și au sprijinit companiile străine, au redus fondurile pentru sănătate și educație etc. Și mai e ceva. În ultimii 2 ani au țipat foarte tare, cu discursuri violente, extremiste, că Dragnea e un hoț și un corupt (deși nu a fost acuzat niciodată nici de hoție, nici de corupție; a fost acuzat – fără probe – de încălcarea legii electorale și de instigare la abuz în serviciu – niciuna infracțiuni de corupție). Ce-au mai țipat? „Muie PSD” și „Ciuma Roșie”. Atât. Ca premiu au primit la alegeri 22%. 4 milioane de români au rupt ușa ca să-i voteze pe ei.

Ion Țuculescu, „Câmpie cu tauri”

Concluzie: Dacă vrei să câștigi alegerile nu contează ce faci în politică. Poți să-ți bați joc de alegători în toate felurile posibile. Vor înghiți orice muie fără probleme. Te vor vota numai după cum și ce țipi.

Concluzie: Sistemul democratic nu e valabil în România. Odată cu explozia informațională, internetul și social media, votul majorității poate fi complet alterat prin mesaje care distorsionează realitatea. Mijloacele de a manipula populația covârșesc realitatea politică. În democrație votul unui înșelat prin manipulare este egal cu cel al unuia care votează conform cu realitatea. Contează numai cât de multă populație poți să manipulezi.

Concluzie: Votul din celelalte țări UE demonstrează același lucru.

Concluzie: Trebuie găsit un alt sistem politic în care ori să se interzică manipularea, adică să fie pedepsită minciuna în detrimentul libertății de exprimare, ori să se interzică votul pentru categoriile sociale care se lasă manipulate, ori amândouă. (Povești – nota LIS)

Lucrare de Adrian Ghenie

Concluzie: Să ținem seama că e vorba despre europarlamentare. La alegerile generale rezultatele pot fi cu totul altele, în funcție de manipulări.

Dacă e să respectăm votul inept de ieri, care a fost dat în spiritul „MUIE Dragnea”, Dragnea ar trebui să fie arestat astăzi de justiția noastră, coruptă de către „politica” serviciilor. Asta ca răsplată pentru multele măsuri bune luate de PSD, pe care el le-a inițiat și patronat. Acum am înțeles mai bine sensul zicalei românești: „Facerea de bine, futere de mamă”. (Dragnea e în pușcărie de ieri, ai dreptate – nota LIS)

Pardon de expresie la „MUIE Dragnea” (și la ultimul citat din Gabriel Klimowicz). Natural, Gabriel Klimowicz n-are dreptul la opinie, e făcut albie de porci de majoritatea celor ce și-au dat cu părerea la postarea lui. O doamnă a îndrăznit totuși să adauge că are dreptate și s-au asmuțit asupra ei, aruncând toate lăturile posibile, doar suntem un popor de consumatori de „cooltura”: Mihaela Straton Foarte adevărat! PSD și ALDE s-au mișcat bine dpdv (din punct de vedere) economic, dar politic au fost slabi, o spun cu părere de rău! Au avut majoritatea și nu au știut să o folosească, deși au avut atâtea șanse! Cu tristețe am constatat ca românul nu e interesat de starea lui materială, de mersul economiei, ci de răul altuia, de intrigi, de minciunile spuse scrâșnind din dinți! Nu-l interesează neapărat lupta anticorupție (dovada că l-au trimis pe Băsescu, pe Blaga… în parlamentul european), ei vor răzbunare. Pe cine? Până la urmă, pe ei! Pe de o parte, abia aștept guvernul PNL. Sunt curioasă să vad câți km de autostradă fac, cu cât vor crește pensiile, salariile și alocațiile pentru copii, cu cât vor crește TVA-ul, ce se va întâmpla cu multinaționalele, vor mai plăti impozite sau nu… (Da, românul e interesat de răul altuia – nota LIS)

Carnaval

E o mare nenorocire să fii de stânga azi, ca publicist și scriitor. Nici nu știu dacă mai există stângă politică azi, alianța PSD-ALDE e la centru. „Ciuma roșie” e doar în capul celor din opoziție.

Azi, alt publicist-scriitor incomod, renumita Alina Mungiu-Pippidi scrie pe România curată:

Statul de drept ca soluție imorală

S-a făcut în sfârșit dreptate.

Și chiar cu ocazia alegerilor europarlamentare.

Numitul Dragnea a fost condamnat și prompt arestat chiar în vremea dictatorului Dragnea, pentru o afacere de slujbe la stat fictive în valoare totală a prejudiciului de 8000 de euro (demult returnați) la o direcție subordonată Consiliului Județean Teleorman (cel mai sărac județ din Europa). Trei ani și jumătate, nu e glumă, că românii au un stat de drept, nu ca francezii, unde Marine Le Pen, pentru exact aceeași problemă, va da înapoi 300.000 de euro Parlamentului European, unde se va și instala în triumf după ce a ieșit înaintea compatriotului ei, președintele Macron, tot la alegerile astea. Nici nu se pune problema de vreo acțiune în justiție la Marine. Cum nici Partidul Libertății (din Austria) nu are vreo problemă penală, decât că se caută cine e criminalul care l-a înregistrat pe șeful său (ministru de Interne) în timp ce promitea contracte publice unor ruși pentru bani la partid. Nimeni nu își pune întrebarea de ce s-ar promite contracte publice cuiva dacă nu există deja un mecanism preferențial de distribuire. Nu, nu, astea există numai în Teleorman.

Cu alte cuvinte, noroc cu noi că am intrat în UE că are UE pe cine curăța – pe bișnițarii noștri de provincie, o amenințare la adresa statului de drept european.

Dar dacă pe plan comparativ european victoria contra crimei lui Dragnea de acum zece ani nu pare tocmai spectaculoasă, la scară națională nimeni nu poate contesta că s-a făcut dreptate.

Județul Teleorman e sărac, iar orfanii sărăciți acum zece ani de cei opt mii de euro, care altfel ajungeau la niște persoane devotate și iubitoare de orfani sunt simbolic mult mai importanți decât milioanele de copii furați de peste tot prin licențele supraevaluate Microsoft. Dl. Florică, omul cu șpăgile, își duce copiii la o școală trendy din București arborând în fiecare sezon o mașină nouă din clasa de lux – e clar că e un iubitor de copii. Dintre complicii de la Microsoft nu a fost condamnat nimeni. Miniștrii care au semnat ca primarii (în cel mai bun caz) sunt miniștri sau moralizatori ai neamului. I-am scris lui Augustin Lazăr, un pensionar victimă a dlui Dragnea, și mi-a răspuns după ce a studiat problema vreun an că nu, nu se poate prelungi investigația.

Listele învingătorilor, desigur, nu au hoți de orfani din ăștia ca dl. Dragnea. Conțin doar oameni care fac bine la copii, mai ales propriilor lor copii, ca dl. Vasile Blaga sau dnul primar de Alba, Mircea Hava. Click aici pentru lista neagră a candidaților PNL la europarlamentare: http://www.romaniacurata.ro/wp-content/uploads/2019/05/PNL-integritate-candida%C8%9Bi-alegeri-europarlamentare-2019.pdf

Delta Dunării

Nici nu conțin fraieri care să nu fie achitați în ultimă instanță după ce primele i-au condamnat: noii noștri europarlamentari, ca dnii Falcă sau Blaga, sunt un exemplu pentru felul în care Înalta Curte restabilește statul de drept după ce DNA și cele inferioare au crezut că sunt de capul lor. Că peste toate există servicii secrete (mai multe decât avea Carol al II-lea pe timpul dictaturii regale, doar cinci), și un șef al statului căruia îi sunt (aproape toate) subordonate, este, de asemenea, pozitiv: are cine să-i apere pe orfani.

Chiar dacă ne pregătim de o soluție imorală cu Victor Ponta și Traian Băsescu, ne consolăm cu ideea că putem oricând rezolva cu imoralitatea mai încolo, ca atunci când l-am băgat pe Voiculescu la pușcărie după ce am făcut o majoritate cu el, pentru o faptă care preceda cu mult alianța, ca și ruptura… Ce bine că noi, românii, avem întotdeauna câte un stat de drept ca să corectăm soluțiile imorale pe care crudul nostru destin ne obligă să le tot alegem și nu e grozav că Europa are în sfârșit, cu propriul ei concurs, un asemenea model de stat de drept ca al nostru? Să ne bucurăm, de asemenea, că atâția oameni sărbătoresc triumful statului de drept fără să se uite la amănunte și fără să se întrebe când o să le vină rândul.

Alina Mungiu-Pippidi

Lavandă

La care Liviu Antonesei (pățit, care știe cu ce se mănâncă politica, fost președinte de Consiliu Județean Iași după Revoluție, retras din politică azi), excelentul scriitor-publicist (disident anticeaușist), care a anunțat din timp că nu votează la alegerile europarlamentare de duminică, îi răspunde pe blog Alinei Mungiu-Pippidi:

Ca de obicei, am citit cel mai recent articol al tău – „Statul de drept ca soluție imorală” – cu interes, dar pe măsură ce citeam, mă prindea oarecum stupefacția. În locul argumentației riguroase cu care m-ai obișnuit, a omului de științe politice care ești, am dat față în față cu un text emoțional, cu argumente de aceeași factură, în care comparativismul nu mi se pare că te-a servit chiar așa de bine. Aveam senzația că citesc un editorial din epoca militantismului, scris de scriitoarea excelentă care ai fost. Pe scurt, ca să nu te rețin prea mult din ocupațiile tale nu puține:

1. Comparațiile cu cazurile Marine Le Pen dreptacilor austrieci nu țin cîtă vreme legislațiile în materie sînt diferite. Cînd legile vor fi la fel sau va exista o legislație paneuropeană, situația se va schimba, vom putea face orice fel și oricîte comparații dorim.

2. Cuantumul pagubei și faptul că aceasta a fost returnată deja nu sînt nici ele în cauză, cîtă vreme nu avem prevederi legale privind exonerarea de vină în asemenea situații. Asta nu înseamnă că nu sînt curios cum va evolua „procesul Belina”, unde pagubele sînt mult mai mari!

3. „Soluția imorală” nu va fi aplicată pentru că nu e dorită de nimeni, în afară de exaltați. Și asta din simplul motiv că, după aceste alegeri barometru, toată lumea are nevoie de Veorica! PSD – ALDE, ca să păstreze guvernarea, președintele, PNL, USR-PLUS, ca să aibă inamic de substituție odată ținta Dragnea dispărută. Veorica și guvernul său sînt o țintă bună, nu din motive de hoție, ci de… competență!

4. De altfel, ideea creață cu „guvernul meu” a produs efectele electorale din 2016 și mă gîndesc că tot pățitul e priceput! Poate chiar și președintele, sau măcar consilierii săi. Dacă apare o hemoragie în PSD, e posibilă și o schimbare de majoritate, dar atunci vom avea o situație nouă pe care o putem discuta numai atunci, dacă acest lucru se întîmplă.

5. Amînarea pronunțării pînă în ziua de după alegeri și referendum este regretabilă, mai ales că putea să se producă cu unul, două, chiar trei termene înainte, neapărînd în această perioadă date noi la dosar. Pun asta pe seama timorării Justiției, care a jucat, ca să spun așa „la două capete”. Dacă obținea PSD majoritatea voturilor și era respins referendumul, este foarte posibil să fi asistat la amînarea sine die a pronunțării sentinței.

Copaci

6. Fără îndoială că amînarea sentinței pînă pe 27 mai a stimulat masiv prezența la vot și a asigurat cvorumul pentru referendum. Fără voia sa, instanța a funcționat și ca agent electoral. E clar de asemenea că o bună parte din voturi au fost negative – anti Dragnea și PSD -, nu pozitive. Este și greu să cred că oamenii au făcut brusc o pasiune pentru anacronicul Rareș Bogdan sau nesăratul Sică. De altfel, cînd aveai la îndemînă ura față de Dragnea și ce reprezintă el, de ce dragoste mai era nevoie? De altfel, ura aceasta n-a apărut din senin, comportamentul său de mîrlan ajuns l-a servit din plin. Dacă și pesedeii îi spuneau „dictatorul Dragnea”, ce să ne mirăm de ceilalți oameni?!

7. Deși am trecut din nou la abstenționism, salut prezenta bunișoară la urne. Faptul că eu nu votez, nu înseamnă că trebuie să facă și ceilalți la fel. Eu nu am ce vota, iar de votat „răul cel mai mic”, care după alegeri, crește cît Hymalaia, chiar m-am săturat. Dar poate alții au ce alege! Și dacă votul pozitiv nu pare posibil, decît poate unora foarte puțini, treacă de la noi și votul negativ. Pînă la urmă, față de multe democrații cu tradiție din UE, la noi au ieșit măcar rezultate mult mai normale, fără accente extremiste…

Liviu Antonesei

Foto: Cătălin Vezetiu

Te doare capul. Să încep să înțeleg: PSD a pierdut duminică 22 de procente față de alegerile parlamentare deoarece și-a pus programul de guvernare în aplicare, în principal a crescut bugetarilor salariile, frustrând angajații la privați (în principal la multinaționale, care au venit în România pentru a acorda salarii mici). Deci, PSD a fost pedepsit de acești salariați frustrați de la privați (care n-au avut nimic de câștigat de pe urma programului de guvernare al PSD; aici intră și „diaspora”). Iar pensionarii de rând au fost nemulțumiți că le-a crescut pensia simbolic (nu pun la socoteală „pensiile speciale”, care au îngropat practic programul de guvernare al PSD). Las la o parte nerecunoștința celor ce au parte de un salariu minim mărit substanțial (salariul minim fiind cel ce a mărit salariile până la cer celor care au manipulat alegerile europarlamentare). Că pe românul de rând îl doare doar buzunarul, n-are interese anticorupție (povestea cu modificarea legilor justiției e apanajul politic al intelectualilor cu moț). Personal, mă amuză apariția în prim-plan a unui partid-alianță fără ideologie, USR-PLUS la aceste alegeri europarlamentare (care a luat cele 22 de procente pierdute de PSD), în care recunosc publiciști (de tip C. Ghinea) și scriitori (de tip Dan Lungu) care au stofă de martiri pe altarul compromisului moral. Ar merita să vină USR-PLUS la guvernare și să devină ținta PSD… Eu n-am fost la vot duminică (asemenea lui Liviu Antonesei și altor 50 la sută dintre românii cu drept de vot), m-am păcălit de fiecare dată când am votat, aflat fiind în opoziție. E treaba tinerilor să facă o Românie („care tot merge pe un drum greșit”, conform sondajelor) cum își doresc, alegând la urne „binele”. După o viață de om am constatat că n-a contat votul meu. Nu mai pun la socoteală că România are azi o clasă politică de proastă calitate și că avem o președinție de țară de rău-augur.

Liviu Ioan Stoiciu

Ilustrația din titlu: Cai Guo-Qiang, pozează lângă creația sa Murmuration


Like it? Share with your friends!

0
68 shares

0 Comments

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.