0
3 comments

Vineri, 6 mai 2011. Am încercat aici să rămân în limitele dezbaterilor de principii, neavând cu nici un scriitor acuzat, sau autoacuzat că a colaborat cu Securitatea, nimic de împărţit (din contră, am tot scris aici, am fost efectiv şocat să aflu că un poet prieten, drag mie, precum Ioan Es. Pop a semnat pactul cu diavolul). Pe acest blog deschid mereu o supapă, propun pe cât posibil zilnic un subiect (şi nu mi-e deloc uşor să-l găsesc, să fie şi credibil şi atractiv pentru cei ce nu sunt scriitori, dar sunt cititori de elită, subliniind că sunt pe un teren literar), vreau să apropii cititorul de jurnal şi prin alte puncte de vedere decât cele clasice literare. Am încercat, când am avut pe tapet cazuri controversate cu acuzaţii, să înţeleg mecanismul funcţionării organului represiv al PCR, Securitatea, şi modelul de demnitate publică al scriitorului român, şi mai ales contramodelul lui, cel al scriitorului compromis public moral. Curios, am ajuns să fiu eu judecat fiindcă am deschis aici aceste dezbateri de principii delicate, întorcându-le pe toate părţile. În principal, eu ţin cont de toate aspectele dintr-o biografie scriitoricească. Sau sunt vinovat că nu mă fac aici că plouă (în stilul consacrat al scriitorului român, în majoritate pasiv, lipsit de pe piaţa publică, din actualitate, obsedat numai de literatura pe care o scrie, autist, ce se crede atemporal), când aud de subiecte care deranjează, legate de lumea literară? Apăr principii morale publice aici: trebuie condamnat de către CNSAS şi Curtea de Apel scriitorul (conştiinţă a neamului, neapărat) care a cedat în faţa Securităţii, că a semnat angajamente şi a luat bani pe ceea ce a turnat, fie că a recunoscut, fie că nu? De ce sunt eu acum arătat cu degetul? Nu-mi iese din minte acest comentariu jignitor la adresa mea, semnat de Peter Sragher (să rămân la exemplul lui): „am observat o atitudine laxa, liviu, in ce priveste raporturile tale cu ce inseamna a fi informator la cel mai inalt nivel. vorbesc despre nicolae breban. fiind prozator, nu reprezinta o miza personala. asa ca el poate, datorita prieteniei, fi scuzat de o colaborare, la cel mai inalt nivel, cu securitatea. adica el colabora direct cu generalul plesita. desigur, pentru tine nu exista suficiente argumente. intoleranta ta, liviu, incepe sa fie maxima in cazul lui ioan es. pop, un foarte mare poet. aici, desigur, intransigenta ta creste la cote maxime, in masura in care poate fi, pentru tine, eliminat, sa zicem, din punct de vedere moral, si nu-ti mai poate face concurenta. asta da, punct de vedere, asta da atitudine si tinuta morala. asta da blog in care se discuta cu echitate despre atitudinea artistilor”. Cine e Peter Sragher? Valoarea lui morală (cea literară nu intră în discuţie)? E prieten cu „foarte marele poet” Ioan Es. Pop (au publicat o carte de versuri împreună, „frăţeşte”, într-o limbă străină, îmi amintesc, în aranjamentul traducătorului Peter Sragher, care scrie şi versuri). Peter Sragher e cel de care pomeneam că la ultima şedinţă a Consiliului Uniunii Scriitorilor a cerut să fie suspendat Nicolae Breban (acuzat de către CNSAS că a colaborat cu Securitatea) din Consiliul US, vedeţi la https://www.liviuioanstoiciu.ro/2011/04/breban-a-fost-folosit-de-securitate-ca-agent-de-influenta-n-manolescu-e-inca-nedumerit-aur-si-iedera-de-g-vulturescu/. E un comentariu scris de Peter Sragher pe 3 mai aici, la o pagină online a mea din 21 aprilie. Peter Sragher scrie că Ioan Es. Pop îmi făcea concurenţă şi că de aceea l-am judecat cu asprime, „intransigent” (în numele apărării unor principii, să-l… elimin!). Nu pot decât să mă închin. Aş putea să-l praf aici pe nefericitul Peter Sragher. Am eu ceva să-mi reproşez fiindcă Ioan Es. Pop a declarat că a colaborat cu Securitatea? Poate, fiindcă m-am legat sufleteşte de Ioan Es. Pop. I-am răspuns dezamăgit lui Peter Sragher, neiertător (acum regret, trebuia să mă abţin): „Multe prostii îmi mai e dat să citesc. Nu ştiu cine te crezi tu, Peter Sragher, să-mi dai lecţii de comportament (probabil că ai probleme de conştiinţă nelămurite). Pentru mine eşti zero tăiat în patru după acest comentariu al tău (ţi-ai dat în petic). Nicolae Breban şi-a sacrificat cariera şi şi-a pus în pericol viaţa atunci când l-a înfruntat critic public pe Ceauşescu (şi dictatura în general sau regimul comunist), pentru mine asta contează. Ai auzit de Ioan Groşan şi Ioan Es. Pop că au la activ vreun protest anticeauşist? Ei au angajament la Securitate şi au fost plătiţi pentru ce au turnat. Te rog să mă scuteşti de comentariile tale aici, nu ai nici bună credinţă, nici discernământ să mă judeci pe mine. Nici nu ai un trecut moral care să-mi fie de exemplu, să-ţi permiţi să mă jigneşti. Tu n-ai principii, ai numai umori. Nu eşti decât un intrigant de doi bani. Ar trebui să-ţi vezi lungul nasului înainte de a-mi aduce mie acuzaţii penibile”. Vă rog să reţineţi esenţialul, la cazurile de colaborare cu Securitatea prezentate aici în ultima vreme: Nicolae Breban şi-a sacrificat cariera şi şi-a pus în pericol viaţa atunci când l-a înfruntat critic public pe Ceauşescu (şi dictatura în general sau regimul comunist), pentru mine asta contează. Aţi auzit de Ioan Groşan şi Ioan Es. Pop că au la activ vreun protest anticeauşist? Ei au angajament la Securitate şi au fost plătiţi pentru ce au turnat. Pe de altă parte, e bine să se ştie, Ioan Es. Pop a avut bunul simţ, în numele vechii prietenii, să-şi ceară iertare pentru dezamăgirea pe care mi-a provocat-o. Aşa cum mai scriam aici, îl voi lua de aici înainte pe Ioan Es. Pop aşa cum e, cu mai multe păcate…

***

Voi publica mai jos atitudinea altor doi scriitori optzecişti la adresa autodenunţării lui Ioan Es. Pop (admirată de N. Manolescu), cu statut moral public, foşti disidenţi: Vasile Gogea şi Viorel Padina (la final aveţi şi linkurile lor, să vedeţi reacţiile cititorilor la articolele de pe blogurile lor). Va trebui Peter Sragher să-i acuze şi pe ei de „eliminare”, fiindcă le făcea Ioan Es. Pop… concurenţă.

Primul text e semnat de prozatorul şi poetul Vasile Gogea, pe 3 mai.

Ioan Es. Pop, sau C.N.S.A.S.-ul… fără ieşire!

Am aşteptat “confesiunea” lui Ioan Es. Pop. Cu strîngere de inimă. Ea a venit în Săptămîna neagră. Apoi a fost Săptămîna luminată. Nu fac nici un fel de conexiuni. Unii le-au făcut deja. Dar sunt dezamăgit. Altfel credeam că iese un OM cinstit şi curat dintr-o murdărie pe care nici măcar nu i-o reproşase nimeni! Nu aşa se iese din C.N.S.A.S.! Aşa se iese poetic, a ieşit Ioan Pop, sau Pop Ioan Pop din Ieud! (ştia atunci cînd toţi îl promovam ca mare poet că avea o “scamă” pe pălăria lui de poet!) Din fericire pentru  el nu mai trăieşte Laurenţiu Ulici!

Acum asistăm la un spectacol de prost gust. “Mărturisirea” lui a şi fost preluată de altcineva care, sigur fiind că Ioan şi-a asumat toată vinovăţia, a şi ispăşit toată vina! Dezamăgirile din dragoste, din tinereţe sunt bune scuze pentru pactul cu diavolul! (Nu am nici un fel de frustări. Am fost şi eu îndrăgostit în tinereţe. Chiar m-am căsătorit devreme!)Dar, cum dracu’ se face că peste tot, pe la I.C.R., U.S.R., sau U.N.E.S.C.O. sunt promovaţi (aproape) numai autori “cu bube-n cap”, cu probleme “de tinereţe”! Nicolae Manolescu (domnia sa, sau Excelenţa sa are, sau avut probleme de tinereţe doar la senectute!) cade în plasă şi “salută” acest spectacol. Poate că îi foloseşte în raport cu alt “caz”. Faţă de “intransigenţa” arătată în raport cu Ioan Groşan, acum e gata să intre în extaz faţă de confesiunea lui Ioan Es. Pop! care nu e decît un fel de a te agita atunci cînd nu te vizitează nimeni! Aş fi gata să fiu alături de opinia sa. Am, însă, două sau trei nelămuriri:

1. De ce, Ioane, şi acum după atîţia ani, în loc să dai numele călăului care te-a racolat, te referi la el (de nu mai ştiu cîte ori) cu maximă deferenţă, “domnul maior”? Nu are nume?

2. Înainte de a ceda “sentimentelor de vinovăţie” care te bîntuiesc din copilărie (!), ai avut “curajul” să iei legătura cu persoana faţă de care recunoşti că ai comis acte vinovate? Fără presă, fără spectacol, înainte de a deveni “marele poet”? Nici ea nu are identitate?.

 3. Din Ieud ai ieşit miraculos. N-ai înţeles că din C.N.S.A.S. nu se iese la fel. “Confesiunea” ta e lamentabilă. O spun cu tandreţe (din nou!) şi cu grija “zilei de mîine”, care nu se ştie ce poate aduce!

D-l Nicolae Manolescu se grăbeşte să scrie un editorial, în România literară, pe care îl termină aşa: ”Singurul care, repet, obligat doar de propria conştiinţă, şi-a asumat vina de a fi colaborat cu Securitatea, a fost Ioan Es. Pop. Îi exprim aici toată admiraţia mea. Oare îi vor urma şi alţii exemplul?” (http://www.romlit.ro/cum_ne_asumm_trecutul)

Întrebarea corectă, pe care d-l Manolescu, în calitate de preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România (era să scriu Români, dar îmi dau seama că uniunea noastră nu are încă această vocaţie. Ca şi Academia, de altfel.), ar fi trebuit s-o formuleze era: “Oare se vor destăinui şi ofiţerii de securitate, membri ai U.S.R., cîndva?” Desigur, d-l Manolescu se face că nu ştie că are şi o “grupare” de securişti, membri ai U.S.R.!

(E publicat în continuare textul lui Ioan Es. Pop din România literară: http://www.romlit.ro/de_acum_ncolo_te_vei_numi_marton)

Vasile Gogea

http://vasilegogea.wordpress.com/2011/05/03/ioan-es-pop-sau-c-n-s-a-s-ul-fara-iesire/

*

Al doilea text e semnat de poetul şi publicistul incomod Viorel Padina, în stilul lui cu totul aparte, pe 4 mai (nu sunt greşeli de corectură; e bine să nu-i încapi pe mână):

Apropo de Espopiada sycofanţilor

Tragicomedia e alta, mey (căci la Românica nici măcar tragedia nu e tragodie, ci neapărat tragicomedie burlescă…) : tristeţea nu constă deci în faptul că descoperim acuma “cu uimire şi revoltă”, n-aşa?, faptul că suntem o ţară de turnători (deşi ar cam fi trebuit să ştim asta ab initio, din moment ce ne asumăm coordonatele culturale naţionale, care încep cu “torna, torna, brate“, cu Mioriţa care i-a turnat pe cei doi ciobani şii continuă, mai în glumă, mai în serios, n-aşa? cu “i pak dau ştire…” şi celelalte propoziţii definitorii ale mentalităţii rumâneşti…), ci rezidă în aceea că pe rarissimii heroi ai acestui neam de sycofanţi şi de pizmaşi îi tratăm cu răutatea şi meschinăria de asemenea specifice, mai oribil chiar ca pe turnătorii şi prigonitorii lor…

N-as vrea sa dau exemple, ca să nu creadă rumânu clasic – nea titircă inima-rea – că trag spuza pe pita mea şi să-i crape rânza de furia-i foodulă, păi cum drea…

Cât despre Es Pop ista, să-i spună el lu mutu, cuţu sau cui o vrea că dacă n-ar fi fost tot timpu băiatu Marton al “băieţilor” şi dacă ăştia n-ar fi estimat că prin şantajarea sa i-ar fi închis or deturnat gura ori chiar l-ar fi transformat în agent de influenţă pentru interesele lor, chiar şi fără să vrea ori să-şi dea seama, atunci ar mai fi auzit Sulea Spataru din Ieudu’ fara scăpare de el şi-ar mai fi primit premii literare şi primblări & traduceri promoţionale în străinătate când ar fi înviat tica-mare… Pe mine de ce nu vrea să mă publice nici măcar Călin Vlasie, omul cu care am mâncat din aceeaşi strachină a studenţiei, de altcândva…? Si de ce n-a auzit nimerea (în lumea bisericuţei literare de Bucale) de “Apelul către Europa” ori de samizdatul “NU!”… ? Si de ce nu sunt nici măcar membru al USR… ? De ce, bre, Espopule, sau poate că-ti faci iluzia că tu esti mai ingenioss decât auctorul “Poemului de otzel”, man… ?

Recunosc însa că Es Pop ista e suficient de talentat, iată, pentru a-şi păcăli încă şi încă o dată naivii sau ipocriţii cititori, cu vorbe mieroase şi zmecheroase, dar cică pline de modestie şi umilinţă, n-aşa…?

Asta e situaţia, naţia & trataţia…

Viorel Padina

http://viorelpadina.wordpress.com/2011/05/04/apropo-de-espopiada-sycofantilor/

E târziu, nu mai am timp de nici o observaţie. Întăresc întrebarea lui Vasile Gogea: “Oare se vor destăinui şi ofiţerii de securitate, membri ai U.S.R., cîndva?”. Şi contrasemnez la sublinierea lui Viorel Padina pe seama mentalităţii româneşti: „că pe rarissimii heroi ai acestui neam de sycofanţi şi de pizmaşi îi tratăm cu răutatea şi meschinăria de asemenea specifice, mai oribil chiar ca pe turnătorii şi prigonitorii lor”… Avem multe probleme pe cap la nivel de scriitori români, trebuie să recunoaşteţi.

PS. Primesc azi de la prozatorul Ion Lazu un e-mail edificator, luaţi aminte: Dragelor, Dragilor, împlinindu-se astăzi 50 de ani de la trecerea în veşnicia literaturii române a marelui poet Lucian Blaga, vă oferim aceste două link-uri cu filmuleţe din Recitalul Lidiei Lazu, Poeţii – un neîntrerupt popor!, susţinut la Rotonda MNLR. Ne-am bucura să vă meargă la inimă. În care caz, trebuie să vă spun că filmuleţele Lidiei layu pe www.youtube.com, cu recitări din Eminescu, Blaga, Bacovia au avut deja peste 4300 vizitatori. Prenumăraţi-vă printre fanii Lidiei şi daţi mai departe, cu inimă largă, vestirea despre prestaţiile ei iscusite. Devotat, ION LAZU

http://youtu.be/q82nPQwFkaE

http://youtu.be/BLDlOpQ0IO8

PS. 2. Public alte trei fotografii realizate de Ion Cucu.


, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Like it? Share with your friends!

0
3 comments

3 Comments

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. În ce mă priveşte, nu vreau decât să judecăm cu dreptate, dragă LIS : să nu-i ţinem mâna-n cur unuia pt că e mare poet sau mare prozator (câţi mari poeţi şi mari prozatori n-a înghiţit pământu ista, fără să ştie nimeni de ei!), dar nici să-i dăm şi mai abitir în cap altuia, fiindcă e duşmanu’ nost (mai ales nepriaten politic).

    În orice caz, io refuz să admit că un turnător poate avea un suflet de mare poet. Poate de prozator de succes contingent or de rimător de slogoane or pluguşoare iepocale, da, însă de Poet în niciun caz ! E o contradicţie în termeni, pur şi simplu.

    Gata, am plecat la munca de jos, a Pământului ! 🙂 Paa

  2. Într-o varianta (Gilgamesch), se spune ca galgia oamenilor deranja zei ,motiv pentru care a avut loc potopul (Noe cf Bibliei).

    In cazu de fata ma tem ca se potriveste de minune aceasta varianta. Partea proasta este ca furia zeilor va îneca pe totii deopotriva fie ei buni-nevinovati fie ei rai-vinovati, pro s-au contra.

    Aleg departa de acesti zei, respectiv a iesi din Ur, contrar regulei cetati care decreta ca trebuie fi cât mai aprope de zeul tau, ca in afara cetati esti parasit de zei, pentru a nu ma îneca zeitatile, asa cum vad ca si dl LIS , dar si io, cazui prada galagiei oamenilor, ce mai mult ca sigur a si stârnit furia zeilor.

    Cf Bibliei, potopul a avut loc datorita rautati oamenilor, varianta nu cred ca se potriveste cazului de fata, pentruca aici nu este vorba de rautate ci mai degraba de galagie in toata regula.

  3. Altadata te bucurai sa stai de vorba, cand intalneai filologi, profesori, scriitori si artisti, fie si numai datorita faptului ca vorbeati aceeasi limba – limba romana culta – ca aveati aceeasi maniera de a va raporta la niste valori, ca, vorba poetului, ati avut, intr-un fel sau altul, aceiasi dascali/maestri, aceleasi idealuri de la care nu ati dezertat…. Altadata erai ascultat, nu doar pe jumatate, inteles, nu doar pe sfert si ti se raspundea in masura in care te adresai cuiva direct. Se discuta fatza in fatza, fara masti de carnaval, de ‘’zorro literar istet’’, de mercenar urat si transpirat din categoria ‘’infanteria canish’’. Stiu ca nu trebuie sa ne mai facem iluzii si ca nu e momentul sa ne oprim si sa plangem acum dupa vremurile eroice ale spiritului. E clar ca in epoca noastra conceptul de ‘’homme/femme d’esprit’’ nu-si mai are locul .

    Mi s-a ‘’reprosat’’ ca sunt prea serioasa si prea taioasa, ca imi apar prea dur, cu sabia cuvintelor, convingerile. Ma indoiesc. Intr-o lume care nu crede in nimeni si nimic, care nu respecta pe nimeni si nimic, a avea niste convingeri ferme nu inseamna sa fii fanatic. Inseamna doar sa nu fii o frunza in vant si sa nu te lasi manipulat de cei care si-au pierdut sufletul uman si se joaca de-a demonii. Convingerile mele estetice si morale nu s-au construit nici pe apa, nici pe nisip, ci in timp, pe terenul solid al lecturilor, al experientei si al reflectiei, nefortate de conjuncturi strict profesionale, caci nu am citit carti doar ca sa iau note la examene si nu am trait doar ca sa fac impresie buna, sa fac cariera sau sa intru in gratiile cutarei sau cutarei somitati.

    Ma rog…Pot si sa schimb registrul, fiindca tot suntem in week-end si aici e o primavara foarte frumoasa, care te indeamna clar sa nu fii serios…De ce sa nu recunosc, Franta e cea mai frumoasa tara din lume, binecuvantata cu de toate, dar, din ce in ce mai mult, confruntata cu aceleasi probleme care exista si in Romania. Oamenii !…Oamenii sunt peste tot la fel, dar exista, fireste, forme si grade diferite de barbarie in care oamenii secolului XXI se scufunda. Asa cum spune Amin Maalouf : ‘’En Occident, la barbarie n’est pas faite d’intolérance et d’obscurantisme, mais d’arrogance et d’insensibilité.’’

    Revenind la barbaria de limba romana si la barbarii nostri, o sa-l rog pe distinsul LIS sa ma ierte pentru ceea ce urmeaza si daca i se pare, poate chiar sterge comentariul cu totul…poate prieteni buni de-ai sai sunt pusi sub lupa si ridiculizati ….pe merit, zic eu. Erau cat pe ce sa devina si un fel de cunostinte/prieteni de-ai mei, dar e mult mai bine asa…ramanem fiecare cu gusturile si parerile noastre, nestricate de vreo mutatie estetica sau morala.
    *
    Ca sa nu mai ramaie repetent si anul acesta… de la cine stie ce premiu de poezie, care se mai ofera SI pe tot felul de criterii de (cu)maîtrie cu fosti mari disidenti, eminenti animatori de bilci si de Babyfoot, din cand in cand si pe aici prezenti, un poet – cum sa zici, azi este la moda – cu vorba sinuoasa, pretioasa, lipicioasa/cleioasa si mieroasa, da fuga-fugutza la Conu’Vashingtonu’ sa-i tina isonu’.
    Desi are blogul sau proprietate personala (pe care cu DeroLux il spala), desi are acolo ce face, adica pe Grosan si pe Ioan S. Pop sa-i toace si sarba sa joace, de bucurie ca nici intr-o mie, disident din categoria mica spre mijlocie, ca dansul nu gasesti, badie !
    Desi sigur are ce face….pe polemistul cunoscator incercat in paranoia din subterana de la ‘’Tribuna’’, caruia doar o nevinovata-ntrebare voisem sa-i pun, si paf ! m-a moderat ca sa-l impace…. si totusi, si totusi acum, despicata-i limba nu tace.
    Chiar de 100% are ce face, fiindca mi-a promis pe blog, nu in vis…ca va sterge cu propria-i pala manutza dragutza tot ce eu, acolo, candva am lasat scris, pe ‘’foaia‘’sa…ca asa-i cinstit, daca-i dai cuiva cu flit…

    Dar nu ! dumnealui de cuvant nici gand sa se tina/ Spre cuibul de-A-mici a conului D. ii tot fuge-o retina.

    Isi moaie discret degetzelu’ in saliva/ si facandu-si vant mare sa-mprastie colbul, s-arunca-n arhiva. Pe Lazar Saineanu trofeu il aduce, spre-ai face pe plac dulcelui frate de cruce. Cuvantul ce-i cade sub ochi e potlog si lumea-l aplauda-n delir pe-acel blog.
    Pe langa dictionare el inca se-atine, nastratingogea al gandirii ovine
    Cu toate acestea domnul inca nu stie, despre propriu-i nume in DEX-uri ce scrie.
    Regionalism ori déjà arhaism … la cat de nesarat pare,
    Normal ca gogea sa-nsemne o bucata mare de sare.
    Mai e si un verb de unde natural i-ar veni o nascare
    A gogi, gogesc…Ooops ! E vorba de boala, chemati o salvare…

    *
    P.S.Am si o dedicatie speciala, de despartire, pentru vanatorul (ghinionist !)de shoparle, domnul care ne-a facut la toti onoarea sa se descheie la nasturii…vestei, ca sa vedem ce disident mare si frumos a fost si este. Cu siguranta, dumnealui recunoaste autorul.
    (Trepadusii mascati la treaba… la cautat prin arhivele Securitatii !)

    ‘’Fratres minores

    With minds still hovering above their testicles
    Certain poets here and in France
    Still sigh over established and natural fact
    Long since fully discussed by Ovid.
    They howl. They complain in delicate and exhausted metres
    That the twitching of three abdominal nerves
    Is incapable of producing a lasting Nirvana’’