Luni, 13 iunie 2011. Au trecut 21 de ani: „Evenimentele din 13-15 iunie 1990 – Piaţa Universităţii din Bucureşti” (care au încheiat o mişcare de protest anticomunistă fără precedent, din 23 aprilie 1990 fiind ocupată non-stop Piaţa Universităţii; se cerea respectarea Punctului 8 al Proclamaţiei de la Timişoara, prin care activiştii PCR şi securiştii erau invitaţi să stea deoparte, să nu fie numiţi în funcţii publice şi să nu fie aleşi) rămân în ceaţă în continuare. Cum a rămas în ceaţă şi „Revoluţia din Decembrie 1989”. La 13-15 iunie 1990 Ion Iliescu anunţa că opoziţia postrevoluţionară dă o lovitură de stat să-i ia puterea (motiv pentru care a chemat minerii, transformaţi în batalioane de pedeapsă civile, să-i apere „cuceririle revoluţionare”). În Decembrie 1989, opoziţia postrevoluţionară a susţinut că Ion Iliescu şi ai lui au luat puterea în România prin lovitură de stat, pusă la cale de KGB-Gorbaciov… Morţii de la Revoluţie şi din 13-15 iunie 1990 trag şi azi ponoasele – de ce n-au stat baricadaţi în casă atunci? 
Ion Iliescu se apără că nu e vinovat cu nimic, la Revoluţie şi la 13-15 iunie s-a speriat şi a chemat lumea în stradă (la Revoluţie el nu a coordonat unităţile militare, care preluaseră automat puterea; iar la 13-15 iunie el tot repetă că trebuie întâi condamnate ocuparea Pieţei Universităţii de către protestatari şi nerespectarea voinţei poporului, care l-a ales preşedinte de ţară pe 20 mai cu peste 85 la sută; în plus, el, Ion Iliescu n-a făcut decât să răspundă violenţelor protestatarilor, care au dat foc unor obiective strategice pe 13 iunie). Din nenorocire, efectul simpatiei străinătăţii pentru ducerea până la un capăt a Revoluţiei (care l-a alungat pe tiranul Ceauşescu şi a contribuit esenţial la prăbuşirea comunismului; cu sacrificarea a 1600 de revoluţionari români) a fost anulat de venirea „hoardelor subpământene” (minerii, dovediţi a fi extrem de violenţi şi primitivi), cum li s-a spus atunci. Cum era de aşteptat, reprezentanţii actualei puteri (Băsescu-PDL) au acaparat retorica antiiliescistă. E curios, fiindcă în 13-15 iunie 1990 era în Guvernul Petre Roman, care a înăbuşit în sânge protestul „golanilor” din Piaţa Universităţii, şi Traian Băsescu, la Transporturi (de altfel, el este cel ce a pus la cale venirea trenurilor cu mineri). Ba chiar era ministru şi Andrei Pleşu… Mai nou, europarlamentarul PDL Monica Macovei se plânge că un proiect al ei de lege, prin care morţii de la Revoluţie şi de la Mineriade nu se prescriu, a rămas suspendat la Parlament din cauza PSD. Nu-mi dau seama ce rezolvă acest proiect de lege: continuarea proceselor Revoluţiei şi ale evenimentelor din 13-15 iunie 1990? 
Aceste procese au fost blocate, fiind prescrise „evenimentele”? Ministrul care a pus în aplicare represiunea (şi în decembrie 1989 la Timişoara şi în 13-15 iunie 1990 la Bucureşti), Mihai Chiţac a murit. Iar Atanasie Stănculescu (care a coordonat Armata la Revoluţie, după Nicolae Militaru) e în închisoare (condamnat pentru contribuţia sa la înăbuşirea declanşării Revoluţiei la Timişoara)… De curiozitate, auziţi ştirea: «Europarlamentarul PDL Monica Macovei a afirmat duminica, la o masa rotunda a Asociatiei „21 Decembrie”, ca Senatul amana si „deviaza in mod artificial si mincinos” discutiile pe proiectul privind imprescriptibilitatea omorului, initiat de ea, prin acuzatii false ca ar fi retroactiv. „Cu cat mai tarziu va fi adoptat acel proiect si va intra in vigoare, cu atat exista riscul prescrierii infractiunilor de omor. Cu fiecare zi care trece, se mai prescriu infractiuni de omor legate sau nu de Revolutie, de Mineriada. Infractiuni de omor se presciu si criminalii nu ajung la inchisoare”, a spus europarlamentarul, prezent la o masa rotunda organizata de Asociatia „21 Decembrie” si la care a participat si presedintele Institutului pentru Cercetarea Crimelor Comunismului, Vladimir Tismaneanu. Proiectul se afla in dezbaterea Comisiei juridice a Senatului, Macovei acuzand ca senatorii amana si „deviaza” discutiile. „Acest proiect este in Senat, in Comisia juridica, unde se asteapta diferite avize si unde deja discutiile au inceput sa devieze in mod artificial si mincinos in sensul retroactivitatii”, a spus europarlamentarul, care a tinut sa sublinieze ca proiectul nu va avea efecte retroactiv. 
Macovei a aratat ca legea este in acord cu prevederile CEDO si ale dreptului international si se aplica si in alte state. „Acel proiect prevede ca se aplica din momentul in care va fi adoptat oricarei infractiuni pentru care nu s-a indeplinit termenul de prescriptie. (…) Asta ca sa anulez orice declaratie politica, asa cum am vazut in Senat, in care s-a discutat faptul ca ar fi retroactiv. Nu este nimic retroactiv atat timp cat nu se aplica celor asupra carora s-a implinit termenul de prescriptie”, a conchis Macovei. Europarlamentarul Monica Macovei a initiat un proiect de lege de modificare a Codului penal pentru eliminarea prevederilor privind prescrierea infractiunii de omor si savarsirea pedepsei pentru aceasta». Se pot vota legi azi care să aibă efecte retroactive? Dacă e adevărat că de la CEDO a venit vestea că nici o crimă de la Revoluţia din România nu se prescrie (conform unor cutume europene?), atunci nici nu mai e nevoie de o lege în acest sens care să se voteze în România, azi. Oricum am lua-o, sistemul ticăloşit se autoreglează şi se autoprotejează, e clar că se tergiversează judecarea celor ce au mâinile pline de sânge de protestatar, până la dispariţia lui fizică naturală. 
Toţi se împiedică de Ion Iliescu (vinovat de morţii revoluţiei şi din 13-15 iunie 1990, dar el se consideră un politician de carieră nevinovat, repetă că a avut ghinionul să fie în mijlocul unor evenimente fierbinţi, atât). Nu e de aşteptat să fie condamnat Ion Iliescu aşa cum a fost condamnat N. Ceauşescu, sumar, sub presiunea unei mişcări populare. Nu e greu să observăm că alt dictator comunist, Mao Tzedun, pe conştiinţă cu dispariţia a zeci de milioane de chinezi consideraţi „duşmani ai poporului”, are azi statuie în China şi e venerat. Istoria are alte unităţi de măsură pentru conducătorii de la un moment dat ai statelor. Fostul înalt activist PCR-Securitate Ion Iliescu se consideră pur şi simplu disident anticeauşist azi şi preşedinte revoluţionar postcomunist, a fost votat pentru două mandate şi jumătate de români, conştiinţa colectivă nu-l condamnă, din contră… Nu mai pun la socoteală şi alt aspect: că unul dintre condamnaţii Mineriadei din 1991, Miron Cozma (care a stat ani buni în puşcărie, ca fost lider al sindicatelor miniere din Valea Jiului) cere azi să fie reabilitat împreună cu minerii lui, participanţi la represaliile bucureştene. A deschis deja dosar în acest sens, urmează să intre pe rol. 
Ţineţi-vă bine, Miron Cozma susţine că el (şi minerii lui) e… victimă a Mineriadelor! Asta ca să nu mai înţeleagă nimeni nimic: «Fostul lider al minerilor din Valea Jiului, Miron Cozma, cere ca atat el, cat si minerii din Valea Jiului trebuie sa fie reabilitati, dupa 21 de ani de la mineriada din 13-15 iunie 1990. Miron Cozma sustine ca din dosarul nr. 6444/2010, care urmeaza sa intre pe rol, reiese ca el este victima a mineriadelor. „Am o surpriza de proportii, care de fapt este capatul de drum prin care nimeni nu isi va permite sa improaste cu noroi in mineri si in Miron Cozma. Dosarul 6444/2010 este dosarul prin care Miron Cozma a fost acceptat ca victima a mineriadei din 13-15 iunie 1990. Atentie, victima! Actiunea a fost validata de grefierul sef si a intrat in sectiunea a treia, care da girul ca procesul sa intre pe rol”, a declarat luni Miron Cozma. Fostul lider al minerilor din Valea Jiului sustine ca va cere daune de numai un euro. 
El vrea insa ca atat minerii, cat si el, in calitate de fost conducator al Ligii Sindicatelor Miniere Valea Jiului, sa fie reabilitati, dupa ce au fost mereu stigmatizati. „Daune morale am cerut un euro, nu puteam sa cer mai mult pentru ca este o actiune de reabilitare morala si nu este interesul meu sa iau bani, cu toate ca altii ar fi facut-o si multi mi-au spus ca victimele, ca mai sunt si alte dosare ale victimelor mineriadelor au cerut bani mai multi. Repet, eu am acum proba juridica prin care poate fi acuzata orice persoana de calomnie si insulta”». La anul ne vom aminti iar de 13-15 iunie 1990…
***
Îi rămân dator marelui poet-disident Dorin Tudoran pentru precizările făcute la Comentarii (la pagina mea online din 10 iunie), aici, cu atâta onestitate:
«Draga domnule Stoiciu,
Impartasesc tristetea dvs. in legatura cu moartea lui Mircea Iorgulescu dar gasesc socanta urmatoarea dvs. afirmatie:
„Sigur, Mircea Iorgulescu a murit supărat pe toţi – după ce Bujor Nedelcovici (la Paris şi el) l-a deconspirat că-l turna la Securitate. La fel a făcut mai apoi Dorin Tudoran, după ce şi-a văzut dosarele de la Securitate (şi CNSAS a acceptat să dezvăluie numele conspirat al turnătorului). Îmi imaginez că asta l-a îmbolnăvit incurabil…”
Mircea fusese lovit de boala incurabila care i-a si curmat viata cu mult inainte ca eu sa dau peste ce am dat in dosarul meu de Securitate.
Va intrebati:
„Nu ştiu dacă Bujor Nedelcovici şi Dorin Tudoran l-au iertat fiindcă i-a turnat.”
Nu pot vorbi in numele altora dar eu, unul, l-am iertat. Mai mult, intr-un scurt schimb epistolar i-am si sugerat ce anume ar fi trebuit sa faca spre a clarifica o situatie despre care continua sa sustina ca era nedreapta cu el.
Dumnezeu sa-l odihneasca!»
PS. Vă invit să citiţi altă revistă literară de nişă (există o lume literară care merge pe drumul ei, altul decât cel oficializat de revistele Uniunii Scriitorilor din România sau care apar sub egida USR), intitulată Plumb, de la Bacău – iunie-2011-a2_Layout pdf (daţi click pe titlul activat şi iar click pe dreptunghiul apărut).
0 Comments