0
2 comments

Luni, 27 iunie 2011. Am fost plecat vineri, sâmbătă şi duminică din Bucureşti – departe, la Bistriţa. Am participat la o manifestare culturală de calitate, intitulată „Rondul de noapte”. Habar nu aveam ce înseamnă (auzisem de „Rondul de noapte”, despre lecturile publice de poezie de la Bistriţa, în principal, dar nu avem idee de modelul de desfăşurare), nu mi s-a trimis un program pe e-mail, organizatorul, poetul Mircea Măluţ m-a asigurat că voi afla la faţa locului. A mizat probabil pe surpriză. Zgârcit la vorbă, Mircea Măluţ mi-a spus că hotelul la care voi fi cazat se numeşte „Diana” şi că e dincolo de Bistriţa, „spre Bârgaie-Unirea” (de parcă aş fi cunoscut Bistriţa), să întreb, că ştie toată lumea (vă daţi seama, l-am rugat să-mi spună spre ce localitate mai mare se îndreaptă drumul unde e hotelul, ce trebuie să citesc pe indicatorul rutier, şi nu mi-a răspuns; a trebuit să vin intuitiv)… Mi-am amintit că Mircea Măluţ face parte dintre poeţii-organizatori care tac şi fac „pentru alţii” – l-am cunoscut într-o împrejurare ciudată, la mijloc fiind probabil bunăvoinţa unor colegi optzecişti de mare generozitate. Ei m-au introdus în grupul poeţilor ardeleni ce avea să meargă la Paris pentru trei zile, pe ruta Bistriţa-Cluj-Budapesta, cu un microbuz închiriat, de unde s-a luat un avion „Low-Cost”. La Paris am citit atunci la sediul ICR (Magda Cârneci), având la dispoziţie o antologie cu traduceri de poeme în franceză, intitulată „Poeţi români de azi” (publicată în 2007 de Mircea Măluţ, redactor Mircea Petean; într-un proiect finanţat de Ministerul Culturii; în antologie: Magda Cârneci, Gabriel Chifu, Dumitru Chioaru, Dinu Flămând, Letiţia Ilea, Cezar Ivănescu, Mircea Măluţ, Ioan Moldovan, Mircea Petean, Aurel Rău, Lucian Vasiliu şi poeta traducătoare Roxana Sicoe Tirea; plus Traian T. Coşovei, care a preferat să stea acasă). Am fost impresionat atunci că din bani extrem de puţini, Mircea Măluţ, ajutat de Biblioteca Judeţeană din Bistriţa, unde e angajat, a făcut minuni… Anul acesta s-a repetat isprava, dar la alt nivel – local. Trei dintre cei prezenţi atunci, la Paris, am fost invitaţi de vineri, 24 iunie la „Rondul de noapte”, ediţia a IV-a, la Bistriţa: Ioan Moldovan (redactor-şef al revistei Familia la Oradea), Mircea Petean (director al Editurii Limes) şi cu mine. Dar invitaţii la acest Rond de noapte, subintitulat „Întoarcerea poeziei” (lecturi publice, prezentări de carte, dezbateri) a avut alţi invitaţi de seamă: Ion Bogdan Lefter (care l-a invitat la Bistriţa pe Mihai Dragolea, să-i lanseze cartea de proză; Ion Bogdan Lefter e „invitat special”, venit de la Bucureşti la Cluj cu avionul, de unde a fost preluat de o maşină oficială la Bistriţa, cazat la un „hotel de invitat special”, la Bistriţa), apoi poeţii Romulus Bucur (adjunct al revistei Arca, la Arad; nu contează că el e universitar la Braşov), Viorel Mureşan, Traian Ştef (adjunct la Familia), Daniel Corbu (directorul revistei Feed Back), George Vasile Dâncu (directorul Editurii Eikon) şi Aurel Ştefanachi (directorul Editurii Tipo Moldova, care a explodat pe piaţa poeziei cu o colecţie de lux intitulată „Opera Omnia”; au apărut deja 50 de poeţi). Am citat numele de pe afiş, pe care erau trecuţi şi poeţi bistriţeni: David Dorian, Alexandru Cristian Miloş (cel despre care Al. Petria atrăgea atenţia că a fost lăsat să moară de foame; apelul lui public a avut efect, autorităţile bistriţene promiţându-i un loc de muncă), Adriana Rodica Bârna, N. Bosbiciu şi Mircea Măluţ (vor intra în ciclul de lecturi publice) şi prozatorul Virgil Raţiu. Vor mai citi poezie Veronica şi Victor Ştir, plus Daniel Renon (emigrat). De reţinut, au început lecturile publice cei doi prozatori cărora li s-au lansat cărţi: Mihai Dragolea şi Virgil Raţiu… Toată manifestarea „s-a legat”, găsind în criticul de artă Oliv Mircea (gazda Rondului de noapte; el e directorul lui Mircea Măluţ la Biblioteca Judeţeană Bistriţa-Năsăud; o personalitate morală) şi Ion Bogdan Lefter moderatori de excepţie la sediul Galeriilor de artă Arcade 24 din Bistriţa – dezbaterile au fost substanţiale. S-au lansat şi albume de artă de un lux incredibil ale celor trei mari pictori bistriţeni: Miron Duca, Vasile Tolan şi Marcel Lupşe. Rondul de noapte (care preia titlul unei capodopere a lui Rembrandt) a fost un eveniment de succes. Aş zice că respectă ceea ce am citit: «Tabloul Rondul de noapte 1642, considerat astăzi o capodoperă, a constituit la vremea sa un scandal. Comandantul Frans Banning Cock ar fi dorit să iasă mai mult în evidenţă în acest uriaş tablou. Ori, Rembrandt s-a concentrat mai mult asupra acţiunii înseşi, decât asupra înfăţişării figurilor; pentru el tema este defilarea, mişcarea, acţiunea neobişnuită, şi nu tabloul colectiv tradiţional al unui grup. Puternicele contraste de lumină şi culoare, jocul fin al mişcării trupurilor, umbrelor şi rechizitelor înviorează excepţional scena, leagă figurile între ele, alcătuind parcă din acestea o compoziţie de lumini. “Vrăjitor, Rembrandt e capabil să facă din noapte zi.” (Eugène Fromentin)». Rondul de noapte literar-artistic s-a derulat în paralel cu superbele Serbări ale Bistriţei medievale, organizate de cantautorul Florin Săsărman (ajunse la a cincea ediţie) din centrul Bistriţei.

***

Las pentru mâine continuarea. Am întârziat venirea în faţa computerului, având probleme şi cu Internetul. Public în continuare Scrisoarea a şasea primită de la Tudor Cicu, trimisă din Grecia (cu două fotografii):

Scrisori din strainatate

6

Motto: „Tu, nihil invita dices faciesve Minerva”  

„Nu vorbi despre ziua de maine pana nu se lumineaza de ziua” – suna un proverb profetic. Tot ei, acesti profeti ori prevazatori ai umbrelor care se inclesteaza de gatul omului incercand sa-l doboare la pamant, ne-au tot spus ca dupa noapte vin zorii si ca lumea se indreapta catre o lumina reala si ca totul este bine. Spun asta pentru ca in cele notate intr-o scrisoare anterioara m-am inselat din nou: da! sunt manifestatii in fata parlamentului grec, dar numai dupa orele 21, adica pe inserat cand temperatura nu te izbeste precum sabia colonelului Lawrence din „La tiganci” a lui Mircea Eliade, drept in moalele capului. I-am vazut dupa ora 22 blocand circulatia in fata parlamentului (sa fi fost circa 2000 de manifestanti). Strigau pasnic si nici fortele politienesti nu-si manifestau antipatia impotriva manifestantilor, ca pe la noi. Asta imi aminteste ca zicala: „nu-ti acoperi ochii pentru a nu-l vedea pe cel care sufera langa tine” e valabila doar aici. Am admirat ritualul de schimbare a garzii parlamentului. Am admirat costumele strajilor, dar si pasii lor de defilare. La noi ti se sfasie inima, ca noaptea se duce si nu e nimeni sa se revolte spre a reteza radacinile arogantei din fruntea partidului aflat la conducere. Imi vin in minte versurile poetului spaniol Antonio Diaz Tortajada: „nu e nimeni sa uneasca strigatele/ Nimeni”. Aflat in cea de a doua zi la Atena, imi continui cercetarile (zadarnice?) pentru aflarea adevarului care a scos in evidenta intelepciunea zeitei Palas Atena in fata zeului Poseidon. Vizitand Muzeul National de Arheologie, inclin sa-i dau dreptate zeitei Palas Atena. Mestesugul de a daltui in marmura statuile, mestesugul incropirii podoabelor din aur, fier sau fildes precum si vasele masive din lut, amfore pentru zei, imi dovedesc mie ca nu arta razboiului cum le fagaduise Poseidon atenienilor ci arta mestesugului cum le fagaduise zeita Palas Atena, a biruit. Vizitand muzeul, inteleg de ce zeita nu trebuia maniata. O singura data, spune legenda, zeita s-a maniat cumplit pe talentul tesatoresei pamintene Arahneea, care o intrecuse in mestesugul artei, fapt pentru care o prefacuse in paianjen. Asta ne aminteste de truda Penelopei care-si tesea nesfarsita panza spre disperarea petitorilor dar in gloria sotului ei Ulise. Statuia Atenei e infatisata langa o bufnita si un sarpe. Simbolul prudentei e sarpele iar cel al intelepciunii e bufnita. La noi cucuveaua de pe acoperisul Cotrocenilor, numai intelepciune nu ne proroceste. Mai curand cred ca ne canta la toti prohodul. Temperatura e in crestere aici la Atena: tinde spre 340C. Ne alaturam grecilor care stau pasivi la mesele teraselor din jur si consuma exasperant pentru ochii nostri: doar cafea frape si cate un pahar mare de apa. Apa e aici la mare pret. Nu se gaseste decat la chioscuri si in restaurante. Nu cer apa, ci imi comand o halba de bere vrac : 4 euro! Cu pretul asta la mine acasa as fi baut 6 halbe. Ne racorim si pornim cu tramvaiul (are aer conditionat!) cale de o ora de mers spre plajele Atenei pana la Voula. Respectam sfatul lui R. Kipling: „Fa-ti timp, Acum! Sa stii:/Zadarnic ai sa plangi/ comoara risipita a vietii, n-o mai strangi!” Iti dau dreptate maestre Kipling. Nu e timp de cascat gura numai intr-un loc anume. Mai sunt multe de vazut aici. Singuratatea, scria Pavese, poarta in ea dorinta de a face rau. Noi am venit in cautarea ramurei de maslin aici in Atena, asa ca alergam intr-acolo unde oamenii sunt pasnici, fericiti si multi. O plaja imensa cu apa calma, limpede si sarata iti ofera din plin toate aceste daruri. Sisif n-are decat sa-si impinga in continuare stanca intr-acolo unde i-a fost destinat. Sau chiar sa o ia de la capat pana va iesi stralucitor si liber, gata sa infrunte fara teama muntele in timp ce eu, pitic nauc (asemeni lui A. Rimbaud), voi incerca sa ridic cuvintele pana la cititorul care ma asteapta „cu genunchiul la inima adus”, ca si cum ar vrea sa-mi cuprinda inima intr-o mana (ca pe a lui Danko, eroul lui Gorki), stiind ca ii voi lumina in aceste clipe casa sufletului.

23.06.2011

Tudor Cicu

PS. Public fotografii făcute la Bistriţa, în prima zi a Rondului de noapte, de vineri, 24 iunie 2011.


, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Like it? Share with your friends!

0
2 comments

2 Comments

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Minunat acest jurnal de calatorie, d-le Cicu! te unge la suflet.
    LIS, eu cred ca esti favorizat de soarta fiindca esti invitat mai peste tot unde este o manifestare a poeziei. Ma bucur pentru tine.

  2. Jurnalul lui Tudor Cicu e un amestec de livresc şi real imaginat, o probă de scriitură la pian. Sună cam ciudat, însă aşa văd eu lucrurile. Tudor transformă în literatură tot ce atinge. E mare lucru, mai ales după ce maestrul Fănuş Neagu a luat calea pribegiei necuvintelor.
    În schimb, de neinvidiat e prietenul nostru Liviu Ioan Stoiciu, invitatul “peste tot”, exorcizat şi autoexorcizat. Sunt convins că Liviu nu e un plimbăreţ sorescian, ci un introvertit fecund, însă, din politeţe, răspunde acestor dese invitaţii. Ca par egzamplu, eu refuz cele mai multe invitaţii. Din zeci de motive, dar, mai ales, pentru a evita să strâng mâinile tuturor impostorilor. Liviu e deja un poet şi un publicist clasic în viaţă. Nu înţeleg de ce se risipeşte în folosul efemeridelor. Chiar nu înţeleg. Marii scriitori nu sunt mari scriitori dacă nu au şi un pic de aroganţă.