Vineri, 30 aprilie 2010. Lipsa de transparenţă la Uniunea Scriitorilor din România (USR) continuă să n-aibă nici o legătură cu bunul simţ. Sigur, n-ai ce să ceri unei conduceri care din 2005 o ţine tot într-o secretomanie anacronică. Acum e pe tapet procesul pierderii sediului USR, al Casei Monteoru, toţi membrii USR vor să ştie amănunte şi n-au de unde să afle – site-ul USR continuă să fie mort în păpuşoi (credeam că s-a mai revigorat, a fost o iluzie; e la fel de searbăd; măcar de ar ajunge la profesionalismul site-urilor unor filiale ale USR din ţară). N-ai cu cine să discuţi. Ultimul apărut cu o declaraţie (un interviu) e Gabriel Chifu, vicepreşedinte al USR, care o ţine tot cu „patimi, isterii, vorbe aruncate prosteşte şi acuzaţii aberante”, când e vorba de cazul Casa Monteoru. Încep să-mi pierd răbdarea: ce isterii? Ce acuzaţii aberante? Numai de atât e în stare conducerea USR, să-i jignească pe cei care au încercat să informeze membrii USR despre situaţia inadmisibilă a sediului USR din Casa Monteoru, penalizând indolenţa conducerii USR? În condiţiile în care conducerea USR s-a făcut că plouă, ascunzând membrilor USR adevărul? Abia după ce am scris aici (după ce Aura Christi a tras alarma publică) s-a învrednicit şi preşedintele USR, N. Manolescu să dea un comunicat… Normal ar fi fost azi să citim măcar pe site-ul USR care e evoluţia procesului, dar de unde! Iese acum Gabriel Chifu şi dă cu tifla. De ce nu se intră o dată în normal la USR şi conducerea nu deschide un dialog sincer cu membrii săi? Trebuie tot eu să intervin, să anunţ în ce stadiu suntem. În această săptămână s-a încheiat termenul de atacare a sentinţei date pe 14 aprilie, prin care Casa Monteoru era „restituită în natură” moştenitorilor familiei Monteoru. Pe 23 aprilie Mediafax l-a întrebat pe domnul Nicolae Manolescu dacă USR va ataca sentinţa. 
Răspunsul preşedintelui USR: „O să decidem ce putem face, probabil că o să o atacăm la Curtea de Apel”, precizând că USR a intrat ca parte în acest proces! „Probabil” o să atacăm… Vă redau ştirea: „Nu ni s-a comunicat încă sentinţa Tribunalului. În momentul în care ni se comunică sentinţa, o să decidem ce putem face, probabil că o să o atacăm la Curtea de Apel”, a spus Nicolae Manolescu, precizând că USR a intrat ca parte în acest proces. El a refuzat să facă alte comentarii legate de pierderea sediului USR. Tribunalul Bucureşti a decis, joi, ca sediul din Calea Victoriei – Casa Monteoru a Uniunii Scriitorilor din România (USR) să fie restituit în natură moştenitorilor familiei Monteoru, care acuză Uniunea că a lăsat clădirea să se degradeze. Procesul a fost deschis în 29 ianuarie 2009, pe Legea 10/2001, de Ioana Angelescu, Ioana Angelescu – la S.C.A. Ciurezu, Gaube şi Nora-Geta Angelescu Monteoru, în calitate de reclamanţi, împotriva Primăriei Municipiului Bucureşti – proprietarul imobilului din Calea Victoriei, cunoscut cu denumirea de Casa Monteoru şi dat în folosinţă Uniunii Scriitorilor din Bucureşti. Instanţa a admis cererea moştenitorilor şi a dispus restituirea clădirii şi a terenului în natură. De asemenea, judecătorul a respins cererea de intervenţie în acest proces a Uniunii. Sentinţa poate fi atacată în 15 zile, la Curtea de Apel Bucureşti. (Recitiţi şi http://www.mediafax.ro/cultura-media/uniunea-scriitorilor-si-ar-putea-pierde-sediul-din-capitala-5786872 şi http://www.uniuneascriitorilor.ro/noutati.php#situatia-casei-monteoru, legate între ele)
Cele 15 zile de atac au trecut. Ce a făcut conducerea USR, a atacat sentinţa? Secret total, deşi normal ar fi fost să-şi anunţe membrii, măcar pe site. Văzând fragmentul de interviu cu Gabriel Chifu din Observator cultural, de săptămâna asta, m-am iluzionat că prin el se va face referire la actuala situaţie, dacă a atacat USR sentinţa în aceste 15 zile, dacă nu, ce se va întâmpla mai departe cu sediul USR din Casa Monteoru, dacă şi unde se mută peste noapte sau există promisiuni că statul e gata să despăgubească moştenitorii Casei Monteoru (de patrimoniu, totuşi) şi să o lase în folosinţa gratuită USR. Apropo, am scris în toate intervenţiile mele că respectul pentru proprietate nu intră în discuţie, că USR a mai cedat un palat (în Nicolae Iorga, peste drum de Casa Vernescu), două vile de la Cumpătu-Sinaia şi clădirea în care avea sediu Editura Cartea Românească fără nici o pretenţie, fără să intre în proces cu proprietarii lor de drept. Am scris aici că, în caz că USR va pierde Casa Monteoru (cu care USR se confundă), statul ar putea interveni să o cumpere de la moştenitori, aşa cum a făcut cu sediul UNITER (repet, cumpărat de stat cu 6 milioane de euro de la proprietarii lui, numai să nu lase UNITER pe drumuri). În nici un caz nu m-am împotrivit aici retrocedării Casei Monteoru (deşi planează mari semne de întrebare legate de anularea actului de donaţie). Subliniez asta fiindcă m-am trezit aici cu înjurături că mă opun retrocedărilor „inalienabile” (unele, puse la cale exclusiv de mafia imobiliară), că sunt un comunist… Le reamintesc indignaţilor din oficiu că n-am fost niciodată comunist, n-am fost membru de partid înainte de Revoluţie (n-am fost şi nu sunt membru de partid nici după 20 de ani de la Revoluţie), ba chiar am fost un adversar al regimului comunist (şi am avut numai necazuri din acest motiv; întâmplător, membrii USR cunosc biografia mea). Am cerut numai statului să găsească o cale să cumpere Casa Monteoru de la moştenitorii ei, să o repare (e casă de patrimoniu, şi sunt bani publici alocaţi special pentru aşa ceva, şi la Ministerul Culturii, şi la Primăria Capitalei) şi să o lase în custodia USR. Am insistat ca N. Manolescu să profite de autoritatea sa publică şi să determine statul să găsească banii de răscumpărare ceruţi de moştenitori şi Casa Monteoru, casă de patrimoniu, să rămână sediu al USR, să poată USR să supravieţuiască (statul neajutând cu nimic altceva USR, nu varsă nici un leu din banul public pentru activitatea instituţiei USR). Eventual, Primăria Capitalei să plătească o chirie lunară moştenitorilor Casei Monteoru, dacă nu vrea să o cumpere – aşa cum face cu sediul Muzeului Naţional al Literaturii Române (câştigat în instanţă, cu tot cu teren, de moştenitorul clădirii). Altfel, vom păţi ce au păţit artiştii plastici cu sediul lor… E ciudat, pe de altă parte, că nu-şi asumă vina pierderii sediului USR actuala conducere a USR. Gabriel Chifu repetă ceea ce a spus N. Manolescu. S-a spălat şi el pe mâini, Casa Monteoru le aparţine moştenitorilor, pentru ce ne luptăm noi? Vrem să dobândim ce nu ne aparţine, bla-bla? Bun banc. A găsit conducerea USR o soluţie la pierderea… dobândită? Nu, Gabriel Chifu îi invită pe membrii USR să caute soluţii. Pentru ce primesc salarii cei din conducerea USR? Pentru a aduce prejudicii materiale şi morale USR? 
Gabriel Chifu: Ca principiu, eu nu cred că trebuie să ne dorim ceva ce nu ne aparţine. Dacă ar fi după mine, aş convoca într-o reuniune extraordinară Consiliul USR sau, măcar pe preşedinţii de filiale şi i-aş informa precis care e situaţia reală, nu aveam cum să pierdem ceva ce nu am posedat cu adevărat niciodată, apoi le-aş adresa tuturor chiar această întrebare dublă: e firesc să luptăm pentru a dobîndi ceva ce nu ne aparţine de drept? Să respectăm proprietatea reprezintă pentru noi doar o formulă retorică sau este o credinţă profundă? Dacă răspunsul lor ar fi cel aşteptat, atunci ar trebui să căutăm, solidari şi responsabili, soluţii raţionale pentru a ieşi din impas. O soluţie ar fi să convingem autorităţile de importanţa pentru cultura română a acestei clădiri şi ele să ne ajute, după modelul UNITER, răscumpărînd clădirea de la cei îndreptăţiţi s-o primească, dacă aceia sînt, într-adevăr, îndreptăţiţi. (Vă invit să-i citiţi tot fragmentul de interviu la http://www.observatorcultural.ro/Nu-cred-ca-trebuie-sa-ne-dorim-ceva-ce-nu-ne-apartine*articleID_23599-articles_details.html) Ca să vedeţi. Gabriel Chifu repetă ce am scris eu aici, că trebuie răscumpărată Casa Monteoru – şi cu toate acestea el declară ritos, cum a declarat şi N. Manolescu la adresa celor ce au făcut cunoscut aici cazul pierderii sediului USR-Casa Monteoru (ţinut la secret de conducerea USR), că am dat dovadă de „patimi, isterii, vorbe aruncate prosteşte şi acuzaţii aberante”. La a jigni, se pricep. Din 2005 conducerea USR a trăit pe altă lume, habar n-a avut de sforile trase cu Casa Monteoru. Acum, când sentinţa e dată şi sediul USR (Casa Monteoru) e pierdut, ar fi cazul să se mobilizeze şi să găsească soluţii. Să-şi pună la bătaie influenţa şi să determine statul să răscumpere sau să închirieze de la moştenitori această casă de patrimoniu. Casa Monteoru (sediu al USR) s-a pierdut printre cuvinte, sau ea trebuia să fie neapărat pierdută?
Da dle LIS, cea mai optima varianta este sa se achizitioneze cladirea. Am înteles ca nu sunteti contra proprietati private, nu sunteti bolsevic, mentionez acest aspect pentruca eu am fost unul din cei mai aprigi sutinatori al retorcedari (si ramas), fie si cu riscul lasa USR pe strada.. pai.. câti sarmani nu au acoperis de ce-o mai avea USR, mai ales pe praful asta….
Parerea mea ramâne aceiasi, USR trebuie sa rezolve problema cu proprietarul ci nu Statul, nu Primaria, USR este o organizatie privata, firma ca orcare alta, un ONG sau mai corect spus sindicat, care trebuie sa-si construiasca si intretina singur patrimoniu. Asa este in toata lumea civilizata, si, bine este ca este asa, ptr ca scriitorul este liber ca pasarea cerului, chiar daca are nitelusi si de de suferit, trebuie practica o alta profesia pentru as asigura traiul.
As vrea sa fiu bine inteles; Întelg nu bine ci foarte bine drama scriitorului la nivel mondial , al gânditorului „unerwünsch” de catre absolut toate sistemele cu care noi trebuie lupta, din pacate… altfel stau lucruile si pe melagurile noastre.. ba, as concluziona, mai multe jeguri preasupuse nu gasim pe alte melaguri… motiv pentru care nu agreez monstru supus bestiei numita sistem (politic-economic), USR, militez pentru un scriitori liber, nu la vrajeala cum se serveste dp 89 ci real.
Daca as fi intrebat pe criteriu nostalgiei, as vrea ca USR sa ramâna acolo unde este si unde mi-am petrecut si eu multe seri… care mi-au ramas o frumoasa amintire, ca ori de câte ori vin prin Bucuresti sa vin si pe la USR ca pe vremuri si beau un sprit si mai ales sa palavragim… ca de palavrageala suntem buni.
Parerea mea este ca ptr USR a venit ora marelui adevar, trebuie sa fie barbat cu sânge in ovule si rupa pisica in zece nu douo.
Sunt ultimul care il simpatizeaza pe Manolescovicescu asta, dar ma tem ca de asta data si de voria sa faca ceva ori cum o dadea tot de cacao se facea.. asa ca lasa sa curga de lasine, si as zice, face bine, si eu as proceda la fel, totusi, m-as zbate pentru;
1) o intelgere cu proprietarul,
2) dar si o afacera pe stil mafiot cu statul care este seful mafiei, de la care as incerca stoarce cât mai mult fara mila!
dar ma tem ca insusi Maneloscevicescu nu mai crede in ideia USR, o considera ca si mine o aberatie , adica azil pentru putori care ling orce regim numa sa le faca fundurile bube de atâta stat frecat prazul,,,, , iar limba putrezeasca-le ca de la astia ne vin mari rele pe cap…
Nu stiu daca nu cumva ideia USR nu va fi putin antieuropeana, legislatiei in domeniu, iar tovarasa Românica trebuie adapta… asa ca Manolescovisescu trebuie sa taca… si de vrea el vorbi.. acu tace ca ordine eram bre…
Domnule Octavian Mihăescu, uniunile de creatie din Romania (separate, ale scriitorilor, artiştilor plastici, muzicienienilor, actorilor şi regizorilor) trăiesc de azi pe mâine, n-au bani sa-si cumpere sediile, se descurcă fiecare uniune cum poate. USR in sine e viabilă în România (aşa cum sunt viabile şi celelalte uniuni de creaţie), există legi care fac referire la existenţa ei (a lor) expresă, legi care ajută creatorii români după pensionare. Instituţia uniunilor ca atare nu e ajutata în nici un fel de stat, ea nu câştigă bani, e nonprofit, şi e normal, conform legislaţiei postcomuniste, să fie ajutata de stat să aibă un sediu (asemenea partidelor sau organizaţiilor non-guvernamentale). Bineînţeles că ar fi ideal să cumpere USR sediul de la Casa Monteoru, dar de unde atâţia bani? E imposibil, USR abia reuşeşte să-şi plătească salariaţii din banii cîştigaţi pe subînchrierea unei alte clădări a statului. Nu comparaţi condiţia scriitorul de oriunde din lume cu aceea a scriitorului român. Nu e o soluţie să laşi pe drumuri USR, sau să o desfiinţezi. O soluţie ar fi ca statul să o protejeze, fiind o uniune nonprofit, repet, faţă de care statul ar trebui să aibă obligaţii morale (literatura asigură posteritate reală României, scriitorii rămân, restul e perisabil, inclusiv o clădire de patrimoniu). În definitiv statul cumpără Casa Monteoru (casă de patrimoniu) de la moştenitori şi el devine proprietarul ei – ce e rău în asta?
Dle LIS, nu am absolut nimci impotriva ca statul sa ajute si USR, Uniunile de Creatie si va asigur, chiar as saluta daca in final va fi rezolvata problema si prin ajutorul statului , al firmelor private , acei miliardari ce au tot felu de fundati… Cultura, educatia se tine cu bani grei, este o investitie in care nu doar statul este obligat investi cât mai ales componentul economic, bankeri , afaceristi, in cazul care sunt responsabili.
Eu vad dupa acest prim pas, care pâna la urma va fi rezolvat intr-un fel, dar ce va veni dupa… dealtfel chiar dvs subliniati aspectul saraciei in care se zbat uniunile de creatie, ele se vor zbate tot timpul, ele vor fi o „povara” permanenta pentru stat , niciodata nu vor avea destui bani asigura intretinerea patrimoniului primit in dar, niciodata nu vor putea asigura pensiile, asigurare sociala pentru membri sai. Iar aici este buba, nu cladirea in sine ce ar fi un mizilic pentru stat sa o achizitioneze si daruiasca USR-ului. Nu stiu câti membri are USR, banuiesc ca destui, dar nu atât de multi prin care cotizati sa poata asigura finantarea necesara, de produs… nu prea produce ( pt a vinde si cumpara). Un mare scriitor, care se vinde pe piata cum ar fi tov Corut.. si sa vrea nu ar putea asigura finantarea necesara, câti scriitorii pot trai din vânzarea cartilor? Cel mult 10% din întreaga uniune, iar acestia nu cred ca au nevoie de USR, nici nu cred ca se leaga la cap cu USR, daca nu au alte viziuni ptr atinge alte scopuri, tot personale.
BUn, ai fatat douo-trei carti la viata ta, care nu s-au vândut, dar ai intrat in USR de unde astepti nu doar pensie, dar mai ales ajutor continu, pretenit la case de creatie, vacante, ajutor social, sutinere pentru publicare s.a.m.d. De unde sa scoti atâtia bani? Nu de alta, dar sunt mai multi scriitori decât carti publicate si, cele care s-au publicat daca 10% vor fi fost vandabile, vor face si proba timpului, literatura veritabila. Numai un stat centralizat poate ajuta eficient asemena formule, deacia comunismul a si putut mentine in viata uniunile de creatie. Un stat descentralizat pe lânga obligatia proteja patrimoniu, biblioteci, arhive, cladiri istorice, muze nationale, va putea lua asupra lui si armata de creatori? Teoretic da, practic nu, deoarece contribuabilului nu-i convine sa sutina din impozit o armata de putori care pe lânga faptul ca nu produc nimic, nici macar opera de arta, mai si atenteaza la valorile nationale. Ce pensie sa dau eu (crestinul) unuia care il huleste pe Hristos, pe Eminescu de care orce român este legat, de mari domnitori români. De ce sa dau pensie , asigur deplasare in strainatate, case de creatie celor care au facut acele expoziti cum a fost la N.Y si Berlin? Daca statul le sutine, intra in conflcit cu natia care vor uni ori ba, este civilizatie crestina a caror valori nu are drept nimeni calca in piciaore si pe bani sai,cum s-a întâmplat dupa 89. Tot ce s-a creat este jeg, maculatura blasfemiatoare pentru a satisface stabilimentul bolsevic la care ordine creaza acesti tâmpiti, facuti si superstaruri…
Întelg sa asiguram libertatea de expresie si celor care vor sa huleasca valorile nationale, ma refer la piloni civilizatiei, nu la orce rahat va fi valoare nationala, dar nu înteleg de ce statul trebuie sa le mai asigure si plata ori viitorul… acestor asa-zisi artisti… sa -si vânda marfa, asigure privat si atunci totul este OK.
Ce România nu are profesionisti pe fiecare domeniu ce pot evalua anumite creati si, care sa se incerce ajuta, stimula respectivi creatori a crea, pentruca de creatie este stingenta nevoie, iar aceasta nu o poate realiza orcine, abia 000.1% resusete trage si adevarata opera de arta ori lucrari de interes national care sa faca si proba timpului.
Asadar, avem douo extreme, una este cea prin care autentici creatori sunt victime pe nedrept, in timp ce pseudocreatori , acesti bezmetici, profita din plin, mai ales daca stabilimentul are in foaia de parcurs si obiectivele respective, cazul de fata, hulirea valorilor perene, in care nu intra doar religia ci si un Eminescu la care toti nespalati au inceput a- se da… , de ar fi doar demitizarea (mitizare excesiva a existat), nu ar fi o mare tragedie, ba eu gasesc si santos sa ne debarasam de multe mituri, dar in cazul astora de dupa 89 este vorba de altceva, nu de critica santoasa si necesara.
Existenta USR, uniunilor de creatie, va face ca creatorul sa fie obligat supune ordinelor stabilimentului, cine plateste comanda si muzica, deci nu vor fi cu adevarat liberi, pentruca nimanui nu-i va conveni as bate cuie in talpa, fi exclus din uniune. Acest aspect trebuie obliga la o regândire a uniunilor de creatie, USR, ce va putea bine mersi trai mai departe si intr-o cladire mai modesta,un birou prin care sa apare interesele breslei, pentruca aceasta este scopul central al acestor uniuni, sa protejeze membri impotriva abuzurilor statului, stabilimentului, dupa care, trebuie avea in cnetru atentiei sprijinirea autorilor care nu pot publica lucrarile fie ei debutati fie maestri in domeniu lor. De unde sa mai ia USR bani si pentru sprijinirea autorilor (publica), daca totii bani se irosesc pe intretinere si, nici aceasta nu o poate acoperi fiind nevoie de interventia statului, permanenta ca si rivulutia. De unde sa poti asigura partea sociala a membrilor cât timp tu /uniune/ este vaca buna de muls doar pentru elita suspusa stabilimentului, iar restul.. membri cu numele ptr imagine, pentru sonoritate. USR este o uniune ermetica, desi pare deschisa, dar in realitate nu este asa, ea a fost si ramâne vaca buna de muls cum a fost si REL pe vremuri doar pentru o elita, adesea cea bolsevica, singura beneficiara., aceasta este plimbata prin strainataturi, case de vacanta, publica, i-se tot da premi, adica se premiaza uni pe alti dar si progeniturile tot a le lor…
In concluzie, personal nu am absolut nimic impotriva USR, îi doresc pe mai departe viata lunga si benefica atât pentru membri cât si pentru natie, înteleg nevoia existentei sale, numai ca eu incer vedea si dincolo de perdea. Este o mare onoare pentru acel stat care isi sprijina creatori, valorile existente in viata, teoretic tind sa cred ca ar fi obligatia orcarui stat responsabil. practic in spatiu românesc exista particualritati ce impiedica aceasta functionare, implicare a statului, si când spun stat, includ si platitorul de impozite care are drept cere socoteala de fiecare cent. In comunism nimeni nu avea voie cere statului socoteala, astfel ca acesta pompa bani grei in spirijintori sai… Varianta dinainte de 1944 mi se pare mult mai ideala, numai ca mai trebuie si o Casa Regala… cum noi o daduram pe republica… avem ce ne da ea… nu ce avem drept si nevoie, inclusiv cultura, adica subcultura pe care toate republicile o promoveaza, deoarece nati tembelizate sunt optime pentru republici, nu natiuni culturalizat-educate pe care orce Casa Regala ce se respecta are ca obiectiv principal crea o natiune santoasa la trup si minte.
Ma repet, nu sunt impotriva ca Statul sa achizitioneze casa Monteorul si o daruiasca USR, dar ma întreb si va întreb; dupa ce USR primeste acest dar, ce va face? Din ce bani o va intretine, OK, tot statul o va intretine, este OK si aceasta varianta, cinste statului ca va fi atât de marinimos, dar si iarasi dar, dupa ce se asigura si aceasta daravea, ce va face USR-ul? Prin ce mijloace isi va asigura necesitatile (imense), finacinare, numai pentru a plati salarile elitei conducatoare a USR…, tot statul, OK, sa fie… Va plati statul pensiile, asigurarile sociale si tuturor membrilor USR care nu au contribuit cu un cent la aceste asigurari, dar pâna acolo deplasarile, publicarea, casele de creatie, tot statul va fi obligat asigura ori membri USR,
Vedeti dle LIS, aici este cacialmaua, buba cea rea. Eu in calitate de platitor de impozit, patron (am o firmulita), sunt de acord ca statul din partea a impozitelor mele sa se ocupe si de cultura, dar nu voi fi niciodata de acord ca sa tin in spate o armata de putori incapabile crea ceva, nici macar bate un cui, si, doar ptr faptul ca sunt membri unei asociati de breasla sa le platesc vesnic nevoile, nici macar lui Günter Grass nu sunt de acord plati, si, nici nu este nevoie, ptr ca este asigurat privat, Grass nu este o povara pentru mine, cum nu este nici un alt scriitor, actor, ori artist plastic, pe când cel român este povara… are prea mari pretenti fara sa si dea ceva societati,,, aici mare belea avem dle LIS. Va dau alt exemplu;
Sa presupunem ca vine la mine un trimis al USR sa le donez ceva, parte din acesti bani îi recuperez la impozit, peste tot in lume se procedeaza astfel. Eu patron imi fac niste calcule simple, OK, îti dau, dar ce folos am; reclama nu imi faci, actitivitatile firmei mele nu pot fi inserate pe reviste si de ar fi, cititori tai nu cumpara in asa de mare masa produsele mele pentru a fi interesat (stiu ce vorbesc ptr ca m-am confruntat cu astfel de probleme). Eu trebuie sa urmaresc ca prin donatie sa-mi fac si reclama, ca nu voi putea recupera la impozit chiar tot ce am donat, iar reclama are si ea un plafon. asadar, din calcul economic, trimisul USR nu va optine sprijinul meu, acum sa vedem pe cel de ordin spiritual, sufletesc;
Fiind iubitor de cultura, cu precadere de carte, vine dl LIS , amic cu mine, ori prin absurd Goma , carora nu le pot inchide usa in nas… imi expun criza, drama prin care trece USR, ca trebuie salva de la pieire.. plati intretinerea, publicatile… dat fiind ca imisunteti amici, ca va stimez, nu am sa va refuz si am sa va dau donatia pe acel an dvs, voi renunta la reclama pe acel an (am patit acest lucru, asa ca stiu bine ce gavaresc). Dar.. mai vin si alti ani… unul dupa altul se scurg la urgenta. nici bine nu ati iesit pe usa ca din nou intrati cere sprijinul meu. Intr-o buna zi, ma intreb, bine bine, il ajut ep LIS, pe Goma, dar ce treaba am eu sprijini toti derbedei ce atenteaza la valorile in care sunt ancorat, ce treaba am eu sa sprijin toate putorile ce isi zic poeti, poezie nici la closet nu este buna a fi pusa. mai vad ca fosti slugoi comunsiti au asigurate pensi si din donatia mea, mai sa fie… dar chair asa de prost am ajuns, eu trag de imi sar capacele economisi fiecare cent, reinvesti, asigur locuri de munca, produc, iar putorile astea cu ifose de mari scriitori, adica fara opera , nevandabili, trebuie ai tine in spate… asadar cade si acesta foruma de sutinere la nesfârsit, dar..
Vine dl LIS, ori Goma (cum asi fost cazul), si-mi zice,
-Vreau sa fac un festival al poeziei,sa public un debutant foarte bun lipsit de mijloace finaciare , ori batrân autor ce are niste masucrise trasnet…
Opla… se schimba calimera.. dat fiind ca sunt iubitor de carte, bag labuta in tescherea si dau ori de câte ori este nevoie, ma simt onorat sa particip la asemena actiuni si, fara a ma mai gândi scoate profit. Nu este nevoie veni USR-ul ci orce mica asociatie de creatie se poate adresa, chiar si autori pot veni personal cere sprijinul meu,
Trebuie spus raspicat, USR-ul de azi nu indeplineste aceste conditi si sa vrea nu le va putea indeplini deoarece este un sac fara fund si, orcât ai investi in el, este fara nici un rezultat, deoarece este o masina de tocat bani, nu era nevoie fi o masina de facut bani, dar macar sa nu fie tocatoare de bani. Aici este problema buba a USR.
USR nu se compara cu UNITER, care mai si produce lovea nu doar cultura, care nu stoarce fonduri cu nemiluita. Uite domne, Humanitasul ce la primit cadou … ar fi trebuit sa fie legat de USR , împreuna sa actioneze.. cea ce nu este cazul.. profita doar cei din sistemul vechi si nou… care este acelasi monstru bolsevic. Puteau (USR si Hu), sa produca si lovea… multe facilitati au fost si inca mai sunt.. dar… pentru asta trebuie nitica vointa, minte de om santos, nu de bolsevic ori tâlhar la drumul mare.
Fazele astea cum ca nu avem lovele achita gazele, lumina, salarile, sunt nedemne de o organizatie, firma, OK, nu ai odata,de douo ori, dar la nesfârsit nu se poate tolera lamentarile, ceva este putered acolo de nu ies la liman, mai ales ca primeste si subventi de la stat, subventi destul de babane. Nu totul este de la ban, si cu bani putini poti face mari minuni. Si de stau gândi bine, USR putea face multe in ultimi 20 de ani de libertate, azi putea avea un nou si impozant sediu, putea avea lovele gârla… si eu cred ca are, numai ca cineva le foloseste fie personal (adica le smangleste) fie gresit ce ajunge fi tot in interes personal dar mai ales si de grup, cea ce s-a si întâmplat, daca bagam o pirivire mai atenta prin ograda USR, actiunilor sale, vom dibui ca totul a fost folosit in interesul unui miniscul grup, cum se face ca tot de sorginte bolsevica….
Regret ca m-am lungit cu acest mesaj, am vrut scoate in evidenta cauzele, posibilele cauze a raului, neputintei USR, ce lasa impresia fi elita tari cea mai teribil lovita, adica singura victima a tari. Ori unde lucruile nu stau chiar asa, USR este victima proprilor sai membri, conduceri, statut, proiecte (adesea megalomane), al actiunilor de pe urma carora doar un grup elitist va fi profitat din plin, ei sunt cauza, insusi statutul, organizarea USR le faciliteaza aceasta mulgere de lapte gras. Asadar, degeaba veti primi cadou Casa Monteorul cât timp baza este putreda, cât timp USR in actuala formula nu va capta niciun cent de la bankeri, afaceristi , cea ce este anormal. Normal ar fi ca USR sa aibe multi amici in mediu de afaceri prin care sa atraga fondurile necesare intretineri macar, motivul ptr care nu a reusit atrage cred ca este cel expus mai sus de mine.
Sigur, poate nu voi avea dreptate in tot ce am spus mai sus, concluzile ce le-am tras pâna in prezent. Exista si alte probleme ce mie imi pot scapa, este normal sa-mi scape, nu sunt membru, nu sunt in Ro, sunt un simplu cititor de carte, taran cu 4 clase, nimic mai mult, care zice si el ce are pe inima, mai ales când i-se cere si bani,ori impune prin lege, care o fi ea lege ori ba, dar de pe urma ei trebuie avea si tara de câstigat.
Sloganul dupa care multi se ascund, cum ca investitia in cultura este cea mai buna investitie, suna el bine, dar cultura se mai face ,produce si fara pomenile statului, doar anumite componente statul trebuie sa sprijine necodnitionat, unde bag seama ca USR ar vrea sa fie la gramada si nelimitat, neconditionat sprijinit,ori asta nu a fost si nu cred ca va fi posibil nicaieri in lume.
Exista o lege si in Ro prin care USR ar fi putut atrage fonduri de la amici, parte a populatiei, benevol, mai ar fi existat propunera lui Goma (mai veche), care ar fi putut aduce alte fonduri, nimeni nu s-a gândit managerial pune in practica parte din idei, exploata oportunitatile, totii au asteptat si asteapta sa li se dea si tot dea… pomeni!
Prin urmare, USR-ul daca vrea impune si surpavietui trebuie adopta un manageriat brici prin care sa fie capabil asigura finantarea in mare parte, sa devina punct central si de interes pentru un public tot mai larg care sa-i simta necesitatea existentei sale, unde acest public nu are convingerea ca USR ar fi necesar.. cel putin nu in forma actuala, deci, USR mai are inamic si populatia, chiar cititori de carte care plateste o droaie de bani ptr o carte, iar pe lânga i-se mai stoarce si de catre stat lovele ptr a intretine o armata de scriitori, nu unul, doi, zeci buni, in care orce stat are obligatia investi ci o armata intreaga. Ma rog, de ce USR nu si-a impus pe piata o revista literara (ce o detine), prin care sa atraga abonati, ce nu maisunt cititori in Ro, mai ales pe prafula sta când nu mai gasesti un ziar, revista serioasa, scriitorimea putea da o alternativa prin care se se opuna subculturi, cretinizari marilor trusturi de presa, dar si impuna pe piata. Din acea revista literara a facut o revista de specialitate ce se adreseaza doar zeilor, nu si publicului larg. Imi aduc aminte ca pe vremea comunismului era citita si de publicul larg, nu putini tarani de-ai mei citeau si R.L. Prin urmare, USR nu are comunicare cu publicul larg cum ar fi trebuit avea.
Veti observa dle LIS, scriitorimea ce va exploata internetul , adica va fi iesit din turnul de fildes, se va impune si chiar vinde productia, adica cea care comunica, nu aceai care se crede zeitati infailibile, care nu trebuie atinge de muritori de rând, si care se exprima vai de mama ei… ca de-aia nimeni nu-i mai citeste, pe când i-al pe Eliade, pe Cioran, Goma, sunt cititi , intelesi si de profani, deaia si sunt mari si vor ramâne, sa nu vorbesc de Paunescu, Preda, Barbu, , ce au dat asa-zisi optezcisti… nimic dle.. sa fim seriosi … s-a impus vreunul? Nu dibui pe nici un optzecist care sa fi rupt gura târgului, poate im scapa mie… astia de dupa 90 sunt si mai si… as pacatui sa-i amintesc …
Uite dle, Manolescu de se tinea de profesia lui, continua emisiunile alea la TV, rupea pe bune gura târgului, ajungea un respectabil reprezentant USR.. numa ca incepu bate câmpi cu bolsevismele din ADN, si rata o sansa mare… pacat de el, pacat ca natia nu are absolut nici-un profit de pe urma profesionstului Manolescu,si, ca el sunt mult mai multi ce s-au prostit de tot. Sa nu-mi spuneti ca da studenti capabili… nu prea îi vedem fi atât de capabili… ptr simplu fapt ca nici nu prea il mai înteleg pe Manolescu, concepetile (filozofia) difera de la zi si noapte, tot ce le gângaveste Manolescu le intra pe o ureche si iese pe cealata.
In fine.. ma opresc odata ca nu mai termin, poate vom discuta odata ce strategi sunt ideale ptr USR a -si atrage amici cu lovele, publicul si ajunge o institutie respectabila care sa se poata finanta cât de cât, scoate din rahat bici si face pocni. USR trebuie deveni o institutie pe care români sa o considere vitala pentru tara, daca nu mai exista casa regala atunci trebuie gasita formula ideala ptr USR, scriitorime.
Va asigur, nu sunt dusman al USR, nu doresc raul, si nici sa ajunga fara sediu, ba, imi doresc ca USR sa ramâna pe veci in Casa Monteorul, care-i cade bine scriitorimi, ca o manusa
scuze ptr lungimea mesajului
iata ce am scuos din situl USR, de fapt tot ce am palavragit maisus, se confirma prin urmatorea formulare:
––––-
Principalele obiective
În conformitate cu statutul său, Uniunea Scriitorilor din România este o asociaţie profesională de creatori, fără scop lucrativ sau patrimonial, de utilitate publică, avînd ca scop sprijinirea şi apărarea literaturii, a intereselor profesionale, economice, sociale şi morale ale scriitorilor. Ea înfiinţează şi susţine edituri şi publicaţii, încurajează traduceri din şi în limba română, premiază creaţiile literare valoroase, pregăteşte şi promovează acte normative privind profesiunea de scriitor.
De asemeni, U.S.R. înfiinţează şi administrează case de creaţie şi odihnă pentru scriitori, organizează muzee şi case memoriale, organizează schimburi culturale cu străinătatea, colocvii naţionale şi internaţionale.
U.S.R. se preocupă de protecţia socială a membrilor săi acordîndu-le la nevoie ajutoare băneşti sau în natură.
–- am inchis citatul USR––
Sa le luam pe rând:
1) Este o asociatie profesionista, non-profit, care a re ca scop apara interesele membrilor sai, deci, tot un sindicat ca orcare altul, nicidecum, de utilitate publica, asa cum au bagat ei acolo, deoarece nu este institutie de cultura publica, cum ar fi ICR ori MCC ci o ascociatei profesionsita ce numara cca 2400 membri mari si lati. Acesti membri pot ori nu fi de folos societati, care este singura in masura ai cerne, iar un prim si important aspect ramâne lvoitura de piata, vânzarea cartilor, din care fiecare membru isi asigura privat pensia, ajutorul social, sau cum spune USR-, adica se lauda
2) ofera sprijin,ajutor social membrilor sai. OK: Sa-l acorde daca are de unde,insa, nu statul trebuie fi obligat a le da subventi decât cel mult individual in cazul care se incadreaza in lege, nu pe principiu aderari la o asociatie de bresla da statul ajutor social , asa au drept si gunoieri face o asociatie de bresla, ca tot sunt si de utilitate publica, pe pricnipiu careia statul sa le dea pensi fie ca muncesc fie ca nu, fie ca participa la fondu social din venit fie ca nu. Aici este marea schmecerie bolsevica a USR, ce trebuie dur sanctionata de societate, de platitorul de impozit careia USR îi fura bolseviceste bani. iata si de ce;
Nicaieri in lumea civilizata , normala, o asciaitie profesionsita nu se confunda cu o institutie mandatata actiona in domeniu public si care este subventionata de stat in totalitate, cea ce nu este cazul USR, cf propiului sau statut, al legislatiei internationale, USR nu are absolut nici un drept la subventi de stat, asa cum nu are drept sindicatul gunoierilor, medicilor, de ce ar avea al scriitorimi, in fata legi toate breslele, indivizi sunt egali,iar aici nu discutam de poezie ci de lege, de oridnea unui stat de drept, iar USR mai degraba face dezornide decât ordine.
Daca este asociatie non-profit, de unde are fonduri da ajutoare, intretinte casele de creatie, filialele. Pai.de-aia bagara sopârla cu utilitatea publica, aparerea literaturi si alte sloganuri dupa care perdea cer si optin lovele de la stat.. USR nu poate fi incadrat inlegea de finantare a partidelor, partidele sunt de utilitate publica dar si deschise publicului, pe când USR este asa cum singura si recunoaste, ascociatie strict profesionista.
Adica, sa traducem nitel ptr prostime;
USR se descatuseaza complect de stat dupa 89, pâna in 89 a fost un fel de institutie (aberanta dar a fost), subventionata de stat ce i-a si cântat cum sa danseze. Odata descatusata de stat, optinut statut de asociatie profesionsita ,din acel moment trebuia sa inceteze si subventia de la stat, totala, ca de cea totala vorbim ci nu cea procentuala pe care le optin toate asociatile, exista si aceasta posibilitate optine un anume procent subventie de stat, ca orcare ONG. daca USR optine subventie totala, la fel ar trebui sa optina si caprele lui Cernea, sa-i palteasca statul sedile, cheltuielile , si chiar pensiile deoarece au si ei acelasi drept in fata legi. USR incalca flagrant legea acociatilor profesionsite, este privilegiat fara a avea acest drept.
Aici nu este vorba de protejarea, soarta scriitorului ci de faptul ca pe umeri sai o clica formata din baieti destepti profita, incaseaza sume exorbitante de la stat,fara avea acest drept, pe care le distribuie discretionar, in final tot in buzunarele lor ajung, adica jaf, identic cu cel de la R.E.L… ciudata asemanare.. nu, nu ciudata deoarece si acolo tot bolsevici au fost la putere..
Pe de alta parte, USR nu poate fi reprezentanta scriitorimi române cât timp ea abia insumeaza jumatate din aceastia, exista numerosi scriitori buni si vandabili, care nu sunt membri USR, cel mai celebru caz este Paul Goma, mare scriitor, poate cel mai mare de dupa al doilea razbel mundial, dar care nu este membrache USR. USR nu are drept da verdict cine este si cine nu este scriitor, asa cum are pretentia, neobrazarea, USR este o asociatie a scriitorimi, scriitorul il decide piata, critica , si mai ales psoteritatea (valoarea), nu un sistem ermetic cum este USR, in care trebuie avea mari pile la bolsevism ajunge membrache, din acest unghi, USR nu pare fi un sindicat al scriitorimi, ci mai degraba a unei clici si aceia curat bolsevica.
USR este manusa ideala a breslei scriitoricesti ce se devoreaza cu sadism reciproc pentru a nu permite valorilor afirma. USR este ocrotitorul nonvalorilor, a putorilor care ling fundurile puterilor. Mirare mare ar fi ca din cei 2400 de membri, 80% sa nu fie fost lingai, fara opera, pe care nimeni nu i-a citit, ori nimeni nu a auzit de ei, dar stau binemersi la caldurica neobolsevica a USR.
USR si sa vrea nu se va putea limita reprezenta doar elita scriitoriceasca ce necesita reala protectie. Sigur, este stringent necesar ca USR sa aibe grija acestei elite ce nu depaseste 1% , dar atunci nu mai poate avea pretentia ca reprezinta scriitorimea ci cel mult va fi un ONG umanitar,un fel de caritas.
Asa cum spuneam anterior, pentruca USR sa poata functiona conform criterilor pe care le-a stabilit, este necesar un stat supercentralizat, un stat totalitar, nu un stat de drept, nu intr-o economie de piata care are mecanisme precise apara imptoriva unor schemceri gen cei din USR, conducerea lor, care de ar fi intr-un stat civilizat nici macar nu ar indrazni pune in statut acele aberati,incalcari flagrante a legi si bunului simt.
Iata deci unde este buba, cancerul USR pentru care are atâtea probleme, si nu doar ca le au ei, dar mai face si societati multe necazuri, singurul aport ce il aduce USR publicului, adica asta-i utilitatea publica a USR.
Nu se poate confunda aportul adus de un scriitor publicului cu organizatia profesionista a acestuia, eu nu-l citesc pe USR ci pe LIS, iar daca dl LIS este membru USR, pe mine cititor nu ma intereseaza din ce ordine, bisericute face parte, pe mine ma intereseaza textul scriitorului. In calitate de lucrator ce face parte si eldintr-o ascoaitei profesionista pot fi solidar cu alte asociati dar pe aceasta linie, mie nu USR imi da cultura, cum nici sindicatul gunoierilor nu aduna rahatul ci gunoierul este cel acare duce greul, asa si USR, nu ea da literatura ci scriitorul, individul scriitorul trebuie respectat daca face si dovada ca merita fi respectat si cumparat, nu sa mi-l impuna mie USR.
Dat fiind aceste anomali, eu prezic ca in cel mult 5 ani USR dispare daca va continua marsa pe formula aberanta de azi, monstenitoare genetica a bolsevismului si neobolsivismului. Tare ma tem ca inceputul sfârsitului pentru USR este insusi Casa Monteorul. Asa-i trebuie daca nu a vrut organiza serios pe baze santoase a putea atrage fonduri, amici cu bani… dar si fara bani.. conteaza si un platitor de abonament din solidaritate pe care revistele USR ma indoiesc al mai avea, cum era pe vremuri.
Azi, 1Mai, 2010, ora 18.10, după ce am plecat de pe poiana de la poalele pădurii şi lacului Cernica, unde am făcut grătarul cu mititei şi pulpe de pui (ca fiecare de 1 Mai, i-am zis fiului meu să mă ducă în parcul Carol (despre care auzisem de la LIS în al său Jurnal, lucruri de basm). Deşi am făcut facultatea în Bucureşti, nu văzusem parcul Carol, sau Libertăţii, pe vremea mea. Am parcat maşina vis-a-vis de turnul lui Vlad Ţepeş şi am pătruns pe aleile parcului. Mi-a atras atenţia, Mausoleul (îl ştiam doar din imagini tv pe vremea răposatului); unde Ghe. Gheorghiu Dej fusese înmormântat. Soldaţi în haine de gală străjuiau în faţa mausoleului. De decor? Sau, au toate astea vreun rost, după ce de aici a fost scoasă mumia lui Dej şi depusă „uniforma” soldatului necunoscut, căzut eroic în războiul din 1917. Am ridicat mâna în sus, deasupra arcadelor ce închideau cu solemnitate clădirea Mausoleului, spunând: „ia uite, sus, acolo,…o cometă…e/ un nor…nu acolo…e, frate, ceva cu / elice, e…e bunicul”. Soţia m-a privit ciudat: „Ce naiba spui? Cred că ai început deja să aiurezi. După câte beri ai băut la Cernica, te cred şi eu!”. -„Lasă-l doamnă, (am auzit un glas în spatele meu). Dânsul, poate a văzut el ceva”. Exact! – am zis – nu te supăra, în faţa acestor tunuri, parcă aş fi un soldat roman aterizat din columna de la Adamclisi, din Dobrogea mea.. Deci domnule dragă, sunt străin de aceste locuri şi dă-mi voie să mă exprim cu voce tare. -„Ai dreptate (mi-a zis necunoscutul), în spatele Mausoleului chiar sunt Arenele Romane”. „Domnule, îmi pare rău, departe de mine de a fi roman, eu mă ştiam turc din Dobrogea”. – „Păi, există şi o moschee în apropierea lacului, duceţi-vă acolo!” Ca să vezi! Plecăm de acolo cu legământ că vom închina câte ceva din Coeran şi în numele domniei sale. Ne despărţim strângându-ne mâinile. Asta da cucerire, âmi spune soţia. – Vizităm insuliţa cu broaştele ţestoase (în număr de şase am numărat noi) dormitând pe mal. Lângă ele gâştele, făceau de gardă în jurul bobocilor, fără a ne băga în seamă, atât pe noi cât şi pe broscuţe. Nimic din lupta gâştelor cu broaştele, cum spunea LIS. I-am spus soţiei: „Astea nu-s broaşte ţestoase ci nişte gâgâlici. În canaraua de la Vârtop, satul din apropierea copilăriei, acolo broaşte ţestoase, te speriau cu carcasele lor. Cât pălăriile de cow-boy! Unii dintre noi, chiar ne suiam cu picioarele pe ele, să le încercăm puterea şi a ne deplasa ca pe căluţi. Cineva de lângă mine (o doamnă) văzând că port o discuţie despre asta cu ai mei, a intervenit: „Copii de pe aici, domnule dragă, vin pe înserat pe dealul Filantropiei şi le răpesc, ducându-le cine ştie unde. Privesc printre castanii înfloriţi. Mă gândesc la ceea ce spunea Minerva la sfatul zeilor: dar noi să chibzuim aici cu toţii!( Adică salvarea, se află în mulţimea sfaturilor). Nu-i rău să-i ascult doamnei sfaturile: „aici au fost cândva, podgorii cu viţă de vie…” Aha! – zic: „în împărăţia strugurilor: pe/vremea aguridei, la/ umbră sub/ dud, unde zeul îşi/ schimbă înfăţişarea…” Nu înţeleg? replică doamna. – Sunt nişte versuri doar, stimată doamnă (doamna avea în zgardă, la plimbare, un căţel) – versuri de poetul Liviu Ioan Stoiciu, am înţeles că vine des pe aici. Unde locuiţi? „Visa-vis de turnul lui Vlad Ţepeş – răspunde doamna. – „Şi pe poetul acesta nu-l cunoaşteţi? am zis. „Nu cred, nu mi se pare cunoscut” i-am precizat, că pe google poate naviga în Jurnalul poetului, şi chiar poate afla de aici, ce se mai petrece în Bucureştiul ei iubit. Lângă noi, o veveriţă urcată în pom, a dat câteva semne de nelinişte. Frunzărea ceva între lăbuţe, încercând să dea „oarecare aură de mister/ imaginii/ lumii de dincolo. Lumii paralele”. – „Sunt destule pe aici”, îmi atrage atenţia doamna. Îmi istoriseşte apoi povestea parcului, a cetăţuii lui Vlad Ţepeş, a Mausoleului (vai de mine, sunteţi buzoian? Apoi, şi eu am trecut spre Focşani, la neamuri prin Buzău). Mă obsedează versurile, şi i le spun: „Cică/ furnicile, după trei ore de somn…/ adânc, se trezesc întinzându-şi pe rând picioarele şi/ cască. Fugi, / bre…Zău, ce, nu/ crezi?”, şi-i zâmbesc doamnei.. Observ cum dă un pas înapoi. Nu înghite gluma. – „Credeţi-mă pe cuvânt, toate câte vă spun sunt adevărate în legătură cu Cetăţuia, ia atitudine doamna cu care am intrat în vorbă. „Vă cred, vă cred! (şi mă gândesc – cu amuzament desigur – oare ce va simţi doamna când va intra pe google, pe Jurnalul LIS, şi va citi toate astea? Şi eu care credeam că-mi voi astupa urechile cu ceară, cum făcuse Ulise cu însoţitorii de pe corabie, şi nu voi asculta decât vorbele soţiei mele, sau avertismentul lui LIS: „dacă vei fi prins că asculţi: Sirenele,/ din port, ale corăbiilor pe/ puntea cărora stau sufletele strămoşilor, te/ asigură că mai eşti pe lumea/ asta”. O invitaţie, tuturor celor nedumeriţi de cele scrise aici, în parcul Carol, unde „nu toţi pot urca scara până/ la capăt”.