În căutarea unui festival-târg de carte, găsesc sala goală la un recital de poezie și jazz. Rugăciunea Sf. Ciprian. Fotbal zero

Vineri, 7 octombrie 2011. N-am avut ce face azi și m-am hotărât să merg la Festivalul ”Carte și Arte” – știam că în această seară, după ora 21 nu mai ies la plimbarea de după cină, fiindcă trebuie să stau, să-mi fac în ciudă că sunt un fraier și pierd vremea cu ce nu trebuie, la meciul naționalei României cu Belarus (din preliminariile Campionatului European de Fotbal de anul viitor, penultima partidă). În plus, de mâine se anunță ploi și frig. M-am bărbierit, m-am îmbrăcat frumos (vorba vine), am luat-o pe Doina de mână și am venit pe strada Franceză din centrul istoric la Muzeul Național de Istorie – aici, nici un afiș, înăuntru, nici un stand. Era ora 17.Te pomenești că n-am citit bine datele de desfășurare ale acestui festival bucureștean fantomă (confundat de mine cu cel din primăvară, care se ține la acest muzeu), am întrebat dacă știu de un târg de carte, nu știa nimeni (erau portari și angajați la o șuetă). Ca să vezi. N-aveam nici telefonul mobil cu mine, să-i dau un telefon lui Dan Mircea Cipariu (pe site-ul lui citind de acest festival). Dacă tot am ieșit, hai să ne facem acum plimbarea de seară. Am trecut pe lângă Biserica Zlătari (Sfinții Mucenici Ciprian și Iustina), unde racla Sf. Ciprian, care te dezleagă de blesteme, umpluse biserica, iar se forma coadă, de o săptămână e tot coadă aici, ne-am fi dorit să intrăm, era însă imposibil (jandarmii stăteau pe de lături, în așteptarea unor evenimente). Mucenicul Sf. Ciprian a trăit în Antiohia și a făcut vrăjitorii până să dea de gustul credinței în Hristos, pentru care i s-a tăiat capul de către romani (asemenea Iustiniei) prin anii 250 după Hristos. La Biserica Zlătari (de peste drum de blocul turn de sticlă, dintre Magazinul Victoria și CEC) se găsește mâna dreaptă a Sf. Mucenic Ciprian, care face minuni. Citiți Rugăciunea de mai jos și veți înțelege:

Rugaciunea Sfantului Ciprian

Stapane Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Creatorule si Chivernisitorule a toate, Sfant si slavit esti; Imparatul imparatilor si Domnul domnilor, slava Tie. Tu, Cel ce locuiesti in lumina cea nepatrunsa si neapropiata, pentru rugaciunea mea, a smeritului si nevrednicului robului Tau, departeaza demonii si stinge viclenia lor de la robii Tai; revarsa ploaie la buna vreme peste tot pamantul si fa-l sa-si dea roadele lui; copacii si viile sa-si dea deplin rodul lor; femeile sa fie dezlegate si eliberate de nerodirea pantecelui; acestea si toata lumea mai intai fiind dezlegate, dezleaga si toata zidirea de toate legaturile diavolesti. Si dezleaga pe robul Tau (numele) impreuna cu toate ale casei lui de toate legaturile satanei, ale magiei, ale farmecelor si ale puterilor potrivnice.

Impiedica Tu, Doamne Dumnezeul parintilor nostri toata lucrarea satanei, Tu Cel ce dai dezlegare de magie, de farmece, de vraji si de toate lucrarile satanicesti si de toate legaturile lui, si distruge toata lucrarea vicleana prin pomenirea Prea Sfantului Tau nume.

Asa, Doamne, Stapane a toate, auzi-ma pe mine nevrednicul slujitorul Tau si dezleaga pe robul Tau (numele) de toate legaturile satanei si daca este legat in cer, sau pe pamant, sau cu piele de animale necuvantatoare, sau cu fier, sau cu piatra, sau cu lemn, sau cu scriere, sau cu sange de om, sau cu al pasarilor, sau cu al pestilor, sau prin necuratie, sau in alt chip s-au abatut asupra lui, sau daca din alta parte au venit, din mare, din fantani, din morminte, sau din orice alt loc, sau daca a venit prin unghii de om, de animal, sau gheare de pasare, sau prin serpi (vii sau morti), sau prin pamantul mortilor, sau daca a venit prin strapungere de ace, dezleaga-le pentru totdeauna, in ceasul acesta, Doamne, cu puterea Ta cea mare.

Tu Doamne, Dumnezeul nostru, Care cunosti si stii toate, dezleaga, sfarama si distruge, acum, lucrarile magiei, iar pe robul Tau (numele) pazeste-l cu toti ai casei lui, de toate uneltirile diavolesti. Zdrobeste, cu insemnarea cinstitei si de viata facatoarei Cruci, toate puterile potrivnicilor. Pustieste, distruge si departeaza, pentru totdeauna, toate lucrarile magiei, vrajitoriei si fermecatoriei de la robul Tau (numele).

Asa, Doamne, auzi-ma pe mine pacatosul slujitorul Tau si pe robul Tau cu toti ai casei lui, si dezleaga-i de demonul de amiaza, de toata boala si de tot blestemul, de toata mania, nenorocirea, clevetirea, invidia, farmecele, nemilostivirea, lenea, lacomia, neputinta, prostia, neintelepciunea, mandria, cruzimea, nedreptatea, trufia, si de toate ratacirile si gresalele, stiute si nestiute, pentru Sfant numele Tau, ca binecuvantat esti in veci.

Amin! (dindragoste.ro)

Trecând de Biserica Zlătari, am luat dintr-odată seamă că Festivalul Carte și Arte ar putea fi la Muzeul de Istorie al Capitalei, eu nefiind atent când am citit unde se ține – la una din edițiile acestui festival (a ajuns la a IX-a ediție și e prefect anonim, nu-l bagă în seamă nici o televiziune la care mă uit și eu) am participat, era un târg de carte supraaglomerat. Am venit pe Lipscani, printre tarabele cu toate minunățiile, am cotit după Banca Națională, am lăsat în stânga Biblioteca Națională și am venit direct la Muzeul de Istorie al Bucureștiului (Palatul Șuțu). Aici am găsit un afiș cu festivalul. În stânga, anticariatul dintotdeauna. În curtea palatului, dezolant, câteva standuri – Scripta, Orfeu 2000, Lider, Cununa de Stele, Vox și Torent (din Brăila, a prozatoarei Doina Popescu; standul avea romane ale domniei sale și ilustrații străvechi din Brăila și București, impresionante sunt cele cu clădiri care azi nu mai există). Dacă n-ar fi fost și Editura Tracus Arte (a celui ce organizează acest festival, Ioan Cristescu; nu l-am văzut însă pe aici), editură care publică literatură originală, acest târg de carte ar fi fost nul de drept. Nu erau cumpărători. Și asta n-a fost nimic, mi s-a rupt inima când l-am descoperit în holul mare al intrării în Palatul Șuțu, transformat în sală de audiție (cu scaune pe măsură), pe Dan Mircea Cipariu încadrat de doi instrumentiști într-un recital de poezie și jazz la care asistau… nici zece persoane. Mi se părea atât de nedrept! Tocmai lui Dan Mircea Cipariu, în recital, să i se întâmple (între cei zece nu era nici un scriitor, îmi erau necunoscuți) – el, care îi cultivă pe marii poeți în viață (vezi lista invitaților lui la recitalurile comune, transmise în direct la nu știu ce televiziune și pe radioul național)! Unde erau măcar Ioan Es. Pop și Ion Mureșan, cărora le caută atâta în coarne? Unde era Traian T. Coșovei, în fața căruia face mereu plecăciuni? Unde era măcar unul din biroul de conducere al secției Poezie a Asociației Scriitorilor din București, la care el e președinte – începând cu N. Prelipceanu? Suntem jalnici, ieri mă bucuram că a primit Premiul Nobel pentru Literatură un poet, sperând că în acest premiu e inclus și respectul față de poet (și e și un model înalt de solidaritate)… De ce la noi nici măcar la un președinte al Secției Poezie a ASB (cu cei mai mulți membri în cadrul USR, față de toate filialele USR) nu se umple sala când citește? De ce niciunul dintre cei răsfățați de Dan Mircea Cipariu în manifestările sale nu a catadicsit să se deranjeze să-l asculte? Fiindcă trebuie să subliniez: Dan Mircea Cipariu a citit poeme originale care merită tot interesul, fiind din noul lui volum, în curs de apariție. Îmi pare rău pentru acest tânăr poet (cu care nu mai sunt în cele mai bune relații, nu știu de ce; el a ales această situație), ar merita să fie iubit măcar de cei pe care el îi prețuiește în chip deosebit (se vede că nu știe care-i sunt prietenii adevărați și care-i sunt dușmanii). Cu atât mai mult e trist ce se întâmplă, cu cât pe holul mare de la intrarea în Palatul Șuțu, unde se ținea recitalul de poezie și jazz, erau pe pereți tablouri originale cu vedete ale picturii românești (adică erau toate ingredientele, lucrări de artă, jazz și poezie). Am plecat cu Doina rușinat de rușinea lui Dan Mircea Cipariu, care recita serios (la fel de serioși erau instrumentiștii în jazz) în fața unei săli aproape goale; știu că el e obișnuit cu atâta ingratitudine din fața colegilor, dar mă mir că nu s-a învățat minte, că orgoliul și modestia nu-i mai folosesc la nimic. Poeții nu-și plâng de milă?

***

Vin de la televizor la ora 23.25, huiduielile celor 35.000 de spectatori de pe Național Arena din București de la sfârșitul meciului România-Belarus (2-2, cu două goluri, la noi, înscrise de Adrian Mutu) sunt meritate. Franța și Bosnia sunt pe primele două locuri. Ne-am făcut încă o dată de râs, am pierdut și această calificare la Euro 2012 (care va avea loc în Polonia și Ucraina), încep meciurile de calificare pentru Campionatul Mondial de Fotbal, avem o echipă națională de fotbal-zero, jalnică, ar trebui adus Dan Petrescu (sau un antrenor străin; Belarus are unul neamț) să antreneze în locul lui Victor Pițurcă, să schimbe totul… Nimic mai nefericit lucru pentru românul de rând decât să-i iei și distracția (să nu mai aibă nici un motiv de bucurie). Pierzând la fotbal pe plan mondial îi dăm nu numai suporterului român cu parul în cap. Scade moralul națiunii întregi, viitorul e tot mai încețoșat.