Ocupați Piața Universității din București, Occupy London, Los Indignados-Indignații, Jos capitalismul prădător! Poetul și publicistul Marin Ifrim are iar necazuri

Duminică, 13 mai 2012. Nu știu de ce nu s-a făcut mare caz, televiziunile pierd vremea cu toate prostiile, în loc să ridice în slăvi „medaliile de aur”. Mai exact, frumusețea gimnastelor noastre, care au adus de la Campionatul European patru medalii de aur (ieri, pentru echipa României, azi pentru Sandra Izbașa la sărituri, Cătălina Ponor la bârnă și Larisa Iordache la sol) și două de argint (Cătălina Ponor la sol și Larisa Iordache la bârnă; Larisa Iordache e o minune, Nadia Comăneci credea despre ea, dinainte de a fi medaliată la Bruxelles, că e arma secretă a României; la 15 ani, Larisa declară: „Se spune că noi, gimnastele, gândim cu doi, trei ani mai mult faţă de cât avem. Sunt aici pentru că vreau să fac ceva pentru viitorul meu şi pentru că vreau să fiu cea mai bună din lume”). Antrenorii, Octavian Belu și Mariana Bitang și-au dovedit clasa, personal sunt impresionat: după scandalurile din gimnastică din ultimii ani, obligați să se retragă scârbiți la Palatul Cotroceni, consilieri (cei doi antrenori ajunseseră să fie acuzați că nenorocesc fetele la antrenamente, fiindcă le cereau imposibilul, adică performanță, nu le lasă să benchetuiască, să se bucure de tinerețe și să apară goale în reviste de profil), cei doi au revenit la comandă, fiindcă România dispăruse de pe podiumurile campionatelor internaționale și era păcat – au pus piciorul în prag, au strâns din dinți un an-doi și iată rezultatele… Vă invit să dați click pe titlurile activate, să vedeți superbele noastre fete de aur de azi în concurs:

CĂTĂLINA PONOR – CAMPIONATUL EUROPEAN DE GIMNASTICĂ 2012 – AUR LA BÂRNĂ – VEZI VIDEO

SANDRA IZBAŞA – CAMPIONATUL EUROPEAN DE GIMNASTICĂ 2012 – AUR LA SĂRITURI – VEZI VIDEO

LARISA IORDACHE – CAMPIONATUL EUROPEAN DE GIMNASTICĂ 2012 – AUR LA SOL – VEZI VIDEO

***

„Ocupați Piața Universității pe 12 mai” – am citit afișe întreaga săptămână la pasaj. Era o coordonare cu mișcarea Occupy din lume. Nu am citit nicăieri că ieri ar fi avut loc la București o mișcare protestatară în plus, e clar, românii nu mai reacționează, protestatarilor din 13 ianuarie 2012 din Piața Universității li s-a făcut pe plac, așteaptă măsurile reparatorii luate de Guvernul Ponta (repet, față de cererile protestatarilor, numai demisia lui Băsescu nu a avut loc; faptul că Băsescu stă cu capul la cutie, intrat în opoziție față de Guvernul USL, e un semn că Băsescu nu mai deranjează pe nimeni; cel puțin pe moment, românii sunt convinși că nu va mai dura mult această tăcere a lui Băsescu). Pentru libertate, pentru democratie, pentru justitie, pentru iubire, ocupam Piata Universitatii. Pe 12 mai, carevasazica. De cateva saptamani tot tragem cu ochiul pe pagina (de Facebook, oxigenul nostru, al tuturor) 12M, care pregateste terenul pentru o noua miscare de masa la Universitate. Protestand impotriva a ce? A tot ce nu merge bine: institutiile corupte, amanarea (si nu anularea) ACTA, avizele de mediu pentru explorarea si exploatarea gazelor de sist, Rosia Montana, pierderea treptata a valorilor societatii si individului, lipsa de implicare in societate, lipsa vocii, indiferenta, saracia, poluarea, abuzul si minciuna… Trebuie sa ne informam constant, sa fim la curent cu deciziile luate de Guvern, si sa avem putere de reactie imediata in viata reala, nu doar in cea virtuala. Nimic nu se va rezolva de la sine, cu pasivitate, vom continua doar sa inghitim mai multe si mai multe frustrari. Pe 12 Mai 2012 Piata Universitatii trebuie sa isi recapete pulsul si faima de taram al liberei exprimari! Pe 12 Mai 2012 trebuie sa ne mobilizam si sa reocupam Piata Universitatii. Sa ramanem acolo asa cum au facut parintii nostri in 1990 si sa nu mai plecam pana cand glasul nostru nu va fi ascultat, pana cand dorintele noastre nu vor fi indeplinite! Nu trebuie sa uitam niciodata ca noi suntem cei 99% si avem toata forta de a ne construi societatea pe care o dorim.  O societate in care sa ne bucuram unii de altii in pace, o societate in care banii, frica, lacomia, manipularea si competitia, nu vor mai sta la baza configuratiei sociale si economice… Pe data de 12 mai au loc in toata lumea actiuni similare (le puteti vedea insirate pe tari si orase aici, la evenimentul global, iar harta lor se gaseste aici). N-am nici o informație dacă a fost ieri „ocupată” Piața Universității din București. Dar mă bucur că sunt asemenea inițiatori… Se întâmplă ceva deosebit în lume, s-a trezit tineretul „capitalist” (să preiau un termen de la Ciprian Hangan, care e o voce originală la Comentariile de aici, inclusiv când scrie despre scriitori; să fiu sincer, mă lasă cu gura căscată) din amorțire, sunt mișcări revendicative, de nemulțumire, care ar putea schimba lumea. Ieri și azi la Londra și la Madrid (să dau doar exemplul lor; dar „actiuni similare au avut loc si in alte orase din lume, precum Moscova, New York, Atena, Roma”) au avut loc manifestări de protest de amploare. Ce credeți că au scandat cei care fac parte din mișcarea „Occupy London”? Ei au scandat mai multe sloganuri, printre care „Jos capitalismul pradator”, „Traiasca democratia politica” sau „Poporul inaintea profitului”, informeaza Irish Examiner. Iar în Spania, amplele demonstrații (e vorba de zeci de mii) au marcat un an de la infiintarea miscarii „Los Indignados” – „Indignatii”, noteaza CBC News. In total, au avut loc manifestari in 80 de orase din Spania, inclusiv in Barcelona, Bilbao, Malaga sau Seville, iar simpatizantii lor au organizat demonstratii si in alte orase europene. Sigur, pe fondul instaurării austerității cu orice preț pentru populație, adusă în pragul sărăciei, pe când profitorii capitalismului, bancherii sau companiile extrafrontaliere se îmbogățesc aberant…

***

Marin Ifrim își continuă mărturisirea publică, demersul său publicistic deranjând la Buzău:

Dragă Liviu,

Am rămas dator cu nişte precizări. Cum îţi spuneam, cu o zi înainte de începerea campaniei electorale, una din publicaţiile buzoiene la care colaboram constant, realizând bilunar câte o pagină de cultură şi una de pamflet politic, m-a anunţat, prin redactorul-şef al acesteia, că, în timpul campaniei, va trebui să iau o pauză. Adică, după sute şi sute de texte, după o implicare totală a mea, politicienii au făcut pace între ei şi mi-au luat… sonorul scrisului tocmai acum. Ziarul respectiv (căruia nu vreau să-i dau numele aici, pentru că, în principiu, cu puţine excepţii, sunt în relaţii excelente cu ziariştii locali şi nu vreau să sufere nimeni din cauza unuia ca mine), e unul care, încă de la înfiinţare, a fost sub cupola USL. Acum, când avem guvern USL, atitudinea mea absolut independentă nu mai e de folos, pentru că, de foarte multe ori, în acest ziar criticam destul de convingător USL. Începând cu data de mâine, 14 mai 2012, în locul publicaţiei respective a fost concepută de către politruci o foaie electorală de 4 pagini în format A 3, o porcărie cu poze color, ca să se vadă ce  mutre frumoase avem în noua junglă politică ce se anunţă după aceste alegeri ratate dinainte de a avea loc. Un ziar care, cumva, se denumeşte pur şi simplu „USL” şi care, „sub cap” se declară „Ziar de campanie USL”, nr. 1/2012. O hârtie igienică cu texte prolixe şi cu pozele lui Ponta şi Antonescu, plus unul Bâgiu, viitor mai mult ca sigur preşedinte al Consiliului Judeţean Buzău, un nene dolofan cu faţă de grataragiu. După experienţa mea publicistică, ziarul e doar al PNL Buzău, însă, având în vedere că se află doar la primul număr, este posibil ca, mâine-poimâine, să fie şi al PSD, aşa, prin rotaţie, ca la violul în grup asupra electoratului.

Oraşul e plin de benere şi postere aberante. Curând o să fac nişte poze, pentru a se lămuri cititorii acestui blog despre ce este vorba. Unele microbuze circulă cu posterele pedelistului Cezar Preda lipite pe geam. De la unul dintre şoferi am auzit că firma care-i cară hârtia igienică lui Preda costă 10 milioane de lei vechi pentru fiecare maşină. Dezmăţ.

Între timp, ca să fiu foarte ocupat, să tac pe cale naturală, un nene de la CNSAS, vice, care pretinde că e şi un fel de conferenţiar universitar, aşa semnează, de parcă pentru asta e pe acolo, mă somează să-i trimit cartea mea de muncă, o copie de pe buletin şi un CV amănunţit. Ăştia au înnebunit. Eu nu candidez nicăieri, nu sunt nici măcar ziarist angajat, şi nu înţeleg de ce mi se acordă atâta importanţă naţională. Cartea mea de muncă  e publică şi se confundă cu CV-ul, care, şi el, e public de ani buni. Insul acesta se numeşte Virgil Leon Tărâu şi, aflu de pe blogul tău, e consilier la CNSAS din partea PDL. Minunat. În spatele său  nu poate fi decât „Regele gunoaielor”, buzoianul Cezar Preda, şeful Comisiei de Control a SRI. Ce mică şi, sper, trecătoare e lumea acestor loaze. Mai jos, la baza lui Preda, se află un securist inferior, un fost plutonier care, ani mulţi, a ascultat şi înregistrat telefoanele cetăţenilor, ba chiar a plantat şi microfoane prin unele case. Sunt în conflict public cu această dihanie. El e cel care a făcut adresa către CNSAS. Se dă şef de revistă culturală şi mi-a spus de la obraz că dacă trece o zi fără a face un rău sau fără a fi înjurat, are senzaţia că a pierdut o zi din viaţă. Fascist împuţit. Băieţii joacă tare, doar-doar o să încep a vorbi cu mine însumi pe stradă. Cartea mea de muncă o să fie publicată anul acesta la o editură, ca şi o carte normală, acolo fiind trecut fiecare minut al muncii mele de-o viaţă. În loc de prefaţă voi publica „somaţia” acestui Virgil Leon Tărâu (numele lui deja mă face să pricep de unde bate vântul, e vorba tot de Mihăieş şi Patapievici) şi câteva precizări necesare. Şi încă ceva. Aici, în jurul meu, se învârt zeci de creatori de literatură. Printre ei sunt şi vreo 15 membri ai USR, aproape toţi ajunşi în USR şi datorită recomandărilor mele insistente. În clipe grele, când am fost atacat cu o demenţă de lagăr de exterminare, mulţi dintre ei au jubilat. Le-am reproşat acest lucru, ba chiar le-am arătat, în public, per strigoi, revenirea securiştilor politici în cultură. Toţi sunt ca struţii. Au curaj doar când omoară câte un capac de sticlă de bere. Cu metodele lor machiavelice, securiştii politici au găsit un fost puşcăriaş care să-mi frigă zilele, să mă înjure, să mă defăimeze în văzul lumii, fiind asigurat că nu i se va întâmpla nimic. Ce să mai zic, în curând îl voi băga în istoria literaturii pe acest Virgil Leon. Am şi eu „lista” mea neagră. Te voi ţine la curent. Cu bine, Marin Ifrim

 Ps

După aceste alegeri pierdute deja de electorat, după toată mizeria care mi s-a făcut, mă voi adresa Justiţiei. Măcar sub forma unei escale bucureştene spre CEDO.

PS. Public și azi fotografii de la expoziția „celor trei” de la Galeriile Simeza  – Vasile Anghelache (grafică), Toni Avram (sculptură), Nicolae Makovei (artă pe computer; grafică digitală).