0
2 comments

Duminică, 6 mai 2012. Se schimbă lumea ­– una din cele două locomotive ale Uniunii Europene, Franța, are președinte socialist, Francois Hollande (oficial a fost prezentat ca învingător, deși a plecat de pe o poziție inițială de outsider). Germania rămâne singura adeptă a austerității de aici înainte (deși nemții dau și ei semne că și-au pierdut răbdarea, nu mai suportă austeritatea; sigur, nu se compară austeritatea din Franța și Germania cu austeritatea din România). „Sunt mandru ca am fost in stare sa readuc speranta. Visul francez este sa daruim o viata mai buna copiilor nostri”, a declarat în această seară Hollande. Rămâne de văzut dacă Partidul Socialist Francez va câștiga alegerile parlamentare din iunie. Francois Hollande, al şaptelea preşedinte al celei de a Cincea Republici, s-a născut în 1954 la Rouen, într-o familie “în care s-a vorbit mereu despre politică”, după cum el a declarat, şi este fiul unui medic ORL-ist cu convingeri dure de dreapta şi al unei asistente medicale. Fost consilier, în tinereţe, al preşedintelui Francois Mitterrand, el pare a fi condus de următorul principiu al primului preşedinte socialist: “pentru a fi iubit, trebuie să fii amabil”. Altfel, Francois Hollande devine al doilea preşedinte socialist al celei de A Cincea Republici, după Francois Mitterrand, iar Nicolas Sarkozy este al doilea preşedinte în exerciţiu învins de rivalul său, după Valery Giscard d’Estaing, în 1981, victima lui Francois Mitterrand. Miraculos, au fost și în al doilea tur peste 81 de sută din electorat la urne – e clar, francezii cred în puterea votului. Atenție, Sarkozy devine astfel al 11-lea lider al zonei euro care pierde puterea de la inceputul crizei, in 2009, mentioneaza Reuters. Normal ar fi mâine să-și dea demisia și Băsescu al României… Teribil e ce se întâmplă acum în Grecia – nu am datele preliminare ale alegerilor parlamentare anticipate de aici, dar s-a tras deja un semnal de alarmă (în urma exit poll-urilor), că au câștigat partidele anti-austeritate. Interesant, în timp ce în Franța au câștigat socialiștii, în Grecia socialiștii (prinși la putere de criză) au pierderi istorice. Sondajele relevă o cădere istorică pentru socialiştii din PASOK, care au obţinut între 14 şi 17% din voturi, faţă de 43,9% în 2009. Guvernarea începută în 2009 le-a fost fatală socialiştilor, conduşi acum de Evangelos Venizelos, fostul ministru de Finanţe de numele căruia se leagă cele mai dure măsuri de austeritate din istoria Greciei. PASOK s-a clasat doar pe a treia poziţie, după Syriza, alianţa stângii radicale, care în 2009 abia dacă depăşea pragul electoral de 3%. Acum, potrivit unui sondaj difuzat la ora 16.00, a obţinut circa 17%. Neonaziştii din partidul Zori de Aur, care nu au reuşit vreodată, de la înfiinţarea formaţiunii, în 1993, să intre în parlament, au obţinut între 6 şi 8%. Membrii partidului sunt cunoscuţi pentru violenţele împotriva imigranţilor şi pentru opoziţia fata de măsurile de austeritate impuse de UE şi FMI. Ei refuză plata datoriei publice a statului. Intrarea lor în parlament este un şoc pentru o ţară care a suferit ocupaţia nazistă şi apoi o dictatură militară între 1967 şi 1974… Previzibil, cele două partide pro-austeritate din Grecia (socialistii din PASOK şi conservatorii din Noua Democraţie) s-au prăbuşit la alegerile de duminică şi n-au câştigat împreună decat intre 31 si 37% din voturi, faţă de peste 70% cât au obţinut începând din 1974. Dacă aceste exit poll-uri publicate de Le Point se confirmă, va fi imposibilă formarea unui guvern de către aceste două partide, singurele care s-au pronunţat pentru respectarea austerităţii dictate de UE şi FMI (Cotidianul.ro). Vă rog să observați că deja se discută de partidele pro-austeritate și de partidele anti-austeritate în țări din zona euro!

Au fost influențate alegerile din Franța și Grecia (dar azi au fost alegeri generale și în Serbia, sau alegeri locale în Germania și Italia; ba chiar au fost alegeri parlamentare și în Iran, turul doi, unde au câștigat conservatorii aflați la putere) de Super Luna, de apropierea Lunii la maximum de Pământ din aceste zile? Ieri pomeneam aici de o posibilă continuare a influențelor astrale neobișnuite, în luna mai aliniindu-se planetele. Auziți, titlu: Vine sfarsitul lumii? Planetele se aliniaza mai devreme. Conținut: In urmatoarele cateva saptamani, planetele vor putea fi vazute aliniate pe cer. Cu exceptia planetei Saturn, toate se vor alinia pe ecliptica Soarelui. Ecliptica este orbita imaginara descrisa de Soare pe cer. In ultimele doua luni, aproape toate planetele s-au ascuns in spatele Soarelui. Daca cerul va fi senin, ele pot fi vazute in zori, informeaza Space.com. Mercur, Venus, Marte si Jupiter vor putea fi vazute cu ochiul liber, iar pentru Uranus si Neptun amatorii vor avea nevoie de binoclu sau telescop. In imaginea alaturata se poate vedea pozitia pe care fiecare planeta trebuie sa o ocupe pe cer. Astrologii au fost mereu fascinati de alinierea planetelor. Este celebra teoria conform careia alinierea planetelor din 21 decembrie 2012 va provoca sfarsitul lumii. Astronomii ii contrazic si spun ca, prin masuratorile efectuate de ei, planetele nu se vor alinia in anul 2012. In schimb, acest eveniment foarte asteptat va avea loc in luna mai a acestui an. Multi sustin ca alinierea planetelor poate provoca dezastre pe planeta noastra. Venus va fi cea mai luminoasa planeta care poate fi vazuta si ii va ajuta pe observatori sa le repereze si pe celelalte. (Foto Aliniere mai) Ce va mai fi? Îmi amintesc de avertismentul lui Octavian Mihăescu, aici, la Comentarii, că marele cutremur din România va avea loc la începutul lunii iunie – să fie el o urmare a alinierii planetelor din mai 2012?

***

Marin Ifrim a participat la pomenirea de un an a celui care a fost scriitorul optzecist Gheorghe Ene, mi-a trimis pe e-mail textul de mai jos și câteva fotografii făcute la fața locului:

LA COMEMORAREA LUI GHEORGHE ENE

Sâmbătă, 5 mai, am fost la comemorarea unui an de la moartea cunoscutului scriitor Gheorghe Ene. Am fost invitat de una din surorile acestuia, distinsa doamnă Adriana Fotin, prin intermediul viceprimarului oraşului Pogoanele, doamna Maria Grădină, fosta directoare a Şcolii din Căldărăşti, acolo unde poetul nostru a predat în ultimii ani, realizând performanţe categorice: utilarea cu calculatoare printr-un proiect, o revistă excepţională (“Dincoace de pod”) şi descoperirea unor talente literare care acum deja sunt cât de cât afirmate, cum ar fi, de exemplu,  poetul Cătălin Ionuţ. Mi s-a dat de înţeles că eu pot stabili echipa buzoiană de scriitori invitaţi la ceremonia de la Căldărăşti. Aşa că, după singurul criteriu pe care l-am avut la îndemână, moralitatea, am plecat acolo însoţit de graficianul Ion Răduş şi de poeţii Nicolae Pogonaru şi Mihai M. Macovei, trei dintre cei care l-au iubit şi preţuit necondiţionat pe Gheorghe Ene. Mai mult, cu acest prilej am aflat că Macovei era rudă cu cel dispărut. În fine, ajunşi la biserica din Căldărăşti am avut bucuria de a-l găsi acolo pe inconfundabilul şi legendarul scriitor Gheorghe Iova şi pe soţia sa Doina. Am participat cu toţii la slujbă, apoi ne-am dus la cimitir. Un cimitir nou, întrucât cel vechi, situat în mijlocul satului, a devenit neîncăpător. Dintre cele aproximativ 300 de cruci din noul cimitir, majoritatea din marmură sau piatră, a lui Gheorghe Ene mi s-a părut cea mai frumoasă. Nu găsesc alt cuvânt. La cimitir s-au făcut sute de poze, s-a filmat şi s-a ţinut cuvenita slujbă specifică unei astfel de împrejurări. Apoi a urmat “pomana” cu tot tipicul acesteia. O masă bogată stropită din belşug cu vin, bere şi ţuică, într-un restaurant cu nimic mai prejos decât cele din oraşul Buzău.

   Când lucram în presă, mi-am ales cel mai greu domeniu posibil: mediul rural. Mă duceam la autogară şi urcam în prima maşină care avea uşa deschisă luând bilet până la capăt de linie. Astfel scăpam de umilinţa de a aştepta pe la diferite uşi ale boşilor judeţeni şi, cel mai important lucru, mă simţeam în largul meu printre eternii mei ţărani. Am văzut tot judeţul. Fiecare sat are ceva specific. Acum m-am convins încă odată. La Căldărăşti există cei mai mulţi salcâmi din judeţ. Culmea, acum toţi erau într-o înflorire apoteotică. Din acest paradis al Bărăganului a plecat în lume Gheorghe Ene şi tot aici s-a întors. El avea o demnitate netrucată, involuntară. Uneori îmi vorbea cu inocenţa unui copil. Mă emoţionau vorbele sale despre cele două surori şi despre fratele lui. Mai tot timpul era nostalgic după ceva nedefinit. Când venea vorba de Gheorghe Iova părea a-şi rupe sufletul. De fapt, pentru toţi scriitorii buzoieni cu caracter, Iova înseamnă, ca şi Gică Ene, un reper, o mândrie. Ei şi grupul lor au spart nişte tipare, au dat foc limbii de lemn şi au renăscut limba română. Gică Ene nu ştia, nu încerca şi nu putea să urască. Nu ştia şi nu dorea nici să se răzbune pe cineva. Am mai spus-o, el era liderul nenumit al scriitorilor buzoieni. Dumnezeu să-l odihnească în pace !

Marin Ifrim

***

Știați că azi a fost Ziua Mondială a… Râsului? „În fiecare an, în prima duminică a lunii mai este celebrată Ziua mondială a râsului. Sărbătorită pentru prima dată în India în deceniul trecut, a fost apoi adoptată în întreaga lume”… La pomana lui Gheorghe Ene cred că s-a și râs, că așa e la români. Transcriu două bancuri (unul, primit chiar acum, când scriu aici), de la poetul Eugen Axinte:

Un tip isi revine dintr-o coma profunda de 7 luni. In tot acest timp, sotia lui a stat zilnic langa patul lui. La cateva zile dupa ce si-a revenit, isi cheama sotia:

– Draga mea, ai fost alaturi de mine in toate nenorocirile prin care am trecut: cand am fost concediat, m-ai sprijinit enorm; cand afacerea mea a dat faliment, ai fost langa mine; cand am fost impuscat, ai stat alaturi de mine; cand ne-am pierdut casa, ai fost tot langa mine; cand sanatatea mea s-a subrezit, m-ai sprijinit permanent. Stii ceva?

– Ce anume, dragul meu? Intreaba ea zambitoare.

– Cred ca imi porti ghinion!

Al doilea banc:

Un inspector vine la o casa de nebuni si le da acestora un test:

– Cat face 7+7?

Un nebun raspunde:

– 1782 !

– NU!

Alt nebun:

– Miercuri!

– NUUU !

Dupa care un alt nebun:

– 14 !

– Bravooo! Cum ai facut?

– Pai am impartit pe 1782 la miercuri…

Nu mă mai lungesc. Nicolae Ciobanu ne trimite tot acum, când scriu aici, un banc în franceză – să-l citiți, dați click pe Lidl (și iar click pe dreptunghiul apărut).


, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Like it? Share with your friends!

0
2 comments

2 Comments

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Nu cred ca cutremurul profetit de Parintele Arsenie Boca si de Domnul Octavian Mihaescu este in functie de alinierea planetelor. Pur si simplu Dumnezeu se uita cu ochii Lui spre pamant si el se cutremura. Venirea lui Hollande este un semn, colapsul politicii imperiale bizantine din Grecia este alt semn ( aici sunt probleme si cu republica monahala din Sfantul Munte Athos, la Manastirea Vatopedu si in manastirile: bulgareasca, ruseasca: Rusikon si sarbeasca: Hilandar exista o puternica orientare catre Rusia lui Putin, si poate ca mai sunt si alte manastiri si schituri care se orienteaza catre Rusia ca sa indulceasca vremea rea care se anunta ), instalarea pompoasa sub forma de kitch sovietic a lui Putin este un alt semn, si urmeaza proasta racordare a sistemului bolsevic de la noi fata de aceste evenimente internationale care se vor amplifica. Mircea Danieliuc l-a tratat pe Hollande ca pe un holoanger in filmul Iacob, si asa ii considerau comunistii romani pe socialistii francezi, pe toti socialistii care au fost impotriva internationalei a treia, deci si pe social democratii romani ai lui Titel Petrescu integrati prin viclenie in FSN ( prin incercarea nereusita a PSDR de a-l recuoera pe Alexandru Athanasiu, care mai apoi a dus PSDR in FSN, adica in PCR ). Deci acum vad ca imobilitatea corpului social comunist este cu schepsis, aceasta in raport cu evenimentele internationale, si chiar cred ca este posibil ca de Rusalii sa avem cutremurul profetit de Domnul Octavian Mihaescu si de Parintele Arsenie Boca.

  2. Poate ca m-am exprimat incorect cand am spus colapsul imperialilor bizantini din Grecia la alegerile recente. Eu am fost de doua ori in Grecia, odata in 2006, si la Atena, dupa ce m-am intors de pe Insula Eghina, am aflat de acest episcop de Pireu, Serafim ( el este mitropolit de Pireu ), care a linsat mediatic conducerea imperiala bizantina ( cea in jurul careia s-a cristalizat din punct de vedere istoric ceea ce se numeste la greci Megalo Ideea, adica Grecia Mare, sau imperiul bizantin renascut ), si in 2007 cand am fost in Sfantul Munte Athos, pe drumul de la portul Ouranopolis la portul Athonit Daphni am avut ocazia sa ma intalnesc tangential pe vas cu un popa grec bolsevic care venise cu un grup de greci bolsevici in Sfantul Munte, grup care incerca sa curteze grupul nostru pentru realizarea orientarii pe care comunistii greci au impus-o iata dezastruos zilelea acestea. Nu este vorba de un colaps al politicii imperiale grecesti cum m-am exprimat eu inadecvat mai inainte, ci este vorba de o insolvabilitate urmarita de grecii comunisti, insolvabilitate care a marcat Grecia moderna mereu din pricina acestor greci comunisti sau fascisti ( comunistii si fascistii din Grecia par sa fie doua extreme ale aceluiasi tel ).