0
12 comments

Luni, 27 decembrie 2010. Ultima zi a Crăciunului, a nins minunat în Bucureşti, încărcătura energetică a Naşterii Domnului ar putea să mărească gradul iubirii de care e fiecare dintre noi în stare. Chiar dacă nu toţi avem parte de aceleaşi transmisii sufleteşti, deşi inima ne e la fel de încăpătoare. Astă noapte s-a accidentat şi Mirela, iubita fiului meu, Laurenţiu, la patinaj, pe când se simţea în al nouălea cer, e îngrozită că şi-a fisurat rotula, nu s-a dus nici ea la spital, se îngrijeşte băbeşte. Înaintea ei, Laurenţiu s-a rănit în apartament la un genunchi, împiedicat de un corp de încălţăminte (se bucura de cadouri), a căzut pe umăr, dar nu are motive să fie îngrijorat, pielea „julită” se vindecă, mai rău e cu oasele şi ligamentele răsucite, fisurate sau rupte, Doamne fereşte. Eu am răbdat şi azi (e Sfântul Ştefan, e a treia zi de Crăciun) în tăcere durerile de la încheietura mâinii drepte în care am căzut, în continuare nu-mi pot folosi mâna decât simbolic (mă spăl tot cu o mână pe ochi, încerc să ignor absenţa mâinii drepte, nu mă pot bărbieri – şi am o barbă, că le-aş strica impresia celor din spital, dacă m-aş da pe mâna doctorilor, m-ar lua drept altul; nu mă pot îmbrăca şi încălţa; aşa că nu ies nici azi din casă). Nu-mi place deloc să aud că şi Octavian Mihăescu a căzut pe „coadă” (e o durere îngrozitoare), alunecat pe deal, în Germania. Pagina sa de comentarii de ieri, de aici, legate de Cel Rău, e plină de învăţăminte. Ce ni se întâmplă? Ne-a slăbit anul acesta de Crăciun sentimentul iubirii, faţă de alţi ani? Mie, cel puţin, aşa mi se pare. Că noi ne luăm energia din iubire, am înţeles, şi că atunci când ne bucurăm, suntem plini de dragoste, de fapt. Trăind în România, într-o ţară condusă de protejaţii Celui Rău, e normal să crească în noi, muritorii de rând agresivitatea inconştientă, în trepte diferite (care micşorează forţa iubirii), dar dumneavoastră, domnule Octavian Mihăescu, în Germania? Vă urez însănătoşire grabnică! Toate accidentele şi bolile au legătură cu interferenţele care micşorează puterea iubirii „şi taie relaţia reciprocă dintre om şi Dumnezeu”. Comportarea greşită (supărarea, gândul negru, încrâncenarea, pizma, frustrarea, ura) naşte boală. „Dacă nu e iubire, scade imunitatea”. Imunitatea fiind egală cu energia la parametrii normali. Vă transcriu aici un Cânt al iubirii (reamintit de un scriitor optzecist din SUA, greu încercat în acest an, Leonard Oprea):

CALEA IUBIRII

/1 Corinteni 13 – Sfintul Aposotol Pavel/Paul:/

De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.

Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.

Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.

Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.

Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.

Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.

Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.

Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii – se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi;

Pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim.

Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa.

Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului.

Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu.

Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea. AMIN.

Luaţi-o ca pe o rugăciune, aveţi răbdare şi recitiţi-o cu ochii minţii, concentraţi-vă la Naşterea Domnului, la sărbătorile de iarnă de acum şi la cât de frumoasă este viaţa în limba românească…

E simplu: cum să iubeşti? „Respectă cele zece Porunci”…

Nu uitaţi: Dragostea unifică sufletul cu Universul!

Dacă tot am intrat în acest registru sentimental, să continui cu o demonstraţie asemenea, pe o chestiune de interpretare anonimă (care-i va fi pe plac lui Octavian Mihăescu; voi prezenta aici şi extratereştrii, Ierarhiile Angelice de care face adeseori caz în viziunile sale: Serafimii, Heruvimii, Tronurile, Virtuţile, Dominaţiile, Puterile, Guvernatorii, Arhanghelii, Îngerii şi Elohimii). Am primit acest mesaj prin Doina Popa de la prietena ei, Crăiţa Alexandrescu (care are un biocâmp puternic şi culege informaţiile subtile), intitulat „Un alt secret al Rugăciunii TATĂL NOSTRU”, în care atrage atenţia că nu întâmplător de Crăciun eu trăiesc sentimentul plenitudinii (a citit asta pe site-blogul meu): In mod sigur ca ati simtit in preajma Craciunului ceva magic, o unda de bucurie interioara aparte, o tresarire in adancurile Sufletului care va copilareste, va inunda cu inocenta si cu zambet neprihanit. In zilele acestea chiar se intampla o magie divina. Val dupa val, Energiile Angelice  curg peste Sistemul nostru Planetar, peste acest Pamant minunat care ne gazduieste, regenerand Izvoarele Vietii… Puteti activa Portile de rezonanta cu Lumea Divina, facand din Rugaciunea TATAL NOSTRU un act de Meditatie profunda, mai ales in aceste zile cand ele se deschid de la sine dintr-o ratiune cosmica. Puteti folosi aceasta cunoastere pentru a va umple Fiinta, in mod constient, cu vibratiile inalte ale Atributelor Divine pe care aceste Ierarhii Angelice le guverneaza. Astfel:

TATAL NOSTRU CARE ESTI IN CERURI – este cheia care te pune in rezonanta cu Taina Tainelor care este DUMNEZEU. Aceste cuvinte deschid accesul la Izvorul Luminii Primordiale, la Suprema Putere a Creatiei, activeaza in cel care le rosteste traind valoarea lor, PUTEREA CREATORULUI DIVIN.

SFINTEASCA-SE NUMELE TAU – se creeaza legatura directa cu SERAFIMII, Ingerii pictati cu 6 Aripi, despre care se spune ca inconjoara Tronul Divin, cantand Sfant, Sfant, Sfant este Domnul care a fost , este si va fi mereu. Fortele Divine cu care lucreaza Serafimii sunt atat de mari, atat de puternice cum mintea noastra nu isi poate imagina.

(In)VIE IMPARATIA TA – se intra in rezonanta cu HERUVIMII sau CHERUBIMII, Ierarhia Angelica care pazeste Izvoarele IUBIRII si ale  INTELEPCIUNII DIVINE. Se spune ca atunci cand se rostesc aceste cuvinte se deschid in Universul tau Interior cele 32 de Puteri ale Intelepciunii, acelea pe care le folosea si Regele Solomon pentru a manifesta Binele Superior pe Pamant.

FACA-SE VOIA TA, PRECUM IN CER ASA SI PE PAMANT – se intra in rezonanta cu Ierarhia Angelica numita de catre Biserica ortodoxa, TRONURI. Aceasta Ierarhie Celesta activeaza Gratia Divina, Miracolul Divin, avand capacitatea sa transforme un destin dureros si trist intr-un destin luminos, plin de binecuvantari. TRONURILE pot deschide pentru cel care rosteste cu toata simtirea aceste magice cuvinte, cele 50 de Porti ale Inteligentei Divine care te pot face sa intelegi  toate misterele vietii.

PAINEA NOASTRA CEA DE TOATE ZILELE, DA-NE-O NOUA ASTAZI – se intra in rezonanta cu Ierarhia Angelica numita VIRTUTI. Sunt Fiintele Angelice care asigura hrana divina a Sufletului care este FRUMUSETEA. Este Ierarhia Angelica, care iti ofera hrana-energie pentru a deveni un Initiat, un Iluminat, o Fiinta trezita. Aceasta Ierarhie Angelica este condusa de Sfantul Arhanghel Mihail.

NE IARTA NOUA GRESELILE NOASTRE ASA CUM SI NOI IERTAM GRESELILE GRESITILOR NOSTRI – numai cu aceasta conditie de a fi buni si iertatori, rostind aceste cuvinte intram in rezonanta directa cu una dintre cele mai blande, mai tandre si mai gingase Ierarhii Angelice, numita de Religia noastra – DOMINATIILE . Ea ne ofera sansa sa facem sa straluceasca in noi generozitatea, maretia, nobletea, iubirea pentru tot ce exista, compasiunea. Aceste valori ne dau puterea sa guvernam propriul nostru Regat Interior in ordine, in armonie, in bogatie si in splendoare. Prin aceasta Ierarhie Angelica ne este transmisa zestrea de intelepciune adunata de toti Initiatii timpurilor, toate descoperirile lor spirituale.

SI NU NE LASA IN ISPITA CI NE IZBAVESTE DE CEL RAU – Cand se rostesc aceste cuvinte se intra in rezonanta cu o Forta teribila, o Forta care te poate face invincibil in fata Raului si care este patronata de Ierarhia Angelica numita PUTERI.

CA A TA ESTE IMPARATIA – se intra in rezonanta cu Ierarhia Angelica a ISCHIMILOR (Guvernatori ai Personalitatilor noastre intrupate).

PUTEREA – se intra in rezonanta cu Ierarhia Angelica a INGERILOR VIETII (Cei care ne transmit Mesajele pe care le stiti) si care ghideaza cu o infinita iubire pasii nostri in evolutia divina.

SI SLAVA – se intra in rezonanta cu Ierarhia ARHANGHELILOR, cei care inspira adica ofera Cunoastere Divina.

AMIN – intri in rezonanta cu ELOHIMII sau PRINCIPATELE, Ierarhia Angelica care construieste Trupul fizic in pantecele Mamei a Pruncului. Cand rostesti AMIN Ei activeaza in tine Izvorul nemuririi tale.

PS. Între tablourile celebre străine cu care ilustrez această pagină, trei sunt trimise de Leonard Oprea şi unul e trimis de revista Vatra din Târgu Mureş (cu felicitări de Sărbători), iar fotografia din urmă e trimisă de Nicolae Ciobanu.


, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Like it? Share with your friends!

0
12 comments

12 Comments

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Încântat să revăd în jurnalul LIS acel dublu răsărit de soare ce era salutat de porumbei din aerul tare şi de Olympus din balconul locuinţei. E un fenomen optic observabil mai adese la asfinţit. S-ar putea să fiu primul, cel puţin din arealul nemţean, cu această “captură”.
    Deci, singura cale de a ne vedea pozele ilustrând unele file de jurnal, e să le adresăm via e.mail. În speranţa că LIS le va considera demne de publicare. Mulţumesc, Dle LIS!

    Şi, Fraţi & Sorori, ia, nu vă mai accidentaţi und fracturaţi, und luxaţi şi încucuiaţi atâta… Mai ales de membrele aiste, superioare, care cu scrisul responsabile , care cu ştersul nu doar al musteţilor, după o bună duşcă…, hai, să le avem într-o mai atentă stimă! Că, zău, de nu merită…

    Şi-un PS la Rugăciuna Împărătească: Nu sunt un practicant fervent al tipicului rugăciunii. Cel mai adese, spre a mă linişti, o fac dinaintea culcării ori deja culcat, repetând ca o mantră. Aproape 9 ani de zile de cinice procese s-au oţelit prin îndelungi ore nocturne de rugăciuni: Tatăl…, Crezul şi “Doamne Iisuse Hristoase, Cel a de toate Îndurător, căleşte-ne în încercările vieţii, singuri ca Tine fiind, contra tuturor…”
    Da, cred nezdruncinat în puterea benefică a rugăciunilor rostite aproape-n singurătate. Nu prea cred, că nu mi-au folosit, în cele psalmodiate liturgic. Cer iertare, dinainte, tuturor celor care nu pot fi de a mea părere!

  2. Hm, veti avea o surpriza dle Ciobanu, eu va aprob practica, Rugaciunea Domneasca este cel mai greu de realizat, sigur recitatori putem fi absolut totii, mai ales actori. Eu am reusit ceva insa nu ma pot lauda prea tare nici acum dupa o practica si experienta acumulata destul de serioasa, vad ce teribila lupta se da taman in clipa când te pui face Tatal Nostru. Insa ferice de cine o face, la sculare, în miez de zi si culcare, fie si recitat (în intimitate), mare dar are de la Dumnezeu acel om in el.

    Cine va fi reusit face rugaciunea cu seriozitate, fara a fi deranjat, concentrat numai asupra ei (Tatal Nostru), a ajuns la un stadiu foarte înalt. Asa cum si Pr Cleopa spunea, abia unul la milion atinge aceasta stare deosebita, se duce in rugaciunea inimi ce despica pietrele, ce pun pe fuga toate duhurile rele, in pusti le trimit pe toate cu vrajitorile lor cu tot. Banuiesc ca multi pot confirma faptul ca orce alta rugaciune fac, in momentul când o da pe Tatal Nostru fie si in gând, incep luptele si ce lupte perfide se da, de nu sti de unde vin si cum de reusesc veni când stiut este ca gândul numai Dumnezeu îl stie, eh, mai nou cu aparatura si diavolul a reusit ajutat de om, altfel nu pupa el asa mare aces, insa asa este scris ca va fi înainte de venirea Domnului, nu intru in aceste detali, ma limitez la Tatal Nostru, mai ales ca si dl LIS o pune pe tapet in materialul de azi. Asadar, cum se face ca suntem atât de dur loviti când facem Rugaciunea Domneasca, si in gând…

    Ieri vorbeam de faptul ca sprucatul si-a semnat si el samânta care creste laolalta cu cea pusa de Dumnezeu, asa ne spune si Hristos ca vor creste impreuna pâna la sfârsit, la seceris, Ei, taman aceasta samânta rea semanata in noi (prin acea impreunare spurcata, ce se va repeta curând la scara mare) este cauza, partea acea rea NU poate sta lânga Dumnezeu, il uraste tare rau, refuza supune lui Dumnezeu. Vedeti ce ne zice Hristos, duhul este plin de râvna, carnea este neputincioasa, rugati-va neâncetat ne povatuieste.

    Si ca sa dau si Doamnei Ruxandra Anton raspuns cu multumirile de rigoare, dânsa a complectat din patristica excelent trimiterea mea la psalmist; citez din memorie ce spunea dna R.A, cadem de zeci ori pe zi, dar întotdeauna cu fata spre Dumnezeu! Foarte Important si Adevarat! Are oarece legatura si cu discutia noastra privitor la rugaciune (Domneasca), pe care samânta rea o refuza cu violenta precum un copil medicamentul ce trebuie al forta pentru al lua. Caderile astea a-le noastre au exact acest rol, a-ne face lua medicamentul împotriva vointei noastre.

    Din pacate civilizatia crestina a fost dezarmata de arma sa cea mai eficienta, si asta se petrece într-o vreme teribil de rea, care a deschis diavolului toate usile intra nestingherit in sfânta-sfintelor a spurca Templu lui Dumnezeu, care suntem noi, degeaba vor construi ovrei noul lor templu ca nu acela-i adevaratul templu, dealtfel nu exista absolut nici o sutinere profetica construiri celui de al treilea templu in care zic multi crestini dezarmati,ca acolo intra spurcatul. Spuneam mai sus ca diavolul a reusit performanta citi pâna si gândurile, intra în intimitatea omului unde numai Dumnezeu avea aces de care niciodata NU-a abuzat, vorba lu Nicu Stheinhardt, Hristos este un mare LORD, un gentelmen pur. Nu întâmplator am dat ieri linkul cu trimitere la marturile supravituitorilor din infernul pitestean,ei spun raspicat despre ce lupta este vorba si (dl Ciobanu baga la greu “und” io ramân la “si”) mai ales. Turcanu (bolsevici) a reputat un suces devastator cu reeducarea prin forta, insa, cei care au avut credinta in Dumnezeu au invins fiara bolsevica, in sensul ca nu au cedat, restul au cedat, au devenit fideli colaboratori ai sistemului, cu fff mici excepti. Daca vom privi mai atent, vom vedea deslusit ca blasfemile ce le impunea Turcanu detinutilor, mai ales de sarabtori, Sfintele Paste si Craciun, pe care bieti nefericiti erau nevoiti savârsi ptr a le distruge sufletele, distrugere morala , vom vedea ca acele atrocitati demne de diavol nu de om, din pacate omul va întrece pâna si pe diavol in bestialitate , vom vedea ca dupa ce au scapat de teroare, sfueltul lor nu-a fost înfrânt, au iesit si mai biruitori, ei da, insa generatia de azi ma tem ca va fi înfrânta si aita de ce.

    In primul rând este dezarmata, nu se mai roaga, nu-si mai face semnul cruci nici cu limba ci dimpotriva cu acea limba blasfemiaza pe Dumnezeu exact pe model turcanesc-bolsevicesc, de la un cap la altul al civilizatiei crestine ne este dat vedea, auzi tot felu de murdari turcano-bolsevicesti, pâna si rumânca aia de pizdi trasa o piesa de teatru de asemena grozavie, ca sa nu mai vorbesc de odrasla placintei, care deja reprezeinta o generatie, un model de gândire, ateisti vor ramâne mici copii pe lânga blasfemiatori , deoarece multi dintre atei aveau cât de cât si-o rugacine pe spate, pe când astia nu-o mai au, motiv pentru care si sunt atât de vulenrabili, ei vor ajunge fiii pierzari de care ne vorbesc profetile. Arta, literatura s-a turcanizat teribil, aceiasi mâna bolsevica ce la creat-impus pe Turcan (ii), au reputat suces halucinant la nivel mondial, au dezarmat crestini.

    In 2011 se va petrece un mare eveniment, dar pe neve ce ulterior îl vor observa foarte multi dar va fi prea târziu pentru ei deoarece nu vor mai gasi povatuitori destoinici ci uneltele diavolului in sutana îi va pastori pe drumuri gresite, doar cei care au grauntele de mustar al credintei, isi fac rugaciunea regulat fie si doar la nivelul minti vor iesi biruitori asa cum au iesit si cei din infernul inchisorilor comuniste, Pitesti, in sensul ca nu vor fi rapusi spiritual, lupta se da pe plan spiritual nu material. 2011 este un an de importanta majora, as zice chiar crucial pentru Biserica lui Hristos, ferice de cine este parte si cine va intra la timp in ea. Dumnezeu stie inimile fiecaruia, poti merge regulat la biserica, poti fi si patriarh, papa si sa nu faci parte din biserica lui Hristos, sa-ti spune ca nu te cunoaste. Cine se roaga regulat va avea ochi sa vada deslusit, fara ai spune eu ceva, chiar daca as spune ce va fi in 2011 in aceasta privinta nu vor crede , dar agenti celui rau ce isi fac ritualul regulat pricep rapid despre ce este vorba, taman ei nu trebuie sa dibuie, este si va ramâne o taina pâna la savârsire de catre insusi Dumnezeu. Dealtfel acesti agenti ais prucatuluisi-au pus peste tot semnele pentruca ei stiu,prevad ce urmeaza petrece înaintea mari lor vrajitori, in asa fel incât sa pacaleasca inca odata pe om, asa vor ajunge foarte multi fiii si fiice a pierzari, vor face legâmânt cu draci ce le va da puteri mari, averi , tot ce le doreste inima lor preastricata.

    Eu le-o zic astora cu 2012, daca nu se savârseste in 2011 ce trebuie savârsi, a voastra vrajitorie cu 2012 nu va avea loc, sefi vostri stiu asta foarte bine, deacia si forteaza nota. Si asa ajung la iubirea de care vorbeste dl LIS, dar o voi vorbi separat, sa nu lungesc prea mult acest mesaj ca si asa…. iesi un cearceaf

    Aibe mila Dumnezeu si ajute pe fiecare sa-l regaseasca, sa se ancoreze puternic in El.

    O.M.

  3. Ei draga dle LIS, de asta data nu rezonez cu ideile expuse de dvs, ma refer strict pe plan spiritual,perspectiva crestina, va dau numai un exemplu, ca tot vorbeam de Rugaciunea Domneasca si d-ta dai o varianta care o ia tare rau pe ulei- aratura.

    Când zicem cum ne-a învatat Hristos Domnul nostru ; si ne da noua pâinea noastra cea de toate zilele , semnifica altceva; numa daca am merge pe intertextualitate cf practici rabinice (V.T), vom vedea semnificatia pâini cf scripturilor, iar in cel al N.T avem deslusirea complecta a pâini fara a mai fi nevoie ca cineva sa ne talcuiasca scripturile. Nu putem face amestectura de mate in chestiunea de fata. Pâinea noastra ceea de toate zilele este Hristos, El este Lumina Lumi ci nu iluminatul lui Weishaupt.

    In privinta iubiri de care vorbeste si Sf Pavel, hm… ce este dragostea dle LIS? Dragostea s-a pierdut de mult dle LIS, vorbesc de adevarata dragoste, erosul o inlocuieste cu suces, asa cum inlocuia nechetzolul cafeaua naturala.

    Cine ma ingaduie, rabda, sufera toate dle LIS? Ca pe aici este adevarata dragoste cum foarte bine ne-o tâlcuieste Sf Pavel. dar si tâlcuirea asta o sucira crestini nostri, o facu dupa chipul si asemanarea lor, de ajunsa mai bun de digerat varianta eros decât cea zisa crestina. Si acum am sa va sochez nitelusi dle LIS.

    Sti dumneata ca taman la matale am vazut urmele dragostei de care vorbeste Sf Pavel , paradoxal la d-ta care o mai iei si prin balari si o iei ghine de tot uneori, acu… poate sa mai fie si nistocareala literara la mata, strict privitor la balarile de care vorbesc. Multi teoretizeaza aceasta dragoste, stiu da din clanta si din mâni,insa la proba practica cad mintenasi, am vazut ca d-ta nu ai cazut cel putin strict virtual cât cunosc din acest unghi. Asa ca eu nu ma mai mir si cred ca nici d-ta nu trebuie sa te mai miri de loviturile ce le tot primiti cu-o regularitate ciudata, bobul acela de mustar al credintei si dragostei autentice trebuiesc distruse dle LIS.

    Sigur, mânia si ura ne mai trânteste la pâmant dar vorba dnei Ruxandra Anton, tot cu fata spre Dumnezeu cadem. ca tot vorbeati de Rugaciunea Domneasca,

    pai când zicem ne iarta pe noi precum si noi iertam gresitilor nostri .. este dezlegarea de care vorbeste Hristos dle LIS si pe care diavolul o uraste teribil, este sabia cea mai ascutita ce i-se infinge diavolului direct în inima de fiecare data când o spunem constienti si cu dragoste crestina, ca aici ne trebuie asta dragoste alt fel nu putem rosti rugaciunea decât a o recita , papagaliceste. Si cu iertarea asta este o suceala tare rea, dar nu-o mai lungesc ca si asa o lungi prea de tot, mai trebuie duce si la treaba, am pus braul pe mine, vad ca m-a ajuta , amelioreaza durerea, pot face si treaba, de aveam o munca bruta nu cred ca faceam fata.

  4. Teribilă idee lansată aici de LIS: DACĂ VREI SĂ FII FERICIT, ATUNCI IUBEŞTE! Cei mai mulţi cred că raportul cauzal este pe dos: nu poţi iubi cu adevărat dacă nu eşti fericit.
    Liviu are dreptate…dar putem noi, oamenii, să iubim chiar şi ceea ce credem că ne face rău? Spre exemplu: un cutremur devastator. Sau un guvern care ne duce spre pieire.
    Chiar, ce ar fi să ne adunăm câteva milioane de oameni, la aceeaşi oră, şi să ne propunem acest efort uriaş de a-l iubi pe Băsescu, măcar câteva secunde. Oare iubirea noastră concentrată n-ar reuşi să-l facă şi pe el mai bun?
    Ce-ar fi să încercăm?

  5. Stimate Domnule Paul Spirescu,

    nu Basescu este problema, ca de ar fi el am rezolva-o mintenasi, iar de iubit nu prea are moaca nici-un presedinte daramite fiul asta de roaba pe nume si-(und) Basescu. Raul este in alta parte, avem odata neobolsevismul, resepctiv descreierati lui 68 care au preluat puterea global, ce au inventat globalismul de parca asta nu ar fi fost de când lumea si pâmantul, globalismul descreieratilor este curat bolsevism, aceasta este o prima si grea problema din care niciu-un rege, presedinte nu poate scapa usor decât cu-o politica de-a dreptul demonica, cu-o viziune babana, cu-n curaj nebun. A-doua problema grea sunt insusi români dle Spirescu, prea curvarasesc când cu Dumnezeu când cu diavolul, prea mult pe metru patrat bleastama totul si toate, bozgori mai sunt tari la astfel de hule, dar pe români nu-i întrece nici bozgori. Sa mai adaug vrajitorile ce si ele au atins o cota demna de Haiti. Toate gospodinele sunt astroloage, clarvazatoare, te doare mintea ce auzi si vezi, problema nu este ca ele ar fi schmecere care -si câstiga o pita alaba ci faptul ca in spatele lor opereaza agenti suprprofesionsiti in ritualuri, deacia si prind in România pe care o si distrug pas cu pas, ca si picatura chinezeasca, România este in prag de disolutie dle Spirescu, chiar nu se vad aceste teribile realizari bolsevice in teritoriu Ro? Nu, nu masoni, nu ovrei au adus aici Ro, ptr simplu fapt ca nu putea invinge o tara legata de Hristos ci , fortele raului au invins ptr ca au gasit o tara teribil de dezarmata spiritual (üerspectiva crestina), ca B.O.R, are un pacat greu ce-l trebuie marturisi , pocai, cât timp BOR curvaraseste mai ceva decât o prostituata care macar isi ii-a plata, BOR nu isi ia nici-o plata, vai de ea si capul ei, ca nu BOR tine biserica ci putini duhovnici pe care Dumnezeu i-a mai dat. BOR este la pas de lepadare, i-sa dat ca semn Tanacu, a hulit (recent), pâna si Sfântul Duh, ma refer la institutie. Dara, acest pacat greu contra Sfântului Duh la comis parinti nostri 8ai BOR), inca din pruncia ei. Daca le spusi te suduie…

    Asadar; sa cautam cauza la noii ci dupa aceia la conducatori pe care buni-rai suntem obligati respecta, exceptie face spurcatul ptr care NU trebui ruga, ori unde Basescu cu a sa clica, inca nu sunt spurcati ptr care nici a ruga nu trebuie.

    Nu trebuie iubi conducatori, trebuie ca sa alungam duhurile rele din tara si jurul lor, conducerea Ro are si ea un blesteminca de la nasterea Ro o urmareste, o parte din vina o are si stramosil lui Mihaita, el plateste vina lor intr-un anume fel, nu de florile marului traieste, este singurul spuravietuitor dintre sefi de stat din acele vremuri, dara; nici Mihaita nu vrea rupe blestemul, da, el si cu BOR o puteau face.. si inca o mai pot savârsi a elibera Ro de blestem. Oricune vine la cnducerea Ro, clacheaza dle Spirescu, si, stiti ceva;

    Eu stiu cine sunt ceei, cel, care este tinut-pregatit de Dumnezeu prelua puterea dupa pocainta, il cunosc foarte bine pe om. Cum s-ar zice, omul providential este aici, el nu poate fi impus in contestul actual. Nici Dumnezeu nu-l sacrifica de dragul meu ori al d-telale, ceea ce mi se apre corect.

    Sa revin la Basescu, pe fond el este un om bun, un bun român ar fi ramas daca nu comitea douo mari si fatala erori (ca sa-l citez).

    Prima si cea mai grava a fost cu ocazia marilor indundati, am analizat mai serios acea afimamtie, ea nu-a fost gratuita, Basescu stia ce vorbeste si de ce o spune.. fatala eroare, din acea clipa Basescu cade. chair mi-am spus; s-a terminat cu el, asa s-a si întâmplat, nu doar ca scade in popularitate ci mai ales ca ia decizi tot mai cretine, adica i-a luat Dumnezeu mintile incepând cu acea vorba nesabuita,

    A doua a fost optiunea ptr flacara violet, respectiv practici oculte cu care a si câstigat al doilea mandat, deci si-a vândut sufletul, are legatura cu primul punct expus, tare, tare ciudat. Flacara viloet nu este o poanta literara, initiati stiu bine despre ce este vorba, eu sunt initiat de Hristos in problematica asta inca de vreo 15 ani înainte a fi vorba de ea. Dar cine ma ia pe mine in serios? Nimeni.

    Va-si aduce un exemplu trait de mine aici in Germania privitor la aceasta culoare, dar ma tem ca nu am veti crede. Va spun direct doar atât; demoni-extraterestri ce vor materializa fug de mine , ba agenti lor au venit sa se inchine mie, i-am izgonit, ca nu pot acepta asa nebunie inchina taman mie pacatosul in loc a-se inchina lui Dumnezeu, lui Hristos. Este o poveste mai lunga si de mare suspans, poate o voi da pe blog ptr ca dl LIS tot vrea publica intr-o carte, ceea ce este bine si necesar ramâne consemnat si, poate, de va ingadui Dumnezeu, in acea carte voi da parte din acea incredibila lucrare ce nu necesita traducere.. voi vedea de va ingadui Dumnezeu.

    Pe Basescu nu-l mai putem iubi nici macar o secunda ci trebuie ruga ptr el ca sa-i dea Dumnezeu mintea la loc, sa vada eroarea si pocaiasca, faca canonul, ca de nu il ia dracu cu care s-a legat de gât, mai rau decât un dobitoc legat de gard.

    Doamne ajuta!

    O.M.

  6. iar acu la final raspund intrebari capitale pusa de dl LIS, dar eu, iubesc, hm, iata o întrebare ce mi-o pun eu insumi de câtiva ani… daca as spune adevarul nimeni nu m-ar crede, ah, ce faina-i vrajaeala literara, poti baga vrute -si-nevrute, ca nimeni nu te trage de boaste.

    Draga Domnule Liviu Ioan Stociu,

    NU am iubit si nici nu-am putut iubi, si azi vad deslusit urmele rautati din samânta celui rau ce-mi joaca feste când imi este lumea mai draga. Pâna intr-o zi când zic io, cred io, si de cred asa si este ptr moment, de gresesc Dumnezeu ma va ierta si de asta data, in aceea zi am vazut ce insemna iubi omul, atentie a-ti iubi apropele asa cum este el, adica nici mai mult nici mai putin decât o bestie in toata splendoarea. Cum vine asta, ca tot propune dl Sprescu 5 minute de iubire ptr Basescu, apoi de unde sa mai dau si o secunda de iubire fata de el cât timp eu blestem vecinul, soferul care-mi ia fata, si alte de acest gen, pai pe astia îi sudui rau de tot, adica blestem, WOW, blestem… o injurie poate deveni blestem, dar un blestem da si crestini taman când vor sa te converteasca, cel putin astia de sorginte americana… feriti-va de ei ca va baga in belea, pacat greu.

    Nu am putut iubi apropele, l-am urât din toata fiinta mea, l-am blestemat la mânie cel mai adesea… pâna in acea zi.. când am înteles tot rostul lumi vazut-nevazute. Când spun tot rostul vreau spune cât pot eu pricepe si duce, Adevarul Absolut, Revelatia Suprema nici un om nu-o poate duce, inebuneste ori moare pe loc de-i se da totul asa dintr-o data, eu am expermentat asa ceva si rugat la urgenta pe Dumnezeu stopa ditamai revelatia, nu-o mai puteam duce si, multumesc lui Dumnezeu ca multe am mai si uitat, ca multora nu le gasesc cuvânt exprima. Dar sa revin la acea zi, sa raspund întrebari directe puse de dl LIS.

    Azi pot spune; iubesc omul, aproepele, dar nu asa cum vrea el ci dumenezeiste, ei.. cum vine asta.. nu prea se vede, pai ce trebuie sa se vada? Iubirea nu se vede, nu este materie, nu inca, deoarece cuvântul meu inca nu s-a facut trup, cânmd spun cuvântul ma refer la rugaciunea ce-o fac zilnic ptr tot ce are suflare, mai ales om.

    Pentru multi pot fi un diliu bun de legat, dara eu o zic, sa fie spuspa la capitilul iubire , dragostea fata de aproape,

    Nu putine sunt rugaciunile mele cu lacrimi ptr om, ptr fiecare in parte vars lacrimi, nu, nu fac nistocareala literara, Dumnezeu stie, Dumnezeu mi-a dat Harul asta, NU eu netrebnicul, eu am urât, blestemat bietul om, acesta am fost si putut fi si azi eu, nu ala de varsa lacrimi ptr om. Când am vazut cât de lovit si de unde este lovit cu sadism acest om, am cazut lesinat, in acea zi vom putea iubi apropele când vom vedea drama omului pe pamânt, pericolul ce-l paste la fiece pas.

    Atunci am înteles si profunizime Rugaciuni Domnesti! Rugaciune scumpa mie ptr ca stiu, alung draci din jurulö meu si cetate, nu va mint; extraterestri au vrut coborâ la mine, erau cu culorile lor amestecate, ca ei din energi fac masinile de care vorbesc astia, m-am uitat la ei si s-au topit in fata mea, nu odata ci de fff multe ori, imi da târcaole rau de tot a ma convinge ca Hristos este impostor, cum va convinge milioane de crestini, din pacate.

    Daca as fi facut compromis, eram fie pe locul lui Basescu, fie unul mare la nivel al U.E, nici nu banuiti ce samânta zace in mine, de la cel rau ce s-a împreunat cu omul in vecimime, dar multumesc lui Dumnezeu ca si-a facut Mila fata de mine si nu ma- lasat prada acestor nebuni. Pr Boca zice undeva, parca in Cararea âimparatiei, nu mai retin exact, acum, zice c-am asa,

    ptr astia mântuirea nu mai este cu putinta.

    Sincer va spun, in categoria asta eram, eu am samânta rea in propritie de 75%, ori mai bine spus a fost pâna sa vie Hristos si alunge, vindece, ai, ai, ai, si ce lupte.. nu vreau a-le mai povesti. Sa nu mai vorbesc de blestemul ce ma urmarea, fara sa stiu, da, si eu am vrut sinucide, era blestemul ce ma urmarea, Radu Barbulescu asteapta materialul trimite spre publica in detaliu, R.B, citste pagina dvs dle LIS. De aici pronea ura mea contra omului. si cei este mai grav, nu pricepeam ca eu il blestem pe om la fiece pas, vorba ce-o faceam, aparent îi vorbeam frumos, inima l-ar fi ucis pe loc, in sesnul ca; aveam un interes respecta, fie pozitiaînalta, fie un blid de linte… Acu constientizazi dv cât de rau am putut fi io. A ma ruga pentru om , vai.. nici prin gând nu trecea, cu lacrimi… sa nu ajungem in S.F ptr acea vreme.

    Da, va iubesc pe totii, dar nu asa cum vreti voi ci asa cum este in gândul-sentimentul lui Dumnezeu , atât cât mi-a fost si mie dar pricepe din asta taina, da, este superb ajunge aici… dar trebuie platit si-un pret, prea, prea scump, multi l-au platit prin infernul Pitesti, ca tot vorbeam de el… eu am avut pitestiul meu care m-a cosemtizat in asa fel a va vorbi astfel azi.

  7. Sunt multe căi neumblate de om, unele cu mintea, altele cu sufletul sau cu trupul. Unii pot umbla pe căi la care alţii nu au acces. Dar e bine să nu luăm în derâdere ceea ce nu ne este cunoscut sau revelat. Spun asta fiindcă d-ul Octavian Mihăescu s-a lăsat ,,descoperit”, conştient fiind că mulţi îl vor crede diliu. Chiar şi omul este o cale. Numai înţelegând asta poţi să-l iubeşti, adică să-l îngădui. Pentru toate avem o lucrare de făcut asupra nouă înşine. Să ne domolim demonii sau să-i stârpim. E cea mai grea lucrare. Dacă nu avem harul să-l iubim dumnezeieşte pe om, măcar atât putem face sau încerca. Pe cei pe care nu-i putem iubi, măcar să nu-i urâm, fiindcă ura tot pe noi ne va ajunge din urmă.

  8. Că, drept ne învaţă şi omul din poporul hulit de … deh! :
    din clipa-n care ai dat drumul la o insultă, un blestem, primul în care loveşte, tu eşti…
    Ştiu lucrul acesta, dar nu mă pot dezbăra de mânie, deşi se spune că m-aş afla de-acum printre bătrânii pe care-ar trebui să-i cauţi, când nu îi ai…
    Şi, mai spun asta, fiindcă psihanaliştii în trecere pe aici, vor afla că – tot din bătrâni se pomeneşte – mânia se cere-n vorbe stuchită, spre a nu duce la crimă sau altă nefericită ispită.
    Aşa că, decât să dau cuieva-n cap, nu mai degrabă înjur: de ceapă, de papuci, de… ducă-se pe cele pustii!

    PS: Mi-a plăcut la nebunie de motul “diliu”… Iată, cum cinci sonuri identice (chiar şi-n dexuitul “deliu”) au trei-patru istorice direcţii frastice: ins din cavaleria uşoară, de hărţuială, de pradă, responsabil cu “fumigenele” şi scosul din minţi al armatelor (mai mult sau mai deloc) regulate (!); gardă domnească de corp (redusă la boidigarzii de-acu’); vitiaz, haiduk, erou sfidând orice prudenţă; şi, desigur, ceea ce ştim cu toţii…
    Cred că suntem în consens ca să-l gratulăm pe dl OM cu primul şi, respectiv, sive simultan, al treilea sensu’… De nu, io tot la mai mult decât temeritate-l plasez.