0
4 comments

Miercuri, 8 iunie 2011. În această seară-noapte e de aşteptat să aibă loc o nouă furtună geomagnetică, provocată de erupţiile solare violente de pe 7 iunie („o erupţie de plasmă rece, la temperaturi de 80.000 de grade Kelvin, informează site-ul oficial al NASA”): „Ejectia coronala – fluxul de plasma solara magnetizata – se deplaseaza cu o viteza de 1.400 km/secunda si va lovi Pamantul pe 9 iunie 2011”. Totuşi, se subliniază că erupţia solară nu e neapărat îndreptată spre Terra. Dacă nu e neapărat îndreptată spre Terra, de ce facem caz de această nouă „erupţie gigant, de ordinul a miliarde de bombe nucleare”? Pe televiziuni s-a anunţat că trebuie să stăm liniştiţi dacă se întrerupe curentul electric sau Internetul, sau nu avem semnal la telefonul mobil, sau dacă avem migrene, aşa cum vine furtuna, aşa trece… O fi floare la ureche? «Furtuna “conţine o cantitate importantă de protoni cu energie ridicată (peste 100 MeV), situaţie care nu a mai avut loc după decembrie 2006”, adaugă NASA. Furtuna geomagnetică ar putea provoca perturbări în reţelele electrice şi în funcţionarea sateliţilor, în special a celor din sistemul GPS, şi ar putea determina modificarea rutelor avioanelor de linie deasupra regiunilor polare». Pe de altă parte, mâine e anunţat Cod galben de ploi cu caracter torenţial în România, descărcări electrice, intensificări ale vântului cu aspect de vijelie şi izolat căderi de grindină – în jumătatea de vest a ţării (de la sud la nord), întâi, apoi în jumătatea de est… După căldurile incredibile din ultima perioadă, era de aşteptat. Bineînţeles, nu are nici o legătură Codul galben cu furtuna solară. Mai degrabă sunt de aşteptat cutremure catastrofale de pământ, oameni de ştiinţă atrăgând atenţia asupra legăturii dintre exploziile solare şi cutremurele catastrofale. Aţi citit ce spune astrologul Simona Vărzaru-Urania? „Săptămâna este marcată de un eveniment care ţine tot de semnul Gemenilor, şi anume este vorba de planete Venus care intră în după-amiaza zilei de 9 iunie în acest semn masculin”. Nimic deosebit? Urania: «Aş vrea să atrag atenţia asupra faptului că luna iunie a început cu o eclipsă de soare, că se va trăi pe o replică a acestui moment în seara zilei de 15 iunie, când va avea loc eclipsă totală de Lună, şi apoi pe 1 iulie se va produce din nou o eclipsă de soare. O lună calendaristică marcată de trei eclipse. O singură eclipsă este suficientă pentru a ne da peste cap energetic şi fiziologic, mental sau spiritual ori sufleteşte. Dar trei eclipse? Încercarea este majoră şi indiferent de semn zodiacal, de vârstă şi de sănătate, toată lumea ar trebui să fie conştientă de acest pericol.». Azi, apropo de tulburările… solare: s-a anunţat că în faţa Palatului Cotroceni şi-a dat foc un nefericit în semn de protest (TVR 1, postul public din ograda Palatului Cotroceni n-a scos o vorbă despre el!). Auziţi o parte din ştire: «”Un barbat, in varsta de 59 de ani, si-a dat foc miercuri, in fata Palatului Cotroceni, in semn de protest… Barbatul protesta pe strada Marinescu. Noi am primit un apel prin 112 prin care se solicita ajutor ca si-a dat foc”, a completat purtatorul de cuvant al ISU Bucuresti, Ovidiu Pana. Fortele de ordine se aflau in zona si i-au stins hainele protestatarului care erau cuprinse de flacari. “Nu mai pot suporta dictatura lui Basescu” a declarat barbatul inainte sa-si dea foc, potrivit martorilor. Protestatarul este un fost militar nemultumit ca i-a fost scazuta pensia. De la Spitalul Universitar a fost transportat la Spitalul de Arsi, unde a intrat in operatie». Aţi citit bine, bietul om nu mai poate suporta dictatura lui Băsescu – dar nici aşa, dându-şi foc, nu e crezut. Ieri dictatorul Băsescu s-a întors din Marea Britanie, unde a dat lecţii de democraţie – cum să fie acuzat Băsescu de dictatură? Occidentul democrat îl ţine în braţe. La fel îl ţinea şi pe dictatorul Ceauşescu – care, de neuitat, a fost plimbat în caleştile regale la Londra…

***

Astăzi a fost şedinţă trimestrială a Consiliului Uniunii Scriitorilor din România-USR – relaxată, de dinaintea vacanţei. De altfel, mâine plecă la mare „în grup organizat” (la numărătoare ies cel puţin 70; li se asigură cazare şi masă, sunt duşi în autocare închiriate; că aşa e în vremuri de criză), la „Zile şi Nopţi de Literatură”, scriitorii cu moţ, cu funcţii adică şi cei aflaţi în graţiile Comitetului Director al USR, al Irinei Horea, vicepreşedintele USR cu Externele şi ale preşedintelui N. Manolescu, în special, unde îşi vor da cu părerea despre exil – invitaţi, câţi în lună şi în stele din străinătate, inclusiv “marii” scriitori români necunoscuţi din emigraţie (fără operă; de care eu nici n-am prea auzit să fie scriitori, sunt doar activişti pe tărâm literar) precum Carmen Firan şi Adrian Sângiorzan din SUA sau Marlena Braester şi Riri Sylvia Manor din Israel. Am scris clar, din emigraţie, nu din exil. E penibil. De ce nu e invitat la acest Festival Internaţional organizat de USR celebrul exilat Paul Goma, o valoare unică? Ghici… Am schimbat o vorbă cu Irina Horea pe seama invitaţilor: anul acesta s-a micşorat la trei zile paranghelia literară, cazarea va fi la Casa Scriitorilor din Neptun (şi numai pentru cei de la ambasade şi invitaţi de seamă se va pune un hotel de lux la dispoziţie), cei din străinătate îşi plătesc singuri drumul până în România, dar nu plătesc nici o taxă de participare la Festivalul Internaţional patronat de USR (cum se întâmplă la alte festivaluri internaţionale, cică). În privinţa selectării celor din România (poeţi pentru recitaluri, prozatori pentru contacte şi critici pentru colocvii), filialele USR şi-au trimis reprezentanţii pe sprânceană, în afara listei întocmite de Comitetul Director al USR (din care fac parte şi Irina Horea şi N. Manolescu)… Bineînţeles, n-a ştiut ce să-mi răspundă la întrebarea: de ce mereu sunt cam aceiaşi oameni invitaţi din România, cei cu funcţii şi care sunt în graţiile conducerii USR-filiale? Să fiu sincer, mă lasă rece. Ce e deranjant, e că se cheltuiesc bani enormi cu acest Festival Internaţional inutil (am mai spus aici, se dau două premii, unul de 10.000 de euro pentru un scriitor de notorietate străin şi altul de 5.000 de euro pentru un scriitor tânăr străin; ambele premii din bani publici), care nu serveşte literaturii române. Festivalul „Zile şi Nopţi de Literatură de la Neptun” îmi aminteşte de paranghelia muzicală „Cerbul de Aur de la Braşov”, e echivalentul lui – adică e egal cu zero la nivel de publicitate în străinătate pentru literatura română (cum e, fireşte, şi pentru muzica românească). Cu aceşti bani mai bine s-ar trimite scriitori români cu burse de creaţie în străinătate şi li s-ar traduce cărţile. Las pe mâine „ordinea de zi” a şedinţei Consiliului USR de azi: „Informarea Preşedintelui” şi, reţineţi, „Stabilirea unui punct de vedere al Consiliului USR privind dosarele de Securitate, comportamentul public al unor membri ai USR, absenţe de la reuniunile Consiliului USR şi demisii anunţate în presă” (nu vă impresionaţi singuri, nu e nimic deosebit). Puţintică răbdare.

***

Mă opresc aici fiindcă am primit pe e-mail, acum, când scriu, o avertizare de la Agenţia.org, care lungeşte pelteaua cu care am început azi această pagină de jurnal online, cu efectul exploziei solare, care poate face să erupă şi vulcanii – uitasem de ei. Titlu: „Unde va lovi cutremurul Planeta dupa explozia solara de marti si furtuna magnetica de miercuri?” Ţineţi-vă bine: «Exista o noua teorie, care acum e cercetata inclusiv de NASA, care spune ca exploziile solare, urmate de furtuni magnetice pot determina miscari tectonice importante, sau eruptii vulcanice foarte puternice. Teoria geofizicianului Browning a pus deja pe jar comunitatea stiintifica. Ea spune ca zona de pe Terra care e indreptata spre Soare atunci cand are loc explozia este cea mai predispusa unor astfel de evenimente geo-magneto-tectonice. Si daca ar fi sa ne luam dupa ce spune teoria, am observa ca, numai in acest an, dupa o explozie solara puternica a avut loc un cutremur puternic in Noua Zeealanda, iar la mai putin de doua saptamani, dupa o alta explozie puternica a fost devastatorul seism din Japonia, urmat de un tsunami urias, iar la cateva zile, de eruptii vulcanice pe Centura de Foc a Pacificului. Sa retinem ca, cu 4-5 zile inaintea cutremurului din Japonia, in China s-a inregistrat “fenomenul celor doi sori.” Marti a avut loc o alta explozie solara uriasa, urmata, miercuri, de o furtuna magnetica pe masura. Si, ca un facut, cu o saptamana mai devreme s-a inregistrat fenomenul celor doi sori in Hawaii. Daca ar fi sa ne luam dupa acesta teorie, si daca zona California ar fi fost orientată in timpul exploziei spre Soare, am putea zice ca urmeaza un cutremur devastator in California, sau pe langa Hawaii, in acea zona de intersectii de placi tectonice, dupa modelul doi sori in China, cutremur in apropiere, in Japonia. Mergand pe firul teoriei anterioare, daca, insa, nu California a fost expusa exploziei solare, ci o alta zona terestra, e posibil ca in 3-4 zile sa aflam despre un cutremur devastator, ori o salba de eruptii vulcanice foarte puternice, tot in perimetrul cercului de Foc al Pacificului, dar, de data asta, pe coastele de vest ale Americilor (Nord si Sud). Se poate, asadar, verifica daca aceasta teorie ce este la moda in privinta seismelor este valabila sau nu». Să observ că al doilea soare văzut în China şi Hawaii poate fi misterioasa planetă Nibiru, care va distruge planeta noastră… Simplă literatură? Sper să nu le strice furtuna solară sejurul scriitorilor invitaţi, începând de mâine, la Neptun, la Zile şi Nopţi de Literatură, în orice caz.

PS. Pentru destindere, public în continuare fotografii de pe Piatra Mare, făcute sâmbătă…


, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Like it? Share with your friends!

0
4 comments

4 Comments

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Într-adevăr: peisajele te readuc la vraja naturii (chiar şi când e dezlănţuită!… Tot Hogaş, săracul). Mai ales, când natura bipedă-i aşa cum e… Cum n-ar trebui.

    PS: când ai câteva babane (oficiale, precizez) culturno-politice sinecuri pe care le încasezi şi când nu eşti efectiv la datorie (şi te plimbi şi te cazezi pe alţi bani decât cei proprii) e o plăcere să o duci din paranghelie-n paranghelie.
    Chiar: dacă tot e ţara şi lumea aiasta-n criză, de ce nu se renunţă temporar la (şi) aceste – inutile – cheltuieli? … Să-i revină banii lui boc (pentru un set nou de coase), elenelor (pentru smacuri şi quid-uri) sau ministresei transporturilor (pentru garnituri, valve, vaselină şi vibratori; şi niscai bitum, în loc de nămol de ghiol).
    Fiindcă, de un lucru sunt sigur: n-au finanţiştii inimă să-i deturneze acolo unde într-adevăr sunt copii şi maturi şi bătrâni flămânzi, bolnavi, săraci dar cuminţi şi resemnaţi cu politica asta naţional-criminală. Cel mult, se vor îndura de cei cu palate-n stil indian, că ăia se pricep la… cerut.

    Cum văz că Hogaş pentru prea puţini mai contează (chiar mult mai puţin decât patapievicii dejurnă), o să-mi permit să vă deranjez pe mail cu un tablou de actualitate, despre starea loco a Memoriei inegalatului Călător prin Munţii Neamţului. Sper să nu (vă) deranjez!

  2. Dar, aici, plouă. Şi păstrând tonul Pragului Ultim de Trecere prin viaţă… Iată un poem de Traian Dorz:

    “Cu ce-ai rămas din flăcări?

    Cu ce-ai rămas din flăcări, mai bun decât erai
    Când ai intrat în marea şi ultima-ncercare?
    Sfârşind cu tine însuţi eroica-nfruntare?
    Cu ce-ai rămas din toate? Ce-ai ars şi ce mai ai?

    Ce-ai limpezit în tine, din câte ce aveai?
    Ce-ai lepădat din toată zadarnica strânsură?
    Cât ai ales ce-i aur, cât ai lăsat ce-i zgură;
    Cât ai avut ‘nainte; şi-acuma ce mai ai?

    Nu anii suferinţei urcaţi cu-atâta vai,
    Nici perii albi, nici plânsul, nici pierderile grele,
    Ci câtă-nţelepciune, şi tâlc ai scos din ele
    Aceasta-i întrebarea; ce-ai ars şi mai ai?

    Căci dacă tot acela te-ntorci precum erai,
    Când ai intrat în marea şi ultima-ncercare,
    Zadarnic-a fost jertfa şi chinurile-amare
    Nimic n-aveai ‘nainte şi azi nimic nu ai!”

    E autorul excepţionalului poem folkizat “Învaţă…”, interpretat de atâtea voci feminine superbe.
    Mi se pare că era un alt fel de (bun) creştin. Iar Dumnezeu (care l-a adus pe lume-n 1914), l-a iertat de pidosnicul decembrie 1989, luându-l la EL în carul plin cu hultoane şi mere sânt-ilieşti.
    N-a dus-o trei sferturi de veac pe roze, dar nici n-a trăit în zadar, acest Poet!
    Dar, cine azi îi mai ceteşte măiastra-i Carte şi-a altora, lui pereche?
    Când lirica, literatura & critica de azi consumă viscere-n său propriu, afumat şi stropit cu ce & cin’se nimere, nu prin şezători de taină, ci prin cenacluri stadionale şi jalnice “(a)mara-thonuri” radiofoniceşte gâfâite… Care-mi aduc în memorie epocalul film al finalului de ani ’60 “Şi caii se împuşcă, nu-i aşa?!…”
    Păi, Mare Criză, monşer, nu-i şi Acum?

  3. Nu ştiu cine e Dorz şi nici nu sunt aşa dornic de a descoperi alte continente lirice. Îmi place la nebunie cum scrie. Iată încă un motiv pentru care sunt un contestatar înrăit al literaturii contemporane. Sunt alţii mai adevăraţi decât alţii. Dar nu asta e treaba mea, să stabilesc sentimente şi virgule cu limbă de şarpe. România e plină ochi de filozofi-ţărani mai buni decât Pleşu. Mai tare-n rimă decât băiatul ăla de la Slobozia, Dinescu, căruia, în loc de poezie, după 1989, i-a crescut un conac şi o moşie între picioare, exact în locul boşorogit din care începea să facă rădăcini limba sa de poet rromân. Ce ţara tristă plină de-alde mine… Am senzaţia că am mai citi versurile lui Dorz. Nu are nicio importanţă faptul că le-am mai citit undeva. Dorz s-ar putea să fie un pseudonim. Nu mă interesează. Versurile…vorbeşte. Pe scurt: “Poezie, băieţi, poezie”…

  4. Dacă (lumea planetară) n-au salvat-o încă, mai e o speranţă în poeţii care „locuiesc în zdrobirea cuvintelor” (cum ar fi spus într-un poem mult blamatul Ion Caraion): „Ţintirimile din noi călătoresc/Spaţiu-aleargă, pulberea-i ca-argintul/Oamenii şi timpul. Pribegesc…/Toate pleacă. Ne îngroapă Timpul.” – şi doar citez din acest poet, cîte ceva, din memorie. Am fi (prin poezie) alături de poeţi, acolo unde răsărise luna de mult, cum spunea E. Hemingway în „Bătrânul şi marea”: atunci când „bătrânul dormea dus şi peştele trăgea mereu, neschimbat, iar barca o apucă printr-un tunel de nori” – în căutarea fabuloasei prăzi. Până când… „toţi armaţii, strigând: bura! bura!/ Merg ţiganii spre rău, sau spre bine,/ Cu inima de frică înghieţată”, auzind buciumul din cornul strămăşesc pe autorul singurei epopei în limba română. („Că cercând lucru în amănunt bine,/Întâia pricină din om vine”) Poetul (şi nu pentru a-i creea o aură!), fie şi plecat dintre noi, din fundul gheenei, ca Lizaveta din „Crimă şi pedeapsă”, cea hotărâtă să înalţe un irepresibil, continuu imn de slavă şi sigură pe ea că va învinge prin încăpăţânare, va rosti profeticele cuvinte dostoievskiene: ”Vreau să strig până când şi dracii vor crede”. Când poetului îi va îngheţa mâna cu care scrie, ca şi lui Tonitza, se va sili să scrie „cu unghiile de la mâna stângă” – când tocmai i s-o fi „tocit unghia îngerească”, cum spunea Arghezi în „Flori de mucigai”. Ca cititor, mă înclin dinaintea poetului care ne lasă nouă versuri nemuritoare, şi „car nămol cu o căldare/la femeile care fac nudism”, cu o poftă grozavă de înjurat (M. Sorescu) căci împotriva celui mai tare „nu virtute, ci minte măiastră/trebuie a folosi” (I.B.Deleanu)