0
7 comments

Luni, 9 aprilie 2012. Merită să urmăresc în continuare zbaterile politice ale acestui an electoral, în fiecare zi apare o surpriză (care poate fi luată peste picior sau care poate fi dramatizată). Azi s-a anunțat, în stil caraghios, că s-a rupt alianța electorală Vadim+Becali, adică PRM+PNG. Becali zice că de vină sunt neînțelegerile la candidații pentru alegerile locale, Vadim vrând să aibă un raport de 3 la 1 la candidați, iar Becali 1 la 1, liderul PNG a afirmat: “am iesit de principiu – cand te duci cu un om la drum, imparti jumate – jumate”. Vadim: “PNG nu are cum sa fie egalul PRM” și a continuat: Nu Becali a rupt alianta cu mine. Daca el a rupt alianta cu mine, s-a intors lumea cu fundul in sus. Este implicat in dosare foarte grele. Daca nu eram eu, Becali era si acum puscariasul de serviciu. Cine vorbește: Vadim are și el dosare penale. Vă imaginați cu cine mergem în alegeri, cu doi pușcăriabili care nu se înțeleg la preț. Alianța PRM+PNG a durat jumătate de lună, românii n-au pierdut nimic, separat, PRM și PNG se vor face de râs, chiar dacă Becali amenință că va fi candidat la Primăria Capitalei și că-l va învinge pe Sorin Oprescu… Tot azi a ieșit scandal la filiala PNL București, deoarece Crin Antonescu a cerut să fie schimbat președintele ei, Andrei Chiliman (altfel, un primar de succes la sectorul 1), care a dat de gustul puterii și a încălcat înțelegerile în cadrul USL. Dacă e să iei de bun ce scrie Cotidianul.ro, lucrurile sunt mult mai grave decât sunt prezentate public, pur și simplu ar exista în jurul lui Chiliman o grupare de puciști, care voia să-l dea jos pe Crin Antonescu din fruntea PNL și să-l pună în loc pe Călin Popescu Tăriceanu – citiți de curiozitate cum se mai face politica pe malurile Dâmboviței: http://www.cotidianul.ro/regruparea-pnl-sub-conducerea-lui-tariceanu-179018/. Scenariul din Cotidianul.ro nu e confirmat de nimeni însă. Alt scenariu s-a scris pe Antena 3, că în jurul lui Chiliman s-a format o grupare de tip mafiot… Personal, am încredere în acțiunile lui Crin Antonescu (îl admir că are nervi de oțel; în această seară le-a dat peste nas celor de la TVR 1, într-o emisiune de după telejurnal a Alinei și nu mai știu cum, o blondă în adevăratul sens al cuvântului, un fel de Elena Udrea a TVR 1, otrăvită și antipatică, emisiune în care e prezent și fiul prozatorului-turnător C. Turturică, un clănțău abuziv al puterii de la România liberă). Sper să se liniștească apele și Chiliman să rămână candidatul de succes al PNL-USL la Sectorul 1.

***

Observ în acest an de răscruce, 2012, că s-a radicalizat de Paști și discursul (pastorala) înalților prelați (am dat ieri exemplul Papei) – inclusiv în România, și la catolici și la ortodocși. Monseniorul Bisericii Catolice din Bucureşti, în mesajul său de Paşte, ÎPS Ioan Robu face câteva aprecieri la adresa crizei globale şi la adresa celor care vor să vândă prezentul şi viitorul întregului neam. Iar unele pot fi interpretate în cheie politică… Se ştie că un trup îmbălsămat nu deranjează. Şi de aceea, societatea actuală europeană, toată axată pe economie, nu vrea să facă altceva cu Isus, cu evanghelia Sa, cu Biserica Sa decât să aplice îmbălsămarea. Ca să nu se audă nicio voce care să critice batjocorirea şi umilirea celor săraci şi neputincioşi, condamnarea la moarte a copiilor nenăscuţi, dispreţuirea şi neglijarea bolnavilor şi a bătrânilor; ca să nu se vadă niciun deget acuzator îndreptat spre cei care încalcă drepturile lui Dumnezeu şi ale oamenilor, spre cei care subminează binele şi stabilitatea familiilor şi ale generaţiilor tinere, spre cei ce ucid, fură şi mint, spre cei care distrug până şi ideea binelui comun, spre cei care pun în vânzare prezentul şi viitorul aproapelui sau al întregului neam… Cine, având responsabilitate publică la un popor sau altul, răspunde cu doar cumpărarea mirodeniilor pentru îmbălsămarea propriilor conştiinţe şi al viitorului generaţiilor de astăzi, precum şi a viitorului naţiunilor, cine crede că face bine ca să salveze economia distrugând omul, împreună cu drepturile şi aspiraţiile sale legitime, acela sau aceia nu caută să risipească întunericul inimii şi al minţii… L-or fi auzind Băsescu și M.R. Ungureanu?

În aceeași cheie, a apărut deja în mass-media Pastorala pregătită de Paște a Mitropolitului Ardealului, IPS Laurenţiu Streza: “Nu trebuie să ne revoltăm pentru viaţa tot mai grea pe care am ajuns să o avem. Toate necazurile nu sunt altceva decât roade ale îndepărtării noastre de Dumnezeu, ale încrederii pe care ne-am pus-o în confortul şi plăcerile trupeşti ale lumii acesteia… Unde sunt frica de Dumnezeu, milostenia, smerenia şi dragostea creştinească? Trebuie multă răbdare în necazuri şi pocăinţă înainte de a nădăjdui ceva mai bun… Nu punem în lucrare şi nu folosim ceea ce Dumnezeu ne dăruieşte, nu dorim darurile Sale plătite cu scumpul Sânge al Fiului Său, ci ne alipim de bunurile şi plăcerile trecătoare ale acestei lumi, jignind bunătatea Dăruitorului nostru. Necinstea, răutatea, invidia, egoismul, neîncrederea intoxică societatea noastră. Tinerii noştri sunt acum educaţi de mass-media, părinţii lor sunt plecaţi să îşi câştige existenţa în alte ţări… Mai mult ca niciodată greutăţile ne apasă şi ştim că doar mila lui Dumnezeu, pe care trebuie să o cerem stăruitor, cu lacrimi, cu umilinţă şi cu post, ne poate scoate din toate necazurile, ispitele şi încercările ce ne împresoară. Nu avem altă nădejde decât prezenţa vie şi lucrătoare a lui Hristos cel înviat, în noi! Să nu o ignorăm, să nu o dispreţuim, ci să omorâm în noi pe omul cel vechi, pentru ca omul cel nou să învieze împreună cu Hristos, în fiecare dintre noi”. Omul cel vechi e pe moarte…

***

Am primit zilele trecute o carte de suflet semnată de un scriitor craiovean, Constantin Pădureanu, intitulată „Grecia – pământ sfânt și apostolic” (Editura Scrisul Românesc, 2011). Mărturisesc, nu-mi era decât vag cunoscut, Constantin Pădureanu mi-a telefonat să mă întrebe de adresa poștală. După ce am primit cartea, m-am crucit, mie-mi plac asemenea lecturi, povestiri hagiografice sau biblice, pilduitoare, aveam de a face cu „un scriitor evlavios, plin de căldură duhovnicească” (după cum îl prezintă Paul Aretzu). L-am rugat să-mi trimită pe e-mail o poveste din carte pe care să o public aici, suntem în Săptămâna Mare. M-am uitat pe Internet: Constantin Pădureanu (n. 6 august 1953, com. Podari, Dolj) este un jurnalist și prozator din România. A fost ajutat de Mircea Ciobanu să debuteze, în 1986, la Editura Cartea Românească cu povestirea „Fântâna”, în culegerea de „Proză scurtă a tinerilor scriitori. Debut 86”. E membru al USR. A publicat (în afara cărții trimise mie acum), volumele: Minutul de la miezul nopții (povestiri), Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1989; Destine (povestiri și nuvele), Editura Agora, Craiova, 1996; Speranța (roman), Editura Agora, Craiova, 1997; Gustul amar al exilului (povestiri și nuvele), Editura Agora, Craiova, 1999; Interviuri pentru mileniul III, Editura MJM, Craiova, 2002; Judecata lui Dumnezeu (povestiri și nuvele), Editura MJM, Craiova, 2004; Pelerini olteni în Țara Sfântă (însemnări de călătorie), Editura MJM, Craiova, 2008; Ierusalimul împăcării (roman), Editura Scrisul Românesc, 2009. Public azi partea de început dintr-o povestire a lui Constantin Pădureanu:

Sfântul  Apostol  Andrei

Sfântul, slăvitul şi prea lăudatul Apostol Andrei, cel dintâi chemat, s-a născut în  Betsaida, un orăşel de pe malul lacului Ghenizaret, fiind fiul lui Iona, din Galileea, şi fratele lui Petru, primul dintre ucenicii Domnului Hristos. Înainte de a fi Apostol al Domnului, Sfântul Andrei a fost ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul. Auzind, a doua zi, după botezul lui Iisus în Iordan, pe Sfântul Ioan, arătând cu degetul către Iisus Hristos şi zicând:”Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii” (Ioan, 1, 29), Sfântul Andrei l-a lăsat pe Ioan și l-a urmat pe Hristos, spunând fratelui său, Petru:”Am găsit pe Mesia, care se tâlcuieşte Hristos”(Ioan, 1, 41). Pentru aceasta, Sfântului Andrei i se mai spune şi „Apostolul cel dintâi chemat al Domnului”. 

Sfântul Apostol Andrei l-a urmat pe Mântuitor şi l-a însoţit pe drumurile ŢĂRII SFINTE. A fost martor al faptelor minunate săvârşite de Domnul, s-a împărtăşit din cuvântul dumnezeiesc, şi, mai presus de toate, a văzut Patimile Domnului, a plâns moartea Lui pentru noi şi s-a întărit în credinţă, în ziua Învierii. Tradiţia Bisericii ne spune că, după Înălţarea Domnului la cer şi după Cincizecime, Apostolii au tras la sorţi şi au mers în toată lumea, pentru propovăduire.

Atunci, acestui „întâi chemat”, i-a revenit să meargă în Bitinia, Bizantia, Tracia şi Macedonia, cu ţinuturile din jurul Mării Negre, până la Dunăre şi Sciţia (adică Dobrogea noastră) şi până în Crimeea. Cetatea Betsaida era mică şi neînsemnată mai înainte, iar după naşterea acestuia, a fratelui său, Petru, şi a lui Filip, s-a făcut renumită şi slăvită. După cuviinţă se numea aşa că altfel era patria Sfinţilor Apostoli Petru, Andrei şi Filip, care au vânat peşte până au aflat adevărul, Care este Iisus Hristos.

Sfântul Apostol Andrei n-a căutat la mulţimea oamenilor, a locurilor, a ţărilor şi a cetăţilor, nici n-a slăbit cu sufletul, nici n-a pregetat la lungimea şi mulţimea călătoriilor, nici nu s-a îngreunat cu nevoinţele ce-i stăteau înainte, nici nu s-a temut de barbaria, sălbăticia şi cruzimea tiranilor şi a închinătorilor la idoli. Pentru că avea în mintea sa porunca lui Iisus Hristos, Care a zis: Iată Eu vă trimit pe voi, ca pe nişte oi în mijlocul lupilor…, să nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, căci sufletul nu-l pot ucide.

În fiecare cetate şi aşezare boteza şi întorcea popoarele la credinţa lui Hristos, adevăratul Dumnezeu, şi zidea biserici în numele Lui, a înălţat în sufletele lor biserici însufleţite ale Sfântului Duh. Aşa a făcut prin toată Tracia, prin Macedonia şi prin toată Tesalia, prin cea dintâi şi prin cea de-a doua, şi de la Tesalonic până la Licostom şi până la Farsala. După ce a trecut Tesalia şi Elada, s-a dus în vestitul ostrov al Peloponezului, care acum se numeşte Moreia. Şi în acest loc este cetatea care în ziua de azi se numeşte Paleapatra.

(Va urma)

Constantin Pădureanu

PS. Vă invit să citiți, la zi, în format PDF o străveche revistă de cultură de valoare: Familia  (redactor-șef Ioan Moldovan), care apare la Oradea, dați click pe Familia martie 2012 (și iar click pe dreptunghiul apărut). Cu o urare din partea redacției: Paste luminat si Bucurie fara margini!


, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Like it? Share with your friends!

0
7 comments

7 Comments

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Vadim şi Becali, înseamnă miciurinismul dintre o măslină verde viermuită şi o căcărează ofilită. Singura lor alianţă corectă ar fi undeva în vreun salon de voci inegale, la Bălăceanca…

  2. Iar pe trotuarul celălalt, Dan Diaconescu face înscrieri în direct, la cocina aia a lui de-i zice post tv, pentru apartament în Bucureşti: dacă va ajunge partidul lui la putere, va da tuturor doritorilor câte un apartament!
    Prostia cea mare este că mulţi idioţi se şi înscriu pe aceste liste!

  3. va doresc o saptamânta deosebita in sufletele dvs din partea lui Dumnezeu, o cinstire a Jertfei Sale pe masura darului primit.

    Nu stiu daca voi putea fi inca o saptamâna si cu români mei in acelasi post in care am fost (persoanl am sarbatorit Sf Paste), sper sa reusesc ptr ca “trebuie” sa fie si asa, mai ales in acest an crucial! Pe mine nu ma deranjeaza faptul ca intru intr-un post si ies ptr a intra in altu (zonal), ptr ca eu am tot timpul anului acelasi post si rugaciune precum in marea saptamâna, profani.. fac deosebiri majore spre abulirea dânsilor.

    Macar in asta saptamâna numai huliti dregatori dvs… fie buni fie rai. sunt fidela oglinda a dvs! A-ti ucis cu sadims tot ce a-ti avut dat de Dumnezeu, acum… postiti si rugati-va fi iertati!

  4. Nu e chiar aşa, dle Octavian. Eu, de exemplu, am un singur Paşte. Şi o singură biserică. Am avut neinspirata ocazie să intru şi în alte biserici ale neamului şi am văzut pereţii cu sfinţi îngrămădiţi între secături efemere. Până şi Becali e pictat pe astfel de pereţi. Eu nu-mi închipui credinţa ca pe o poartă deschisă în portofel.

  5. Venind vorba despre Sfântul Apostol Andrei, mi-am adus aminte că atunci cand am vizitat in Grecia la Patras Biserica unde se află crucea pe care a fost răstignit Sfântul, cruce aceea atât de des întâlnită la trecerile nepăzite peste calea ferată, am trăit un moment care m-a mâhnit foarte tare.
    La apariția grupului de români am fost întmpinați încă de pe trotuarul din fața bisericii de niste cerșetori ( doi bărbați tineri și o tânără de vreo 20 de ani cu un copil de vreo trei anișori în brațe), fapt rar întâlnit pe la lăcașurile de cult grecești pe care le vizitasem si pe care aveam să le mai vizitez ( mărturisesc cu această ocazie ca pelerinajele în Grecia sunt ceva copleșitor, imposibil de redat în câteva cuvinte!).
    Ceva mi s-a părut suspect și la ieșire l-am întrebat pe unul dacă nu cumva-i român ?
    – Toți suntem români ! mi-a raspuns zâmbind trist.
    – Și atunci de ce n-ati vorbit românește, că ati fi avut mai mult succes ?( mă gândeam că deși nu obișnuiesc să dau bani cerșetorilor, chiar în biserici sau în mânăstiri pe care le vizitez sau asist la slujbe obișnuiesc să caut din ochi încă din sfântul lăcaș, un sărac de viță nobilă cum ii spun eu și să-i dau nu un leu, ci mult mai mult ).
    – Am încercat și asa, dar rumânii nu dau bani la ai lor !
    Poate că nu vor să ne injosească, că am vazut că la alții le dau !
    Când i-am întrebat unde locuiesc mi-au arătat plaja de peste drum care venea până la câțiva metri de șosea și era protejată de o mică lizieră de oleandri.
    – Dumnezeule, dar ăla micu ?
    – Da ce în Alexandria , de unde suntem noi era mai bine ?
    Mai rău e că de când cu criza asta, s-au învățat și grecii să ia șpagă ca să ne lase să cerșim !
    Viață grea domnule…
    Și-n ziua de azi regret că m-am încăpățânat să nu-i dau nici un leu, pentru că m-am gândit că ar fi trebuit să fie alături de mine în Romania, să iasă în stradă, tot alături de mine și să-și facă doleanțele cunoscute !
    Numai că între timp m-am convins că nici românii mei nu se prea înghesuie să iasă 😉
    Poate după Sfintele Sărbători ale Paștelui, pe care vi le doresc pline de sfântă lumină și împlinire divină !

  6. Adavarat del Ifrim, , o singura biserica, credinta, Dumnezeu si doar un singur Sfinte Paste avem de cinsitit si comemorat si tot unul este si neamul fie bun fie rau. Daca as fi trait in România as fi serbat (comemorat), Sfintele Paste cu totii români dar asa cum iesi la cazatura mea… ma indoi dupa zona ptr ca tot unul si acelasi Sfinte Paste comemoreaza si dânsi, Sigur, sunt fascinat de traditile Sfintelor Paste românesc.

    Nu caut face procese de constina privitor la o eventuala greseala, fie ea si erezie…

  7. Da dle Humor, cersitul asta rromanesch ma scoate din sarite dle… recent apru niste colorati si prin comuna mea… m-am ingrozit ptr ca pe aici nu prea ajung astfel de ciori migratoare, ciorile astea da navala pe stârvuri (marile metropole la suteala), dar prin sate… O vecina i-a dat ceva de mâncare, cioara câria lovele.. nemtoaica nu pricepea graiul lor de besteleala si asa iesi afara si utasi nitel urât la ciori si mintenasi zburara. Facui bine ori ba.. nu-mi fac mintea grea… pe aici nu cred sa ajunga un biet român la cersit in cazul care va si gândi sa vina pe aici la cersit.

    Tigani astia din Ro au reîmpânizit U.E, asta nu-i deloc a bine ptr România. Eu nu le dau absolut nimic, îi pun pe fuga iar de ma supara … fie si postul mare nu stiu ce se alege de fulgi lor, am o mutra care-i pune pe fuga de mai si ridic tonul …este indeajuns ca sa zboare ciorile care incotro… Dealtfel tâmpiti habar nu au ca odata intrati pe raza unei comune,de au sunat la una,douo case,lla treia nematul mai mult ca sigur suna la politie… de iesit nu mai ies cum au intrat…