N. Breban şi Daniel Cristea Enache, suspendaţi pentru absenţe din Consiliul USR, nu demisionaţi? Ruşinea juriilor

8 min


Duminică, 12 iunie 2011. Iar a dat boala-n mine, strănut, tuşesc, stau cu batista la nas, mi-e cald şi mi-e frig. În plus, mi-a slăbit vocea. Aşa, tam-nisam m-am trezit dat rău peste cap. Habar nu am de la ce mi se trage, de regulă sunt friguros şi mă îmbrac îndestul (având o sensibilitate la plămâni: numai pe plajă, pe caniculă, nu sunt prevăzător). M-am săturat de hazul meu, poate trag şi eu la cele veşnice şi de aceea subconştientul mă îmbolnăveşte, Îngerul Păzitor s-o fi plictisit şi el…

Scriam ieri aici de ordinea de zi a Consiliului USR cu: „Stabilirea unui punct de vedere al Consiliului USR privind dosarele de Securitate, comportamentul public al unor membri ai USR, absenţe de la reuniunile Consiliului USR şi demisii anunţate în presă”. Am dat ieri amănunte (chiar un comunicat de presă al USR) în legătură cu „stabilirea unui punct de vedere al Consiliului USR privind dosarele de Securitate” şi cu „comportamentul public al unor membri ai USR” în acest sens. Azi a mai rămas să lămuresc, din ordinea aceasta de zi, „absenţele de la reuniunile Consiliului USR şi demisiile anunţate în presă”… Vă redau aici, de curiozitate, membrii Consiliului Uniunii Scriitorilor din România aleşi pentru mandatul 2009-2013: Preşedintele Uniunii Scriitorilor – Nicolae Manolescu; Prim-vicepreşedinte – Varujan Vosganian; Vicepreşedinte – Gabriel Chifu; Vicepreşedinte – Irina Horea; FILIALA BUCUREŞTI: Preşedinte Horia Gârbea; Secţia Proză: Preşedinte Constantin Stan; membri: Nicolae Breban, Ştefan Agopian, Gabriela Adamesteanu, George Bălăiţă, Aurel Maria Baros; Secţia Poezie: Preşedinte Dan Mircea Cipariu; membri: Nicolae Prelipceanu, Gelu Vlasin, Gheorghe Istrate, Liviu Ioan Stoiciu, Denisa Comănescu; Secţia Dramaturgie: Preşedinte Lucia Verona; membru: Mircea Ghitulescu (a murit, nu ştiu cine a venit în locul lui); Secţia Critică: Preşedinte Gabriel Dimisianu, membri: Daniel Cristea Enache, Dan Cristea, Mihai Zamfir; Secţia Traduceri: Preşedinte Irina Horea, membri: Sorin Mărculescu, Peter Sragher, Simona Cioculescu; Secţia de Literatură pentru copii şi tineret: Preşedinte Ion Hobana (a murit; a fost înlocuit de un necunoscut mie, Victor Gh. Stan), membru: Florica Bud. FILIALE REGIONALE ALE USR: Filiala Alba-Hunedoara: Preşedinte Aurel Pantea, membru: Mircea Stâncel; Filiala Arad: Preşedinte Vasile Dan, membru: Gheorghe Schwartz; Filiala Bacău: Preşedinte Calistrat Costin, membru: Alexandru Dobrescu; Filiala Braşov:Preşedinte Doru Munteanu, membru: Aurel Ion Brumaru; Filiala Chişinău: Preşedinte Arcadie Suceveanu, membri: Leo Butnaru, Mihai Cimpoi (nu l-am văzut prezent, o fi trimis pe altul în loc); Filiala Cluj: Preşedinte Irina Petraş, membri: Doina Cetea, Mircea Opriţă, Ovidiu Pecican, Marta Petreu, Adrian Popescu, George Vulturescu, Szilagyi Istvan; Filiala Constanţa: Preşedinte Cristina Tamaş, membru: Nicolae Rotund; Filiala Craiova: Preşedinte Gabriel Coşoveanu, membri: Paul Aretzu, Jean Băileşteanu; Filiala Galaţi-Brăila: Preşedinte Corneliu Antoniu, membru: Constantin Gherghinoiu; Filiala Iaşi: Preşedinte Cassian Maria Spiridon, membri: Valeriu Stancu, Lucian Vasiliu, Ioan Holban, Mircea A. Diaconu, Gellu Dorian; Filiala Piteşti: Preşedinte Nicolae Oprea, membru: Mircea Bârsilă;  Filiala Sibiu: Preşedinte Ioan Radu Văcărescu, membru: Dumitru Chioaru; Filiala Tg. Mureş: Preşedinte Cornel Moraru (nu l-am văzut niciodată la şedinţele Consiliului USR, ştiam că e bolnav), membri: Virgil Podoabă şi Kovacs Janos Ferencz; Filiala Timişoara: Preşedinte Cornel Ungureanu, membri: Lucian Alexiu, Paul Eugen Banciu, Marian Odangiu, Mircea Mihăieş… Mulţi dintre aceşti membri ai Consiliului USR vin extrem de rar la şedinţele trimestriale, deşi în statutul USR scrie clar că la trei absenţe nemotivate cel ales în Consiliul USR e înlocuit cu cei ce au rămas sub linie la adunarea generală a USR. Toţi absenţii probabil că se motivează într-un fel sau altul. Aşa se face că până azi, deşi există o Comisie de Suspendare şi avem zeci de absenţi la fiecare şedinţă, n-a fost nici un membru al Consiliului USR suspendat, nici ameninţat cu suspendarea. E de neînţeles de ce au acceptat să fie aleşi, dacă n-au chef să vină trimestrial la aceste şedinţe ale Consiliului de conducere. Îmi imaginez că va fi mare scandal dacă va fi unul dintre ei suspendat… Ştiţi, un caz e cel al lui Nicolae Breban, care a anunţat că-şi dă demisia din Consiliul USR, după ce s-a discutat în cadrul lui acuzaţia CNSAS că a colaborat cu Securitatea (deşi membrii Consiliului USR l-au apărat, nu au votat suspendarea propusă de un membru). S-a spus atunci că de fapt N. Breban şi-a dat demisia din Consiliul USR fiindcă mai mult locuieşte în străinătate şi nu poate fi prezent, conform statutului, la trei luni, la şedinţele lui. Din păcate, N. Breban se expune la rigorile acestui statut (pe care şi domnia sa l-a votat), de a fi considerat autoexclus din Consiliul USR, nu demisionat… La ultima şedinţă a Consiliului USR, din 8 iunie, Nicolae Manolescu a subliniat că nici N. Breban, nici Daniel Cristea Enache n-au depus legal la conducerea USR o hârtie scrisă de demisie. Motiv pentru care Consiliul USR nu are ce să discute. Faptul că ei doi şi-au făcut publică demisia, e treaba lor. Până ce nu va fi depusă demisia lor în scris, ea nu e valabilă şi Consiliul USR nu are ce să parlamenteze… Numai că ei vor fi puşi în situaţia să fie suspendaţi din Consiliul USR dacă nu vin la şedinţele trimestriale (N. Breban a depăşit cele trei absenţe consecutive, se poate considera autoexclus; deocamdată, Comisia de Suspendări nu şi-a spus cuvântul). Daniel Cristea Enache a exagerat, anunţând că-şi dă demisia din USR, nu numai din Consiliul USR – şi repet şi cu această ocazie că nu merită să-şi pună mintea cu o conducere a USR care e trecătoare (N. Manolescu a reacţionat la această subliniere, că e trecătoare, întrebând „Sunteţi siguri că e trecătoare?”). Le-am atras atenţia celor din conducerea USR că demisia celor doi, dacă va fi prezentată în scris, poate fi respinsă. Eu voi respinge această demisie a celor doi, fără discuţie… Nu ştiu însă cum vor face faţă cei doi demisionari cu absenţele consecutive de la Consiliul USR, care-i exclud automat, conform Statutului. Sigur, Comisia de Suspendare poate motiva absenţele celor doi şi aplana un conflict regretabil din interiorul USR. Amândoi, şi N. Breban şi Daniel Cristea Enache protestează astfel, demisionând, dând vina pe comportamentul abuziv al preşedintelui USR faţă de ei, personal.

În a doua parte a Consiliului USR s-a discutat de eşecul nominalizării Premiilor USR în acest an, juriul nominalizărilor făcându-se de râs (promovându-şi apropiaţii). Voi relua altădată povestea premiilor acordate de către USR, deşi nu-mi face nici o plăcere. Mi-e ruşine să mai arăt cu degetul membri ai juriului plini de umori, care fac jocurile lor, acordând lauri nu cărţii, ci autorului-prieten.

***

Închei consideraţiile lui Tudor Cicu făcute pe seama Maratonului de poezie şi jazz din seara-noaptea de 20-21 mai, transmis în direct pe Radio România Cultural, la care au participat 40 de poeţi (repet, eu nu i-am numărat, aşa au spus organizatorii, Dan Mircea Cipariu şi Ioan Cristescu, Andra Rotaru şi Mihai Zgondoiu; dar vă asigur că în antologia Maratonului sunt cuprinşi 40; e o antologie cu ştaif, o carte de 178 de pagini, apărută la Editura Tracus Arte). Maraton la care criticul buzoian a rezistat să asculte poeţi până pe la ora 1.30 sau 2, nu m-am uitat la ceas, până la numărul 13 (pe care eu îl port cu onoare; ştiţi, volumul „Pe prag / Vale-Deal”, din care am citit la acest maraton, a fost al 13-lea meu volum de versuri; număr care ar fi putut să-mi poarte noroc, dar nu mi-a purtat, am rămas de căruţă; s-a întârziat programarea, fiindcă invitaţii au citit peste cele 8 minute acordate fiecăruia).

Mi-am scris aici poemul rezistenţei mele…

(sau trei ore de maraton poetic la Radio Cultural)                                                   

                                                         pamflet

                         Moto: „Un ou de struţ, ouat de struţă…”                                                                                                                                                                 Marin Sorescu

(12). Santha Attila: recită un prim poem despre Dor, de parcă ar da cu cuţitul în piatră, dar ceva cu trimitere la folclor. Urmează o poveste de dragoste despre Kemal şi Amalia aţibildul. Se întreabă: „lumea e plină de mister, dar care e marele mister?” şi că „întotdeauna s-a temut de poezie că-i va înghite trupul”. Să fie  poezia un căpcăun? Dacă i-am fi înţeles limba cu care şi-a citit ultimul poem, poate v-aş fi răspuns la această întrebare. Uneori e mai bine că nu înţelegem limba în care ni se citeşte poemul. Însă tare „suna” el frumos!

(13). Liviu Ioan Stoiciu: pentru care am notat toate astea: (întrucât s-a scuzat că a venit aşa târziu la maraton) – dar poetul chiar venea direct de la festivalul (sau aşa ceva) Emil Botta,  şi el un poet născut ca şi dumnealui la Adjud. Poetul ne citeşte patru poeme, în ultimul, transmiţând mesaje subtile auditoriului. „Poate că lumina/ dinafară nu ajunge să-mi arate adevărul”, spune poetul. Dar lumina dinlăuntru? E foarte important să ştim. Dar poetul transmite sălii (recunoaşte) că se pierde în nimicuri. Şi asta (simţim noi), pentru că nu mai ştie „cine îl va scoate din încurcătură”. Îi spunem noi, cei din sală, ascultătorii săi: Nimeni! Poate să-şi ia adio de la lumea aceasta nesimţitoare. Credem că aici are dreptate: „cineva a înnebunit şi-i taie pe toţi în salon, domnu doctor!”. Să fie întâmplarea cu dr. Ciomu (întâmplare desigur cu totul în afara poeziei), „o reacţie în lanţ a unor lungimi de undă din univers?” Doar n-o avea poetul darul prezicerii. Poetului îi miroase în continuare a moarte: „Tu eşti unul dintre cei care nu vor nicicum să tacă” – mie mi se adresează? Ţie? Poetul are vocea caldă, calmă, mătăsoasă… poemele alese spre citire sunt de atitudine. Atitudine faţă de societate în general, faţă de anumiţi oameni în particular. Poemele fac parte din ceea ce noi numim „gâlceava poetului cu lumea”. Ehei! Dacă am putea deosebi mesajele venite din viitor de cele venite din trecut! Poate veveriţele alea nu ne-ar mai privi aşa de lung… Mesajul său însă (deşi intitulat subtil) este foarte clar. Îşi cere iertare pentru tot ce s-a întâmplat în cultură, dar şi în societate,  în ultima vreme. Sună ca o asumare a răspunderii în locul altora. Poemele fac parte din vol. „Pe prag (Vale-Deal)”. Cunoscute sunt poemele şi chiar comentate de mine în eseul intitulat „În zariştea poeziei zarzărul a tot înflorit”. Ne-am mai liniştit şi noi pentru somnul care ne îmbia: mamă! mamă! cum îmi mai făcea el (somnul), mie cu ochiul! Să fi fost ochiul al treilea al criticului? Vă întreb şi eu!…  Îmi cer iertare că n-am putut rezista. Aş fi vrut să mai ascult doi poeţi: Florina Zaharia şi Adrian Alui Gheorghe… dar era prea târziu… prea târziu… (Nota-LIS: Îmi pare rău că l-am adormit de tot tocmai eu pe Tudor Cicu; asta e situaţia)

PS. O altă revistă literară la zi în format PDF, tot de curiozitate: Banat Revista BANAT Lugoj – aprilie 2011 – format PDF1 (apare la Lugoj), daţi click pe titlul activat (şi iar click pe dreptunghiul apărut).

PS. 2. În fotografii, scriitori la Galaţi (mai 2011): Alexandru Dobrescu şi soţia, Simon Ajarescu, Sanda Panait şi Gheorghe Achim, Virgil Costiuc şi Mihail Gălăţanu.


, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

7 Comments

Dă-i un răspuns lui culaiAnulează răspunsul

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Superb final, Domnule Cicu!…
    Iată, cum – aproape apoteotic – te poate scoate din impas în alt decor, taman Morfeu…
    Şi, ca şi mine, sunteţi conştient că nu aţi ratat nimic: poeţii în cauză sunt încă bine mersi şi nu dau semne de slăbiciune, nici măcar câtu-i Gazda… Căreia-i doresc grabnică reînsănătoşire!… Să poată lăsa loc şi pentru altele…
    Aşa că, la Bună Reauzire, Cetire!

  2. „juriul nominalizărilor făcându-se de râs (promovându-şi apropiaţii). Voi relua altădată povestea premiilor acordate de către USR, deşi nu-mi face nici o plăcere. Mi-e ruşine să mai arăt cu degetul membri ai juriului plini de umori, care fac jocurile lor, acordând lauri nu cărţii, ci autorului-prieten.”

    Imi pare rau, draga Liviu, dar acum te-ai ars. Te-am promovat, te-am sustinut, ti-am laudat cartile pentru ca meritau. Dar cu aceasta afirmatie te dau in judecata si vei plati o caruta de bani. Nu te mai iert. Multi ti-au iertat calomniile si insultele spre raul lor. Ai luat premii peste premii, ai luat indemnizatie de merit pe slabiciunea celor care nu suport scandalul pe care il faceai. Dar acum trebuie sa platesti si tu. Dan Cristea te va da in judecata si el.

    Pentru cit esti de nerecunoscator si de ingrat, daca as putea sa iti beau singele as face-o. Dar o sa-ti iau doar banii. Multi!

  3. @Domnului Horia G.

    Alegerea pe care o faceti nu e inteleapta.

    Poetul adevarat, nefiind altceva decat „o pata de sange care vorbeste”, are mai mult sange si mai putini bani. Poate chiar deloc.

    In plus, daca ati binevoi sa beti sangele domnului Stoiciu, ati deveni nemuritor.

    Mai ganditi-va!

  4. – Adevăr la cap legat, cine, spune-mi ţi l-a spart?
    – Răii, cutrele, minciuna ce domnesc dintotdeauna.

    Domnule Stoiciu, să vă fie teamă doar de Ultimul Judeţ.
    Până atunci, plătiţi cui merită cu un car de pamflete.
    Or să vă dea ei căruţa cu bani, să-i ştergeţi din insectarul posterităţii literaturnice.

    Eu nu „pamfletez”, dar mă amuz: Cu fraza de mai sus (în care nu-i nici un „denumit” persoană fizică) gândesc nişte nn, no, să-şi întocmească dosarele… poate, pentru un dui la sri, dar nu în justiţie.

    NB: Dacă nu mai puţin, decât ultimul calomniat public de câtre camarila USR l-ar fi dat în judecată pe făptuitor, apoi acela (calomniatul) ar fi câştigat nu doar procesele (se ştie că nu poate fi doar unul, că aşa-i pe Dâmboviţa şi pe toate apele curgătoare şi bălţile din româniţa), ci toţi sacii cu bani pe care calomniatorul doarme senil…, pardon: senin!

    PS: parcă, tot mai bună-i Altă cale… Însă, unde (…) nu e, nimic nu e!

  5. Să-şi justifice dl. Manolescu, îmcrâncenat pe disociaţia dintre operă şi autor, atitudinea faţă de Paul Goma? Dacă, pusă în pagină, viaţa autorului, ca jurnal, nu poate fi socotită operă literară, nici cronicile de familie – bildungsromanul – nici romanul istoric n-ar ţine de literatură. În definitiv, nici povestirea, nici nuvela, nici orice altfel de roman, căci, fără să-şi scruteze propria viaţă, niciun autor nu-i capabil să scrie un rând despre ea. Nicio piesă de teatru, nicio poezie…
    Principiul Autonomiei esteticului susţine, prin tranşarea valorilor, (care, interaczive, sunt solidar unitare sistemic), necesitatea tranşării puterilor într-un stat în formare, precum România pe vremea lui Maiorescu, sau, tot strategic, ca fortificaţie în faţa năvalei vandalizatoare a reducţionismului ideologiei unice comuniste. În condiţiile liberalismului, nu cumva dl. Manolescu riscă, în captivitatea unui principiu ajuns fără „obiectul muncii”, acelaşi reducţionism?

  6. Domnule Rogobete,

    Comentariul dvs. merita o mare atentie, o dezvoltare pe cateva pagini si o publicare intr-o revista prestigioasa de cultura. Poate fi punctul de plecare pentru o dezbatere fundamentala despre starea culturii si a literaturii romane actuale. Ciudat ca il postati aici. Sau nu?

    De indata ce timpul imi va permite, va voi explica de ce spun ca mi se pare extrem de important ce spuneti.

  7. Dna. Sanda Varan,

    dac-ar fi vorba de lămurit nişte proşti, ar merita osteneala; cu deştepţii, trudim în van. Şi pe vipia asta.