0

Miercuri, 2 iunie 2010. Am revenit azi acasă (mai exact astă noapte / dimineaţă, la ora 2), la Bucureşti, întors de la Buzău – de la a patra zi a Festivalului Internaţional „Serile de Literatură ale Revistei Antares” (desfăşurat la Galaţi şi Brăila în primele trei zile; în a patra zi el a continuat la Buzău). Ieri am plecat din Galaţi, unde eram cazaţi, la Buzău – trecând la „componenta turistică a Festivalului”, conform organizatorului, poetul Corneliu Antoniu, preşedintele Filialei USR Galaţi-Brăila. La Buzău am fost preluaţi oficial de publicistul şi scriitorul Gheorghe Petcu (autor de cărţi de un lux incredibil), sociolog, din cadrul Consiliului Judeţean. Buzău, localitate atestată documentar din anul 372! În apa Buzăului a fost înecat la 12 aprilie 372 cel ce avea să devină sfânt, martir pe altarul ortodoxiei, Sava Gotul (Sava de la Buzău). După o primire la Consiliul Judeţean Buzău, unde vicepreşedintele Emilian Drăgoi (foto) ne-a dăruit ediţii de colecţie ale judeţului Buzău (una, „Judeţul Buzău – album monografic”, semnată de Gheorghe Petcu, gazda, de exemplu; sau „Buzăul în imagini” de Mihai Mâncu; împreună, costă o avere) şi unde poeta din Irlanda Helen Dwyer a recitat într-un dialect demult dispărut, am venit la Biblioteca Judeţeană „Vasile Voiculescu”. Aici, la Biblioteca Judeţeană am fost întâmpinaţi cu un cor admirabil şi o formaţie vocală de copii (ieri a fost, totuşi, 1 Iunie), după care a avut loc un recital poetic al poeţilor invitaţi la Festival, veniţi de la Galaţi (cei străini au citit în limba lor, iar Peter Sragher i-a tradus în română) şi al poeţilor buzoieni. S-au împărţit cu autograf volume originale ale scriitorilor buzoieni (mă voi referi altădată la ele) şi trei reviste literare care apar în judeţul Buzău: una, la Buzău, „Renaşterea culturală” (a împlinit cinci ani de când apare; editor şi redactor-şef, Nicoleta şi Nicolae Gâlmeanu, redactor-şef adjunct Marin Ifrim); alta, la Râmnicu Sărat, „Spaţii culturale” (redactor-şef Valeria Manta Tăicuţu) şi o a treia, la Mizil, „Vitralii” (redactor-şef Lucian Mănăilescu). La întâlnirea pe fugă (din păcate eram în criză de timp, având program încărcat), azi, au fost prezenţi scriitorii buzoieni: Marin Ifrim (foto), Emil Niculescu, Lucian Mănăilescu, Dumitru Pană, Nicolae Tăicuţu, Bucur Chiriac, Stan Brebenel, Constantin Marafet, Elena Radu, Ştefan Dima, Mihai Macovei, Marian Rădulescu, Traian Popescu, G. Anton, Stelian Grigore, preotul-poet Mihai Milea, Ion Gătej, Marcel Izbăşoiu, Nicoleta Gâlmeanu, C. Deneş, Viorel Frâncu, Carmen Grigore (venită din Anglia, a debutat cu versuri la Buzău), Gheorghe Petcu (foto). S-a subliniat că de Buzău sunt legate nume bine cunoscute precum Laurenţiu Ulici, Ion Caraion, Vasile Voiculescu, Ion Băeşu, Gh. Istrate, Radu Cârneci. Poeţii Ion Gheorghe şi Ion Nicolescu locuiesc azi în judeţul Buzău. Dinspre componenta turistică a Festivalului Internaţional Zilele Antares las pe mâine o consemnare.

Aţi reţinut, nu am mai rămas (cu părere de rău) în a cincea zi a Festivalului Internaţional „Serile de Literatură ale Revistei Antares”, ediţia a XII-a (28 mai-2 iunie). Organizator, poetul Corneliu Antoniu (foto), preşedintele Filialei USR Galaţi-Brăila, directorul revistei literare Antares. Veniţi de ieri de la Galaţi în judeţul Buzău şi de azi de la Sărata Monteoru în municipiul Buzău. Programul de azi, de curiozitate: ora 11.00 – Lecturi publice Liceul „Spiru Haret”: întâlnire cu scriitorii buzoieni. 12.30 – Vizitarea casei Vergu Mănăilă. Întoarcere Galaţi – Vizitarea Târgului Internaţional de Carte „Axis Libri”. Am transcris întocmai din programul tipărit, vezi: afis FUNDATIA CULTURALA (click pe dreptulghiul apărut)

 ***

Ultimele întrebări puse mie de către Dumitru Augustin Doman – partea a VII-a a interviului:

Dumitru Augustin Doman: – Proză de ce scrii? Jurnalism de ce practici? E prea strâmt cadrul poeziei?

LIS: – Tu nu te poţi pune în pielea mea? Ce întrebări sunt astea – de ce trebuie să scriu doar poezie? Eu scriu „texte”. Scriu instinctiv, „ce-mi vine”. Cel mai fericit lucru care mi s-ar fi întâmplat în viaţă ar fi fost „să nu simt nevoia să scriu”. Scriu de la început, o tot repet (regulat, de la 15 ani), în toate genurile literare. Şi sufăr. Normal ar fi fost să fi rămas la proză? La cenaclul „3,14” aveam numai comentarii favorabile la proză (pentru proză am şi primit primul meu premiu literar, în 1972, nu?) şi drumul spre miezul poeziei mele, al găsirii unui stil personal, dacă pot să spun aşa, a fost extrem de sinuos, poate ar fi trebuit să rămân la proză. Proză scurtă. Dar n-a fost să fie aşa, până la urmă m-am fixat pe poezie. Şi după ce s-au aşezat apele cumva în poezia mea, în 1985 am terminat un roman („Grijania”), iar în 1987 alt roman („Romanul-basm”), care n-au putut fi publicate până la Revoluţie… De ce le-am scris? Fiindcă nu mă exprimam destul în poezie? Nu merită să-mi bat capul. Am scris patru romane fiindcă trebuia să le scriu – că ele n-au avut parte de o minimă glorie literară (deşi unul a fost premiat şi altul nominalizat la premiul USR), îmi asum eşecul. Jurnalul intră şi el în regula prozei. Jurnalul îmi ţine mâna la masa de scris. În privinţa… jurnalismului – el e legat de Revoluţie şi de libertatea de expresie în regim publicistic, de datoria simbolică de a nu sta indiferent faţă de evenimentele trecătoare ale societăţii în care mă învârt. Publicistica mea e de ziar (legată de actualitatea politică şi social-economică, în principal) şi de revistă literară (legată de actualitatea culturală). Am dat de gustul publicisticii după ce am constatat că „am dreptate” în intransigenţa mea, că se confirmă la vedere ceea ce e ascuns (mă refer la previziunile mele intuitive pe termen scurt). Faptul că nu sunt iubit-evidenţiat-premiat pentru publicistica scrisă, mă lasă rece.

– În încheiere, dragă LIS, ce mai înseamnă generaţia 80 astăzi? Mai contează ea în bloc sau doar numai individual, doar ca fostă trambulină pentru orgolioşi creatori?

– Generaţia ’80 contează prin individualităţile ei (fără ele nu s-ar fi impus), nu „la grămadă”. Are deja morţii ei importanţi, de la Radu G. Ţeposu, Radu Săplăcan sau Al. Th. Ionescu la Mariana Marin, Aurel Dumitraşcu, Ioan Flora şi Ion Stratan sau Mircea Nedelciu, Gh. Crăciun şi I. Lăcustă. În ianuarie 2010 ne-a părăsit şi Augustin Frăţilă. După Revoluţie, am avut impresia că mulţi dintre optzecişti „s-au lăsat de creat” – dar nu, inclusiv „bătrânii Gh.”: Gh. Izbăşescu şi Gh. Iova sau Gh. Ene scriu în continuare. Pe de altă parte, au ocupat primele linii, în timp, cei ce erau în penumbră înainte de 1989, de la G. Vulturescu la Adrian Alui Gheorghe sau Cassian Maria Spiridon şi Gabriel Chifu, Gellu Dorian, Mircea Bârsilă sau Romulus Bucur şi Marian Drăghici, N. Sava, Daniel Corbu, Mircea Petean, D. Chioaru, să rămân numai la exemplul poeţilor. De aşteptat să recupereaze: I. Zubaşcu, Radu Florescu, Doru Mareş, Daniel Pişcu. Iar Ioan Pintea, Virgil Diaconu, Paul Aretzu, Valeriu Stancu, Lucian Alecsa, Gh. Mocuţa, Petru Ilieşu, Marcel Tolcea, Ion Cristofor, I. Milea, Dan Damaschin, Paul Daian, Radu Văcărescu ies din rând. Să mă ierte cei uitaţi (şi toţi optzeciştii basarabeni, din Serbia şi „nemţii noştri”, sau Matei Vişniec emigratul). Apoi, şi azi sunt strălucitori Ion Mureşan, Nichita Danilov, Traian T. Coşovei, Al. Muşina, Aurel Pantea, I. Moldovan, Bogdan Ghiu, Florin Iaru, Marta Petreu, Petru Romoşan, Emil Hurezeanu. Poeţi de primă mână precum Ioan Es. Pop, Andrei Bodiu, Simona Popescu, Paul Vinicius intră în rândul nouăzeciştilor? Vedete rămân şi Liviu Antonesei, Lucian Vasiliu, Denisa Comănescu, Magda Cârneci, Cornelia Maria Savu, Ioana Crăciunescu, Octavian Soviany, Mariana Codruţ. Optzeciştii au steaua lor.


, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Like it? Share with your friends!

0

0 Comments

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.