0
4 comments

Marți, 17 aprilie 2012. A trecut și a treia zi de Paști. Până la Înălțare, sufletul lui Hristos rămâne printre noi, sfidând moartea. Dar ce e moartea, de fapt? Scriam zilele trecute că moartea nu e decât o trecere. Și că Hristos, după moarte și înviere, s-a transfigurat. Azi aduc în discuție un nou aspect al prezenței morții – care de fapt nu există, „nu e un  terminal”, noi nu facem decât să ne mutăm dintr-un univers în altul, dintr-o dimensiune în alta. E la modă acum „biocentrismul” lui Robert Lanza (om de știință american, medic de renume care are o nouă teorie despre univers, el crede în „universuri multiple”), cosmologia lui. Ce e cu acest concept al universurilor multiple? Un concept modern vorbeste despre “universuri multiple”, iar fiecare dintre observatiile fizicii cuantice ar putea corespunde unui univers diferit, un “multiunivers”. Exista o formă transcendentală a energiei? Un articol publicat recent pe portalul lui Robert Lanza vorbeste despre o noua teorie stiintifica – numita biocentrism – capabila sa rafineze aceste idei. Exista un numar infinit de universuri si tot ce s-ar putea eventual intampla apare inevitabil in ele. In aceste scenarii, moartea nu exista, in sensul real, conceput de noi. Toate universurile posibile exista simultan, indiferent de ceea ce se petrece la un moment dat intr-unul sau altul dintre ele. Desi corpurile individuale sunt destinate sa se autodistruga, sentimentul viu – eul despre care vorbim – ramane o forma a energiei transcedentale. Este acea forma de energie care nu moare niciodata, nu poate fi nici creata, nici distrusa. Daca ar apartine universului nostru, s-ar transforma, cum spune Lavoisier. Dar, daca apartine “multiuniversurilor”, ar putea transcede de la un univers la altul, printr-un mecanism care scapa observatiei noastre, pentru simplul motiv ca insasi capacitatea noastra de intelegere este construita sa se limiteze la tiparul lumii in care ne aflam. Avem de a face, așadar, cu o energie transcendentală. În acest sens, înțelepciunea ancestrala persista – întoarceți-vă la învierea lui Hristos, în spirit. Desi ne-am familiarizat cu ecuatia lui Einstein, ne vine greu sa disociem spatiul de timp in gandirea noastra. Avem in minte, permanent, un vartej de informatii, ordonate totdeauna in spatiu si timp, asezate mereu intr-o interdependenta lineara. Ne-am obisnuit sa privim atat nasterea, cat si moartea exclusiv ca fapte ale spatiului. Pentru noi, aceste entitati apar in spatiul nostru si dispar din el. Dar care ar fi sensul nasterii sau al mortii intr-o lume atemporala? Niciunul. In lumea atemporala, pe care noi nu o sesizam, moartea nu inseamna disparitia, ci transcendenta intre universurile pe care nu le sesizam. Suntem obisnuiti sa facem distinctia dintre trecut, prezent si viitor doar ca o iluzie incapatanat de persistenta. Ca urmare, nemurirea pare o iluzie idilica si perpetua. In fapt, ea poate avea atribute mult mai simple, daca acceptam s-o amplasam total atemporal. Acceptand ca atat timpul, cat si spatiul sunt entitati nesfarsite, nemurirea incepe a prinde contur. In mod ciudat, acest precept, greu acceptabil gandirii noastre de tip cartezian, s-a transmis ca o informatie ancestrala generatiilor celor mai primitive, din surse necunoscute. E clar, dacă provenim din alte universuri, acolo ne și ducem… Astazi, gandirea inaintasilor ni se pare primitiva, dar nu ne miram de faptul ca nici un concept religios, de pe nici un continent, nu pune semnul egal intre moarte si nimic. Toate conceptele sacre vorbesc despre perpetuarea in timp, dincolo de moarte. Toate se refera la o lume a spiritului, ca o aluzie suspecta la multiuniversurile despre care vorbeam, din care poate provenim si spre care probabil ne ducem. Iar, daca ne ducem, inseamna ca nu murim, ci trecem prin transcendenta dintr-o lume in alta. S-ar intreba oricine: care lume? Din nefericire, nu stim care, mai spune Robert Lanza pe portalul său… Robert Lanza Pavel (născut la 11 februarie 1956), specializat în medicină regenerativă, a publicat o grămadă de cărți, a primit premii pentru descoperiri fundamentale. Ce e moartea? Teoria biocentrică a lui Lanza se bazează pe fizica cuantică.

***

Atrăgeam aici atenția în Vinerea Mare, pe 13 aprilie, asupra unui actor de succes, Dragoș Pâslaru care s-a călugărit după Revoluție (vă rog să vă întoarceți la pagina mea de jurnal online de atunci, să faceți legătura). Mai mult, Dragoș Pâslaru a devenit un pustnic, mai greu de găsit după ce a plecat de la Mănăstirea Frăsinei. În acest an încă un reporter l-a reperat în județul Vâlcea – am promis să transpun în continuare întâlnirea pe fugă cu el:

Dragos Paslaru, marele actor al anilor 90 care a ales sa se calugareasca si pe care reporterul l-a gasit, cu greu, intr-o chilie din inima muntilor, langa schitul Patrunsa din judetul Valcea. La 1.500 de metri altitudine, intr-o lume a puritatii si a dragostei pentru Dumnezeu, Paslaru, acum parintele Valerian, i-a marturisit reporterului (și însoțitorului său, fotograf) ca l-a regasit pe Dumnezeu si ca se roaga in fiecare seara, inainte de a adormi, sa nu moara in somn.

“De ce-ati batut atat drum pentru mine?”, ne-a intrebat mirat calugarul. “Cine sunt eu? Un nimeni.” Dar omul care a renuntat la tot pentru a-l sluji pe Dumnezeu zambeste. Si ne invita la o cafea. “Sau poate vreti un ceai. Va mai incalziti, aici sus este foarte frig”, ne-a spus fostul mare actor. I-am spus ca doream de mult timp sa il vedem. Noi si cei care doreau sa stie ce face, ce gandeste, ce pot invata de la el. “Tata, eu nu am ce sa va invat. Sunt un nimeni. Eu il urmez pe Dumnezeu. Pot doar sa va spun care este cuvantul Lui”, ne-a spus calugarul in timp ce ii aducea colegului meu, mai friguros, o vesta imblanita. Atunci am remarcat ochii albastri ai parintelui, de o blandete care parca te inconjoara si te incalzeste. E de ajuns sa te uiti in ochii lui si imediat esti cuprins de o stare de bine ce nu se poate explica in cuvinte. Nu mai simtisem niciodata asa ceva. Totusi, la un moment dat, s-a suparat putin pe noi. I-am spus ca nu prea intram in biserica pentru ca am avut de-a face, de-a lungul timpului si experientei noastre de jurnalisti, cu unii preoti care “ocoleau” calea lui Dumnezeu. “Mergeti la biserica, mai copii, sunt atatia preoti cu har in Bucuresti. Ati cautat macar? Cu ce drept judecati? Ce sacrificii ati facut pentru Dumnezeu?”, ne-a mustrat calugarul cu blandete. “Trebuie sa crezi in El, doar Dumnezeu te apara de Diavol. Eu ma rog in fiecare noapte sa nu mor in somn. Si ii multumesc Lui in fiecare dimineata pentru acest lucru”, a marturisit marele actor. El nu a vrut sa ii pedepseasca pe agresorii sai (minerii care l-au bătut la București în iunie 1990). Le-a spus si anchetatorilor ca i-a iertat. Parintele Valerian ne-a mai sfatuit sa ne intemeiem o familie, deoarece traim “in  curvie”. “Barbatul e de vina pentru aceasta situatie, nu femeia. Casatoriti-va!”. In timp ce noi vorbeam, Rajah, motanul care ii tine de urat calugarului, mieuna de zor si se gudura pe langa parinte. “Ai fost baiat rau, nu primesti nimic de mancare pana nu iti aduci sora inapoi”, ii spunea animalului. “In afara de Rajah mai aveam o pisica, i-am lasat doua zile singuri, Rajah a terminat singur toata mancarea, iar celalalt pisoi a plecat. Pana nu-l aduce inapoi este pedepsit. Vedeti ce gras este?”, a mai spus marele actor. Dupa doua ore de discutii, ne-am luat “la revedere” de la cel care a renuntat la toate si l-a imbratisat pe Dumnezeu. Ne gandeam la drumul dificil pe care il aveam de facut. “Va duc eu”, ne-a spus parintele, care ne-a condus timp de 20 de minute pe un drum stiut numai de el. “Urmati albia raului si o sa ajungeti in sat. Dumnezeu sa fie cu voi”, ne-a urat parintele Valerian. A ramas pe loc si ne-a vegheat, pentru a fi sigur ca o luam pe drumul cel bun.

Bogdan Galca-Cancan

Reportajul în sine mai cuprinde și o mărturie a soției fostului mare actor Dragoș Pâslaru: o las pe mâine, acum, când scriu e târziu (vin din ce în ce mai greu în fața computerului, să scriu aici).

PS. De la Nicolae Ciobanu: Hristos a Înviat!

Veni şi se termină şi-această a treia zi de Paşti, ca să ies din mahmuru-ploii cu-aceste: http://vineri-ca-post.ucoz.ro/publ 

Păstraţi zîmbet şi ochi critic şi pentru proxima postare, că n-am terminat. Cum ce? – Bucătărioara, deocamdată… Mulţumesc!


Like it? Share with your friends!

0
4 comments

4 Comments

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Doamna Florentina
    Am mers la linkul acela deosebit de interesant, dar n-am reușit să postez acolo :
    “Din 25.10.2011 și până acum nici un comentariu … Mă gândesc că-i vorba de smerenie sau lipsă de curaj în abordarea unui subiect atât de emoționant și delicat. Frica de a nu sfâșia taina credinței acestui pustnic, care prin faptele lui trece dincolo de înțelegerea noastră lumească! Însuși faptul ca o femeie, oricât de credincioasă și cuvioasă ar fi ea, indrăznește să ajungă, ca un fel de ispită, in apropierea rasoforului, fiind primită cu înțelepciunea și binecuvântarea unui asemenea om al lui Dumnezeu mi se pare ieșită din comun !\r\n Nu știu de ce nu pot posta ?!”

    Mai mult de atât după fiecare trimitere îmi aparea comentariul la subsol având în plus de fiecare dată insemnele care se văd după
    “..ieșită din comun ” !ieșită din comun !\r\n ( pe care le-am șters)
    Acele r și n cu bară în față care habar nu am ce înseamnă, că nu eu le scriam ! 🙄

  2. Domnule Radu Humor, am facut un test, merge comentul. Poate nu ati completat spatiul cu nume, cel pentru mail nu e obligatoriu. semnele in plus apar daca dati enter sau postati ghilimele. Important este ca ati parcurs materialul, originalul este in Ziarul Lumina, la care se adauga superbul VIDEO al lui Visarion Alexa, plus ce a aparut in anii trecuti, in media. Mi-a displacut sincer – pacatul meu, domnule LIS, iertat imi fie! – modul in care au prezentat cei de la Cancan senzationalul la primul material – NOI L-AM GASIT!!!, de asta am intervenit aseara, considerand ca este o pierdere sa nu vedem ceea ce s-a scris remarcabil despre Parintele Valerian. Numai bine va fie!

  3. Eu cred-vad avea o problema fff serioasa privitor la viata de dupa trupul asta pacatos. Daca in adevar absolut totii fosti oamnei ar fi avut viata vesnica, atunci ar fi avut soarta diavolului , adica taman in iad. Ori unde omului i-a fost oprit gusta si din pomul vieti, a-ti uitati? Hristos a venit sa ne dea viata vesnica, altfel daca o aveam nu mai trebuia veni Hristos.

    Exista numerosi oameni care vor trebui duce in a doua moarte, este adevarat, totii vor invia, totii dupa moarte isi vad deslusit viitorul (vesnic), se caiesc amarnic.. numai ca;

    Dumnezeu fiind un judecator-mântuitor, pe fff multi la marea judecata îi va scoate basma curata, ma refer la cei care nu au parte de prima înviere.

    Este adevarat ca in om exista si-o parte din Dumnezeu, care se va întoarce la El, constinta este acea care fie face casa buna cu duhul Domnului fie NU, iar la acest cântar (vezi Belstasar) , se va stabili vesnicia. Omul care a ratat tinta, este incompatibil cu cerul, divinitatea, Nu v-a vedea viata vesnica, insa, la judecata va cere el insusi sa nu intre in casa Domnului, astfel ca se va duce de unde a venit.. din nimic vine în nimic se topeste pe veci.

    Mântuirea nu-i doar paradis ci, viata vesnica lânga Bunul Dumnezeu. Cei care opteaza ptr viata de acum, primesc aici bogatiile ei, dar la final vor regreta schimbul facut, ei nu vor fi trimisi în iad cum este diavolul insa vor trebui împaca cu gândul ca au ratat tinta , viata vesnica, asta-i singura pierdere ce-o sufera omul,singura pedeapsa ce cade pe capul sau.

    Prin urmare, ce este nascut din femeie, repet, din femie si barbat, mai repet odata, din femeie si barbat, are larg deschisa usa la Dumnezeu si viata vesnica, dar ; nu înainte a absolvi examneu acestei vieti care va face compatibil ori nu ptr viata viitoare, vesnica. Orce rebut (om), va fi complect distrus, etiatea lui Nu va exista dincolo, ca de era asa.. pe totii iadul ne halea.

    Am sa va supar cu-o afrimatie;

    Banditul de Becali are viata vesnica, nu-o merita dupa nebuniile ce le face, dar si Vadim o are, pe când un Nikisor.. este posibil sa nu-o aibe desi are mult mai multe fapte bune. Când spun viata vesnica ma refer la prima înviere, altfel si Nikisorul dvs va invia si.. de cade cu nitica greutate la cântar .. poate fi si el mântuit.