0
20 comments

Duminică, 22.01.2012. Crește neliniștea (și nervozitatea) în România, a trecut a 10-a zi de proteste în țară (și în străinătate) împotriva lui Băsescu și a guvernului lui, deși e frig și trebuie să ai șapte vieți în tine să ieși în stradă, să reziști ore la rând, de la prânz până noaptea (când nu ai toalete lângă tine și nici mâncare de acasă sau un ceai cald), e inuman. „Demisia!” și „Alegeri anticipate!” e la ordinea zilei. Se vrea schimbare radicală, și nu se întâmplă nimic. Puterea tace, toți așteaptă de la Băsescu, încolțit, o mutare, el coace o reacție pe măsură – poate vom afla mâine, în ședința extraordinară a Parlamentului, care e. Personal, nu aștept nimic bun. Dacă până și eu (care stau aici și pe Jurnalul de Vrancea zi de zi pe baricade, adică am antrenament) am obosit… Îmi e imposibil să înțeleg de ce nu demisionează măcar Guvernul Boc, dacă Băsescu e incapabil să demisioneze. În șase țări europene au demisionat guvernele (Islanda, Irlanda, Portugalia, Italia, Grecia, Spania) – și n-a fost nici o nenorocire, din contră! Numai la noi nu poate demisiona Guvernul Boc, fiindcă Băsescu (care se crede Domnul Dracu; sau Sarsailă, cum îi spun protestatarii) îl ține în brațe din 2008! Un motiv în plus să crească până la cer „deficitul de democrație” (având un guvern care a trecut legi ale austerității prin 14 asumări ale răspunderii, fără dezbatere în Parlament, de exemplu; slavă cerului, s-a sesizat Uniunea Europeană, în sfârșit). Guvernul Boc s-a dovedit a fi nu numai incompetent și iresponsabil, dar și profund corupt (și corupția oficială e condamnată ferm pe plan internațional). La bună înțelegere putere-opoziție s-ar putea organiza alegeri anticipate și locale și parlamentare în primăvară (dacă ar demisiona și Băsescu, am avea și prezidențiale). De ce nu pleacă Băsescu și Boc? Oare ce-i ține în secret legați, ce afaceri monstruoase, care ar fi date de gol dacă ar pleca de la Palatul Victoria și de la Palatul Cotroceni? Îmi e lehamite să mai scriu aici. Mă rog la Dumnezeu să nu risipească energia protestatarilor din stradă, și partidele din coaliția de guvernare, cu Băsescu, să nu le compromită idealurile. Slavă cerului, azi s-a găsit cojoc la lozinca „USL + PDL = o mizerie” (citeam, consternat, pe Agentia.org că lozinca asta, vânturată de Noua Dreaptă, ar fi fost… interzisă de… PSD și PNL; băieți, mai răsfirați, mai răsfirați; de fapt, Noua Dreaptă a fost alungată de protestatari cu capul de umeri de la manifestații peste tot în țară, fiind o mișcare civică necredibilă; până la urmă o să aflăm de la de-al de voi că toți cei din Piața Universității protestează, de fapt, împotriva opoziției actuale, nu a celor de la putere; altfel, continui să preiau de pe acest site fotografii excelente), a apărut o pancartă uriașă pe care scrie „PDL + UDMR + UNPR = O mizerie”.

Ieri și azi am avut probleme cu suportul tehnic al blogului de față și cu cel al Jurnalului de Vrancea (pe care îl editez zilnic) – în mod curios, deși sunt pe servere separate, am aflat că… s-au ars, tam-nisam. Abia la ora 15, azi, am reușit să public articolul meu la Opiniile Jurnalului de Vrancea: http://www.jurnaluldevrancea.ro/opinii/liviu_ioan_stoiciu/6312-protestele_jos_basescu_din_strada_ajunse_in_a_10-a_zi_continua_s.html (de regulă îl public la ora 1 din noaptea spre duminică). De-a dreptul năucitor e că Alexandru Petria a atras atenția într-un text că și lui Liviu Antonesei i-a dispărut în neant blogul (sau i-a fost suspendat; dar a revenit și la el; o fi un avertisment?), așa, din senin. Merită să citiți întregul text al lui Alexandru Petria, care face un rezumat al unui conflict public, dând de gol la cât de jos au coborât „intelectualii lui Băsescu”: http://alexandrupetria.wordpress.com/2012/01/22/cat-de-ordinar-poate-sa-fie-vladimir-tismaneanu/ . Trăim vremuri care mă scârbesc, otrăvite de mercenarii puterii.

***

S-au trezit scriitorii, așadar. Am primit pe e-mail un text al lui Dan Mircea Cipariu legat de evenimentele protestatare (public o fotografie a lui făcută în stradă, joi, la protestele din București, cu telefonul mobil). Mărturisesc, am urmărit de zece zile pe Agentiadecarte.ro o atitudine față de ceea ce se întâmplă, n-a apărut decât acum (tot e bine că a apărut și acum; mă mir). Auziți:

De ce trebuie să iasă scriitorii în stradă şi pe Facebook?

Am fost la mitingul USL şi în Piaţa Universităţii nu numai din nostalgie pentru anii în care, împreună cu Alexander Baumgarten, Dan Pleşa sau Sorin Gherguţ, am coordonat, până la venirea minerilor, în iunie 1990, revista „Piaţa Universităţii”. Am considerat că democraţia noastră este în pericol atâta vreme cât ţara este condusă prin ordonanţe de guvern, prin politica lui „aşa vor muşchii mei” de preşedinte de stat şi şef de partid. Nu e deloc în regulă ca să nu ai alegeri libere locale şi parlamentare. Şi, mai grav, e ca aceste alegeri să fie falsificate direct sau prin operaţiuni de manipulare şi mistificare ale votului cetăţenilor. Libertatea este pentru scriitor, până la urmă, momentul confruntării sale cu oglinda propriei sale conştiinţe. Alegi între a fi prieten cu Adevărul sau prieten cu cei care pretind că ei sunt adevărul, calea şi viaţa societăţii. Un scriitor lucrează cu ficţiunea, dar şi cu autenticitatea în care trăiesc personajele şi lumea construită de el. Scriitorii care cred în Libertate şi Adevăr, fără să le-o spună sau să le-o ceară cineva, vor ieşi în stradă sau pe bulevardele virtuale pentru a lupta, fiecare cu forţa cuvântului său, pentru Libertate şi Adevăr!

M-am bucurat mult pentru colegii mei de breaslă care au ieşit să demonstreze paşnic în stradă sau pe reţelele de socializare. Pentru că e la fel de important să protestezi atât în stradă, cât şi pe Facebook. Aş crede chiar, dat fiind impactul formidabil prin care o reţea de socializare multiplică instantaneu un mesaj, că protestul pe Facebook este de aceeaşi valoare cu cel exprimat în stradă. Pentru că el asigură suportul psihic şi de încredere pentru cei ce stau faţă în faţă cu scutierii care mai apără astăzi regimul Băsescu. Acest popor din faţa laptopului sau a PC-ului este atent şi la provocări, şi la manipulări, are inteligenţă şi umor. Poporul român de pe Facebook a ieşit şi el să protesteze şi să îşi dorească tot mai mult o societate a meritocraţiei şi a bunului simţ. Sunt ferm convins că victoria va fi, cu toate zbaterile regimului Băsescu, a poporului nevăzut!

Dan Mircea CIPARIU

*

Primesc zilnic pe e-mail un site (sau blog) intitulat Hyperliteratura.ro. Habar nu am ce e, de fiecare dată când vreau să-l deschid, antivirusul mă avertizează că am de a face cu un „cal troian” (virus extrem de periculos; poate de aceea îmi e trimis, să-mi viruseze computerul; o fi spam). Dar îi pot citi o pagină, prin Google. Dacă înțeleg bine, e trimis de Andrei Ruse (e proprietatea lui; inclusiv blogul cu numele lui nu poate fi accesat, fiind virusat; i-am luat o fotografie de pe Google). De zece zile citesc textele literare nesemnate pe Hyperliteratura.ro și pe zi ce trece eram tot mai dezamăgit: niciunul nu pomenea de protestele anti-Băsescu și anti-Guvernul Boc. Azi a apărut un poem intitulat pro.test, îl reiau aici de curiozitate, să vedeți și o reacție a unui tânăr poet (care o fi):

pro.test de bun simţ

Posted: 22 Jan 2012 08:11 AM PST

de lângă preotul hirotonisit ad-hoc

de spumele manifestanţilor

mulţimea s-a mutat brusc.

preotul trecuse prin caznele celor şapte zile de proteste

îi reuşise ritualul de exorcizare al vinovaţilor

păpuşile de cârpă ale guvernanţilor zăceau străpunse de furculiţe

în sicriul improvizat din ambalajul unui  tv samsung.

mulţimea s-a mutat spre stânga

la început vociferări fluierături ocări

apoi plesnetul flegmelor

picioare în cur în coaste în cap.

bietul om se chircise pe asfalt

un melc strângând la piept afişul de protest

mărunt atâta timp cât îl putea acoperi de lovituri //

jandarmii au intervenit prea târziu

sângele curgea deja dintr-o ureche

i-au răsfirat pe agresori cu eleganţă

prin locurile moi

preotul şi-a luat un pulan în cap

drept confirmare a existenţei divine

şi au cărat amărâtul într-o zonă sigură

făcând cerc împrejur //

un singur moment de linişte

până au văzut afişul

apoi bastoane au început să cadă torenţial

bocanci de oţel tropăiau carnea scuturile

au crăpat în oasele firave.

camerele de filmat au ajuns prea târziu

sângele curgea din ambele urechi

trupul strivit cu mâinile strânse la piept

a fost aruncat într-o dubă

înainte ca aparatele să vadă ceva de după cefe //

în duba zăngănind a lege

un zâmbet a decolorat sângele de pe faţă

din mâinile reci a căzut

un ciob de oglindă

Repet, e un poem nesemnat, dar probabil că e scris de Andrei Ruse (nu-l cunosc, deși din fotografie nu-mi pare a fi necunoscut, nu e exclus să ne fi văzut în trecere pe la manifestări literare), cel ce editează (sau nu?) Hyperliteratura.ro: Andrei Ruse s-a născut în 1985 în Bucureşti. A publicat poezii în diverse reviste, debutând cu volumul black job (editura Vinea, 2007), după care s-a concentrat pe proză şi proiecte multimedia legate de literatură. Şi-a promovat puternic a doua sa carte, romanul soni (editura Tritonic, ediţia I – 2008, ediţia a II-a – 2009), citesc pe Egophobia.ro.


, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Like it? Share with your friends!

0
20 comments

20 Comments

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. “A aparut prima analiza profesionista asupra “revoltei” anti-Basescu, operatiune stradala iesita din tiparul “revolutiilor” finantate de George Soros, in cazul nostru sub titulatura perfect aleasa chiar de catre protagonisti, de “Occupy Romania”. Analiza, pe care o publicam integral, este realizata de o minte stralucita, cu o evidenta cunoastere a mecanismelor razboiului secret impotriva Romaniei. “Bu­cu­reştiul a devenit un teatru de război în care două grupări din cadrul elitei politice şi economice americane îşi rezolvă disputele interne. Ultimele ac­ţiuni ale preşedintelui Băsescu au vizat distrugerea fluxurilor financiare prin care se alimentează “băieţii deş­tepţi”, care până nu demult au beneficiat de o protecţie internaţională imbatabilă”, se scrie in prima analiza coerenta asupra situatiei actuale. Concluzia si previziunea ei: “revolta” esueaza din cauza ineptiei organizatorilor. Redam integral textul ce poarta titlul editorial “Revoluţia lichelelor”, cu felicitarile noastre colegiale adresate autorului/autorilor nu fara a face insa precizarea ca “baietii destepti” in cauza sunt conectati nu numai la Washington ci si la Moscova si Tel Aviv.

    Revoluţia lichelelor

    Pentru un observator care nu a văzut îndeaproape o “revoluţie colorată”, ce­ea ce se petrece la Bu­cureşti poate părea un “protest al oamenilor răbdători”, “o răbufnire a societăţii civile” sau “o acţiune în stil indignados”. Pentru niş­te observatori care au văzut în­de­a­proa­pe câteva “revoluţii colorate”, in­clusiv din spaţiul ex-sovietic, ceea ce se pe­trece la Bucureşti nu poate fi ca­talogat drept altceva decât o tentativă jenant de stângace de a reproduce un algoritm adus din exterior, dar neînţeles de către cei care încearcă să-l im­ple­menteze.

    Situaţia ultimelor zile reproduce sche­ma “implementării accelerate a unui regim democratic” descrisă în “ma­nualele” scrise de cunoscutul specialist american Gene Sharp. În cazul protestelor de la Bucureşti asistăm la o situaţie paradoxală, în care de pe ambele părţi ale baricadelor politice şi stradale se află personaje cu pregătire americană şi ambele tabere mizează pe sprijin extern. Se vede clar că elita politică de la Bucureşti este divizată şi conducerea PD-L l-a trădat pe pre­şe­din­tele Băsescu, lăsându-l aproape sin­gur îm­potriva unei tentative de schimbare a regimului. Este clar că organizatorii pro­testelor au mizat pe un succes ră­sunător şi acum liderii PD-L se află într-o situaţie deosebit de dificilă, ei devenind ţinte sigure pentru represalii ulterioare din partea loialiştilor băse­s­cieni. Orice ar face, liderii PD-L care s-au făcut nevăzuţi în perioada de criză nu vor mai fi iertaţi. Judecând după comportamentul liderilor opo­ziţiei politice, se poate spune că nici ei nu prea cred în succesul operaţiunii de răsturnare a regimului lui Traian Băsescu şi sunt uimiţi de lipsa spriji­nului exterior care să influenţeze în mod semnificativ raportul de forţe pe plan intern.

    Pentru a face o analiză coerentă a situaţiei create merită să facem câteva observaţii de ordin tehnic.

    1. Protestele au urmat algoritmul clasic prin care se urmăreşte iniţierea unui avânt protestatar pe baza unui motiv concret şi, ulterior, “genera­li­za­rea” acestor proteste în vederea schim­bării regimului politic. De cele mai multe ori, organizatorii “revoluţiilor co­lorate” utilizează pretextul unor pre­su­puse (sau reale) falsificări ale ale­ge­ri­lor, dar ca pretext poate servi aproa­pe orice, începând de la presupuse abuzuri ale forţelor de ordine (Libia) şi terminând cu conflicte de muncă (Ka­zahstan). În cazul României s-a uti­lizat la maxim pretextul “privatizării serviciilor de ambulanţă” ceea ce nu este altceva decât o manipulare informaţională grosolană. Invităm pe toţi care nu sunt de acord cu această apreciere să arate concret (articol, paragraf, pro­po­ziţie) o asemenea prevedere în pro­iec­tul legislativ propus de comisia pre­zidenţială. Preşedintele a procedat absolut corect din punct de vedere tehnic atunci când a retras proiectul modificărilor legislative, reducând astfel posibilitatea organizatorilor pro­tes­telor de a coopta mai mulţi susţinători şi forţându-i să treacă accelerat la re­orientarea protestelor pe făgaş strict politic. Evident, tentativa de a reforma sistemul sanitar a fost întreprinsă la un moment greşit şi a avut o susţinere in­formaţională absolut execrabilă. Pre­supunem că cei responsabili de aceas­tă operaţiune au fost demişi pentru că sunt fie incompetenţi şi irecuperabili din punct de vedere intelectual sau au acţionat în interesul oponenţilor po­litici ai preşedintelui. Pe cei care consideră că reforma sistemului sanitar a fost întreprinsă pentru facilitarea furtului banilor publici de către “baronii PD-L din sănătate” îi invităm să gă­seas­că prevederile din actuala lege care îi opresc pe zişii “baroni” de la fur­tul banilor publici şi îi invităm să se gândească dacă nu cumva starea de­plo­rabilă a sistemului de sănătate ara­tă că acolo deja se fură practic tot ce se poate fura. Modificarea sistemului sanitar ar fi dus doar la reorientarea flu­xurilor financiare, şi aceasta era mi­za conflictului din jurul iniţiativei le­gislative prezidenţiale.

    2. Protestele au beneficiat de sprijin informaţional masiv din partea unor structuri de media care au participat activ la răspândirea dezinformării şi au creat o imagine foarte favorabilă a protestelor. Din perspectiva unui specialist în manipulările mediatice, tentativele de a convinge populaţia să iasă în stradă erau foarte evidente şi au fost făcute sârguincios, dar fără o pricepere tehnică deo­se­bită. “An­te­ne­le”, Realitatea TV şi RTV preferau să transmită imagini filmate sub unghiuri verticale (0 grade sau 15 grade) care creează impresia vizuală a unei mul­ţimi mari, chiar şi în condiţiile în care este filmat doar un grup dispersat de oa­meni. Periodic, se lan­sau ştiri des­pre mii de protestatari care vin la Bu­cu­reşti din alte oraşe sau mii de studenţi care vin să se alăture protesta­tarilor din Piaţa Uni­ver­si­tăţii. Ulterior, aceste ştiri nu obţineau nicio confirmare, dar în condiţiile unei operaţiuni de manipulare informaţională este foarte important ca per­soanele care se gândesc la participarea la proteste să simtă că nu sunt singure şi că, de fapt, la proteste deja participă un număr mare de persoa­ne. Mesajele transmise de invitaţii din studiourile TV aveau un subtext clar: puterea se teme de pro­testatari şi pu­terea este lipsită de legitimitate. În li­te­ratura de specialita­te, acest proce­deu se numeşte “transfe­rul legitimităţii” şi constă în crearea unei impresii că autoritatea legitimă se află în mâinile protestatarilor, iar statul nu mai are nicio autoritate în afara celei formale. Specialiştii cunosc un aspect interesant al psihicului uman, aspect pe ca­re îl avem în co­mun cu cimpanzeii şi alte primate: per­cepţia autorităţii la nivel individual este legată de comportamentul indivizilor din jur şi nu de o apreciere obiectivă a realităţii. În cazul “revo­luţiilor colorate”, acest aspect este fo­losit în felul următor: individului i se sugerează în repetate rânduri faptul că cei care deţin pu­terea formală în stat nu mai au autoritate reală, iar cei care reprezintă sau sunt asociaţi cu pro­testele sunt trataţi cu reverenţa şi res­pectul rezervat persoanelor care deţin autoritatea reală. Această teh­nică se realizează prin sugestii verbale şi non-verbale, sco­pul final fiind spargerea barierei psihologice care îi împiedică pe indivizi să intre în conflict deschis cu autorita­tea. Spargerea acestei ba­riere psiholo­gice la nivelul maselor populare este necesară pentru a ob­ţine o participare activă a populaţiei la proteste. În cazul situaţiei de la Bucureşti, tentativa unui “transfer de autoritate” a exis­tat, dar a eşuat la­mentabil din câteva motive printre care se numără lipsa de pricepere din partea specialiştilor autohtoni în ma­nipularea mediatică şi lipsa unui lider vizibil, carismatic şi îndeajuns de curajos să-şi asume rolul de “recipient” al “transferului de au­toritate”. Lideri noi nu există, liderii actuali s-au eschivat de la participare activă (Vic­tor Ponta a fugit la Stras­bourg, iar Crin Antonescu este agitat verbal şi impotent organizaţional), iar liderii din garda veche s-au făcut ne­văzuţi sau s-au internat de urgenţă. În stil clasic securistic, liderii opoziţiei îşi doresc ca “revoluţia” să fie făcută de altcineva, iar ei să participe doar la împărţirea ulterioară a ciolanului bu­getar. Avem o simpatie nulă faţă de personaje gen Yushchenko, Saakash­vili sau Yusuf al-Qaradawi, dar aceşti lideri au avut decenţa să stea în frig împreună cu protestatarii şi să respire gaz lacrimogen împreună cu ei. Li­de­rii opoziţiei româneşti preferă să vadă “protestele” în confortul unei camere de hotel de la Strasbourg sau al unei vile de protocol, ceea ce îi descalifică total din punct de vedere profesional.

    3. Este evident că protestatarii au căutat în mod intenţionat confruntă­rile violente cu forţele de ordine. Fie­care “revoluţie colorată” are nevoie de victime, de morţi şi răniţi care “să dea bine pe sticlă” şi să devină simboluri mediatice cu rol de martiri ai luptei împotriva regimului. De fiecare dată, protestatarii violenţi provin din rândul unor organizaţii formale sau in­formale de tineret şi au o anumită pre­gătire în domeniul luptelor de stradă. Ideea de a folosi galeriile echi­pelor de fotbal în calitate de “trupe de şoc” ale revoluţiilor colorate nu este nouă şi a mai fost pusă în practică la Kiev şi la Belgrad, însă în cazul Ro­mâ­niei există o particularitate interesantă. În cadrul operaţiunilor similare din alte ţări, ultraşii erau doar “vârful de lance”, în timp ce nucleul dur al protestatarilor era format în mare mă­sură de membrii unor organizaţii de tineret cu caracter po­litic sau social (“Otpor!” din Serbia, “Kmara” din Geor­gia, “Pora” din Ucra­i­na, aripa tâ­nără a “fraţilor musulmani” din Egipt etc), dar la Bucureşti nucleul protestatarilor a fost format chiar din ultraşi, conducând la o auto­discreditare a pro­testelor. Opoziţia nu are organizaţii viabile de tineret deoarece banii care s-au alocat pentru dezvoltarea acestora s-au redirecţionat sistematic spre buzunare individuale, iar acum opozi­ţia plăteşte pentru această strategie defectuoasă. Motivul pentru care sunt folosite galeriile echipelor de fotbal este simplu: galeriile sunt bine organi­zate, iar coordonatorii acestora sunt controlaţi ferm de către personaje cu legături strânse în cadrul serviciilor secrete. Faptul că o parte importantă a serviciilor a parti­cipat la organizarea acestei operaţi­uni este evident din spri­jinul acordat protestelor de către “unitatea informaţională” infiltrată în media, din com­plicitatea tacită sau activă a organizaţiilor media (B1, TVR etc.) care, teoretic, ar trebui să spriji­ne poziţia preşedintelui, din comportamentul li­derilor PD-L care doresc să “iniţieze un dialog structurat cu socie­tatea” şi chiar din participarea activă la pro­teste a galeriilor controlate pe fi­liera “civililor” din cadrul UNPR. Re­petăm: asistăm la un război intern al elitelor politice, în care Băsescu a ră­mas singur împotriva tuturor, dar ni­meni nu este îndeajuns de curajos încât să participe vizibil la luptă, preferând metoda clasică şi securisti­că de a acţiona prin interpuşi. Partici­parea ultraşilor la proteste şi eşecul lor în crearea unor “imagini şocante” care să poată fi folosite pentru propagandă ulterioară au avut un efect in­teresant asupra strategiei mediatice a “revoluţionari­lor”. În fond, spectatorilor le-a fost prezentată o imagine profund schizofrenică: pe de o parte, ultraşii erau declaraţi “huligani” şi “agenţi ai serviciilor” care au fost in­filtraţi în rândul protestatarilor pentru a genera violenţe, dar pe de altă parte numărul ultraşilor era folosit în calcu­lele numărului total al protestatarilor. Dacă teoria (absurdă) conform căreia ultraşii erau de fapt “agenţii serviciilor” este corectă, atunci trebuie re­cunoscut faptul că protestele de la Bucureşti au strâns efectiv câteva sute (nu mii!) de participaţi, iar dacă ul­traşii constituie o componentă natura­lă a protestatarilor, atunci trebuie recu­noscut faptul că violenţa de stradă face parte integrantă din strategia pro­testelor care se doresc a reprezenta “societatea civilă”.

    4. Un alt procedeu de manipulare care este folosit pe larg de către “unitatea informaţională” din media este “demonizarea neutrilor”. Orice individ care nu achiesează complet şi to­tal la “avântul protestatar” este de­clarat “băsist”, “portocaliu”, “agent al serviciilor băsesciene” şi “susţinător al dictaturii”. Scopul acestei manipulări este impunerea unei alegeri binare: fie individul îl susţine în totalitate pe Băsescu şi, implicit, toate aspectele negative ale actualului sistem, fie trebuie să-i susţină întrutotul pe protestatari şi să iasă în stradă. Inamicul de moarte al oricărei “revoluţii colorate” este cetăţeanul care gândeşte limpede şi îşi pune o întrebare simplă: ce se întâmplă după schimbare? În conse­cinţă, oricine care-şi va pune această întrebare va fi discreditat şi declarat “suporter băsist”, deşi această întrebare este de bun simţ.

    5. Protestele au beneficiat de un oarecare sprijin din partea unor organizaţii media internaţionale (Associa­ted Press şi Reuters) care au scris despre “proteste împotriva măsurilor de austeritate la care participă mii de persoane”, dar până acum nu există vreo declaraţie dură a oficialilor eu­ro­peni sau americani care să ofere sprijin protestatarilor şi iniţiativelor de de­clanşare a alegerilor anticipate. Această situaţie îi debusolează pe or­ganizatorii operaţiunii care conside­ră că trebuie să mai întreprindă eforturi pentru a obţine suportul public al Ves­tului, deşi cei mai inteligenţi dintre ei deja îşi dau seama că acest su­port nu va veni.

    Dintre toate condiţiile necesare schim­bării cu succes a unui regim politic, actuala opoziţie a îndeplinit doar una. Pentru a schimba un regim politic este necesar ca printre elitele politice şi structurile de informaţii să se găsească îndeajuns de mulţi trădători pentru ca sistemul să nu se mai poată apăra în mod eficient. Se pare că la momentul actual preşedintele Bă­sescu a fost trădat de toţi aliaţii politici şi de majoritatea structurilor de informaţii. Judecând după evoluţia situaţiei, alături de Băsescu este SPP, o parte a “0215” şi o parte din SRI. La capitolul “cooptarea trădătorilor”, rata de succes a opoziţiei a fost de aproa­pe 100%. Din punctul nostru de ve­de­re, dacă Traian Băsescu nu cedează nervos, şansele de succes ale unei re­vo­luţii bazate doar pe o trădare ma­si­vă a elitelor politice şi a persoanelor cu o coloratură specifică a ochilor sunt egale cu zero. Experienţa anteri­oa­ră ne sugerează că preşedintele nu va ceda nervos.

    Ceea ce îi lipseşte operaţiunii de înlăturare a lui Traian Băsescu este un lider carismatic şi un program pozitiv de acţiune. Organizatorii au mizat pe ratingul şi popularitatea celor care vor îndemna (direct sau voalat) la ieşirea în stradă, considerând că sentimentul anti-Băsescu corelat cu sprijinul mediatic masiv va fi suficient pentru de­clanşarea unor proteste de anvergură, a căror presiune îl va forţa pe Băsescu să renunţe la putere. Se pare că organizatorii operaţiunii nu au acordat aten­ţia cuvenită capitolului din manual care explică faptul că oamenii sunt dispuşi să iasă în stradă atunci când, pe lângă insatisfacţia faţă de prezent, au şi speranţe puternice la un viitor mai bun de după schimbare.

    Jude­când după numărul infim al protestatarilor, majoritatea românilor consi­deră că ecuaţia Ponta + Anto­nes­cu nu este egală cu un viitor mai bun, ci doar cu schimbarea echipei care gestionează furtul banilor publici. Aceas­tă constatare, de fapt, nu înseamnă că actualul sistem este bun, ci doar atra­ge atenţia asupra faptului că opoziţia nu a reuşit să echipeze “avântul pro­testatar” cu un lider carismatic şi un program care să fie cunoscut şi susţi­nut de o masă largă a populaţiei. Or­ganizatorii mizează pe sprijin extern la fel cum au mizat organizatorii altor “revoluţii colorate”. Căutarea sprijinului extern este unul dintre scopurile călătoriei lui Victor Ponta la Stras­bourg, însă efectul acestor tentative va fi unul nul. În politica românească nimic nu se întâmplă fără acordul ta­cit sau explicit al Ambasadei SUA, iar Gitenstein este mai tăcut ca niciodată. În situaţii asemănătoare din alte ţări, ambasadorii vestici (în frunte cu am­basadorii SUA) atacau la baionetă au­torităţile statului şi ofereau sus­ţi­nere, inclusiv logistică, organizatori­lor pro­tes­telor.

    În aceste condiţii apa­re în­treba­rea firească: cum s-a ajuns în si­tua­ţia în care la Bucureşti s-a organizat o coaliţie largă a forţelor politice, oli­gar­hice şi “informaţionale” care a lan­sat o tentativă de “revoluţie colorată” făcută după tehnologie americană, dar sprijinul oficial al Washingtonului lipseşte cu desăvârşire? Explicaţia este paradoxală, dar doar ea oferă răspunsuri coerente la toate întrebările. Bu­cu­reştiul a devenit un teatru de război în care două grupări din cadrul elitei politice şi economice americane îşi rezolvă disputele interne. Ultimele ac­ţiuni ale preşedintelui Băsescu au vizat distrugerea fluxurilor financiare prin care se alimentează “băieţii deş­tepţi”, care până nu demult au beneficiat de o protecţie internaţională imbatabilă (a se compara comportamentul lui Taubman şi comportamentul lui Gitenstein). Aceste acţiuni sunt sprijinite de FMI, o parte a Comisiei Europene şi persoane cu “afilieri in­teresante” gen Mark Mobius, însă acest lucru nu înseamnă că toate forţele active în politica globală din partea americană sunt de acord cu acest comportament al administraţiei Oba­ma. Amintim cititorilor că o bună par­te din actualele elite politice şi “informaţionale” a fost creată şi susţinută de personaje din sfera neoconservatoare a politicii americane care se află într-o opoziţie vehementă faţă de ac­tuala administraţie şi politica acesteia care vizează retragerea graduală din zone care în urma modificărilor conjuncturii internaţionale au intrat în sfera de interes şi influenţă a altor puteri globale. Pentru “băieţii deş­tepţi” şi actuala elită politică, înlăturarea de la putere a lui Traian Bă­sescu care colaborează eficient cu administraţia Obama şi sărbătoreşte venirea noului an chinezesc la am­basada Chinei a devenit o chestiune de supravieţuire şi menţinere a accesului la finanţare.

    Situaţia economică şi conjunctura internaţională generală i-au făcut să se grăbească, alegerile din noiembrie fiind prea departe pentru a mai putea fi utile unor personaje care sunt vizate astăzi în multiplele dosare care deja au ajuns sau în cu­rând vor ajunge publice. Tentativa stângace de a organiza o “revoluţie colorată” la Bucureşti a fost făcută în disperare de cauză şi va intra în istorie drept o “revoluţie a lichelelor”, “revoluţie” care a eşuat din cauza inepţiei terminale a organizatorilor.
    ………………………………………..

    http://www.ziaristionline.ro/2012/01/17/prima-analiza-profesionista-asupra-revoltei-anti-basescu-occupy-romania-revolutia-lichelelor/

  2. O diversiune în plus, dragă Aurel Sibiceanu. Păcat, puteai să mă scutești de această opinie a serviciilor secrete. Dacă ai ajuns să crezi în analizele „Cronicii Române” (din curtea puterii, direct a lui Băsescu; lasă că site-urile lui Roncea otrăvesc întregul spațiu al opoziției, de altfel, pupând indecent fesele lui Băsescu) înseamnă că îți meriți soarta. Puțin bun simț nu strica, să nu intoxici acest spațiu cu asemenea specimene. Securiștii au pus demult stăpânire și pe „analizele politice”, ei sunt… profesioniștii? Ei sunt lichelele.

  3. Domnule LIS,

    nu am însoţit cu nici un fel de comentariu această postare, nici nu am spus că cineva ar trebui să creadă conţinutul ei; ar fi fost impardonabil, câtă vreme fiecare are minte să judece.

    Mă întreb: Dacă asta ar fi fost şi părerea mea, slavă Domnului, unele realităţi mă îndeamnă să cred multe din acest text, şi aş fi prezentat-o, evident, cu alte cuvinte, aş fi fost intoxicator ?

    Îmi cer scuze dacă v-am deranjat şi vă asigur că nu vă voi mai deranja câte zile mi-au mai rămas…

    Un lucru nu-l pricep, ce înţelegeţi prin: “îţi meriţi soarta”?

    Am avut o soartă frumoasă, D-le LIS, una care m-a pus în situaţii de a alege şi am ales bine – m-am situat în zona demnităţii, n-am vândut pe nimeni, am rămas consecvent crezului meu. Poate că am fost, uneori, nedrept cu cei care au ţinut la mine, dar astea-s păcate legate de viaţa privată şi ispăşesc…

    Cu bine, Aurel Sibiceanu

  4. este clar ca lumina zilei, vorbeste tot Bucurestiul… ori Diaconescu este pur si simplu independent si are o sustinere teribila, ori Basescu a vazut ca nu poate face nimic serios impotriva coruptiei si a structurilor, ca atare ii acorda suport logistic lui Diaconescu, care pregateste o rasturnare spectaculoasa. Mai fac o profetie: alianta lui Peste Prajit o sa obtina sub 20%

  5. Sunt afin analizei dlui Cipariu. Nu strada (deja intoxicată de şi cu tot felul de strîmbe, cu voie de la forţele de dezordine) ne va scoate la un liman. Strada, însă, poate justifica păliturile de palat, eventual cu sînge nevinovat pe altare, precum din 1989, pînă după ultimul protest, ucis la Cozia şi Costeşti, pe Olt.
    Aş dori şi eu ca Internetul să poată distruge viruşii ticăloşiei celor 3 putori din statul nedrept, fără să ne viruseze blogurile şi calculatoarele… Dar, pentru cine nu ştia, spun: cum să ne imaginăm că “reţeaua” creată mondializat pentru pentagon, hexagon, stea şi altele celea s-ar fi civilit peste noapte şi ne lasă a ne face de cap?… Chiar, nu mai ştim pe ce lume trăim!…

    Sunt de partea dlui Spirescu şi-l cred sincer, că n-a făcut decît să posteze un material, spre ştiinţa noastră, iar nu pentru altele. Şi sper – ştiind că vă cunoaşteţi de-o viaţă – că veţi regăsi repede calea împăcării. Duşmanii n-a trebui să se bucure de învrăjbirea domniilo-voastre!

  6. “Prima analiză profesionistă…” încearcă amatorist să justifice determinist un fenomen statistic precum cel al mişcărilor de masă. Şi diversionist, camuflând, prin conspiraţia internaţională, (confundată cu interdependenţa financiar economică globală), cârdăşia internă.

  7. Cand am inceput sa citesc diversiunea de mai sus, pe masura ce inaintam cu lectura ma si gandeam care vor fi reactiile, in special ale domnului Ioan Liviu Stoiciu 🙄
    Ma bucur ca cei care gandesc cu mintea lor, asa cum spune ASibiceanu si nu Spirescu cum il confunda simpaticul Culai depisteaza usor asemenea manipulari grosolane, dar ma ingrozesc pe mana cui sunt serviciile secrete romane, dar mai ales de materialul uman inglobat care trebuia sa aiba printre armele din dotare si inteligenta .
    Nu mai vorbesc de faptul ca ne-au jignit-o impardonabil si pe a noastra !

  8. Vă Mulţumesc, Domnule Humor!
    Nedormit mai noaptea toată, e clar că eram netrezit încă de cafea, cînd am scris cu membrele superioare ceea ce-mi dicta inima.

    Dacă polo-iţia loco antebelică (ori inter?) a luat modelul frîncesc atunci cînd şi-a pus în gînd să se “reformeze” (plasîndu-şi în tet pe cel mai vestit tîlhar!), nu gîndiţi că – în fond – nimic nu s-a schimbat de atunci şi pînă azi… S-au schimbat lupii, dar năravul persistă. La fel îi în toate structurile “uniform(at)e”!
    De ce am spus că, de va fi să se instaureze vreodată, Aici, Societatea Civilă (debarasată de funcţii politice imunizate şi gras stipendiate), Sfatul ei să aibă subt control strict toate organele ce se desprind din cele 3 puteri, deci şi pe ele, mai ales!
    Din păcate, deja se preconizează o poliţie juridico-economică peste cei din sistemul medico-sanitar (că, Sănătate, de unde?), în care să-şi plaseze odorii ne-legiuitorii, ce încă n-au renunţat la “reformarea” cu pricina, ce-a stîrnit toată zîzania…, orice-ar spune media, politika că ba.

  9. ABSOLUT DE NECREZUT!

    Vladimir Tismaneanu calca apasat pe urmele tradatorului Nicolae Militaru numindu-i pe demonstranti “pegra”!

    Tismaneanu trebuie DEMIS din fruntea IICCMER, la fel ca Baconschi!

    Lozinci care TREBUIE sa fie strigate in PU:

    “TISMANEANU PENTRU NOI, ESTE NICOLAE MILITARU 2 ”

    Lozinca scrisa:

    “VLADIMIR TISMANEANU = NICOLAE MILITARU = PEGRA”

    Iata una marca Dorin Tudoran:

    “PEGRA SI CU MAHALAUA / SUBMINEAZA SANDRAMAUA”

    Atentie demonstarnti din Piata Universitatii! Aratati ca stiti si NU IERTATI!

  10. domnu’ Culai, sunteti o personalitate cu un impact f mare, sunt convins ca o intreaga directie va monitorizeaza si incearca sa va manipuleze:) Deasupra locuintei in care va aflati…priviti! survoleaza in permanenta un elicopter 😉

  11. sa nu ma credeti, io sunt spion austriac cu locatia in triunghiul bermudelor si vreau sa va adorm vigilenta !

  12. amşa…si acum sa ma demasc:

    eu sunt unul din legiunea de draci care-l apara pe manolescu !
    doar d-asta va tremura la toti pantalonii in fata lui; tineti minte: el e Capitanul. castorul mic, injenerul, e sefulet de clan, adica drrac impielitat, de-acum cu domnul culai o sa comunicam cifrat……..81
    73
    91
    11
    106
    41
    79
    84
    29

    astept raspuns:)

  13. Hai că am ajuns să mi se pună în gură şi intervenţii pe care nu le-am avut!
    Sunt mare, domnilor!
    Adevărul este că domnul A. Sibiceanu ori dezinformează, ori …dezinformează.
    Până la urmă, ce este mai important: să mâncăm aceeaşi mâncare stricată, de teamă că dacă cerem alta s-ar putea să fie la fel? Sau să o schimbăm?
    Aud, domnule A. Sibiceanu?

  14. Multumesc, Liviu, ca ai publicat un material cu care nu esti de acord (“Revolutia lichelelor”). Pentru cititorii din provincie ai blogului tau e un avantaj extraordinar, fiindca ne ajuta sa punem cap la cap informatiile si explicatiile despre fenomenul protestelor. Nu stiu daca analiza d-lui Sibiceanu trebuie neaparat catalogata ca reprezentand o modalitate de intoxicare informationala. Pana la proba contrarie trebuie acceptata si ca o analiza lucida, la rece, a ceea ce se intampla. O teorie valoroasa este cea care surprinde intr-o ecuatie (in cazul de fata – ipoteza explicativa) un numar cat mai mare de fapte. Am salvat materialul si daca-ti mai parvin si alte asemenea produse de excelenta analiza sociologica, da-le publicitatii. Le voi aduna si le voi supune unei prelucrari lipsite de prejudecati, in baza criteriilor de plauzibilitate.

  15. Pai eu pot garanta ca aproape 1/2 din cele aratate de manipularea in discutie sunt pe bune, beton (sper ca nu vreti exemple 😉 ), pentru ca altfel nu se poate face nici cealalta parte credibila-beton ! 🙄
    P.S. Si daca Basescu nu-l revoca pe Baconschi ???!

  16. Domnilor, analiza nu-mi aparţine, ca dovadă că dedesubtul ei am postat adresa unde se află aceasta.

    Citesc blogul D-lui LIS, idem comentariile, şi nu mi-am imaginat nici o clipă că atât D-l LIS cât şi comentatorii dânsului pot lua această postare altcum decât sub titlu de inventar. Aşa cum am spus şi în postarea anterioară, fiecare are minte să judece şi, slavă Domnului, minţile de pe aici sunt destul de luminate.

    Personal, citind cu atenţie acest prefabricat am încercat să intru în mintea celui (celor) ce l-a (l-au) produs, ca să-mi dau seama dacă nu cumva el este paradigma unor evenimente viitoare.

    Toate cele bune, A. Sibiceanu

  17. Scuze, Domnilor Sibiceanu şi, respectiv, Spirescu pentru a vă fi confundat!
    @andrei: am altele de făcut, decît să-mi pun în cîrd cu ironiacii…

  18. Buna ziua, domnule Ioan Soiciu. Nu inteleg exact de ce ati preluat o poema (nescrisa de mine, Hyperliteratura, desi in proprietatea mea, este o comunitate literara cu sute de membri), daca vreti parerile mele legate de proteste, le gasiti pe blogul meu. Eu am fost la proteste si ma voi mai duce, fara a fi, va rog frumos, catalogat ca scriitor (facand parte dintr-un grup de scriitori adica), ci ca om, liber si revoltat. 🙂

    O zi buna va doresc,
    Andrei Ruse