Vineri, 17 august 2012. Ce minunată veste. Băsescu nu va reveni la Palatul Cotroceni! A spus-o răspicat în această seară, pe Realitatea Tv, Crin Antonescu: ”Traian Băsescu nu va reveni la Cotroceni, şansele sale de a reveni la Cotroceni sunt infime. Eu cred într-un verdict corect. După dezbateri, după presiuni pe care nu le facem noi, cred intr-un verdict corect al CCR ce va da întâietate legii. Cred într-un verdict de validare a referendumului şi de demitere a lui Traian Băsescu. Dacă un verdict cu 6 la 3, referendumul nu a fost valid, nu e corect, nu ne convine, dar respectăm asta”. 
Am amânat preumblarea de la ora 21 pe faleză, anume să-l ascult în direct pe Antonescu, marțea viitoare Curtea Constituțională din România-CCR va da o decizie de validare sau invalidare a referendumului din 29 iulie (personal, cred că nu va da nici un verdict marți, scorul de 6 la 3 e mai degrabă favorabil lui Băsescu, fiindcă la cei doi judecători numiți la CCR de către Băsescu și cei doi judecători numiți la CCR de către PDL, mai poate fi adăugat judecătorul numit la CCR de către UDMR, nu întâmplător s-a dus azi Băsescu în Harghita și Covasna, să sensibilizeze acest judecător UDMR din CCR; al șaselea vot e asigurat de trădătoarea PSD, Aspazia Cojocaru, care a acceptat trimiterea deja celebrei erate a CCR cu creșterea numărului românilor cu drept de vot pe listele electorale permanente cu toți românii din diaspora, de care trebuie să se țină seama la cvorumul de 50 plus 1). Să dea Dumnezeu să aibă dreptate președintele interimar al țării (îmi imaginez că are informațiile lui, nu vorbește 
în vânt; nu-mi dau seama pe ce se bazează, în condițiile în care CCR poate declara legal că n-a fost atins cvorumul și să invalideze referendumul, automat; nu pot să cred că se va ține cont la CCR de cei 8,5 milioane de români care au votat la referendum, din care 7,4 au votat pentru demiterea lui Băsescu). Îmi pierdusem orice speranță, Băsescu se comporta ca viitor președinte de țară… E chiar extraordinar Crin Antonescu, a dat în această seară peste nas și cancelarului Germaniei, și ambasadorului SUA în România (și trimisului penibil al secretarului de stat al SUA) și președintelui Comisiei Europene! S-ar schimba România din rădăcini dacă ar veni președinte de țară Antonescu: „România nu acceptă porunci de nicăieri, nici de la Bruxelles. Forţa Germaniei, nu se compară cu a României, însă în sensul vocii şi al puterii de acţiune, nu suntem mai prejos decât nimeni. Luxemburghezii sunt respectaţi pentru că au propuneri. România a fost un partener comod pentru alţii şi neprofitabil pentru România”. România nu trebuie să se 
comporte ca o colonie a Uniunii Europene: Presedintele interimar, Crin Antonescu, a declarat, joi seara, ca Romania a jucat un rol minor in Uniunea Europeana, din cauza lui Traian Basescu: „Romania n-a fost actor in UE, cu Traian Basescu a avut o atitudine pasiva. Nu este intamplator ca oameni dintr-un stat mic, Luxembourg, sunt respectati, pentru ca ei joaca. Romania lui Traian Basescu n-a facut asta, a fost un partener comod pentru altii si putin profitabila pentru ea insasi”, a sustinut Crin Antonescu intr-un interviu acordat Realitatea TV. Presedintele interimar a negat ca oficialitatile UE si SUA il sustin pe Traian Basescu, interesul acestora fiind, de fapt, ca Romania sa ramana un stat usor de controlat. „Nu a fost o reactie in favoare lui Traian Basescu. Traian Basescu este un pretext, desi reactia a fost mai puternica decat ma asteptam. Traian Basescu s-a lasat folosit de Merkel, nu a fost interesat sa aiba un rol mai mare, ci doar de jocurile interne, prin care sa teasa un regim cvasi-autoritar, a 
oferit partenerilor externi facilitati in legatura cu Romania, ceea ce l-a facut sa fie foarte pretios, astfel incat SUA si Germania sa nu aiba chef de complicatii in Romania. Nu admit sa fim folositi… Nu trebuie ca Romania sa se comporte ca o colonie, ca un subordonat. Romania nu-i o tara oarecare, este a saptea tara ca marime din Europa, cu o pozitie geostrategica exceptionala, are resurse energetice, carti de jucat. Oamenii care conduc Romania trebuie sa fie constienti de aceste lucruri”, a spus Crin Antonescu. Presedintele interimar l-a acuzat si pe ambasadorul Statelor Unite la Bucuresti, Mark Gitenstein, ca s-a pozitionat fatis de partea lui Traian Basescu. „In momentul in care domnul Gitenstein ii propune domnului Gordon drept societate civila o lista in care apare institutul de politici crestine de pe langa PDL si nu pomeneste Pro Democratia sau Transparency International, cand cineva ca fostul presedinte al Romaniei, Emil Constantinescu, nu poate gasi, desi doreste, un loc pe lista 
acestor reprezentanti ai societatii civile, asta spune totul. Eu stiu multe alte lucruri. Pe Gitenstein nu-l interesa motivarea Curtii Constitutionale, ci numai erata”, a dezvaluit presedintele interimar. Iată că avem un președinte al României cu adevărat demn, care strică jocurile suprastatale – natural, Crin Antonescu are acoperire în suportul popular, are mai exact curajul celor 7,4 milioane de români care au votat la referendumul din 29 iulie pentru demiterea lui Băsescu (indirect, aceste voturi sunt un sprijin pentru Antonescu și USL). Votul popular e ca glonțul și pentru Marile Puteri…
Altfel, în a patru zi cu soare la mare (după-amiază s-a înnourat), la Neptun-Olimp, la Casa Scriitorilor. Am dus tratative să vină și fiul, Laurențiu la mare, încă mai duce negocieri cu iubita lui, cu care se tot ceartă și se împacă, am găsit cazare și masă pentru trei zile la Casa Scriitorilor, să vedem dacă sosește mâine. Azi, de la 10.30 la 13.30 pe plajă (de două ori intrați în apă, preumblați 
să ne uscăm de la Vila lui Ceaușescu la Casa Scriitorilor, unde avem prosopul dublu întins pe nisip), îi văd pe plajă pe Marius Ghica (universitar la franceză la Craiova), Ioan Groșan, Ioan Holban, Ion Țăranu… Apa mării e tot rece (la intrare în apă îți piere cheful, dar o dată aruncat în apă, te înveți, ba chiar ți se pare a fi călduță apa mării). Doina merge dimineața la micul dejun și-mi aduce și mie ”hrană rece” la cameră. Tabietul e așa: trezit la ora 9, mă rad, apoi mănânc alune (aduse de acasă) și două felii de pâine unse cu unt și cu miere, cu ceai (de la micul dejun, de la restaurantul Casei Scriitorilor). Întorși de pe plajă, după duș mâncăm din hrana rece adusă de acasă și din cea adusă de la micul dejun de la Casa Scriitorilor. Urmează masaj conjugal (făcut numai la mare), după care eu dorm toropit două ore. Deschidem știrile la televizor, mă uit la știri pe Internet. Mergem azi pe plajă la 17, stăm până la 18.45, sunt nouri, facem baie o dată în mare, întârziem cu înotul. Întorși la cameră, duș (eu îmi spăl părul cu șampon zilnic), stăm la știrile de la 
ora 19 și la ora 20.15 venim la cină, la restaurant (la masa 11), cumpărăm o sticlă de apă plată de doi litri cu 5 lei. După care mergem la o preumblare pe faleză… Vin să scriu aici la 22.45 (sau mai târziu). În această seară ne-am mirat iar că nu apare Luna (deși sunt stele), de când am venit la Neptun n-am văzut Luna, ce e cu ea? Doina crede că Luna de pe cer a fost furată de Băsescu-PDL, să pedepsească poporul care nu-l mai vrea.
***
Poetul Ioan Viștea (excelent jurnalist) și-a intrat în mână (cum se spune), e extrem de apreciat și de cititorii Cotidianului.ro (vă reamintesc, după Revoluție a lucrat la Academia Cațavencu și România liberă), mi-a trimis un nou text infamant (taman pe tema susținută de Antonescu azi) însoțit de un scurt mesaj: Salutari! si un text nascut din revolta fata de miopia, de complicitatile europene si transatlantice.
Trădarea generoşilor… democraţi
Este de mirare cum Europa democraţiilor consolidate, cancelariile şi cerberii săi decidenţi politici, nu-şi pun o întrebare pe cât de simplă şi firească, pe atât de legitimă : cum se face că într-o ţară din Est a Uniunii Europene, România, preşedintele său a fost nevoit, în ultimii opt ani, să 
suporte de două ori ruşinea şi rigorile unei prevederi constituţionale aşa cum este suspendarea?
Lumea bună, cu ştaif, a vechilor democraţii din care, până mai ieri, ne-am făcut un reper de moralitate şi comportament democratic, pare înclinată mai degrabă să privească cu uimire şi suspiciune efectul, cu aspectul său insolit, scandalos pentru unii, şi mai puţin sau deloc cauza unui asemenea gest extrem.
Oare suntem noi, românii, un popor vindicativ fără motiv, doar , aşa, dintr-un moft, dintr-o toană? Oare ne-am pierdut noi în proporţie de masă uzul raţiunii şi simţul măsurii? Categoric, nu! Sau, dimpotrivă, s-au petrecut aici, în România ultimilor opt ani ai regimului Băsescu, grave abateri şi numeroase devieri de la normele democratice şi ale statului de drept inspirate de reprezentantul aflat la cel mai înalt nivel în ierarhia statului? Cu siguranţă, da!
Într-o ţară cu o acută memorie recurentă, sensibilizată până la traumă de trecutul său totalitar, pretenţia de jucător a, pe atunci, noului preşedinte Băsescu, a părut fie o exagerare teribilistă, fie o glumă nesărată, proastă aşa cum avea să livreze din belşug opiniei publice în toţi aceşti opt 
ani. Cu timpul, gluma s-a îngroşat. Tentaţia autoritarismului a găsit teren propice în mintea unui om cu o atât de slabă instrucţie şi tarat de evidente, supărătoare, grosolane vicii de caracter. Înconjurat de slugărnicia sicofanţilor interesaţi, alcătuiţi după chipul şi asemănarea lui, s-a lăsat foarte repede pradă beţiei puterii. Guverne marionetă la cheremul voinţei hotărârilor lui ; Parlamentul deposedat de atribuţii şi simboluri ; majorităţi parlamentare create arbitrar în sprijinul propriului interes ; hoţia parlamentară încurajată tacit dar făţiş ; îndatorarea ţării fără un mandat popular sau parlamentar ; un regim de austeritate impus dictatorial cu dublele şi disproporţionatele lui efecte: pe de o parte sărăcirea a milioane de români şi creşterea mortalităţii, a ieşirilor din sistemul fascistoid chiar în uşile spitalelor închise, de cealaltă parte conturile îngrăşate în vreme de criză ale camarilei politice; deturnarea banilor publici, corupţia generalizată şi instituţionalizată ridicată la rang de 
politică de stat în beneficiul puşculiţei de partid şi a buzunarelor proprii; subordonarea până la cea mai greţoasă obedienţă a serviciilor secrete şi a justiţiei în vreme ce le clama ipocrit independenţa; opulenţa sfidătoare a huzurului prezidenţial alături de lăcomia fără margini pentru confortul personal regăsit în zelul, în elanul imobiliar nejustificat de venituri licite. Sunt principalele „vitejii” ale numitului Băsescu care i-au încununat, în ultimii opt ani, „opera” Şi peste toate, mitocănia, golănia marinărească de cea mai joasă speţă, grobianismul funciar, aroganţa şi dispreţul pentru nevoile , durerile şi aspiraţiile naţiei, au umplut paharul nemulţumirilor şi revoltei care, astăzi, stă gata să dea pe afară. Referendumul a fost barometrul cât se poate de clar, de exact al presiunii sociale ridicate, arătând în proporţie covârşitoare că românii s-au săturat de un asemenea preşedinte, că nu-l mai vor, că investiţia de încredere şi-a atins limitele şi a încetat definitiv, că modelul 
politic şi uman reprezentat de Băsescu a expirat. Numai că ceea ce au înţeles şi exprimat românii la vot nu vrea să priceapă Europa şi pace! Europa nucleului dur al intereselor şi constrângerilor, suflă în pânzele unui matroz eşuat.
Excedate de insurmontabile probleme de „familie”, datorate chiar propriilor slăbiciuni şi erori, cu o indiferenţă renăscută din cedările şi trădările trecutului apropiat, Europa şi S.U.A: se fac luntre şi punte să-l apere, să-l salveze pe suspendatul Băsescu. Până într-acolo încât nici măcar nu se mai ostenesc sa mimeze indignarea ori opoziţia în faţa desfăşurării de forţe poliţieneşti şi judiciare descinse în aceste zile în mijlocul societăţii civile pentru a o intimida şi a-i pune o botniţă marca Băsescu. Conivenţa cu asemenea fapte e flagrantă, e revoltătoare, e inacceptabilă.. Ce tristeţe, ce dezolare, ce dezamăgire cumplită să vezi că cei pe care îi considerai arbitri cinstiţi , repere credibile şi parteneri de încredere în proiecte comune, nu 
doar că îţi înşeală aşteptările şi speranţele dar sunt în stare să-ţi înfigă şi cuţitul trădării în spate! Da, sunt semne vizibile, clare că Europa şi aliaţii transatlantici se pregătesc să treacă cu vederea şi la pasiv rezultatele efective ale Referendumului. Mai înainte de a aplica lovitura mortală democraţiei româneşti, să le mai arătăm încă o dată în folosul cui se fac scut şi pavăză deşi expresia corectă ar fi: cu cine s-au înhăitat! Apără şi vor să salveze un cabotin cu vocaţia ticăloşiei în sânge: un farsor fără onoare şi simţul răspunderii intrat în panică şi punând la bătaie pentru a-şi salva pielea, slugărnicia şi laşitatea instituţiilor de forţă ale statului: un politruc care a făcut din şmecherie virtute politică, iar din România, în ultimii ani, o corabie beată: un politruc nărăvit la gustul dictaturii, ulcerat de ambiţii doar personale care îşi pregăteşte vendeta pentru a ne oferi, în loc de viziuni, de proiecte viabile, in loc de o viaţă normală, tihnită, decentă, doar zornăit de cătuşe şi gratii. Ecce homo, 
Europa! Ecce homo, America!
Dacă pentru occidentul european şi S.U.A., în marea lor generozitate, democraţia de export înseamnă doar teorii fără fond, doar Coca-Cola, bunuri de larg consum îndoielnice, doar Lady Gaga şi Shakira în vreme ce voinţa a 7,5 milioane de cetăţeni este dispreţuită şi ignorată, aruncată în braţele disperării, atunci, nu, mulţumim de ofertă! Noi suntem de altă părere!
În ciuda voinţei arbitrare a Europei, ne pregătim să dăm un sens şi să repunem în drepturi valorile democraţiei originare. Ca cetăţeni liberi, conştienţi şi răspunzători de soarta lor, vom salva democraţia aici, acasă la noi, pe străzile şi în pieţele patriei. Venim!
Ioan Viştea
Ce se întâmplă în România în ultimele luni este de domeniul absurdului. O Curte Constituţională care pare a avea o temă de realizat şi nu ştie cum să o ducă la capăt, care emite decizii contradictorii, presiunile externe care şi ele par a mărturisi despre anumite înţelegeri ascunse, o presă scindată atât de mult încât adevărul rămâne pitit undeva sub spuma sforăitoare a cuvintelor şi imaginilor… Niciodată, nici chiar în perioada în care mass-media vorbeau excitate despre teroriştii lui Ceauşescu, confuzia creată nu a fost mai mare. Spaţiul mediatic glisează periculos de mult, analiştii politici se întrec în scamatorii sofistice care i-ar irita până şi pe un Protagoras ori Gorgias, nu numai pe Socrate. Toţi comentatorii îşi afişează o morgă de omniscienţă care te cutremură. Numai că fiecare vine cu adevărul propriu. Receptorul de informaţii rămâne perplex.
Până la urmă ce spune legea? Pe listele electorale permanente sunt trecuţi numai cei cu domiciliul în România sau şi cei cu domiciliul în străinătate? Legea referendumului (3/2000) nu defineşte acest termen. Totuşi, din alte legi referitoare la alegeri, se înţelege că pe aceste liste figurează numai cetăţenii cu domiciliul stabil în România. Informaţia aceasta generează optimism în tabăra adversară preşedintelui suspendat. Dar oare câţi dintre românii plecaţi şi-au stabilit domiciliul în străinătate? Ştim că foarte mulţi dintre emigranţii din România (majoritatea probabil) figurează încă, în evidenţele interne, cu domiciliul în ţara noastră. Aşadar, nu se poate conta pe totalitatea celor două milioane de români cu drept de vot din străinătate pentru a diminua cifra oficială de 18,2 milioane în funcţie de care se stabileşte cvorumul. Probabil că rezultate mai bune se obţin din actualizarea listelor, prin radierea celor decedaţi, în condiţiile în care s-au produs dovezi concludente că listele conţin persoane decedate ori care şi-au pierdut dreptul de vot. În momentul de faţă, publicul nu mai ştie pe ce căi se actualizează listele electorale permanente. La început, primul ministru a ordonat realizarea unui minirecensământ, apoi s-a renunţat la operaţiunea aceasta şi s-a decis să se folosească mecanismul magic al codului numeric personal, ceea ce a generat un nou val de optimism, temperat însă în zilele care au urmat. În momentul de faţă ceaţa persistă.
Curtea Constituţională a fixat ca termen de comunicare a hotărârii privind validarea sau invalidarea recensământului data de 12 septembrie, apoi 31 august, pentru ca, de curând, să anunţe o nouă devansare a termenului: 21 august. Ce repere vor fi folosit membrii acestei curţi când au stabilit aceste termene? A promis oare Guvernul ca va transmite mai repede listele electorale actualizate? În seara de 17 august, în spaţiul de emisiune al Realităţii TV, Crin Antonescu şi-a exprimat încrederea că referendumul privind demiterea preşedintelui Traian Băsescu va fi validat. Se bazează oare pe informaţii în premieră, încă necomunicate publicului, primite de la guvern?
Aşadar, ezitări şi bâlbâieli vin din toate părţile: şi dinspre guvern şi dinspre Curtea Constituţională. Spre disperarea acelui segment al publicul iubitor de claritate.
Ceața aceasta de care vorbește distinsul domn Valentin Popa, nu-i decât o abureală continuă întreținută de maleficul Băsescu, ce se dovedește abia acum ce sistem criminal de concentrare al tuturor forțelor de putere din statul de drept într-o singură mână a pus la punct
Când un individ reușește să dobândească atâta putere, arătată mai ales în condiții de îndepărtare teoretică a lui de la butoanele de decizie, statul de drept, democrația, legile devin caduce, golite de conținut !
Când cea mai supremă 😉 formă de control constituțional își modifică deciziile prin erate de o penibilitate juridică nemaiîntâlnită vreodată, întorcand cu 180 de grade sensul anterioarei decizii, sau devansând fără nici un fel de motivare termene care ar trebui să fie bătute în cuie după ce se presupune că au fost bine gândite, e și normal ca nimeni să nu mai înțeleagă nimic.
Așa cum nici un om de bun simț n-o să poată înțelege, cum 9(nouă) oameni, nici măcar recomandați de carierele lor, în primul rând politice, pot hotărî soarta a 19 milioane și ceva de români, din care 8,5 milioane au înțeles să se implice politic la rândul lor ! Prin vot !
Dovada supremă a democrației !
Abstracție făcând de numărul celor care, în orice democrație își asumă dreptul de a hotârî alții pentru ei (acum și la comanda expresă a lui băsescu!), ar trebui ca majoritatea zdrobitoare a celor care au hotărât că Băsescu trebuie demis ( 90 %) să nu poată fi nici măcar pusă în discuție, ci dusă legal la îndeplinire .
Amestecul inadmisibil din afară al celor pe care-i consideram parteneri, în timp ce ei ne tratează ca pe niște slugi, având obrăznicia, impertinența și îndrăzneala de a se amesteca brutal în actul de votare, înainte, dar mai ales în timpul desfășurării lui, prin declarații categorice în favoarea uneia dintre părți, preluându-i până la virgulă acuzele despre presupuse nereguli, sau susținând aberațiile legislative care n-au nimic a face cu legislația în vigoare (aceeași ca în UE !!) , dovedește un interes uriaș și o teamă patologică de pierdere a unui partener, cu care au făcut, și au de gând să facă o serie de malversațiuni politice, dar și economico-financiare, favorabile lor, dar distrugătoare pentru România.
Faptul că au întâlnit în persoana lui Crin Antonescu un român cinstit, neșantajabil, demn și ferm în a apăra interesele naționale, nu ca precedentul, care se oferise să renunțe la suveranitate încă înainte de a i-o cere cineva explicit 😉 , i-au făcut să-și arunce urgent măștile democrației și corectitudinii politice de care fac atâta caz și să-și arate colții de supraputere, hotărâtă să transforme România într-o colonie, e drept ultramodernă !
Ce interese obscure și criminale poți avea atunci când vrei să împiedici forțat buna colaborare dintre un președinte, guvern și Parlament, sub a căror guvernare de doar câteva luni, România începe să respire normal, leul s-a întărit simțitor, iar rezultatele diferitelor controale internaționale ( FMI, BCE, BM) indică o anumită stabilitate financiar-economică ( de care aproape că uitasem), dar și una politico-socială atât de mult râvnită, mai ales în urma învrăjbirilor sistematice de tot felul, deci să te faci că nu observi toate astea, și să faci tot posibilul să readuci la Cotroceni pe Dezbinatorul dovedit, personajul malefic, autor a mai multor acte cel puțin controversate, aflat la a doua suspendare și la a nșpea încălcare constituțională ?!
Ce vă leagă atât de mult domnilor ?!
Și fiindcă a venit vorba de legat, ce vă face să tratați cu atâta spaimă revenirea la normal a României ?! 😉
Domnule LIV, nu vă împărtăşesc optimismul în ce priveşte decizia CCR, deoarece această instituţie este controlată de serviciile secrete aservite Satanei. Ca şi CSM, parchetul general şi DNA. Dar toate au un sfârşit. Ştiu onorabilii lideri şi comisari europeni că acest rudiment politic, cu rezultatele şcolare cele mai slabe a fost pus în fruntea flotei comerciale a României datorită faptului că a fost omul securităţii? Un gândac puturos care se crede libelulă. Îi doresc să-şi petreacă restul vieţii în birourile procurorilor şi în sălile tribunalelor. Felicitări pentru hotărârea, târzie, de a-i elimina de pe blog pe băsişti. Oricum, eu nu-i citeam.
Întrebare: dacă regimul portocaliu a determinat închiderea unor publicaţii nefavorabile lui, noile consilii judeţene, useliste, de ce nu contribuie la redeschiderea lor? Ce face Cristi Bâgiu la Bz? Doarme pe el? „Renaşterea culturală buzoiană” a fost avortată după două numere. De ce nu reactivează nimeni din societatea civilă, de la Cotidianul sau de la Jurnalul naţional condeiul lui Marin Ifrim? Pamfletele sale politice ar spori audienţa acestor publicaţii.
Cum adică, închideţi blogul, dacă nu este demis Scaraoschi? Păi ne închide el pe toţi. Face un lac de acumulare în secuime şi are nevoie de săpători. Poate vă întoarceţi de la mare cu mai multă vlagă.
Sarpelui îi zdrobeşti capul dimineaţa şi îşi dă duhul abia după apusul soarelui.
România înconjurată
Lumea fierbe in jurul nostru, dar acest lucru e prea putin, se pare, pentru a ne misca din usuratatea cu care ne traim istoria – atat istoria mare, a neamului, cat si pe cea “mica”, a propriei noastre vieti. Sa ne uitam putin in jurul nostru:
Ungaria se afla in plin proces de reinventare revizionista, avand actiuni din ce in ce mai agresive si provocatoare la adresa tarilor vecine care au minoritati maghiare. Cu toate ca orientarea ei ar fi sinucigasa pentru o tara atat de mica, respectiv nationalismul economic si recuperarea ideologiei hortyste (inclusiv antisemite), totusi cum-necum Ungaria reuseste sa isi pastreze “fata” in Uniunea Europeana si sa fie un actor care conteaza. Abia acest lucru o face sa devina o amenintare pentru Romania, nu atat mustatile viforoase ale conspirationistilor urnei cu cenusa “apostolului” fascist: anume, capacitatea de a isi urmari obiectivele revizioniste.
La sud, Bulgaria se afla in plina forma. Pune moratoriu pe gazele de sist fara sa cedeze presiunilor americane, are pareri proprii in dosarul iranian, taxeaza FMI-ul pentru aportul deosebit adus agravarii crizei economice, cere Rusiei respectarea intereselor nationale in proiectul South Stream. Frate, frate, slav, slav, ortodox, ortodox dar branza e pe bani si imperialismul n-are miros. Ceea ce se stie mai putin este ca si in Bulgaria curentul revizionist este in renastere. Dobrogea se afla tot mai mult invocata in imaginarul politic contemporan bulgaresc iar premierul Boiko Borisov a declarat, la Bucuresti, ca Bulgaria a pierdut teritorii uriase in urma celui de-al doilea razboi mondial (daca-i asa, noi ce ar trebui sa zicem?!).
Serbia se afla si ea intr-un proces de reorientare, dupa ce T. Nikolici a castigat alegerile si a vizitat (demonstrativ?), imediat dupa alegeri, Moscova, a negat genocidul de la Srebenica si a afirmat ca nu va accepta integrarea in UE cu orice costuri. Comunicatul recent al Patriarhiei Serbiei ne arata izolati chiar si din punct de vedere bisericesc, avand in vedere ca Patriarhia Moscovei se afla in stranse relatii cu Biserica Greciei si in relatii amicale cu cea a Ierusalimului, are in jurisdictia ei Ucraina si Moldova, este apropiata de Bulgaria.
In Ucraina, un proiect de lege care, aparent, ne-ar fi favorabil, foloseste pervers notiunea de limba moldoveneasca pentru a rupe unitatea si reprezentativitatea minoritatii romane din tara vecina. In Republica Moldova, dupa ce legea egalitatii a fost impusa de eurocratii vigilenti, in asistenta tampa a Chisinaului si Bucurestiului, se agita puternic apele, vorbindu-se chiar de instaurarea unor regiuni separatiste autonome in zonele controlate politic de comunisti si de episcopi mai apropiati, pare-se, de Patriarhia Moscovei (ceea ce era destul de previzibil). Mitropolia Basarabiei se straduie, intre timp, sa faca totul pentru a compromite ortodoxia romaneasca, in timp ce Patriarhul Daniel este ocupat cu orice altceva.
Asadar, toate tarile vecine Romaniei se afla in plina fierbere, prefacere, agitatie. Unele se consolideaza intern si devin eficiente si pe plan extern, altele se clatina periculos, amenintand stabilitatea celor din jur, pe teritoriul multora se duce o batalie geopolitica acuta intre SUA si Rusia. Exista o profetie a parintelui Arsenie Boca in care Romania e inconjurata de flacarile razboiului. Acum nu e razboi, insa stim ca razboaiele nu apar din senin, ci dintr-o fierbere, o tensiune care atinge punctul culminant.
In privinta granitelor, oficialii asigura ca nimeni nu doreste modificarea lor astazi, ca doar suntem in Uniunea Europeana, insa, pe masura ce UE se transforma intr-un spatiu cu tot mai multe constrangeri si tot mai putine beneficii (pentru vecini), este previzibil ca intoarcerea la un discurs revizionist precum si la recuperarea nationalismului, chiar daca in forme diferite, adaptate contextului, sa continue. Practic, nu exista prea multe variante: ori continua tendintele centrifugale provocate de impunerea austeritatii si de interesele divergente ale statelor europene, ori, mai probabil, se creeaza acea Uniune Europeana Politica (vestita SUE), ce ar presupune insa un grad de centralizare atat de marcant incat se sperie gandul numai la ideea unei astfel de “inchisori a natiunilor”. Ambele variante sunt riscante pentru noi.
In toata aceasta fierbere, Romania pare sa fie o tara letargica si nepregatita pentru vremurile si provocarile nelipsite ale viitorului imediat. Suntem nepermis de relaxati, inconstienti, usuratici si nepasatori cu adevaratele mize ale zilei.
Inclusiv sau, poate, mai ales noi, ortodocsii, parem decuplati de la tensiunea reala a imprejurarilor istorice pe care le traim. Ne intereseaza mult care au fost mai tari, dacii sau romanii, ne anima subiectele care antreneaza discutii pasionante dar care nu au prea mare relevanta pentru viata noastra cotidiana, ignorand, totodata, subiectele reale, grave, intr-un cuvant, vânăm si adunăm, prea deseori, deşertăciune. Iar daca ne uitam in jur, e jale: subiecte de can-can, fie politic, fie ”ortodox”… Toate denota o evadare din lumea reala.
O evadare care nu ne va servi, insa, la nimic.
Realitatea se razbuna pe cei care o eludeaza permanent. Istoria ne este martora: superficitatea românilor interbelici, pomenita de martirul Mircea Vulcanescu in 1940, cand Ardealul a fost rapit prin Diktatul de la Viena, a prefatat dezastrul razboiului mondial, pierderile teritoriale si experimentul comunist.
[…] Poate că nu ne-am preţuit cum se cuvine. Poate că n-am ştiut a ne cunoaşte. Poate c-am fost superficiali, uşori, sub vremurile mari ale împlinirii care ne-ar fi cerut altfel. Vom fi luat în deşert lucruri sfinte.Vom fi greşit fără să ne dăm seama. Vom fi adormit ca fecioarele nebune şi ceasul deşteptării ne va fi găsit fără ulei în candele. Nu vom fi băgat de seamă semnele ce ni se făceau în jur, sau glasul celor care – deşteptaţi de dimineaţă – ne vor fi vestit ivirea lor. […]
Vai, câte lucruri am fi putut face, dar pe care nu le-am făcut! Lenea, căutarea fiecăruia de ale sale, nebăgarea îndeajuns de seamă, bucuria lumii ne-au furat cu ale lor. […]
Vremuri asemanatoare ne stau in fata, atat ca neam, cat si ca persoane. Doar ca acum vor fi cu mult mai grele…
“…Iar noi, noi unde suntem? Unde suntem cu starea sufleteasca”?
Se intreba acelasi martir inca din 1932, cand scria profeticul avertisment “In ceasul al unsprezecelea”.
Se pare ca noi lipsim din propria tara si din propria viata…
Articol preluat de pe Razboi intru Cuvant
Traian Basescu: Vasile,Crin Antonescu a visat cu ochii deschisi in fata camerilor de luat vederi: „Traian Basescu nu va reveni la Palatul Cotroceni!” Vasile,ma consider marinar cu multa experienta. Si sunt un bun inotator. Imi place sa merg impotriva curentului! Imi place aceasta misiune imposibila!