0
7 comments

Joi, 6 mai 2010. În această seară românii de rând care depind de banii publici (salariaţi bugetari, pensionari, şomeri, asistaţi social) au primit un pumn în plex, din care nu mai au cum să-şi revină, cad seceraţi la pământ: preşedintele Traian Băsescu a anunţat că de la 1 iunie vor sărăci cu 25 la sută salariaţii şi cu 15 la sută pensionarii şi şomerii (şi toţi asistaţii), lunar! E de-a dreptul şocant să auzi că primeşti cu un sfert salariul (şi aşa amărât) mai puţin! Un sfert! Preşedintele României, Traian Băsescu a confirmat în această seară că el e şi premierul României, dictatorial, în chipul cel mai anticonstituţional cu putinţă, că Emil Boc e numai omul lui de paie în fruntea Guvernului. Nu pot să cred că s-a ajuns în această situaţie, de care e vinovat numai „regimul Băsescu”, din ultimii şase ani. Din 2005 au fost semnale clare că ţara merge pe un drum greşit cu Băsescu în frunte şi cu un partid-stat cum e PDL (dovedit incompetent), şi cu toate acestea anul trecut Băsescu a fost reales. Îmi daţi voie să mă supăr pe cei care l-au votat? Mi-am făcut duşmani în presa scrisă, deoarece am atras permanent atenţia asupra mediocrităţii lui Traian Băsescu şi a lipsei lui de caracter (vine direct din nomenclatura securisto-comunistă). S-a întâmplat ca pe vremea lui N. Ceauşescu, preşedinte de ţară şi premier, când se spunea că nu e de vină N. Ceauşescu pentru dezastrul din ţară, ci sistemul comunist în sine şi cei ce-l slujeau în administraţia ţării. Acum, la fel, de vină e sistemul democrat (de fapt, tot cel vechi, ticăloşit, mai spălat, mai curat), nu Băsescu. Oameni buni, Băsescu a făcut prăpăd în politica şi administraţia românească (instabil cum e moral, fără clarviziune, depăşit de realităţile economico-financiare) în ultimii 20 de ani, s-a perpetuat la putere (şi cu el întregul sistem ticăloşit pe care-l reprezintă, al celor cu pielea schimbată sau urmaşi ai nomenclaturii securisto-comuniste)! E o adevărată nenorocire pe capul României că elita civică românească (exact ca pe vremea dictaturii ceauşiste) sărută papucii stăpânului de la Palatul Cotroceni şi se lasă cumpărată pe funcţii de nimic.

Mi se rupe inima. S-au plâns în majoritate bugetarii în stradă (cei din Educaţie, cei din Sănătate, funcţionarii publici), de la începutul anului, că li s-au micşorat abuziv salariile după ce li s-au tăiat sporurile (tot de guvernanţii PDL) şi că nu pot trăi cu 600 de lei pe lună, nici cât e salariul minim… Urmarea? A ieşit în această seară preşedintele-premier Traian Băsescu şi a anunţat că e mult 600 de lei, trebuie să mai dea la stat un sfert din ei! Mă închin. Pensionarii au în majoritate 450 de lei indemnizaţie? E mult! Trebuie să dea şi ei statului din pensie 15 la sută lunar! Îi auzeam pe liderii partidelor parlamentare din Opoziţie la televizor că avem de a face cu un „genocid social” şi un „sistem portocaliu mafiot” (Victor Ponta, PSD), sau cu un „dramatism social fără precedent” (Crin Antonescu, PNL) – şi? Partidele aflate la Putere, parlamentare, nu scot o vorbă în această seară de cotitură istorică, l-au lăsat pe Băsescu să se compromită, fiindcă el va dispărea din eşichierul politic în 2014 şi nu contează dacă le dă cu parul în moalele capului românilor… Stăpânii noştri, Băsescu şi PDL (altfel, cu oameni de afaceri de dreapta milionari în euro, care au devenit prosperi pe seama falimentului României) sunt plini de bani, pentru ei nu contează curba de sacrificiu… Culmea, ne sunt stăpâni fiindcă prostimea i-a ales, prostime care de la 1 iunie e invitată, în majoritate, să rabde de foame, să-şi vândă casele (nemaiavând cu ce să-şi plătească datoriile), să se urce în copaci şi să urle de neputinţă. Prostimea îşi merită soarta. Acum ar ieşi inutil în stradă să strige „Jos Băsescu!” şi să se bată în stradă cu poliţia sau jandarmii, protestând din exasperare, că nu mai are din ce trăi şi are copii mici – cum se întâmplă în Grecia (falimentată de o altă dreaptă politică iresponsabilă, tot lacomă).

Scriu emotiv, abia am aflat de noua lovitură primită de românii de rând (ceilalţi, conducătorii noştri, la centru şi în teritoriu, îşi râd în barbă, ei nu sunt afectaţi de sfertul de salariu dat la stat, că „aşa vă trebuie, voi ne-aţi ales”). Toată viaţa, de 60 de ani, eu, asemenea atâtor muritori de rând, n-am avut de ales, n-am ştiut decât că trebuie să mă sacrific pe altarul democraţiei (tot „democraţie” îi spunea şi Nicolae Ceauşescu comunismului; după 20 de ani de democraţie postcomunistă suntem în continuare sacrificaţi, în numele altor experimente economice şi sociale, puse în aplicare de altă clasă politică iresponsabilă). Am sperat că la bătrâneţe, după 20 de ani de „democraţie postcomunistă”, am să mă bucur în sfârşit de viaţă, măcar după ce împlinesc 60 de ani, iată că n-am parte. Trebuie să sper că în viaţa veşnică de dincolo mă voi bucura de… moarte? Încep să cred că nici acolo, pe lumea cealaltă, n-o să scap de conducătorii corupţi, imorali, de clasa politică de la noi, de reaua ei credinţă. Ar trebui să avem acum alegeri anticipate? N-are cine să le declanşeze, Băsescu-PDL şi-au asigurat o majoritate în Parlament (inventând „independenţii”, ba chiar şi un partid al lor, UNPR, cu zeci de parlamentari aleşi pe listele PSD şi PNL, cumpăraţi cu bani grei), care să-i perpetueze la putere în veci. N-a mai rămas altă soluţie, la nivel individual pentru muritorul de rând decât să părăsească România? Dacă aş fi mai tânăr, aş pleca mâine din ţară, m-aş mai întoarce numai atunci când România va scăpa de Băsescu-PDL. Chiar dacă eu, ca scriitor, depind de limba română, şi în străinătate n-aş acumula în planul creaţiei nimic. Dar m-aş lăsa de scris cinci ani, n-ar fi nici o nenorocire, din contră (s-ar bucura că ar scăpa de mine şi eventualii cititori ai acestui blog / site / web, sau ce o fi). E prea târziu pentru mine.

 ***

În aceste condiţii de criză socială, literatura se suspendă, nu mai are nici un haz. Ce ne facem de poimâine, vom ciuguli de pe jos, din ce ni se aruncă de la masa bogaţilor? Azi, ca în fiecare zi de joi, am mers în singurul loc din Bucureşti în care se găsesc la vânzare revistele literare, la mica librărie (un chioşc de tablă) din faţa Muzeului Naţional al Literaturii Române, să frunzăresc măcar săptămânalele centrale care mai apar – România literară, Cultura, Observator cultural, Luceafărul (pentru vremuri de criză, e o minune că mai apar atâtea săptămânale de cultură; Observator cultural apare pe banii admirabilei familii Muşat, ai celebrei firme de avocatură, iar Cultura apare pe banii firmei celebrului Dan Voiculescu, azi parlamentar aflat în Opoziţie) sau Revista 22. Vânzătoarea, o doamnă cumsecade, mi-a atras atenţia că a descoperit un „centru de maculatură” (aşa scrie pe firmă), la Trafic Greu (pe linia tramvaiului 32), de unde a cumpărat un braţ de cărţi originale pe nimic, de la Mihail Sadoveanu la… nu dau nume de scriitori în viaţă, să nu se supere că au ajuns la centrul de maculatură. Acest centru de maculatură cumpără la kilogram cărţile cu 0,25 lei kilogramul (25 de bani) şi le vinde cu 1 leu bucata, „cărţile sunt aruncate într-o hazna a ţiganilor”, mi-a specificat doamna, vin curioşi şi cumpără, sunt şi cărţi rare, probabil că bătrânii muritori de foame (cărora Traian Băsescu le va mai tăia 15 la sută din pensia nedemnă), cu biblioteci acasă, le vând pe nimic, sau le vând urmaşii lor (noile generaţii, obsedate de sex şi de distracţie, nu mai dau doi bani pe cărţile originale româneşti sau traduse din bibliotecile părinţilor lor, le aruncă sau le vând la kilogram, le ajunge informaţia venită de la televizor). În această situaţie ne aflăm. Ne vom vinde cărţile la kilogram din bibliotecă, să putem să supravieţuim? Bat în lemn, dar orice e posibil şi în rândul membrilor Uniunii Scriitorilor… Plecat de aici, am venit pe o străduţă cu sens unic şi am admirat de departe porumbei care ciuguleau de pe jos din ce le arunca un copil – şi am asistat la un eveniment trist: capul unui porumbel care ciugulea a fost strivit de o maşină mică, apărută din senin. Porumbelul cu capul strivit s-a zbătut, a zburat la jumătate de metru şi s-a rotit, copilul care a dat porumbeilor să mănânce a început să ţipe speriat la culme şi să plângă, văzând nenorocirea, norocul meu a fost că a apărut mama lui de nu ştiu de unde, fiindcă eu nu ştiam ce trebuie să fac. Maşina mică dispăruse… Întrebam mai sus: Ce ne facem de poimâine, vom ciuguli de pe jos, din ce ni se aruncă de la masa bogaţilor? Nu vreau să ştiu răspunsul. Vreau numai să observ că am ajuns pe o stradă a istoriei cu sens unic şi că din trecut nu vedem decât răul, iar din viitor nu se vede binele care ar trebui să apară automat, dialectic – orice rău ascunzând binele, nu? Binele biblic, nu binele ideologiilor pragmatice.


Like it? Share with your friends!

0
7 comments

7 Comments

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Gresiti dle LIS! Lasam deoparte gasca basecu-pld, ce-si merita numa pumni in moaca precum psd, pnl..

    Dle LIS, d-ta ai auzit de conceptul de infuzie otravita? Când eu incercam avertiza inca de prin anul 2000, imediat dupa debarcarea CDR, ca atunci a inceput totul dle LIS, las, jaful bolsevicilor români, eu vb de alte daravele aici, mult mai grele… daca vreti dle LIS, China este o astfel de otravita cum a fost si Ro, cei 25-35% au fost bagati artificial in fundul românilor…

    In urma cu doi ani am fost in Ro, era Tariceanu, s-au 3-4 ani, nu mai retin exact, nu vin in Ro cu placere doar ptr a arunca bani aiurea, discutam cu cineva mare.. in sesnuls ca le mai stie bine si baga coada, si-i spuneam, aveti grij,a va rupe daca dormiti pe aparentele cresteri, au.. toti tipau, suntem tari, nimic nu ne mai darâma, venise Nokia, o alta bestie,… ok, tac.. nu mai continui ca degeaba imi bag coada in ograda româna…

  2. N-au nici o vină românii de rând pentru greşelile şi jaful guvernanţilor, pe ei se fac în continuare experimente, sunt sacrificaţi, umiliţi, călcaţi în picioare. Procentul de 25 la sută scăzut acum din salariile amărâte ale muritorilor de rând n-au nici o legătură cu creşterea artificială a economiei (probabil vă referiţi la guvernarea liberală) de până în 2008. Oare chiar nu merită românii să trăiască şi ei în stil occidental, să aibă un nivel de trai decent?

  3. Nu dle LIS, asa cum imi doresc trai decent eu, le doresc tuturor oamenilor, mai ales românilor mei, saracia este o plaga ce trebuie eradicata, in sesnulc a fiecare om trebuie avea bucata de pita, acoeprisul, cu ce se imbraca, trai decent prin propria sa munca iar cei neajutorati trebuie fi ajutati de societate. Asa ca nu am vreo dorinta malefica contra bunastari românilor, altceva vriuam pune si chair spus, ca vad ca ati inteles ca bat la capitalul otravit, care azi te ridica mâine te coboara de nu te mai ridici usor de la podea….

    Asta nu-i capitalsim nici globalizare dle LIS, este jaf bolsevic. Daca era santoasa cresterea din perioada Tariceanu, Ro nu cadea in asemena hau.. nu avea nevoie de FMI, a fost o crestere doar pentru investitori-jefuitori si statistici, românul de rând s-a impurmutat dle LIS ptr as arnaja un trai decent, sigur vor mai fi fost si salari mari, insa in mare s-a stimulat imprumutul pt consum, NU; nu este rau, este recomandabil, eu unul salut si sprijin aceasta forma, numai ca;

    el este util, benefic cât timp economia functioneaza la parametri optimi, adica se mai zice cumc a economia duduie,unde bestile de asa-zisi globalisti, manageri marilor concerne, acei zie carora li se zice investitori strategici, sunt besti ordinare pe care trebuie pune parul orce tara, de ce? simplu,

    Nu au venit in Ro cu gând investi pe termen lung, nu, ci intr-o scurta vizita – mai mult ptr reclama si, datorita faptului ca Ro are cea mai redusa cheltuieli ptr forta de munca, salarile cele mai jegoase din U.E, Un investitor strategic, vine si ocupa nu doar piata, dar ramâne in tara, nu fuge in China, Vietnam unde sunt si mai reduse costurile. Exemplu, bestia de NOKIA care ar trebui dusa la faliment, sa nu se mai cumpere produsele ei, nemti nu mai cumpara. Asa cum au inchis in Germania,dupa ce au optinut facilitati, la fel vor inchinde si in Ro, de unde a mai optinut alte facilitati.. Toata economia din U.E au pus-o la pamânt, acesti nemernici.

    Români trebuiau improprietariti, stimulati produce, privatiza masiv ptr a pune pe picioare o economie robusta, gen cea germana, tinuta de clasa de mijloc, nu de multinationale. Pai ce… ati terminat pâna si taranimea.. nu era indeajuns ca nu se descurca privatiza acum nu mai poate nici vinde patrunjelul…

    In definitiv mare scofala nu a fost cu cresterea acea economica, daca azi s-a ajuns la reducerea cu 25% a salarilor, pensilor 15%… este grav dle LIS, este rezultatul cresteri otravite si, desigur, preturile vor creste si ele… ca sa fie bomboana pe coliva.

    Nu ma intereseaza pe mine cine conduce, Basescu, Boc, ori Tariceanu, ori Merkel ori Schröder,nici partidul nu ma intereseaza , pe mine ma intereseaza cadru economic adecvat, optim dezvlotari atât pentru mine patron cât si bietul lucrator care trebuie gasi loc de munca platit decent si mai ales de durata ptr a putea face impurmut, achita la timp.

  4. Numai cine nu observă din ce scrie LIS, că el, apără întotdeauna cauza şi nu individul, nici nu va înţelege vreodată. pentru că doar “individul” – uneori – devine o expresie a trădării. Şi are trădarea vreodată o justificare? NU! Uitaţi-vă în acest parlament, (sau ce-o fi!): Colcăie clădirea aceea de trădare. Poate, (poate zic!), ar trebui ca trădarea să fie pedepsită cu moartea, cum proceda Genghiz HAN cu trădătorii, indiferent de serviciile aduse lui: “Dacă şi-a trădat stăpânii, mă pot trăda şi pe mine” – spuneau cronicarii care au scris despre el. ÎNŢELEAPTĂ JUDECATĂ!

  5. În perioada comunismului eram tăvăliţi prin noroiul învăţământului politic unde ni se inocula serul otrăvit al grijii faţă de om. În acelaşi timp, mai ascultam posturi de radio occidentale în limba română de unde aflam cum trăiesc “oamenii muncii” din Franţa, Germania, SUA etc. Propagandă imperialistă, ziceau cei care nu duceau lipsă de nimic: Activiţtii, securiştii şi cientela lor. Şi, dacă nu mai întâlneam, accidental sau nu, cetăţeni străini de la care aflam cum îşi permit ei să plece în concedii oriunde doreau în lume, aş fi pus botul (ca să folosesc argoul actual). Cine erau cei care nu duceau lipsă de nimic la noi? În proporţie de 90% tot aceia care o duc foarte bine şi azi. La care se adaugă urmaşii direcţi ai acestora. Aş da nume, însă lista ar fi mult prea lungă, începând cu toţi preşedinţii de ţară de după 1990, continuând cu prim-miniştrii şi întregul aparat de partid şi de stat din timpul ultimilor ani ai ceauşismului, ajunşi, fie în parlament sau în cele mai rentabile afaceri, fie în spatele actualilor parlamentari. Mie unuia mi-e scârbă de toţi aceşti noi intelectuali din justiţie, de medicii care spoliază pacienţii înainte de a-i lăsa să moară, de poliţiştii care ne lasă la cheremul huliganilor şi al tâlharilor, a escrocilor din comerţ şi servicii. Soluţia, dragă LIS, ar fi aşa cum ai afirmat: Să plecăm, nu pentru a ne rupe de ţară, nevinovată în splendoarea ei, ci de mocirla socială şi politică a acestui popor de fraieri şi şmecheri. Prefer să mor de foame între străini, decât în ţara mea, unde, după 40 de ani de muncă în compromisul învăţământului românesc (corupt până la putrefacţie), sunt nevoit să cerşesc bujnăvoinţa unor foşti elevi, sau să mă prefac a nu fi dumirit că editorul cărţii mele “mă trage în piept” bănuind, se vede treaba, că o duc mai bine decât el, dacă trăiesc în Provincia provinciei.

  6. Cu câtă tristeţe scrieţi, dragă domnule Viorel Tăutan. Am ajuns să nu mai fim crezuţi, noi, cei păţiţi (natural, critici), fiindcă s-au înmulţit aberant şmecherii economiei de piaţă şi profitorii tututor regimurilor. Sunteţi scriitor-profesor şi nu vă puteţi bucura, după o viaţă de om onestă, nici măcar de publicarea unei cărţi – vă strâng mâna.

  7. Romanii platesc sub tandemul Boc-Basescu nu numai luxul cleptocrat al celor putini, ci si luxul fesenist al celor multi: luxul de a tolera coruptia, luxul de a nu reveni la monarhie, luxul de a nu recupera Basarabia, luxul de a renunta la librarii, luxul de a nu occidentaliza Biblioteca Nationala, luxul de a abandona lustratia (dispretuind Golania si neaplicand in 1990 Punctul 8 al Proclamatiei de la Timisoara)…