0
8 comments

Joi, 10 iunie 2010. Azi a avut loc la sediul Uniunii Scriitorilor din România, la Casa Monteoru (Casa Monteoru e considerată sediu în continuare, deşi a fost retrocedată moştenitorilor) şedinţa trimestrială a Consiliului USR. Preşedintele USR, Nicolae Manolescu l-a lăsat pe prim-vicepreşedintele Varujan Vosganian să se dezvinovăţească (şi să dezvinovăţească restul conducerii salariate a USR) pentru pierderea sediului USR din Casa Monteoru. N-a adus nici un element nou (din cele scrise pe acest site / blog; parte din ele apărute şi în revista Contemporanul 5), în schimb m-a luat prin surprinde cu violenţa lui la adresa mea, că de ce numai eu am de comentat? Că numai gura mea critică se aude la Consiliu (ceea ce e adevărat; fiindcă eu iau în serios faptul că sunt în acest Consiliu, de aceea am fost ales de colegi, să atrag atenţia, transparent, asupra lucrurilor care mi se par a fi în neregulă la nivelul administrării USR). Ce, n-am învăţat din disidenţa de dinainte de 1989 că proprietatea e sfântă? Doamne fereşte. A pedalat pe aceeaşi poveste a luării prin surprindere a conducerii USR de către cei ce au reuşit să anuleze donaţia Casei Monteoru în Tribunal (iar eu i-am repetat că avea obligaţia să cunoască tot timpul care e situaţia juridică a Casei Monteoru). Dacă USR ar fi fost parte în procesul deschis de moştenitorii Casei Monteoru pentru anularea donaţiei, nu s-ar fi ajuns aici! Dar conducerea USR plutea prin sferele înalte pe atunci. Că de ce, îmi reproşa azi Varujan Vosganian, incriminez conducerea USR, deoarece această Casă Monteoru n-a fost niciodată a USR, că USR numai a utilizat-o (primită la schimb cu sediul ARLUS, apoi dată în chirie USR sau în folosinţă de către Gospodăria de partid şi de Primăria Capitalei). De ce să fie arătată cu degetul conducerea USR pentru pierderea sediului USR din Casa Monteoru? Dar cine să fie arătată? Că redarea proprietăţii e sfântă, de parcă eu aş fi susţinut altceva în toate intervenţiile legate de Casa Monteoru. De ce nu vă asumaţi eşecul? Aţi pierdut sediul, asumaţi-vă responsabilitatea pierderii Casei Monteoru, nu mai faceţi pe nevinovaţii, le-am mai spus, acum nu mai rămâne decât să apelaţi la autoritatea publică pe care o aveţi şi să încercaţi să determinaţi statul să răscumpere de la moştenitori Casa Monteoru (imobil de patrimoniu), într-un fel sau altul. Ce ai fi vrut, a strigat Varujan Vosganian la mine: să mă iau de gât cu judecătorii, atunci când a fosta anulată donaţia, în 2007? Confirmând astfel că el era ministru al Finanţelor (în procesul legat de Casa Monteoru, acest minister era reprezentantul statului), şi nu Sebastian Vlădescu, cum a anunţat la şedinţa anterioară a Consiliului USR. E explicabilă astfel nervozitatea lui Varujan Vosganian, nu şi faptul că e incapabil să-şi asume eroarea (că habar n-a avut de proces; atunci când era ministru era şi vicepreşedinte al USR; e chiar culmea că ministerul pe care-l conducea a acceptat să fie în justiţie anulată irevocabil donaţia care menţinea Casa Monteoru în folosinţa USR; rămâne în continuare de neînţeles de ce moştenitoarea Casei Monteoru a primit mâncare pe gratis toată viaţa de la USR, de exemplu, dacă donaţia era către ARLUS; a existat un act adiţional la această donaţie?). Altfel, Varujan Vosganian speră, în timpul care a mai rămas până la punerea în posesie a moştenitorilor Casei Monteoru, să se schimbe şi vremurile în bine, şi puterea politică (adică el speră să revină la Ministerul Finanţelor, de unde să transfere legal o sumă Primăriei Capitalei, care să răscumpere Casa Monteoru şi să o dea în folosinţă gratuită USR; cât va fi Traian Băsescu preşedinte, e exclusă revenirea lui la Ministerul Finanţelor). S-ar putea să mai rămânem un an-doi până se vor încheia procedurile de predare a Casei Monteoru (urmează apel şi recurs, apoi proces separat de punere în posesie şi de evacuare a USR din Casa Monteoru). Vă reamintesc, în aprilie 2010 instanţa a dispus restituirea Casei Monteoru moştenitorilor ei. Între timp USR a devenit parte în acest proces. Gabriel Chifu, vicepreşedinte al USR a asigurat prezenţa că e o cauză pierdută şi că USR, intrând Legea 10 în funcţiune, n-ar fi putut să păstreze Casa Monteoru (nu ştiu în ce sens, odată ce USR e numai chiriaş în ea). E foarte posibil să fim chiriaşi ai noilor moştenitori – dar cine va plăti chiria (care se va urca la o sumă astronomică)? Primăria Bucureştiului? Există exemplul Muzeului Naţional al Literaturii Române, al cărui sediu a fost retrocedat moştenitorilor şi cărora Primăria Bucureşti le plăteşte chirie uriaşă (MNLR este instituţie finanţată de Primăria Capitalei). Dar are vreo obligaţie Primăria Bucureşti faţă de USR? Nu… USR nu e subordonată nimănui, nu e bugetară, e o organizaţie non-guvernamentală. Între timp am aflat că la Fondul Proprietatea nu se poate apela. Să lăsăm lucrurile aşa cum sunt, a intervenit şi Nicolae Manolescu, vom amâna scadenţa, nu punem în discuţie dreptul de proprietate, suntem parte în proces acum: când Casa Monteoru se va pierde definitiv, vom găsi soluţii cu Primăria Capitalei, sper, fie şi prin răscumpărarea Casei Monteoru, în numele protejării unei case de patrimoniu – deşi nu există lege în acest sens, proprietarii Casei Monteoru n-au obligaţia să o îngrijească. Nefiresc, N. Manolescu mi-a cerut (mie, fiindcă alţii nu au intrat în discuţie; doar Nicolae Breban a reiterat importanţa păstrării Casei Monteoru, un simbol pentru scriitori) să nu-l mai pun într-o „situaţie îngrozitoare, ne-aţi făcut o proastă imagine, nu vă mai faceţi publice propriile nemulţumiri”. Trebuie să înţelegeţi că procesul a fost secret, a continuat Nicolae Manolescu, Primăria Bucureşti (dată în judecată de moştenitori) n-a scos o vorbă despre el, am aflat întâmplător, atunci când i-am cerut iar să repare casa de patrimoniu şi ni s-a spus că e în litigiu şi nu poate fi reparată! De unde să ştim noi că e în litigiu Casa Monteoru, dacă nu ne-a avertizat nimeni de la Primăria Capitalei? Vă intra în obligaţii să ştiţi asta permanent, i-am repetat, de aceea aveţi administraţie la USR, cu directori generali şi jurişti plătiţi… Nu mai continui pe această temă. Am lăsat totul baltă, observând că în continuare „s-au spălat pe mâini” toţi cei din Consiliul USR – ba chiar am aflat că membrii lui nu sunt atât de legaţi sufleteşte de Casa Monteoru (deşi ea reprezintă USR, e desenată pe sigla USR) să se omoare cu firea pentru a fi păstrată. Ducă-se! Trezirea la realitate se va produce probabil abia atunci când toţi aceşti curajoşi membri ai Consiliului USR (mereu tăcuţi) vor fi evacuaţi din Casa Monteoru şi-şi vor ţine şedinţele acasă la Varujan Vosganian (la vilă) sau în stradă. Nu contează unde va ajunge Biblioteca USR sau redacţia Editurii Cartea Românească. Niciunul nu se simte responsabil în faţa intereselor colegilor pe care îi reprezintă în Consiliu, nici a instituţiei în sine, a USR (care îi serveşte; în majoritate profită la maximum de „avantajele” USR). N-are nici un rost să-mi mai bat capul. Personal, am fost primit în USR în 1990 şi am călcat extrem de rar în această Casă Monteoru, restaurantul scriitorilor nu m-a interesat niciodată. Pe de altă parte, preşedintele USR, Nicolae Manolescu m-a ameninţat azi cu excluderea dacă nu-mi ţin gura (o iau ca pe o glumă bună; domnia sa ştie că în întreprinderile mele critice sunt de bună credinţă)… Voi reveni mâine pe scurt cu alte subiecte de pe ordinea de zi a şedinţei Consiliului USR.


Like it? Share with your friends!

0
8 comments

8 Comments

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Deci Platon avea deptate să se teamă de poeţi şi, între a-i păstra în cetatea ideală sau a-i alunga din cetate – (oricum ambele variante erau de neacceptat pentru filozof)- a ales alungarea lor. De ce le era teamă tiranilor cetăţii? În lipsa Sfinxului, nu ne rămâne decât să întrebăm cerul: „acolo/Vedea-vom ce povaţă ne dă cerul”. Recurgem la înţeleptul Ulise, singurul care a gândit calul troian pentru cucerirea unei cetăţi din care a făcut un scop. Să tăcem, vor ei? Dar astfel, vom părea suspecţi. A ne supune deciziilor lor, vor poate! Dar şi supuşi vom fi tot primejdioşi. Să urmăm calea eroului dostoievskian: „O, eu nu pot să mă împac cu ei”, glăsuia cine altul, decât Raskolnikov. Aşadar unica soluţie – spunea acela – e „de a domni asupra lor”, pentru că după filozofia lui „ticălosul de om se obişnuieşte cu toate”… Dar poate e „darul scriiturii” lui LIS, care dă eroilor săi din Jurnal unele proporţii swiftiene. „O… ce?/un tren, bre, un tren special… vine de la bucureşti şi/merge la moscova,/direct cu… cu… şi arată cu degetul la ceruri (cu…/cu? dar ce, eu ştiu? aşa e ordinul!”

  2. Nu pot decât sa trag o injuratura neoasa boului de armean, desi, un dobitoc cu acte in regula, un parvenit , daca nu chiar un bolsevic sadea… dl Cicu zice-a ca vine-pleaca Buc-Mosc..

    De marele zeu al USR imi este sila a mai vorbi, sa-o dea pe masa afara, de pe mosia lui… io nu stiu de ce nu-i da nimeni un sut in cur s-ai rupa nada asa cum trebuie, tot se poarta….,

    Daca acei boi de la USR imi citesc gratularile la adresa lor, le mai zic una;

    ba onanistilor, LIS nu v-a facut nici o imagine rea, dimpotriva v-a spalat-o, voi insiva sunteti jeguri bolsevice pe care nu va respecta nici dracu, daramite noi carora ne-ati mâncat ficati. Si cine mama voastra de besti va da doua drept interzice libera exprimare a uni scriitor si de valoarea dl LIS? Ba nenorocitilor, LIS are opera, voi aveti rahat la bot, adica va pute gurile si mintile a cacat

    Ma opresc ca altfel nu voi inceta a va gratula neoas… , imi mai fac si pacat cu voi, nervi inutil.

    Lasa dle LIS ca de te mazilesc iti pun io o vorba buna la jupân.. sa vezi ce-i ti fac io sa te linga in cur, ca le palce sa linga acestor lingai , l-au lins pe ceasca si-a sa bestie, pe stalin, pe ilici, pe cine dracu nu au lins astia in cur.

  3. Dle LIS, nu-ti fa bre griji de te da astia afara din rahatul ala de USR, ca dupa ce te mazilesc pe mata vor fi ei maziliti, sunt si asa pe lista neagra, dupa cutremur atât din Ro cât si cel global, urmeaza curatirea , primi pe lista vor fi acesti slujitori ai satanei (bolsevice), incompatibili cu noile norme, noi preotii au si fost fatati-maturizati, acestia vor trebui sa ia locul astora. Nu mai au viata lunga, li sa- incheiat rolu.

    In privinta Casei Monteorul, trebuie recunoscut ca solutia manolescovicescului este mai optima, desi, este o solutie bolsevica, ce sa ceri de la un bolsevic, insa, nici io nu vad alta solutie.

  4. ##########A treia scrisoare a Poetului Cezar Ivănescu, membru al Consiliului USR, către domnul Nicolae Manolescu, preşedinte al USR

    Domnule Preşedinte

    Subsemnatul Cezar Ivănescu, domiciliat în Bucureşti […], membru al Consiliului USR, director al Editurii Junimea, Iaşi, Bd Carol I, nr. 3-5, tel./fax 0232/410 427, Comandor al Ordinului „Steaua României“, vă reproduc în întregime primele două scrisori pe care vi le-am adresat în 1.02.2008 şi 4.02.2008, precum şi Comunicatul Comitetului Director al USR.

    ______________

    Domnule Preşedinte

    Subsemnatul Cezar Ivănescu, membru al Consiliului USR, vă rog să dispuneţi ca Biroul de presă al USR să transmită publicaţiilor româneşti notificarea care urmează.
    Conform hotărârii Consiliului USR, toţi membrii din conducerea USR am făcut un demers oficial la CNSAS pentru a fi invitaţi să ne vedem dosarele din Arhivele Securităţii şi pentru a primi o decizie oficială de colaborare sau noncolaborare cu fosta Securitate ca poliţie politică.

    CNSAS, în calitatea sa de organ abilitat al statului, nici nu m-a invitat să-mi văd dosarul şi să fiu audiat, nici nu mi-a comunicat în mod oficial printr-o decizie, aşa cum prevede legea, punctul său de vedere în ceea ce priveşte dosarul meu personal, lucru pe care îl cunoaşteţi pentru că toate comunicările se fac pe adresa USR, şi până în clipa de faţă nu am primit nimic din partea CNSAS.

    Cu toate acestea, începând de marţi, 29.01.2008, ora 16:00 agenţia de ştiri NewsIn citând „surse din cadrul Colegiului CNSAS“ a difuzat ştirea, pe care eu o consider „zvon calomnios“, conform căreia „Cezar Ivănescu a făcut poliţie politică“.

    Trăind într-un strat democratic, de drept, consider că toate organele statului trebuie să funcţioneze conform dispoziţiilor legale în baza cărora au fost instituite, inclusiv CNSAS care era obligat sa transmită oficial decizia sa pentru a o putea contesta în termenul prevăzut de lege. Întrucât, repet, nu am primit oficial o decizie, anunţ că dacă nu voi primi pe adresa USR până joi, 7.02.2008, decizia respectivă voi acţiona în justiţie Colegiul CNSAS, agenţia de ştiri NewsIn, precum şi toate publicaţiile şi persoanele care au colportat ştirea pe care eu o calific drept „zvon calomnios“.

    Cu cele mai nobile sentimente.

    1.02.2008 Cezar Ivănescu Bucureşti

    D-Sale D-lui Preşedinte al USR, Nicolae Manolescu

    ____________________

    Domnule Preşedinte

    Subsemnatul Cezar Ivănescu, membru al Consiliului USR, vă rog să dispuneţi ca Biroul de presă al USR să transmită tuturor agenţiilor de presă şi publicaţiilor româneşti notificarea care urmează.

    Fără nici un temei legal, Mircea Dinescu (soldat fruntaş după propria-i declaraţie în presă), membru în Colegiul CNSAS, membru al USR, m-a denigrat în continuare, vineri 1.02.2008, la postul de televiziune Realitatea în emisiunea Tănase şi Dinescu afirmând textual că, în 1961 aş fi semnat un angajament de colaborare cu Securitatea.

    După mineriada din 14 iunie 1990, când am fost bătut cu bestialitate de aşa-zişi mineri în centrul capitalei şi după campania de presă murdară şi denigratoare din 2005 când am candidat la funcţia de preşedinte al USR, este a treia oară când se încearcă asasinarea mea.
    De aceea am hotarât ca începând de luni, 4.02.2008, ora 1200, să declar greva foamei la sediul USR, Calea Victoriei, nr. 15, în Sala cu oglinzi, grevă pe care nu o voi înceta până când nu voi obţine următoarele:

    1. o declaraţie fără echivoc din partea domniei-voastre din care să reiasă că nu sunteţi implicat în această murdară „făcătură“ (deoarece se colportează indicii privind conivenţa d-voastră cu Mircea Dinescu: faptul ca i-aţi dat votul decisiv, anul acesta, la Botoşani, pentru a obţine Premiul Naţional de Poezie „Mihai Eminescu“ defavorizându-l astfel pe marele poet Cristian Simionescu; faptul că Mircea Dinescu se afla la Paris, ca şi d-voastră, la începutul campaniei de denigrare, afirmând că nici nu mi-a văzut dosarul, nici nu a votat, pentru ca, brusc, în emisiunea Tănase şi Dinescu să afirme că am semnat etc.; indiciile sunt numeroase dar nu doresc la rându-mi să mă las intoxicat de ştiri fără temei şi de aceea v-am cerut această declaraţie pentru a nu vă implica nici pe d-voastră, nici USR în această afacere).

    2. excluderea din Colegiul CNSAS a lui Mircea Dinescu pentru ilegalitatea flagrantă comisă faţă de persoana mea.

    3. dosarul meu personal de la CNSAS să-mi fie adus la USR, audierea mea să fie publică şi la ea să aibă acces presa şi orice alte persoane ar fi interesate şi bineînţeles verdictul să fie comunicat în aceleaşi circumstanţe.

    4. membrii Colegiului CNSAS să vină însoţiţi de propriile dosare personale de la CNSAS, de CV-uri şi de livretul militar, căci existând precedentul periculos cu Mircea Dinescu [soldat fruntaş la Securitate], este firesc să am suspiciuni şi în privinţa celorlalţi membri ai Colegiului CNSAS.

    5. O sancţiune, care veţi crede de cuviinţă, din partea USR pentru Mircea Dinescu şi demararea unei anchete reale privind activitatea lui Mircea Dinescu în perioada în care a fost preşedinte al USR.

    Vă anunţ pe această cale că voi comunica această notificare şi Preşedintelui României, ca şef al Ordinului „Steaua României“, în calitatea mea de Comandor al mai sus-numitului Ordin.
    Cu cele mai nobile sentimente.

    4.02.2008
    Cezar Ivănescu Bucureşti
    D-Sale D-lui Preşedinte al USR, Nicolae Manolescu

    ____________________

    Solicitarea adresată CNSAS

    Comitetul Director al Uniunii Scriitorilor din România revine cu solicitarea adresată CNSAS de a comunica oficial eventualele colaborări cu Securitatea ale membrilor Consiliului USR.

    Urgentarea comunicării este cu atât mai necesară din cauza apariţiei în mass-media şi în presa scrisă a unor informaţii referitoare la dl. Cezar Ivănescu, membru al Consiliului, în absenţa unui răspuns oficial din partea CNSAS. Comitetul Director al USR consideră inacceptabilă şi nelegală difuzarea de către unii membri ai CNSAS a unor date despre ori din dosarele personale ale scriitorilor. Dl. Cezar Ivănescu a comunicat Comitetului Director că nu doreşte să implice Uniunea Scriitorilor şi nici pe Preşedintele ei în scandalul provocat de difuzarea în presă a unor informaţii referitoare la dosarul său. [în fapt,în presă nu au apărut nici un fel de informaţii referitoare la dosarul de la Securitate al lui Cezar Ivănescu, ci doar comentarii murdare lansate de M. Dinescu şi neprobate prin nimic – n.n.]

    Comitetul Director al Uniunii Scriitorilor din România

    ________________

    Prima observaţie care se impune, Comunicatul nu este datat, dovadă de amatorism din partea domnului Horia Gârbea, Preşedinte al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti şi Director de imagine şi comunicare al USR.

    Să trecem însă la chestiunile de fond.

    Din 29.01.2008 şi până în 5.02.2008, am fost livrat linşajului mediatic de către Uniunea Scriitorilor din România din lipsă de profesionalism, rea-credinţă sau pur şi simplu complicitate cu agenţiile de ştiri (NewsIn în primul rând), presa scrisă şi mediile care au difuzat în draci ştirea că „Cezar Ivănescu a făcut poliţie politică“; am identificat din prima „sursele din cadrul Colegiului CNSAS“ în persoana soldatului fruntaş al Securităţii, tovarişci Dinescu Mircea, membru în Colegiul CNSAS, sursa mi-a confirmat supoziţia, autodivulgându-se sub toate formele posibile (presă, televiziune etc.) şi plasându-se inconştient sub incidenţa Legii de funcţionare a CNSAS, pe care o puteţi consulta. Asupra soldatului fruntaş al Securităţii nu insist, va insista instanţa judecătorească.

    Ceea ce mă interesează aici este să va fac evidentă situaţia grotescă în care am fost puşi de lipsa de profesionalism al Directorului de imagine şi comunicare al USR: după primele anunţuri murdare ale presei, din 30.01.2008, Directorul de imagine şi comunicare al USR (ca şi toţi semnatarii ştirii calomnioase, toate mediile etc.) trebuia să acceseze site-ul CNSAS şi să vadă că în 2008 nu este nici un comunicat de presă oficial (nu s-au ţinut audieri, nu s-au dat verdicte etc.), singurul text truvabil fiind Ordonanţa de urgenţă din 6 februarie 2008; concluzia logică: de la agenţia de ştiri NewsIn, locul 1 în topul asasinilor, şi până la ultima publicaţie amarâtă sau post de televiziune (Otv de exemplu) şi până la şi mai amărâta noastră USR, toate se fac complice la acţiunea de linşaj mediatic exercitat asupră-mi timp de o săptămână: a trebuit să declar greva foamei la vârsta de 66 de ani, luni, 4.02.2008, ora 12.00, în Sala cu oglinzi din sediul USR, pentru ca marţi, 5.02.2008, Comitetul Director al USR să dea Comunicatul mai sus citat, eu putând între timp sa dau ortul popii: Comunicatul trebuia dat pe 31.01.2008 (conform Statutului USR, cap. 1, art. 1 şi 2) şi fără vreo intervenţie din parte-mi; a trebuit să declar greva foamei la 66 de ani pentru că trăiesc într-o ţară de criminali: o vor plăti, sper…

    Pentru săptămâna de teroare suportată cu viaţa mea, vă anunţ pe această cale că voi acţiona în justiţie, atât pe domnia-ta ca Preşedinte, cât şi USR ca instituţie.

    Am revenit cu această a treia scrisoare pentru a vă reaminti că nu mi-aţi răspuns la punctele 1 şi 5 din cea de a doua scrisoare: oare vi s-a obnubilat întru atât spiritul critic, încât să-i acordaţi votul decisiv pentru obţinerea Premiului naţional „Mihai Eminescu“, în 15 ian. 2008, acestei nulităţi literare, tovarăşci Dinescu Mircea, soldat fruntaş al Securităţii? veţi demara ancheta cerută de mine la punctul 5?

    Aştept în continuare să-mi văd propriul dosar (dosare) din Arhivele Securităţii şi-i anunţ pe această cale pe membrii Colegiului CNSAS că de pe 29.01.2008 şi până azi, 6.03.2008 nu au fost în stare să articuleze un răspuns public, cât de cât onorabil.

    Sesizez Parlamentul României să ia măsurile ce se impun: excluderea din cadrul Colegiului a numitului Dinescu Mircea şi sancţionarea întregului Colegiu pentru sfidarea legilor acestei ţări.

    În încheiere vă reamintesc cererea mea exprimată în Şedinţa de Consiliu din dec. 2007 (cf. cap. 1, art. 7 din Statutul USR) de a fi trecute pe site-ul USR statele de plată din USR şi toate celelalte informaţii necesare, conform principiului transparenţei, pentru ca toţi scriitorii români să se poată informa corect (nu din zvonuri) asupra modului în care este administrat banul obştei? Dacă e nevoie să declar greva foamei şi pentru art. 7, cap. 1 din Statut, spuneţi-mi, şi o fac cu plăcere.

    Nedorind să mă las intoxicat de colportorii de ştiri „cu surse din cadrul“, v-am scris această scrisoare pentru a apăra imaginea tânărului asistent universitar şi critic literar Nicolae Manolescu al anilor ’60, cel care m-a debutat, fără să mă cunoască, în literatura română…

    Cum calificaţi, ca Preşedinte al USR, comportamentul lui Valeriu Stancu, Preşedintele Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi, care a refuzat să publice un comunicat oficial chiar şi la o lună după apariţia Comunicatului Comitetului Director al USR, eu fiind totuşi membru al Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi? Mă gândesc să-l acţionez în justiţie, măcar de dragul simetriei, ţinând cont de faptul că eu l-am debutat în literatura română…

    Aştept răspuns.
    Cu cele mai nobile sentimente

    6.03.2008 Cezar Ivănescu

    Domniei-Sale Domnului Nicolae Manolescu, Preşedinte al USR

    Nota: Textul scrisorii a fost reprodus parţial în Mişcarea literară, nr. 1 (29), 2009, pp. 47-48, revistă care apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România.

    NOTA
    B. Extras din Statutul USR
    Cap. 1. Dispozitii generale

    Art. 1. Uniunea Scriitorilor din România, denumita în continuare Uniunea, este asociatie profesionala de creatori, apolitica, fara scop lucrativ sau patrimonial (nonprofit), de utilitate publicã, constituitã în scopul sprijinirii si apararii literaturii si a intereselor profesionale, economice, sociale si morale ale scriitorilor.

    Art. 2. Uniunea este succesoarea Societãtii Scriitorilor Români (înfiintatã în anul 1909) si reprezintã interesele scriitorilor din România în raporturile lor cu autoritatile, cu celelalte organizatii de creatori, cu persoanele juridice si fizice din tara si din strainatate.

    Prin Decretul nr. 267/1947, Uniunea a fost declaratã persoanã juridicã românã de utilitate publicã, iar de la data de 15 ianuarie 1990, îsi desfãsoarã activitatea conform prevederilor Decretului-lege nr. 27/1990.

    Art. 5. Uniunea adera la principiile din Carta fundamentalã a Drepturilor Omului si îsi interzice promovarea sau adeziunea la activitãti contrare demnitatii umane, libertatii, democratiei si statului de drept.
    Art. 7. Libertatea de creatie si opinie, primatul valorii, solidaritatea profesionalã, initiativa, eficienta si transparenta sunt, de asemenea, principii de bazã ale existentei si activitãtii Uniunii.“

    Art. 36. Presedintele Uniunii are urmatoarele atributii:
    pct. 13 asigura si raspunde de luarea masurilor necesare pentru buna gospodarire a patrimoniului, pentru îndeplinirea corespunzatoare a prevederilor Statutului (…)”

  5. This page appears to recieve a great deal of visitors. How do you promote it? It gives a nice unique twist on things. I guess having something real or substantial to post about is the most important factor.