Necazul cu cei acuzaţi de către CNSAS, care nu pot fi apăraţi de ei înşişi. Cum te autoexcluzi din Consiliul USR

Sâmbătă, 11 iunie 2011. Mă întorc la şedinţa de Consiliu al Uniunii Scriitorilor din România-USR de miercuri, 8 iunie. Pe ordinea de zi, vă avertizam, a fost şi „Stabilirea unui punct de vedere al Consiliului USR privind dosarele de Securitate, comportamentul public al unor membri ai USR, absenţe de la reuniunile Consiliului USR şi demisii anunţate în presă” – preşedintele USR, Nicolae Manolescu a luat-o băbeşte. În privinţa dosarelor scriitorilor de la CNSAS, a început N. Manolescu, mi-am imaginat ce o să iasă, dar mi-a depăşit aşteptările… Nu e cazul să luăm măsuri, USR n-a acuzat pe nimeni, avem un caz atipic (se referă la N. Breban), nu ştiu de ce vrea să se adreseze justiţiei, Consiliul USR a refuzat să fie suspendat din Consiliu, deci a avut parte de o apărare colectivă, când s-a propus suspendarea lui, personal n-am arătat cu degetul pe nimeni, i-am apărat… Apropo, suntem blamaţi că Academia Română îi apără pe scriitorii acuzaţi că au colaborat cu Securitatea şi că noi nu – unde aţi auzit de aceste apărări ale Academiei Române sau unde le-aţi citit, că eu n-am cunoştinţă de ele. Din păcate, cei acuzaţi de către CNSAS nu pot fi apăraţi de ei înşişi. N. Breban spune că suntem cel mai prost Consiliu – şi nu e de mirare, dacă aici s-a autoexprimat că el scrie cel mai bine dintre toţi, şi de aceea lipseşte de la şedinţe… Numai că avem o problemă: conform Statutului USR, membrul Consiliului USR care lipseşte la trei şedinţe consecutive, e considerat autoexclus şi e adus în loc „omul de sub linie” de la ultimele alegeri ale USR. Pe de altă parte, faptul că au colaborat cu Securitatea unii dintre colegii noştri, nu poate fi judecat aşa, simplist, unii au avut norocul să n-aibă parte de presiunile pe care le-au avut alţii pe cap din partea Securităţii, fiecare am acceptat situaţia care era înainte de Decembrie 1989, „dar eu n-am dat curs colaborării” (a subliniat în continuare N. Manolescu). Oricum, nu e cazul să ne judecăm trecutul după model comunist, sunt colegi care s-au transformat azi în acuzatori. Necazul e că nu ştim să ne asumăm trecutul. Sigur, tu, cel acuzat de către CNSAS că ai colaborat cu Securitatea, crezi că n-ai făcut nici un rău – dar de ce tu, cel dat de gol de către CNSAS că ai colaborat, vii şi mă acuzi pe mine, care am scris că te-a acuzat CNSAS… Dacă m-aş simţi erou al trecutului comunist, da, aş judeca, dar eu nu sunt erou (a continuat N. Manolescu): era o nenorocire să fii pus să alegi să colaborezi cu Securitatea sau să fii exclus din societate. „N-am de unde să ştiu cum aş fi reacţionat eu la tortură, probabil aş fi semnat un angajament să scap viu, dar eu n-am fost ameninţat sau şantajat” (N. Manolescu a amintit şi de o mărturisire a lui Şerban Cioculescu, chemat la Securitate şi lăsat singur să se perpelească într-un beci; după şase ore, înfricoşat, speriat singur la maximum de ceaa ce ar putea păţi, atunci când au revenit securiştii, era gata să şi mintă, să spună cum vor cei de la Securitate, să-i trădeze pe toţi, numai să-i dea drumul; atunci, Şerban Cioculescu a fost trimis acasă, spunându-i-se că a fost o neînţelegere)… Totuşi, faţă de trecut nu putem să nu avem o reacţie morală la nivelul USR. „Luăm act cu mare tristeţe de cedările colegilor, nu împărtăşim nici o bucurie că unul sau altul e acuzat de către CNSAS că a colaborat cu Securitatea, din contră”. Nicolae Breban trebuie să înţeleagă deja că îl acuză dosarul lui, nu USR, şi nu eu, preşedintele USR… Nu mai spun că ni se aruncă în faţă, public, azi, că suntem „o şleahtă de stalinişti”. (M-am mirat, cine a spus asta? Mi s-a răspuns: Augustin Buzura) A căzut măgăreaţa pe mine că am ieşit în faţă, a mai spus N. Manolescu. Motiv pentru care vă propun un Comunicat de presă, din partea USR, nu a mea, legat de urmările acestor acuzaţii că au colaborat cu Securitatea membri ai Consiliului USR… N. Manolescu a citit ciorna acestui comunicat (am aşteptat până azi să-l citesc pe vreo agenţie de presă; el n-a apărut nicăieri, ori n-a fost trimis, ori a fost ignorat; USR nu ştie să-şi vândă nici acum marfa), îl preiau de pe site-ul Uniunii Scriitorilor:

Comunicat de presă
          Reunit în sesiune ordinară, miercuri 8 iunie 2011, Consiliul USR face următoarele precizări:
          1. Ca urmare a unui vot din 2005 al Consiliului, USR a adresat CNSAS solicitarea de a verifica dosarele de securitate ale membrilor Consiliului şi ale redactorilor şefi ai revistelor editate de USR.
          2. CNSAS a comunicat până în acest moment rezultatele verificării pentru un număr de 66 din 85 de solicitări, trei dintre răspunsuri au fost de colaborare cu Securitatea. În aşteptarea deciziei judecătoreşti, Consiliul a luat act de ele şi, conform legii, le-a făcut publice.
          3. Referitor la scriitorii, membri în Consiliu sau redactori-şefi, şi pe care CNSAS i-a declarat colaboratori, Consiliul s-a mărginit la a constata faptul ca atare, fără a cere sancţiuni sau măsuri împotriva acestora. A existat o singură propunere de suspendare, respinsă prin vot.
          4. Deşi atitudinea Consiliului a fost cât se poate de decentă, s-a declanşat o întreagă campanie de presă. USR a fost acuzată că nu-şi apără scriitorii. Campania i-a avut uneori ca protagonişti pe scriitorii declaraţi colaboratori, alteori pe colegi ai lor sau chiar membri în Consiliu, în care nu şi-au spus părerea, preferând să scrie ulterior în presă. Campania a fost virulentă în acuzaţii aduse Consiliului şi preşedintelui USR. Au existat şi ameninţări cu demisia. Consiliul USR declară pe această cale că îşi asumă răspunderea solicitării către CNSAS de a verifica dosarele membrilor săi şi a modului în care a gestionat răspunsurile primite.
          5. Consiliul USR constată cu părere de rău că o decizie a sa, menită a limpezi lucrurile, s-a transformat într-o campanie care urmăreşte compromiterea conducerii actuale a USR. Consiliul constată şi că, în aceeaşi ordine de idei, procentul membrilor săi care au colaborat cu securitatea este redus. Excepţiile nu sunt desigur de natură să bucure pe nimeni, Consiliul a luat act de ele, cu amărăciune, fără a le judeca sau penaliza.

Consiliul USR

În privinţa demisiilor din Consiliul USR, sau din USR, de care se pomeneşte în acest Comunicat al Consiliului USR, fără să se dea nume (dar aţi ghicit că e vorba de N. Breban şi Daniel Cristea Enache, despre a căror demisii publice regretabile eu am mai scris aici), las pe mâine un scurt comentariu… Am observat o neobişnuită enervare la cei din conducerea operativă a USR (la N. Manolescu şi Gabril Chifu, directori la săptămânalul România literară, unde sunt publicate şi editoriale legate de acuzaţiile de colaborare cu Securitatea ale scriitorilor), care suportă criticile unora sau altora dintre comentatorii poziţiei USR faţă de acuzaţiile CNSAS la adresa scriitorilor, şi li se subminează autoritatea morală. Sigur, au şi cei din conducerea operativă dreptate, îşi fac datoria, dar ar trebui să nu se plângă, sunt reacţii naturale ale scriitorilor la aceste dezvăluiri, toate neconvenabile, de nemulţumire că au fost deconspiraţi, de înţeles. În definitiv, trăim într-o ţară în care libertatea de expresie e acceptată de toţi. Nu ne convine cum arată trecutul? Viaţa literară românească îşi va scoate în evidenţă oamenii-scriitori aşa cum au fost, nu aşa cum au vrut ei să ştim că sunt, trădările cu poliţia politică trebuie strict blamate. E inevitabil să fie înjurată şi conducerea USR (deşi e o ţintă falsă în cazul deconspirărilor legate de colaborarea cu Securitatea; repet, n-are nici o vină USR de azi că un dosar sau altul de colaborare cu Securitatea al scriitorilor iese la iveală; vinovaţi sunt scriitorii care au colaborat cu Securitatea, atât! Cei ce se simt cu musca pe căciulă ar face bine dacă şi-ar pune cenuşă în cap, să se autoculpabilizeze, nu să spurce locul dimprejurul lor). Cu atât mai mult cu cât fiecare scriitor e altă lume. Întorcând pe toate feţele compromisurile sau colaboraţionismul scriitoricesc, se pot atinge şi sus-puşi, cum sunt cei din fruntea USR-România literară, şi a te văieta că asta e o campanie de presă împotriva USR (care urmăreşte compromiterea conducerii actuale a USR), e cam mult. Da, trebuie limpezite lucrurile la nivel de onestitate a membrilor din conducere, din Consiliul USR, cui nu-i place n-are decât să-şi verse năduful. Asta e. Trebuie scoase în faţă toate atitudinile, cu bune şi rele, şi să reţinem din ele ceea ce ne poate fi de folos în viitor, dacă mai e ceva de reţinut…

PS. Public poze cu subiect unic: florile din balconul (dar şi „de pe pervazul bucătărioarei, unde o cârmâzie petunie veghează strătuleţele de tarhon şi cimbru maison„) de la blocul („reabilitat şi termopanizat”) al lui Culai Ciobanu din Piatra Neamţ, domnia sa crede că merită. Mulţumim.

PS. 2. O revistă în format PDF, de curiozitate: Boema – Boema232425 (de care eu aud azi, deşi apare de trei ani la Galaţi; e trimisă de poetul Virgil Costiuc), veţi vedea ce redactor-şef are, daţi click pe titlul activat (şi iar click pe dreptunghiul apărut).