0

Duminică, 9 mai 2010. Sunt din ce în ce mai vulnerabil la literatură. Scriam altădată că mă însănătoşeşte scrisul. Uite că nu e chiar aşa, din contră, mă tem că scrisul îmi face din ce în ce mai rău. Azi mi-a revenit răul fizic: ameţeli, greaţă, o stare de inconfort generală. N-am cui să mă plâng, nu mi-ar folosi la nimic să-mi îngrijorez rudele. În singurătate trăind, e mai bine să le respecţi liniştea celorlalţi, să nu apelezi la nimeni şi să strângi din dinţi. Când mă ridic din pat, apartamentul se învârte cu mine. Nici dacă aş fi beat nu m-aş simţi atât de ameţit (dar nu m-am mai îmbătat de la 25 de ani, când s-a născut copilul; de atunci, din 1975, mi-am încheiat pentru totdeauna boema literară). Abia stau pe picioare, azi am stat întins în pat degeaba. N-am mai deschis Internetul peste zi, l-am deschis în această seară. Sunt şi aşa rămas în urmă cu obligaţiile literare (la trei din ele am renunţat, au trecut termenele de predare: poeme, răspunsuri la două anchete pentru reviste literare, nu le dau numele, să nu se supere inutil). Fac un efort suprem să stau azi în faţa computerului. Răspund la întrebări puse pe e-mail de poeta Lucia Negoiţă, de o săptămână mă chinuiesc să găsesc timp… Foarte interesant, am conştientizat că timpul se micşorează cu cât înaintezi în vârstă. Azi plouă. Mă uitam pe geam şi era praful gros aşezat pe toate maşinile, probabil a coborât cenuşa vulcanică plecată din Islanda şi peste Bucureşti, acum maşinile sunt ude. Nu ies din casă, „natural”. M-a trezit la ora 12 domnişoara Alfa, personajul paginii online de ieri, ştiţi: e mulţumită, l-am învăţat minte pe Nichita Danilov cu personajul lui Beta, ce credea el? Seara, când am deschis Internetul, am descoperit şi câteva rânduri de la domnişoara Alfa: Mi-a placut sa citesc varianta ta, iarasi m-am distrat grozav, si in acelasi timp m-am gandit: trebuie sa dau o raita pe la Eminescu, Veronica, dl Caragiale, sa-mi cer scuze ca i-am expus la ironia publicului, ei vor intelege… Cel care scrie nu-si bate joc de subiect, textul e bun, are si explicatii ezoterice frumoase, prin urmare cred ca autorul va intra, vrand nevrand, in Clubul Triunghiului Magic din Parcul Copou! Ai grija pe unde calci data viitoare cand vii in Iasi… Cred că de aceea mi-e rău azi, am ameţeli, fiindcă am intrat fără să vreau în Clubul Triunghiului Magic din Parcul Copou. Dacă n-am ce face şi mă concentrez la toate minunile de pe lumea asta… Am luat seama că, de fapt, eu scriu literatură în direct – e ca la o transmisiune în direct de fotbal sau de la Palatul Cotroceni. Scriu, vorbind la telefon cu personajele sau schimbând e-mailuri – am ajuns departe, trebuie să recunosc. Mai am un pic şi mă internez, nu în spitalul de nebuni, cum credeţi, ci în Triunghiul Magic (nu se poate să nu fie acolo şi un spital pentru nefericiţi ca mine, naivi). Eşti mare, bătrâne, bravo, aud galeria (care nu există, dar nu contează, aşa se scrie legenda unei poveşti adevărate), te-ai deocheat singur, scrie înainte şi sapă în câmpul literar electro-magnetic, mai ai un pic şi dai de gaura pe unde se trece pe lumea cealaltă, şi atunci să te ţii! Mare scofală, pe gaura aia trec atâţia, întreabă-i pe cei de la Academia Română, care au adunat atâtea poveşti pe seama ei: ţi-ar trebui să bei o gură de apă vie şi o gură de apă moartă… Serios? Azi am aflat cum poţi să te însănătoşeşti dacă simţi că o iei razna – am citit şi m-am îngrozit: dacă bei sângele morţilor! Apelez aici la un doctor, neapărat: după ce mori mai curge sângele în tine? De ce sunt eu atât de greu de cap? Am citit că în Vrancea a reapărut un vampir care dezgroapă morţii şi le bea sângele, el stă numai pe lângă cimitire şi ţine doliu după fiecare mort. Îmi fac o cruce mare, vă dau un exemplu de gazetărie care depăşeşte literatura. Nu e bazaconie? Gazetăria trebuie să plece numai de la realitate, nu? Citiţi ideea principală din această ştire (pe care o redau întreagă mai jos; poate între dumneavoastră se găsesc scriitori şi, inspiraţi fiind mereu, ne pot comunica la Comentarii, aici, care e adevărul, de fapt): Potrivit informaţiilor publicate de Poliţie, înainte ca Vâlcu să evadeze din ospiciu, acesta obişnuia să meargă doar la morţi tineri, fiind păcălit de o femeie de etnie romă că doar aşa va scăpa de schizofrenie… Vă întrebam dacă în morţi mai curge sângele, eu ştiam că nu (în orice caz, tot corpul putrezeşte după trei zile). Cu toate acestea, Vâlcu evada din ospiciu şi mergea doar la morţii tineri. Întreb: la morţii tineri curge sângele, dar la morţii bătrâni nu? Ce vampir e ăsta? E mai dulce sângele morţilor tineri decât al morţilor bătrâni? Vă transcriu ştirea, apărută în Adevărul de seară, ediţia Focşani (mă iertaţi că o redau în totalitate, dar trebuie să umplu şi eu aici spaţiul cu ceva): Omul – vampir a apărut la priveghiul unui tânăr din Focşani: Pavel Vâlcu, omul căutat de medici în anii 1980 după ce a evadat din ospiciul de la Poiana Mare, Dolj pentru că ar fi dezgropat morţi ca să le bea sângele, şi-a făcut apariţia, vinerea trecută, la priveghiul unui tânăr de 18 ani. Băiatul, Petrică Vasilache, decedase într-un accident de motoscuter. “El a venit cu o geantă şi o coroană. Jerba era veche, cred că a furat-o din cimitir. Cum a intrat în casa mortuară s-a dus direct la Petrică, s-a uitat la el şi a mormăit ceva dar nu a înţeles nimeni ce a zis. Tot stătea cu mâna la inimă. Când ne-am uitat mai atent la el, că nu îl cunoşteam, mi-am adus aminte de el”, ne-a povestit Ionuţ, unul dintre cei prezenţi la priveghi în camera mortuară a bisericii “Sfântul Nicolae” de pe strada Coteşti nr. 1, Focşani, în care şi-a făcut apariţia omul – vampir. Vecinii veniţi la priveghi  au rămas îngroziţi. “L-am luat la întrebări, ne tremurau picioarele de frică. El a zis că nu este adevărat ce scrie în ziare şi a fugit. Ne era teamă că se duce şi la fata aia care a murit la Gologanu de curând, că am auzit că la tineri merge”, ne-a spus unul dintre prietenii lui Petrică, prezent la faţa locului când şi-a făcut apariţia Pavel Vâlcu (foto). Mama tânărului mort ne-a povestit că Vâlcu spunea că e chiar prieten cu fiul ei. “Spunea că era prieten cu copilul meu că i-a dat două perechi de pantaloni şi nişte pantofi dar mie nu mi-au lipsit niciodată aceste lucruri din casă”, ne-a spus, îndurerată, Ionelia Vasilache. „Stătea numai cu mâna la inimă şi se căina. Tot zicea că este prieten. Când am auzit de la copii că face pe vampirul l-am gonit, că ne-a speriat foarte tare. Şi aşa eram supăraţi”, ne-a spus şi Viorica, femeia care vinde lumânări la biserica la care şi-a făcut apariţia omul – vampir. Potrivit informaţiilor publicate de Poliţie, înainte ca Vâlcu să evadeze din ospiciu, acesta obişnuia să meargă doar la morţi tineri fiind păcălit de o femeie de etnie romă că doar aşa va scăpa de schizofrenie. Omul – vampir este născut în Tulcea. În anii ‘80 a terorizat mai multe familii din Constanţa, Iaşi şi Bucureşti răscolindu-le morţii în morminte. După ce au găsit mai multe cadavre înţepate în zona inimii, medicii de la morga din Constanţa l-au prins împreună cu poliţiştii pe Pavel Vâlcu în timp ce intra în camera în care se aflau morţii în unitate. “Angajaţii de la morgă ne-au spus «Cineva umblă la morţi». Asistasem la necropsia unui tânăr electrocutat şi îi ştiam rănile. A doua zi, era înţepat în inimă. Ştiam sigur că rana nu fusese acolo. Pe omul ăsta l-am pândit noaptea în cimitir şi l-am văzut cum venea la morminte. Apoi la morgă, l-am lăsat să spargă lacătul din camera unde se aflau morţii şi apoi l-am prins”, povesteşte comisarul-şef de poliţie Dumitru Mihuţă, cel care a condus ancheta. În anul 2.000, omul – vampir a venit în Vrancea. A fost îngrijitor la cinematograful “Balada” din Focşani câţiva ani apoi s-a mutat la Gura Caliţei unde şi-a făcut carte de identitate. Aşa i s-a găsit urma. Oamenii din sat spun că acesta obişnuieşte să stea pe lângă cimitire. “El este un om mărunţel. Stă mereu pe la biserică, pe lângă cimitir”, ne-a spus chiar primarul din comună, Dragoş Bâtculescu. Deşi ar trebui să fie prins pentru că a evadat din ospiciu, omul Vampir se plimbă liber prin judeţ. Poliţiştii nu acţionează asupra sa întrucât nu este agresiv şi nu a fost dat în urmărire generală niciodată după ce a evadat din ospiciul de la Poiana Mare, Dolj. Doi agenţi de poliţie s-au sesizat după ce reporterii Adevărul de seară l-au găsit pe Pavel Vâlcu la locuinţa din comuna Gura Caliţei şi au stat de vorbă cu el, însă nu au luat nici o măsură. Ba mai mult, Vâlcu a fost condamnat la câţiva ani de închisoare în trecut pentru furt, autorităţile neştiind că a evadat de la ospiciu, întrucât nu a fost dat în urmărire. Pavel Vâlcu neagă acuzele ce i se aduc şi susţine că nu ştie de ce a fost internat la ospiciu. „Eu nu am făcut aşa ceva. Cum să sug eu sângele la morţi? Nu e adevărat!”, a spus acesta. Drama lui Vâlcu, povestită chiar de el reporterilor noştri care l-au găsit la gazda la care a locuit în Gura Caliţei: „Mama a fost câine, nu om. La şase luni a vrut să mă omoare, m-a legat de mâini şi de picioare şi m-a lăsat la gunoi. Noroc că a trecut pe acolo un soldat care a întrebat ce e cu copilul. Am şi acum rănile de la mâini”. Nelu Bocu, cel care l-a găzduit timp de trei ani la Gura Caliţei pe omul – vampir a rămas îngrozit când a auzit pe cine a ţinut în casă. Acesta i-a găsit certificatul de naştere în camera în care l-a găzduit. „Am certificatul lui de naştere să vină să şi-l ia de aici. Doamne cum nu ştii pe cine ţii în casă. El este credincios aşa, dar avea obiceiuri ciudate. Purta doliu pentru fiecare mort. Zicea că poartă pentru morţi din mai multe localităţi deşi nu îi cunoştea. Avea şi obsesii cu florile. Nu ştiu de unde venea cu flori dar le dădea la femei”, ne-a spus acesta. Citind această năzdrăvănie am ajuns la concluzia că toată lumea din ştire e bolnavă de schizofrenie (odată ce-l pune pe Vâlcu să scoată morţii din mormânt şi să le sugă sângele) şi că singurul sănătos la cap e vampirul Vâlcu, care nu crede în literatură… O concluzie: poţi să te însănătoşeşti dacă o iei razna bând o gură de apă vie şi o gură de apă moartă, sau o gură de sânge de la mort  – dar nu trebuie să-l dezgropi în cimitir pentru asta, ci imediat după ce moare, îl înţepi într-un loc, aduci ligheanul… Alo, Spitalul 9? Aveţi unul, aici, care face pe ziaristul, băgaţi-l în cămaşă de forţă, să nu mai scrie toate tâmpeniile şi să ne bage în sperieţi… (Aoleu, chiar aud sirena Salvării)

*** 

Altfel, de două zile în sufragerie la mine a înflorit în glastră crinul portocaliu regal, e magic, are trei cupe, ocupă tot geamul mare şi ce miroase… Gata, am înţeles de ce mi-e mie rău azi în asemenea hal, mirosul de crin e de vină, de aia am ameţeli şi mi-e greaţă, fiindcă l-am admirat îndelung (înfloreşte o dată pe an). Acum, că am ajuns şi la finalul paginii de jurnal online, mi-am mai revenit. Am probleme cu tensiunea? Fluxurile de energie universale au tăbărât pe mine? Mă asupreşte Îngerul Păzitor? Oftez – o fi având şi scrisul ăsta nişte proprietăţi terapeutice, dar la mine nu cine ştie ce…


Like it? Share with your friends!

0

0 Comments

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.