Întoarcerea acasă, la Bucureşti, după şase zile în nordul Moldovei, încărcat sufleteşte cu bune şi nebune. Apelul CNP

9 min


Duminică, 19 iunie 2011. M-am întors în această seară acasă, la Bucureşti, e ora 22.15 când vin în faţa computerului. Ieri seară, la Fundul Moldovei, n-am avut Internet de viteză la laptopul fiului meu (modemul Cosmote nu avea aici acoperire decât cu intermitenţe) şi numai nu m-am urcat pe pereţi, nu puteam să salvez text sau poză, aici, pe blog, la ora 3 am renunţat. În loc să mă bucur de prezenţa folkistei Mihaela Popescu (venită ieri după-amiază aici cu soţul) şi de recitalul de poezie al celor prezenţi, poezie din cărţile din biblioteca familiei Tudor, m-am dat cu capul de pereţi să salvez pagina mea de jurnal online. N-am reuşit să fac a doua corectură, nici să pun etichete. A fost un chin inimaginabil, munca mea se risipea fiindcă nimic nu se salva (nici prima corectură a paginii mele de jurnal online de ieri). Îmi va fi de învăţăminte, nu voi mai lua cu mine laptopul fiului, pe teren: nu numai că nu foloseşte la nimic străduinţa mea (pierzând ore la rând), dar mi-am aprins şi paie în cap cu acest blog, până şi comentatorii sunt tot mai nervoşi… Gazda de la Fundul Moldovei, soţii Silvia şi Vasile Tudor mi-au pus astă noapte la dispoziţie laptopul lor, cu modem de Internet de la Vodafone, până la urmă am introdus fotografii pe acest laptop, am transferat pe un stik din arhiva de pe laptopul fiului meu, dar toate datele „postării” aveau alte probleme pe laptopul gazdei. Nu mai insist azi. În această dimineaţă m-am trezit supărat, mohorât, că trebuie să mă întorc în lumea sălbatică scriitoricească bucureşteană, care mă tot transformă în ţintă de vânătoare, tam-nisam (abia în această seară, pe când ajunsesem la Râmnicu Sărat, m-am mai calmat; apropo, numai eu am ştiut de înnegurarea mea interioară, n-am vrut să indispun pe nimeni; mi-a telefonat Dan Mircea Cipariu, mi-a spus că e păcat să ne risipim în certuri prosteşti, fie şi pe blog, şi că e cazul să pun cruce războiului declanşat din senin împotriva mea, să nu mai ripostez; i-am repetat că nu depinde de mine, în general stau în banca mea). Aşadar, am venit de la vila de vis unde am dormit (alături de Lucian Vasiliu, soţia şi fiul lui, de Adrian Alui Gheorghe şi soţia, de Mircea A. Diaconu şi soţia, de Vasile Spiridon; fiecare cu camera lui; criticul Sabina Fânaru şi Mihaela Popescu cu soţul au dormit cu gazda, sunt prieteni apropiaţi), închiriată de familia Tudor, făcându-mi drum prin grădini, la casa familiei Tudor, unde era masa întinsă afară, în aer liber. Cum eu dimineaţa nu mănânc decât simbolic, am luat de ici de colo din bunătăţi… N-am mai pomenit atâta generozitate din partea gazdelor (amândoi avocaţi de succes, inclusiv la retrocedările de păduri, acreditaţi pe lângă Arhiepiscopia Sucevei; las la o parte faptul că Silvia Tudor e redactor-şef al revistei Pro Jure, editată de Baroul Suceava, de 180 de pagini, format A 4, iar Vasile Tudor pregăteşte o carte de versuri, Silvia Tudor a ales un frumos poem al soţului ei pentru acest blog, îl public spre finalul acestei pagini de jurnal online), la plecarea noastră ne-a împărţit fel de fel de atenţii alimentare (nouă, cozonac şi un borcan de dulceaţă de trandafiri). Pe de altă parte, am cumpărat de la localnici şapte kile de caş (cu 12 lei kilul). Înainte să plecăm, eu am urcat iar un pic pe muntele din preajmă, admirând florile fâneţelor necosite (pe aici iarba cosită e pusă la uscat pe suporţi originali, pe scânduri orizontale, nu în claie). Am auzit cu groază că o pisică are o cârtiţă în gură, sau am asistat la joaca lui Vasile Spiridon şi a lui David Vasiliu (fiul poetului) cu un câine bătrân cu picioarele din spate paralizate, care alerga după minge, târându-şi picioarele din spate, şi o muşca. David, oprit din joc, se plângea, obosit, că „m-a umplut câinele de bale, şi ce limbă mare are”… Am mai aflat că bibilicile (pichile, le spuneam eu în copilărie) păzesc permanent găinile, cu gălăgia pe care o fac sperie vulpile şi cârtiţele. Ieri mi s-a explicat că păsările de curte sunt atacate şi de ulii (motiv pentru care au atârnat la înălţime fâşii colorate de plastic, drept sperietoare). Poetul gazdă, Vasile Tudor, m-a asigurat că anul acesta va face din merele din livada lui palincă (merii sunt plini de roade). Unul câte unul am plecat din Fundul Moldovei spre „căşile” noastre (băcăuanul Vasile Spiridon şi-a lăsat maşina lui la Suceava, a venit aici cu maşina lui Vasile Tudor; azi s-a întors la Suceava cu maşina cântăreţei Mihaela Popescu). Adrian Alui Gheorghe a plecat la Piatra Neamţ, îndrumându-o pe soţia lui Lucian Vasiliu cum să o ia spre Iaşi. Eu am venit (cu Doina Popa) în spatele maşinii lui Mircea A. Diaconu (în care era şi Sabina Fânaru) până dincolo de Gura Humorului, el a luat-o spre Suceava, eu spre Fălticeni-Roman-Bacău. M-am oprit la Adjud, la casa părintească, la fratele meu, Marian, la o cafea, am mâncat vişine din vişinii din grădină – ne-a dat la plecare ouă proaspete. M-am oprit apoi la Focşani la sora mea, Ita, unde am mâncat o savarină şi am băut o cafea (la plecare ne-a dat şi ea câteva ouă proaspete şi o prăjitură cât un cozonac; am refuzat sticla de ţuică nouă, făcută de soţul ei, Viorel, la casa lui părintească, la Pufeşti, că n-are cine să o bea). Aşa e în Moldova, darurile sunt la mare cinste. Am oprit mai departe la casa părintească a Doinei (închiriată azi), de unde ea a luat computerul la care a scris, având de salvat proze de ale ei (fiindcă dischetele pe care le-a salvat s-au distrus). Curios, ieri am umplut rezervorul cu „benzină fără plumb de 95” de 5,48 lei litrul la Câmpulung Moldovenesc (la OMV) şi azi am cumpărat-o la Petrom la Focşani cu 5,32 lei litrul… Slavă cerului, n-am avut evenimente până la Bucureşti, ba chiar am găsit şi locul meu de parcare liber. M-am întors acasă după şase zile de absenţă din Bucureşti, îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru gavoare. Poemul promis mai sus:

DAR TOT MI-I TEAMĂ

dar tot ce scriu e tot ce-o să mă doară! //

La masa mea stă Nimeni şi cinsteşte

şi arde o ţigară.

E o tăcere din acelea

în care nici nu mă ascult,

nimic nu e real, nimic nu e ocult!

De negrăit e ceea ce se înalţă

şi părăseşte foamea putrezirii…

Inima mea însingurată

aprig deschide trandafirii! //

(dar tot ce-i aprig înspăimântă) //

La masa mea stă Nimeni şi cinsteşte

şi câteodată cântă:

            (o, din pântece sunt trist… ) //

dar tot mi-i teama:

în plămâni

sculptează-un meşter barochist!

Vasile Tudor

***

Public în continuare Comunicatul de presă trimis de Gellu Dorian, legat de Congresul Naţional de Poezie-CNP, ediţia a IV-a:

COMUNICAT DE PRESĂ

În perioada 15-18 iunie 2011 s-a desfăşurat la Botoşani, Ipoteşti, Suceava şi Putna ce-a de a IV-a ediţie a Congresului Naţional de Poezie. S-a ales o nouă conducere, formată din Gellu Dorian (preşedinte), Nichita Danilov şi Leo Butnaru (vice-preşedinţi) şi Cassian Maria Spiridon, George Vulturescu, Vasile Tărâţanu, Andra Rotaru, Carmen Veronica Steiciuc şi Dan Mircea Cipariu. Tema acestei ediţii a fost: Poezia română contemporană în context european. Prezenţe în editurii, librării şi presa de specialitate. Au mai avut loc două recitaluri (pe terasa Cofetăriei Parc din Parcul „Mihai Eminescu” din Botoşani în ziua de 16 iunie, un stand de carte de poezie, şi un alt recital în Cetatea de Scaun a Sucevei, pe 17 iunie), la care au participat peste 50 de poeţi din cei peste 90 de participanţi. Participanţii au fost prezenţi în ziua de 18 iunie la Putna. Un juriu format din Mircea Martin, Ion Pop, Al. Cistelecan, Mircea A. Diaconu, Vasile Spiridon, Andrei Terian, Paul Cernat, Gellu Dorian şi Dan Mircea Cipariu, a acordat următoarele premii: lui Lucian Vasiliu, pentru un poet consacrat, şi pentru un poet tînăr, lui Radu Vancu.

În aula Universităţii „Ştefan cel Mare” din Suceava, pe 17 iunie, a fost adoptat următorul  Apel:

Pentru ca valorile poeziei româneşti contemporane, din geografii şi generaţii diferite, să fie bine cunoscute în ţările unde România are structuri şi programe de diplomaţie culturală, solicităm Institutului Cultural Român să aibă un dialog constructiv cu reprezentanţii Congresului Naţional de Poezie, astfel încît să putem realiza împreună programe de promovare şi de traducere a poeziei române contemporane. În acest sens, Institutul Cultural Român este invitat să dezvolte un program de achiziţii carte (în original şi/sau traducere) şi de reviste literare cu pagini de poezie română contemporană pentru bibliotecile filialelor ICR din toată lumea, precum şi pentru bibliotecile naţionale din ţările  respective; să finanţeze prima bază de date cu poezie română contemporană; să creeze un fond de mobilitate pentru poeţii români invitaţi la manifestările de gen internaţionale.

Congresul Naţional de Poezie poate oferi expertiză calificată şi evaluatori pentru proiectele ICR dedicate poeţilor români.

                                                                   COMITETUL DE COORDONARE AL

                                                                CONGRESULUI NAŢIONAL DE POEZIE

Notă: Comitetul de coordonare al Congresului Naţional de Poezie se delimitează de orice altă informaţie publicată pe blog-urile şi site-urile personale. De asemenea, printr-o decizie unilaterală, Dan Mircea Cipariu, ales în comitetul de coordonare al CNP, şi-a dat demisia din acest comitet.

*

Apropo de Nota Comunicatului de presă al CNP, ce scrie Dan Mircea Cipariu în „demisie”:

După o corespondenţă electronică purtată astăzi, 18 iunie 2011, cu colegul  nostru Gellu Dorian, preşedintele CNP, o corespondenţă ce privea calitatea mea de purtător de cuvânt al CNP, aşa cum a fost votată la Suceava, şi în urma unor discuţii legate de această calitate, vă comunic decizia mea irevocabilă de a mă retrage din conducerea CNP.
Voi încerca prin proiecte personale să realizez câteva dintre dezideratele CNP, cu sau fără sprijinul Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional, Institutului Cultural Român, Administraţiei Fondului Cultural Naţional şi Uniunii Scriitorilor din România.
Toate cele bune,
Dan Mircea CIPARIU

*

Iată cum arată Apelul CNP, publicat de Dan Mircea Cipariu:

Apelul Congresului Naţional de Poezie, ediţia a IV-a, adresat Institutului Cultural Român: Pentru ca valorile poeziei române contemporane, din geografii şi generaţii literare diferite, să fie mai bine cunoscute în ţările unde România are structuri şi programe de diplomaţie culturală, solicităm Institutului Cultural Român să aibă un dialog constructiv cu reprezentanţii Congresului Naţional de Poezie,  astfel încât să putem realiza împreună programe de promovare şi de traducere a poeziei române contemporane. În acest sens, ICR este invitat să dezvolte un program de achiziţii de carte (în original şi/sau traducere) şi de reviste literare cu pagini de poezie română contemporană  pentru bibliotecile filialelor ICR din toată lumea, precum şi pentru bibliotecile naţionale din ţările respective; să finanţeze prima bază de date cu poezie contemporană românească; să creeze un fond de mobilitate pentru poeţii români invitaţi la manifestările de gen internaţionale. Congresul Naţional de Poezie poate oferi expertiză calificată şi evaluatori pentru  proiectele ICR  dedicate poeţilor români. Congresul Naţional de Poezie a ales prin vot, pentru un mandat de doi ani, următorul Comitet Director: Gellu Dorian (Preşedinte), Nichita Danilov (vicepreşedinte), Leo Butnaru (vicepreşedinte), Cassian Maria Spiridon, George Vulturescu, Vasile Tărâţeanu, Andra Rotaru, Carmen-Veronica Steiciuc şi Dan Mircea Cipariu (purtător de cuvânt).
Puteţi citi mai multe relatări despre ediţia a IV-a a Congresului Naţional de Poezie accesând următoarele linkuri:
http://www.agentiadecarte.ro/2011/06/lucian-vasiliu-si-radu-vancu-laureatii-congresului-national-de-poezie-editia-a-iv-a/
http://www.agentiadecarte.ro/2011/06/%E2%80%9Czilele-eminescu%E2%80%9D-de-la-botosani-au-adus-premii-lansari-de-carte-si-recitaluri-de-poezie/

PS. Îmi scrie Constantin Arcu, redactorul-şef al revistei Bucovina literară: „multumesc, draga prietene, pentru postarea revistei! numai ca nu reusesc sa intru. nu-i vorba de mine, ha, ha, ha, ma gindesc la altii. cu drag, c.a.”. Motiv pentru care public încă o dată, în format PDF, numărul pe luna iunie al revistei Bucovina literară, daţi click pe Bucovina literara nr. 6-2011 (şi iar click pe dreptunghiul apărut), sper să fie de bine de data aceasta, să puteţi să o deschideţi, să o citiţi (fiindcă merită!)…

PS. 2. Public fotografii făcute azi la Fundul Moldovei-Pojorâta (o „zonă de rai”), unde au casa lor de vacanţă Silvia şi Vasile Tudor.


One Comment

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. ”…mi-a telefonat Dan Mircea Cipariu, mi-a spus că e păcat să ne risipim în certuri prosteşti, fie şi pe blog, şi că e cazul să pun cruce războiului declanşat din senin împotriva mea, să nu mai ripostez; i-am repetat că nu depinde de mine, în general stau în banca mea.”

    In general, toti cei care au puterea (indiferent la ce nivel sau in ce forma)isi doresc cel mai mult si mai mult sa o pastreze, conserve si sa se foloseasca de ea nestingheriti, in liniste si pace.

    De aceea orice critica, divergenta de opinii sau marunta obiectie capata imediat proportii cosmice si alura de razboi. Foarte proasta interpretare pentru o democratie si foarte gresita asumare a acestei interpretari.

    Daca taci, intelepciunea populara zice ca vei fi rasplatit.Daca nu cumva chiar esti rasplatit dinainte, tocmai pentru a tacea.

    Nu spun nimic nou, daca adaug ca tacutul e cea mai simpla forma de complicitate si de aprobare.