Sâmbătă, 23 iunie 2012. Mă uit cum se compromit, intrând în politică, intelectualii cu pretenții, cărora eu le-am citit texte „adânci”, precum Teodor Baconschi și Mihail Neamțu (amândoi cu licențe în teologie ortodoxă, neapărat filozofi și eseiști „de renume francofon”). Nu era de ajuns că s-au pus preș la picioarele lui Băsescu și că-i servesc interesele personale, dovedindu-se a fi de un oportunism grețos. Primul s-a tot făcut de râs în fruntea PDL și ca ministru de Externe, dând dovadă de o lipsă de demnitate și o slugărnicie de nesuportat până și față de… Elena Udrea. N-a învățat nimic din eșecurile din politică, Baconschi continuă să țină coada pe sus (are o fundație creștin-democrată de cabinet și se crede mare conducător de oști). 
Azi a mai intrat pe fir și Mihail Neamțu, cocoțându-se arogant în fruntea unui partid scos din buzunarul lui Băsescu, intitulat Partidul Noua Republică (PNR). Congresul PNR a fost total ignorat inclusiv de mass-media audiovizuală, ziarele n-au scos o vorbă, m-am tot chinuit să aflu amănunte măcar pe agențiile serioase de știri, nimic (nici măcar Mediafax nu a pomenit de acest congres de constituire a unui nou partid de doi bani). Partidul lui Mihail Neamțu a ieșit la rampă cu cei mai detestați politicieni români, „intelectuali ai lui Băsescu”, începând cu procurorul comunist Monica Macovei (îi las la o parte pe Cristian Preda și pe Sever Voinescu-Cotoi). Plus M.R. Ungureanu, fostul premier al serviciilor secrete, pregătit să scoată pe piață Inițiativa de Centru Dreapta (care vrea să se transforme într-o alianță electorală a tuturor forțelor de centru-dreapta, „de tip CDR”, o platformă-alternativă la USL), alt rahat dulce politic, bun de servit cu apă rece… Președintele Partidului Noua Republică (e penibil titlul, preluat mecanic din Franța, care n-are nici o legătură cu vreo realitate 
românească) a declarat că va intra în lupta electorală pentru Parlament, unde va obține între 5 și 25 de parlamentari. Bietul copil de mingi, chiar o fi crezând în asemenea povești? Electoratul român nu dă o ceapă degerată pe „intelectualii lui Băsescu”… „Este greu sa dau un raspuns la intrebarea legata de procentaj pentru ca deocamdata avem un guvern iresponsabil care nici macar nu a dat legea electorala. Partidele mici sunt actualmente discriminate pentru ca nu-si pot face o strategie electorala pentru la toamna si asteptam odata pentru totdeauna un verdict al judecatorilor de la CCR. Speram sa existe o revenire la vechea lege care sa permita si votul proportional”, a spus Neamtu și a adaugat ca „totul este posibil” la alegerile din toamna, adaugand ca mobilizarea electoratului de dreapta reprezinta „o reala posibilitate”. „Totul este posibil in toamna acestui an. Mobilizarea electoratului de dreapta este o reala posibilitatea, iar Miscarea Papioanelor sau tot ce s-a intamplat in jurul lui Nicusor Dan e un semnal de trezire a acestui electorat de centru dreapta. Suntem dispusi sa luam de la 5 mandate in Parlament la 25. Totul e posibil, in functie de sistemul electoral pe care domnul Ponta inca nu l-a prezentat ca fiind unul definitiv datorita contestarii aparute deja la CCR”, a conchis Mihail Neamtu. Pe ce lume 
or fi trăind „intelectualii lui Băsescu”? Rar mi-a fost dat să văd atâta amatorism în politică. În România, în care un intelectual-zero de tip Dan Diaconescu dă lecții de profesionalism…
***
Alaltăieri, aici, am început să public din jurnalul ținut pe scurt în cele opt zile (13-20 iunie, inclusiv) cât am lipsit din București, plecat la „Zilele Eminescu” la Botoșani. Pomeneam că, ajuns la Adjud (orașul în care am eu casa părintească) am avut surpriza să-l cunosc întâmplător, pe 13 iunie 2012, pe poetul Ioan Viștea din Târgoviște, invitat al poetului Paul Spirescu (cu care a fost coleg de facultate, dacă am înțeles bine). Ioan Viștea e un optzecist de care, mărturisesc, am auzit numai după ce a apărut în revista Cafeneaua literară din Pitești, aflând că a publicat o carte în regim samizdat înainte de Revoluție. Regret că n-am găsit pe Internet datele lui biobibliografice. Scria anul trecut Virgil Diaconu, redactorul-șef al revistei: La 25 octombrie 1989, volumele Exil interior şi Hamlet şi gardianul, culese în secret de autor la maşina sa de scris şi cu copertele executate chiar de el, ajungeau la Radio Europa Liberă, stârnind un mare entuziasm în redacţie. Iată cum vorbea despre acest episod chiar unul dintre realizatorii emisiunii din 26 
octombrie 1989, N.C. Munteanu: „Sunt zile când crezi că singurul lucru care-ţi mai rămâne de făcut e să mori. Şi exact atunci se întâmplă ceva care te sileşte să înduri totul şi să mergi mai departe. O asemenea zi am trăit ieri. Prin Nestor Rateş şi printr-un coleg american ne-a ajuns la redacţie un plic voluminos şi două cărţi de versuri, una în două exemplare. Cărţile se numesc «Exil interior» şi «Hamlet şi gardianul». Numele autorului este Ioan Viştea, un pseudonim după cum ne anunţă chiar el. Pe ultima copertă a «exilului interior» stă scris: samizdat, tiraj de 500 de exemplare. Un tiraj prea mic, drept care autorul a considerat că Europa Liberă ar fi o cale mai potrivită pentru a ajunge la cititori. După primele cinci poezii citite, colegul meu, Emil Hurezeanu, şi el poet, a spus doar atât: Ioan Viştea e un poet”. La Adjud am descoperit un poet Ioan Viștea bonom, extrem de prietenos, deschis la suflet. Adaug la cele scrise alaltăieri aici că a rezistat prin cămine de azilanți în Germania (unde venise să vadă postul de radio Europa Liberă) doar din august până în decembrie 1991, pe când era angajat la Academia Cațavencu și România liberă: „am vrut să văd cum trăiește un român în Germania, am lucrat o lună și m-am întors acasă cu un Mitsubishi, am deschis un bar în Târgoviște – mi-am creat o dependență, până la urmă l-am vândut după 16 ani, că-mi mânca tot timpul”. Public unul dintre poemele 
trimise la rugămintea mea pe e-mail (pe celelalte primite le-am trimis la Viața Românească, sper să apară):
Starea naţiunii din cimitirul vital
de plictiseală,
oraşul bate câmpii
în suburbiile sudice. //
încă n-a inventat
profitul din certificate
de boală. //
dar
graffiti cu schele
pe faţadele caselor,
dar
mersul pe sârmă
între două artere,
dar
noaptea devoratorilor
de afişe pe pâine,
da. //
numai în cimitirul central
se munceşte pe rupte,
mai are omul valoare. //
se toarnă mozaic;
se sclivisesc lespezi
până se văd în ele
norii pe cer
şi mustăţile
administratorului
bilingv.
cerşetorii au făcut
burţi de popă. //
doar aici
mai poţi să-mprumuţi la nevoie,
o roabă cu nisip,
o mână de cuie… //
aici,
în cimitirul
vital.
Ioan Viștea
*
Continui să public din jurnalul pe scurt ținut în deplasare (în absența unui laptop performant):
Joi, 14 iunie 2012. Dorm cu Doina acasă la fratele Marian, la Adjud, culcat la 1 – după duș în cada specială, uriașă (care face valuri dacă o umpli), caut scurgerea, încerc toate butoanele și rotițele. Peste noapte am arsuri gastrice (după micii de la Marin Moscu), iau Maalox. Pe picioare înainte de ora 8, am dormit pe sărite, cum pățesc mereu în pat străin. Mănânc în picioare pe terasa nouă a casei superbe a fratelui (din curtea casei părintești, ajunsă o ruină), mi-e frig, e înnourat, răcoare. Plecăm la ora 9, vin la Lukoilul din Adjud și umplu rezervorul (230 lei, cu 5.80 lei litrul benzina, merg și cu 130 km/h). Ne oprim la 
„Trei Iazuri”, pe drumul spre Târgu Frumos (de câte ori trecem pe aici ne oprim), beau o cafea, facem poze pe malul iazului mare, se fac pregătiri de nuntă. La ieșirea de la Târgu Frumos spre Botoșani, am trecut pe lângă moarte, am avut parte de o cumpănă extraordinară – o microutilitară din fața mea, pe care am vrut să o depășesc, fără să semnalizeze, a vrut să facă stânga din mers când o depășeam, norocul meu a fost că avem viteză și nenorocitul de la volan a frânat înainte de a mă izbi… E un coșmar, mi se face rău când mă gândesc, tocmai auzisem la radio că trăiesc mult copiii născuți de părinți în vârstă și o lăudam pe Doina că va trăi mult (Doina ar fi fost prima strivită de cel ce n-a semnalizat și a vrut să o ia brusc la stânga, exact când îl depășeam). Încerc să uit și nu pot… Ajungem la 12.30 la Hotelul Rapsodia (patru stele) din Botoșani, parchez peste drum de hotel, în fața parcului, bat în lemn, sper să nu fie ridicată mașina. Suntem repartizați la etajul 6 (la camera 606; interesant, sunt trei de 6, bine că nu m-a obsedat numerotarea), totul e ultramodern (cu cartelă de intrare și plasmă în cameră, aer condiționat) – organizatorul, scriitorul Gellu Dorian (poet și prozator, e premiat al USR pentru teatru în acest an, pentru o carte apărută anul trecut) să trăiască! Camera noastră nu e pregătită, lăsăm bagajele și ieșim. Deja e sufocant de cald afară.
(Va urma)
m-de, unii scriu mult ca sa (nu) aiba timp sa citeasca putin
antologica, vorba crestinului – e pur si muove:
DUPA PRIMELE CINCI POEZII CITITE, COLEGUL MEU, EMIL HUREZEANU, SI EL POET, A SPUS DOAR ATAT: iOAN VISTEA E UN POET.
ma rog, e mai vesel la Sapanta
vesel e in multe locuri, nu fiindca nu am fi avut idioti celebri care sa spuna EVRIKA! cum a grait Urechila, NOI DE LA RAM NE TRAGEM, ma rog, el se tragea mai mult din colegii iezuite din Polonia, dar asta e o alta discutie.
Insa dilema „Ciocoiul tot ciocoi” a ramas, fiindca daca ciocoiul avea destula glagorie sa caute ce il interesa in sanul „prostimii”, in literatura si obiceiurile lui, sigur nu-i mai casuna.
Nu se poate spune ca istoria a fost facuta de idioti, dar sigur unii dintre cei care au scris-o au fost idioti, fie curvistine.
Acum, eu n-am nimic cu omul asta, poet, ma rog.
Observ ceva ciudat, si anume ca literatura „de masa”, promovata de comunisti, si-a gasit implinirea in capitalism, adica am atins cumva comunismul in plin capitalism, asta e o dracie fara chip si seaman. Dar si mai mare dracie este ca termenul ‘valoare’ a devenit aproape un nonsens, cel de ‘profitabilitate’ il surclaseaza.
la fel si in cinematografie, realitatea, tovarasi, trebuie promovata si sustinuta cu tarie si fermitate de caracter! Si apoi, sa te adresezi belelelor, chiar prinde la multi, cine nu are belele incat sa nu se simta solidar si sa nu rezoneze? E si asta o forma de manipulare? Cam e, daca tinem seama ca se construieste un univers concentrationar(al necazurilor vesnice si al uratului, din care pare ca nu te mai poti ridica)
eh!
Reperele de astazi sunt putrede, reperele atinse de cancer, suflul care facea ca literatura sa fie expresia culta a unui popor nu mai exista. Va indreptati spre extinctie.
Poate ca unii, putini, ar trebui sa se bucure, fiindca aproape ca nu mai au concurenta. Nu o fac din compasiune.
erata, „raportarile atinse de cancer”
De mai bine de un an primiţi semnale din partea prietenilor noştri, pe diverse canale, să vă faceţi ordine în interior, fiindca nimeni nu-şi poate permite să piardă acest avanpost al românismului, mai ales acum!
Mai aveţi şi pe alţii pe urme care vor să vă anihileze bruma de credibilitate pe care o mai aveţi, din acelaşi motiv sau din altele.
Mostră de intelectual al lui Băsescu.
Unde mai pui că și cel mai reprezentativ 🙄
Că tot veni vorba de Onoare, cine ar trebui să apere onoarea Poporului Român, grav terfelită și falsificată de către un alogen nesimțit și obraznic, care a fost pus în schimb în fruntea ICR să se infrupte în voie din banii publici ( ai patibularilor !)
Din volumul Politice, publicat si raspublicat de Editura Humanitas, inclusiv anul trecut, deci asumat si azi de HR Patapievici:
1) Despre Romania, la pagina 63: Radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbra fara schelet, o inima ca un cur, fara sira spinarii.
2) Despre populatia Romaniei, la pagina 53: 23 de milioane de omuleti patibulari (buni de spinzuratoare), iar la pagina 34 scrie: un popor cu substanta tarata. Oriunde te uiti, vezi fete patibulare guri vulgare, trasaturi rudimentare. Sau la pagina 64 scrie: Romanii nu pot alcatui un popor fiindca valoreaza cit o turma.
3) Despre limba romana, la pagina 64 scrie: Romana este limba in care trebuie sa incetam sa mai vorbim sau sa o folosim numai pentru injuraturi.
4) Despre istoria romanilor, la pagina 63, scrie: Toata istoria, mereu, peste noi a urinat cine a vrut. Cind i-au lasat romanii pe daci in forma hibrida, stramoseasca, ne-au luat la urinat slavii: se cheama ca ne-au plamadit din aceasta clisa daco-romano-slava, ma rog. Apoi ne-au luat la urinat la gard turcii: era sa ne inecam, asa de temeinic au facut-o. Demnitatea nostra consta in a ridica mereu gura svintata, iar ei reincepeau: ne zvintam gura la Calugareni, ne-o umpleau iar la Razboieni, si asa mai departe, la nesfirsit. Apoi ne-au luat la urinat rusii, care timp de un secol si-au incrucisat jetul cu turcii, pe care, in cele din urma, avind basica udului mai mare, i-au dovedit.
5) Despre cultura si spiritualitatea romanilor presedintele Institutului Cultural Roman scrie: Puturosenia abisala a stгtutului suflet romanesc, spirocheta romaneasca isi urmeaza cursul pina la eruptia tertiara, tropaind vesela intr-un trup inconstient, pina ce mintea va fi in sfirsit scopita, inima devine piftie, iar creierul un amestec apos, iar la pagina 56 scrie: cu o educatie pur romaneasca nu poti face nimic.
Daca pentru aceste opere nu a avut timp, Presedintele Romaniei ar fi putut totusi, ca indatorire, sa rasfoiasca Dosarul lui Horia Roman Patapievici si sa constientizeze ca fiul unui agent dublu al Gestapo si al NKVD, crescut in pepiniera nomenklaturistilor deveniti intelectualii rosii ai Romaniei, nu poate oferi garantii pentru reprezentarea Romaniei la standardele UE si NATO – inclusiv cele de securitate – pe care ni le dorim si pentru care cetatenii Romaniei, institutiile statului si slujitorii lor loiali au intreprins eforturi considerabile.
Dacă te gândești bine nici măcar nașparliul de Băsescu, cu toate tarele fizice și psihice nu arată în halul în care ne vede un asemenea purtător ilegal de papion !
Domnilor, rogu-vă spuneţi-mi şi mie cine este acest „terasin” care-şi permite să monopolizeze acest blog onorabil cu tot soiul de texte trimise parcă direct de la Spitalul 9?
,,cersetorii au facut burti de popa”… ha!- ha!-ha!…e buna asta!!
Mă bucur că l-ai cunoscut pe Ioan Viştea, una dintre conştiinţele post-decembriste cele mai limpezi şi un om de o revoltătoare discreţie. Am acasă câteva exemplare din volumul său intitulat „Insectarul portocaliu”. Am să fac cumva să-ţi trimit unul. Sunt pamflete vitroilante la adresa puterii băsesciene. Pe curând, Adi Pârvu
Sunteti grabit, agitat si inconstient. Nu intereseaza pe nimeni politica, intereseaza, in schimb, sursa explicita/implicita a unei conduite antiromânesti, care va folosesc Sindicatul.
Sa facem o scurta istorie a pasilor marunti, mai putin vizibili?
Ori sa facem una mai zgomotoasa, de la gloriosul galatanu la ambasadorul cartarescu?
fireste, contumaciei personajului care semneaza „paul spirescu”.
QUOD ERAT DEMONSTRANDUM!
Din anumite posturi este suficient sa fixezi cateva directii si sa promovezi cativa oportunisti fara niciun Dumnezeu, de preferat mimi care sa disimuleze bine, apoi Răul se va intampla de la sine, se va urni ca o avalansa. Doar sunt atatea personaje avide dupa un strop de glorie – cu orice pret – „politica pasilor marunti”, care camufleaza in fapt altceva. Se intampla, nu-i asa? Ce amestec mai poti avea?!
Grila clasica.
DOAR ca se intampla prea multe si toate au continuitate.
Pentru literatura unei tari va fi ceva devastator, o va seca si ii va distruge credibilitatea, ii va rupe legaturile cu cei carora ar trebui sa li se adreseze; ii va afecta inclusiv pe cai care si-au castigat cinstit credibilitatea – prin recul, datorita apartenentei la o anumita organizatie.
Dle Spirescu, vă ştiu de om zdravăn la cap şi un scriitor deosebit. Cum de puteţi intra în dialog cu hahalera asta bolnavă care, terasin, care pur şi simplu delirează doar într-un singur sens semantic: diareeea ?!