Miercuri, 28 septembrie 2011. În preumblarea din această seară (după ora 21, după cină; știți, mișcarea de frumusețe) am realizat că Bucureștiul și-a perfecționat până și căutătorii în coșurile mari de gunoi – n-o să credeți, sunt dotați! Bine îmbrăcați, cu mănuși menajere, cu rucsac în spate și cu… lanternă! Nici tineri, nici bătrâni. Nu glumesc. Mi-a atras atenția unul dintre ei, fiindcă a ridicat capacul la mai multe cutii de gunoi (tomberoane) și a căutat cu lanterna. În plus, avea un instrument cu care putea apuca obiectele. Numai nu mi-am făcut cruce. Dacă stau bine și mă gândesc, mă simt în pielea acestui căutător de comori în coșurile de gunoi de pe marginea trotuarelor – doar că avem de a face cu coșurile de gunoi ale literaturii române, rar găsind câte un rest, scormonind. 
N-am de gând să continui pe această temă… În orice caz, într-o asemenea postură m-am pomenit azi, după ce am citit că Mircea Cărtărescu (titlu mare): „favorit la Nobelul pentru Literatură”. Nu pot decât să-l felicit pe fericitul optzecist. În timp ce unul ca mine e executat în țară de N. Manolescu și Horia Gârbea fiindcă am îndrăznit să contest premiile amărâte ale USR (învârtite pe degete de unul ca Dan Cristea, fost propagandist PCR la Luceafărul, revista literară a Securității), Mircea Cărtărescu are viziune planetară, râvnește la Premiul Nobel pentru Literatură. Sincer, eu unul i l-aș da, să se termine o dată cu isteria literaturii române, care n-a luat până azi nici un premiu Nobel pentru Literatură (decât indirect, prin Herta Muller, în 2009). Știrea: «Scriitorul Mircea Cărtărescu se numara printre favoritii la premiul Nobel pentru literatura pe 2011, potrivit caselor de pariuri din Marea Britanie, unde cea mai mare cota o are poetul sirian Adonis. In topul casei de pariuri Ladbrokes, Cartarascu a intrat direct pe locul 11 si are o cota de de 21/1, scrie The Guardian. Anul trecut, aceasta casa de pariuri l-a dat ca mare favorit pe Transtromer, insa comitetul Nobel, format din 18 membri, l-a ales pe peruanul Mario Vargas Llosa. 
Purtatorul de cuvant al Ladbrokes, Alex Donohue, a declarat ca Adonis a mai fost favorit in anii anteriori si este de parere ca anul acesta ar putea in sfarsit sa castige prestigiosul premiu. Adonis – in varsta de 81 de ani, considerat „cel mai important poet arab din prezent” de juriul premiului Goethe – are o cota de 4/1 la casa de pariuri Ladbrokes, urmat fiind de suedezul Tomas Transtromer, in varsta de 80 de ani, cu o cota de 9/2. Pe de alta parte, jurnalistul MA Orthofer scrie, pe site-ul de profil Literary Saloon, ca Mircea Cartarescu, Bhandari si Satchidanandan sunt cu adevarat o surpriza pe aceasta lista. Este posibil ca numele acestea sa fi fost dezvaluite pe canale neoficiale, prin urmare sunt „cel putin in mod vag considerate ‘favorite'”, considera Orthofer. Sezonul premiilor Nobel pe 2011 va debuta pe 3 octombrie, cand va fi anuntat castigatorul trofeului pentru medicina/ fiziologie. Pe 4 octombrie va fi anuntat castigatorul premiului Nobel pentru fizica, pe 5 octombrie, cel pentru chimie, pe 7 octombrie, cel pentru pace, iar pe 10 octombrie, cel pentru economie. Deocamdata nu a fost stabilita ziua in care va fi anuntat castigatorul premiului Nobel pentru literatura, potrivit traditiei, Academia suedeza anuntand data pentru acest trofeu mai tarziu». Îi țin pumnii marelui scriitor Mircea Cărtărescu – hai, liberare!
Altfel, îmi e jenă de cât de jos am ajuns, mă simt acum în pielea căutătorului acela în coșul stradal de gunoi cu lanterna, conștientizând la cât de departe a ajuns un scriitor român cu destin strălucit – Mircea Cărtărescu (mie-mi plac băieții deștepți, din toate domeniile, dar mai ales cei din literatură; nu-mi plac șmecherii și vedetele, e adevărat – fiindcă sunt invidios, nu e așa?). În condițiile în care mie mi s-a tot arătat că mi se face un hatâr atunci când mi se dă un premiu sau atunci când sunt invitat undeva, oriunde (în străinătate nu sunt invitat de nimeni, acolo merg numai băieții deștepți, șmecherii și vedetele din literatura română, neapărat valori universale toți). E ceva teribil, pe vremea comuniștilor, când eram urmărit până în pânzele albe de Securitate, scriitorii vrânceni strigau public sau scriau în foile de pripas locale – Stoiciu se plânge? I-a dat partidul casă. Atunci mă enervam, eu n-am fost niciodată membru de partid și nu mi-a dat niciodată nimic nici un partid (din contră, mi-a luat), statul mi-a dat un apartament de categorie inferioară în care stăteam cu chirie, fiind familist cu copil mic și „om al muncii” model (vreau să spun cu un salariu simbolic; mereu am făcut parte din clasa refuzaților, nici nu eram lăsat să trăiesc, nici să mor)… Așa mi se întâmplă și azi, orice aș 
face, vine USR și-mi atrage atenția că mi s-a făcut un hatâr, ba pentru indemnizație, ba pentru o programare la un recital sau o invitație în provincie. În timp ce toți cei ce mă țin din scurt (neapărat, cu funcții toți) stau mai mult prin străinătate, sunt profitorii USR, ai ICR sau ai Ministerului Culturii… Înțelegeți? Mă simt cu atât mai mult un căutător cu lanterna prin coșurile de gunoi ale literaturii române, cu cât se strigă pe toate drumurile că de ce-mi permit eu să contest premiile USR, când mie mi se face hatârul că mai sunt prezent în viața literară? Cine strigă? Cei ce au ieșiri planetare – de la N. Manolescu la Horia Gârbea și Dan Cristea! Ei sunt cei ce triumfă, în orice context – eu sunt învinsul. Ce mi-a fost dat să citesc, pe blogul Asociației Scriitorilor din București („Scriitori din București”), vedeți mai jos: sunt impresionat, cinci zile în Grecia pentru un recital!
«„Cununa de Lauri de la Muntele Olimp”
La poalele Olimpului, în locul unde s-a născut Orfeu, un turnir poetic 
inedit a găsit locul cel mai potrivit de desfășurare. Turnirul poetic intitulat „Cununa de Lauri de la Muntele Olimp”, un eveniment organizat de Uniunea Scriitorilor cu sprijinul Ministerului Culturii și Patrimoniului Național, Institutului Cultural Român, Primăriei sectorului 2 București, Prefectului Județului Dolj, Primăriei Craiova și al băncii grecești Alpha Bank, s-a desfășurat între 20 și 25 septembrie la hotelul Olympian Bay din localitatea Leptokaria, Grecia. Au participat cîte șase poeți din filialele USR Craiova și București. Au jurizat trei cunoscuți critici și un membru de onoare, reprezentînd publicul: președintele USR, Nicolae Manolescu, președintele juriului, primarul Neculai Onțanu, membru de onoare din partea publicului, Dan Cristea și Gabriel Coșoveanu. Trofeul competiției a fost realizat de artistul plastic Marcel Voinea, iar afișul și casetele cu chipurile participanților de artista Mihaela Șchiopu. O 
echipă a TVR Craiova a realizat un film al evenimentului. Partea a doua a proiectului va consta într-un recital de gală la Ateneul Român, la 19 noiembrie 2011, selecția poeților care vor citi și moderarea Galei aparținînd Președintelui USR. Evenimentul va fi televizat în direct. La capătul a trei zile de competiție, Gabriel Chifu a cîștigat Cununa de Lauri de la Muntele Olimp, impresionînd juriul și asistența în toate rundele. La egalitate pe locurile 2-3 s-au situat ceilalți doi calificați în finală: Horia Gârbea și Nicolae Prelipceanu. S-au citit poeme inedite, altele în fiecare rundă: preliminară de doisprezece, a doua cu șase autori calificați din cei doisprezece și finala de trei. După runda de 12, s-a făcut o medie a notelor juriului pentru componenții fiecărei echipe. Rezultatul: Craiova – București 39-33. Filiala Craiova, inițiatoarea proiectului și cîștigătoarea pe echipe, va provoca în anul 2012 o altă filială pentru ediția a 2-a, în alt loc cu încărcătură simbolică pentru poezia lumii. Scriitorii români participanți au avut întîlniri interesante și animate cu poeții greci, încheiate cu schimbri de poeme și proiecte literare 
viitoare, cu publicul din Salonic (mulțumiri speciale pentru scriitorii Ioana Deligiorgis și Victor Ivanovici), au urcat pe Muntele Olimp și au admirat farmecul Mării Egee. Echipele participante ale filialelor care s-au întrecut au fost, pentru București: Daniel Bănulescu, Marian Drăghici, Horia Gârbea, Ioan Es. Pop, Nicolae Prelipceanu, Varujan Vosganian iar pentru Craiova: Paul Aretzu, Gabriel Chifu, Nicolae Coande, Bucur Demetrian, Ioana Dinulescu, Adrian Popescu (invitat din Cluj, în conformitate cu regulamentul care permite 1-2 invitați ai altor filiale)». (Cu siguranță, acest text e semnat de Horia Gârbea; vedeți și poze, în sală nu e nimeni în spatele mărețului juriu, medalia e frumoasă foc – http://scriitoridinbucuresti.blogspot.com/2011/09/cununa-de-lauri-de-la-muntele-olimp.html; aceeași echipă atotprezentă, care reprezintă interesele poeților la toate recitalurile posibile, mari valori; mă miră că lipsește multipremiantul Ion Mureșan, probabil a fost indisponibil din motive de sănătate).
Așadar, în timp ce Mircea Cărtărescu vizează Premiul Nobel pentru Literatură (după ce a luat toate premiile internaționale posibile; el nu mai aparține numai României, ci „întregii umanități”), iar poeți care ne 
reprezintă poezia de azi pe mâine la toate recitalurile s-au luptat pentru o cunună românească dată pe… Olimp, la poale (știți cum e la români, „tu pupi poala popii, popa pupă poala ta”), ce fac eu? Eu caut prin coșurile de gunoi ale literaturii române cu lanterna – să-mi fie rușine.
(O paranteză – ați înțeles, tot ce am publicat azi aici nu e decât e un mic pamflet colegial)
PS. Amân cu încă o zi relatarea de la Brăila, începută aici duminică – că n-am terminat-o. Azi public, la această pagină de jurnal online a mea, „fotografii ale ruinelor” făcute sâmbătă, 24 septembrie, la Brăila (nu vă luați după aparențe, ultimele două clădiri din fotografii sunt tot în ruină).
PS. 2. Vă invit să citiți în format PDF o altă revistă de calitate, impusă rapid pe piața literară de la noi, trimestrială, care apare la Piatra Neamț (condusă de doi poeți; director Adrian Alui Gheorghe, redactor-șef Emil Nicolae), mai puțin prietenoasă cu mine, dar ce mai contează? – Conta, la zi, dați click pe CONTA nr 7 (și iar click pe dreptunghiul apărut).
Nu m-ar mira sa si primeasca nobelescu dl Cartarescu, nu-i neg pana de schrib talentat, numa ca io nu dau doi bani pe nobelescurile astea, nici pe premiati, motiv ptr care asigur; de-l smangleste Cartarescu NU ma duc la târg (carte FRM/m), aoleo… am o poza,douo cu el, sa vezi ce ma laud la ghelbani mei… pui poza cu el la intrare in sat sa ma vaza totii tarani ca si cum io as fi smanglit noblescu. Cu vaca de Herta nu am pus-o, a facut niste gafe de-ti sta mintea in loc, deh tot periferica a ramas tipa asta, dara-i dadu nobelescu…
Nu ma bucur, nu voi jubila dar nici nu ma voi supara, nu-.mi fac inima rea, sa-l ia Cartarescu , daca-i boi îl ofera lui… de ce nu, mie sa nu mi-l dea, de-aia nu scriu ca sa nu -mi dea noblescu, am belit-o destul pâna acu, sa-o mai beleasca si Cartarescu ca prea-l umfla astia cu pompa, aporop; scrie ghine la comanda…. de-aia si este bagat asa de-n fata. Auzi domne, dar lu Goma de ce nu-i da , ca de mult este pe lista si este timpul ptr el, belit a fost si ramas bietul de Goma, Cartarescu mai poa astepta pâna o face si el peri albi de beleala… Na, uite domne dl LIS, a belit-o si-o beleste rau de tot in continuare,,, belitilor sa li se dea mai întai ptr ca bag io seama, astia scriu si mai bine de zeci de ori decât aia umflati cu pompa, preapremiati astia.
Bun, îi da astia lu Cartarescu, hai sa va pun douo reacti ce se vor ivi in spatiu mioritic fie din tara fie din diaspora, ca exil nu mai avem, un singur exilat mai exista si care-i se cuvenea si un NObel de multa vreme, ei cine-i, Goma cine altu sa fie…
O categorie va jubila prosteste, ca si cum ea ar fi optinut nobelescu.. la fel ca si cu fotografia mea la intrare in sat prin care prostesc ghelbani mei, aiurea, nemti nu-s asa de usori români… A doua categorie il vor desfigura, il vor declara ovreiasi sprijinit de judeo-masonerie la comanda carora a scris ultimile sale tâmpeni, traduse de bolsevici nemti… Oare câti confrati ai Cartarescului nu-si vor baga unghia in gât de oftica… ca absolut totii sunt inebuniti lua nobelescu, desi normal ar fi sa faca ceva pe acest premiu de rahat, zic de rahat ptr ca se da pe criteri politico-bolsevice, cel putin ultimi ani… ba zeci de ani… rar când scapa câte unul pe bune, ptr ca au mai fost si scriitori ce au meritat, dar sa nu-mi zica mie nimeni ca Herta si Cartarescu sunt de nobelesc.
In final de-l va lua, al lui sa fie, isi face omu nume si lovele, dupa care va fi uitat, de era premiu meu poate ca avem motiv bucura, dar asa… adica sa jubilez ca un român o pusa, foarte bine sa fie santos si la punga gros. Ce rol a jucat România in sucesul lui, absolut nici un rol, mai degraba cred ca si lui s-a dat la geoale pâna sa-si intareasca si el gleznele cu care acu face ravagi, mai ales de smangelste nobelescu. Scriitor este, fie mai bun sau mai rau, dar Cartarescu este scriiitor fie ca place ori nu place, asa ca jubilarea tembelilor ca si cum ar fi meritul lor imi pare caraghioasa.
Io as propune sa dibuim interesul politic ptr care sa-r opta spre Cartarescu, personal întrevad un interes destul de ciudat, trebuie si balcani astia sa se „civilizeze” iuropenizeze pe calendar nou, adica neobolsvic, iar Cartarescu indeplineste aceste toate aceste conditi, mai deloc pe cea de scriitor cu vâna universala, asta vrajeala sa-o zica astia lu mutu dara nu mie. Bag mâna in foc, ca dupa razbel când lumea va fi fundamental schimbata scrierile cartarescului vor fi aruncate la cosul de gunoi, tare ma tem ca-i ales ptr a fi victima, ori jertfa pe altarul alora de vor face noua lume dupa chipul si asemanrea lor. Tematica cartarescului si-a tuturor de aceiasi comanda va ajunge dur de tot diabolizata de noua lume. Din acest punct de vedere eu lasi ferici de nu l-ar lua… ptr ca cu cât va fi mai mic, necunoscut îi va fi mai bine, insa de-i la nivel mondial bagat acolo-l vor beli cu fulgi cu tot.
Premiul Nobel e un fel de pauză de publicitate. Cărtărescu îl poate primi, el deja e în meno-pauză spirituală. Nu înţeleg cum, decenii în şir, unii chiar au citit cărţile sale fără să-i ia somnul clasic. El e noul nostru mare poiet A. Toma. Şi nu are nicio vină. Eu i-aş da fără reţinere acest premiu. Vorba ceea, ce-mi e Lucian Blaga ce-mi e acest Becali al metaforelor.
S-a strecurat o eroare in textul dvs. Mircea Cartarescu nu a luat nciun premiu international in toata cariera lui, in vreme ce laureata Herta Muller, inainte sa obtina distinctia, luase o gramada de premii. Nu stiu ce pariuri au pus londonezii dar seamana a priuri pe cai, nu vad cum ar putea stabili unul care pune pariu pe Cartarescu daca acesta va lua premiul, ce-i vreun critic literar ca sa-si dea seama care va fi decizia juriului. Cum sa premiul Nobel unul care in Orbitor spune niste glumite erotice si bancuri rasuflate, de unde si pina unde un tip paranoic sa obtina o asemenea distinctie literara, oricum se pare ca se lauda singur prin Jurnale, daca te-ai lua dupa ele ai zice ca oamul sta numai cu burta pe carte, ca citeste de se rupe, dar il vedem tot timpul la TNB la Motoare unde bea cu prietenii…
Ce uriasa diferenta intre doua luni ?!
Una in care filosoful roman Lucian Blaga era propus la premiul Nobel si cea in care Mircea Cartarescu este si el propus politic(CP).
Intre timp lumea buna nu mai da doi bani pe acest premiu care adsuce vreo cateva zeci de mii de $ si ceva mai putine obligatii de slugarnicie si indeplinire de sarcini , niciodata in folosul propriului popor, ci a celui ales (de cei cativa papusari care se si vad la butoanele Universului, deocamdata pamantesc 😉
Interesanta este influenta pe care lobyul lor o are asupra domeniului respectiv, bransei vizata spre a fi mai bine controlata si prin disensiunile ivite la aflarea vreunei propuneri.
Ca pana la urma, premiul se inmaneaza celui care-l returneaza, cum bine zice un amic ( asa ar fi facut si Carta, celebru doar ca-i citit si recitit de vreo doua mandate, de presedintele unei tari 😉 ) sau vrea sa sublinieze si astfel care sunt criteriile si tendintele tot mai vadit exprimate ce au valoare in lumea masonica !
Daca mai stin si cum s-au furat teme si inventii sau cum s-au refuzat cu impertinenta si sfidare , doar pe criterii politice si rasiale, o multime de personalitati exceptionale ale domeniului, dar si neamului lor, aceste festivitati nu pot starni decat pasiuni si controverse.
Nici o deosebire intre Miss World si Nobelul de azi !
Macar acolo iti mai clatesti ochii cu cele in care-si clatesc limbile si alte organe, tot niste CP ai domeniului pe care l-au transformat in adevarate pepiniere ale sexului fara frontiere !
Abia am aflat, în ultimele discuţii avute cu prietenul Marin Ifrim, că nu pot fi singur printre cuvinte, decât în mijlocul cititorilor care mă caută. „Ce valoare are un om?” – se întreba controversatul Ion Caraion. Închipuirile, Doamne, au risipit atâtea amnare şi cremene în a face lumină în acest „întuneric” al vremurilor, încât nici păpuşarul ori privighetorile – „prea veghetorele” – scenei libere şi cerului, de la Shakespeare până la Ionesco, nu-mi ştie a pune dinainte, alt cântar cu care îi vom analiza lui Irod, straiele cu care Salomeea punea pecete pe buzele poeţilor în încercarea lor stupidă, de a o demasca. De pe Acropole (aflat în Grecia), mă uimise, stânca aceea crescută din senin, în mijlocul Atenei, numită Lyicabettus. În Iliada, C.13, v. 132-135, Homer amintea câte ceva despre această isparvă a zeiţei Atena. Nu-mi venea să cred ochilor. Vorba lui Sorescu: („La început m-am dus acolo/ca simplu nudist privitor de rând/Şi priveam aşa într-o doară „dincolo” ). Nu e de mirare, că, Marin Sorescu este unul dintre cei mai citiţi şi înţeleşi poeţi, astăzi. Poetul împărţea corăbiile cu care se naviga în poezie, distribuind iluziile nescesare solicitanţilor. Astăzi, cineva crede (după mintea lui), că va împărţi premiile Nobel ca pe nişte pomeni unora şi altora. Cortina cu care ni se dezvăluie nouă, un Cărtărescu plăsmuit în apa tulburată de critica vremurilor dominate de diavol, pare a fi trasă de mâna nebunului strecurat de Shakespeare în sonete, şi căruia Sorescu îi împrumută vorbele, ferecându-le în geamantanul vărului său. Poetul care va fi destinat acestui premiu, cu un şoim pe umăr va intra în cetate. Iar noi, îi vom auzi, stârnite din pliscul acestei formidabile păsări, injuriile: „Du-te dracului… du-te dracului de prost”. Să nu mi se spună mie, acuma, că poetul abia nominalizat „se face că n-aude nimica”.
În timp ce unii-alţii-s atinşi: care de nobelită, care de sindromul Nobela, eu îi trimăt frumuşel undeva… La „Nobel contra Nobel”, două impresionante şi încă de acută actualitate volumoaie ale unui fost Capo al USR; dar, de pe când avea mai mult cap şi circula, O! mult mai puţin.
…Ce bine ne mai era!… când nu după premii se alerga prin toată ţara, evropa şi lumea, dar de făcut se izvodea cea mai bună literatură naţională: a dintru începuturi (pornind de la nescrisa), a de factură iluministă, umanistă, a pre şi romantică (clasicism, de unde, poate de la Cantemir, da’el s-o ţînut când cu Poarta, când cu Moska, dac-aiasta i-o fost soarta), a ante, inter şi postbelică.
Că, a postlo… n-o să vadă nicicând oslo… aferim, parol, bonsoar!
În rest, mai dau pe aici de dragul – lecturării! – măcar a celor doi domni buzoieni (mai sus „de faţă”) pe care nu-i divulg, spre a nu-şi atrage fulgerele …’nezeilor.
Faca o profetie; Anul acesta va iesi un mare scandal dupa ce va fi decernat nobelescu ptr leteratura, ce va fi dat unui chinez aflat in exil (Germania), pe nume; Liao Yiwu, ptr cartea, Für ein Lied und hundert Lieder, descrie inchisorile chineze, brutalitatea de care boii de occidentali nu vor sa stie. Exista anumite interese (politice), ca sa iasa astfel… iar de nu-o brodi cu profetia mea, io zic raspicat, asta chiar ar merita Nobel-ul.
Ma asteptam de mai multa vreme ca poetul Tomas Transtromer sa primeasca acest premiu insa este bine si acum. In ceea ce-l priveste pe Adonis mai are de asteptat.