0
77 shares

Miercuri, 17 iulie 2019. Ieri am îndrăznit, în sfârșit, să trecem, pentru prima oară, pragurile Mănăstirii rupestre Șinca Veche (la aproximativ 50 de kilometri de Brașov, venind pe drumul european spre Făgăraș-Sibiu până dincolo de Perșani; în dreptul Băilor Perșani o iei cu mașina la stânga, e indicator rutier). Legenda mănăstirii rupestre ne-a ținut (pe mine și pe Doina Popa) departe de ea, de când stăm la Brașov, crezând în secret că ar putea fi aici, în „peșteră”, forțe telurice care să te influențeze și negativ, nu numai pozitiv. Cazul nenorocit al tânărului brașovean care și-a ucis familia (soția și doi copii mari) după ce s-a întors de la Mănăstirea Șinca Veche am crezut că a pus capăt aventurii să mai trecem vreodată pe aici (nu putea fi decât opera diavolului, a iadului, în ceea ce i s-a întâmplat tânărului brașovean; diavol impregnat în inima „grotei” de la Șinca Veche, eventual, de ce nu? Nu degeaba se spune că în jurul mănăstirilor, în general, sunt cei mai agresivi diavoli).

Cazul acestui tânăr nenorocit după ce s-a întors de la Mănăstirea Șinca Veche poate fi rememorat într-un ziar luat la întâmplare, de exemplu vezi. Și totuși, ispita de a vedea și noi mănăstirea asta ortodoxă atipică ne-a învins… Am citit, apropo de legendele legate de ea: Sub un deal de la poalele Munților Făgăraș… S-a dus vestea că într-o grotă, nu foarte încăpătoare, se întâmplă lucruri inexplicabile. Unii vorbesc despre fascicule de lumină care apar şi dispar, alţii spun că dorințele puse acolo s-au împlinit, unii vin pentru energia pe care o emană locul, alții se roagă acolo doar pentru că acum este un locaș de cult ortodox, sfințit de Mitropolitul Ardealului. Grota a primit mai multe denumiri. Creștinii îi spun Mănăstirea rupestră de la Șinca Veche, locul în care se împlinesc dorințele, alții o denumesc „Templul Ursitelor”. În grotă este desenat în stâncă chipul lui Iisus Hristos. Câțiva centimetri la stânga, în mijlocul unei încăperi cu aspectul unui altar, sunt sculptate Steaua lui David  şi semnul Yin si Yang. (Vezi).

Am venit la drum cu Doina Popa și cu o verișoară a ei din Iași, Liana Banar (care ne e oaspete). N-am nimerit de prima oară drumul, ajuns în localitatea Șinca Veche n-am văzut indicatorul la dreapta spre Mănăstirea rupestră și am tot mers înainte până la Șinca Nouă (alți 11 kilometri)! Dacă tot am ajuns aici, am încercat să continui deplasarea la mănăstirea din Șinca Nouă, pe un drum forestier, dar eram după o zi cu ploaie și denivelările erau pline cu apă, am intrat într-o groapă periculoasă și am renunțat, neștiind ce ar putea să mă aștepte… Am întors (alți 11 kilometri; pe un asfalt cârpit, cu gropi), am oprit și am întrebat, am venit pe un drum asfaltat strâmt (pentru o mașină). Am oprit acolo unde erau mai multe mașini parcate și o cruce de ciment mare. Ajunși, am urcat întâi la schit (un paraclis cu hramul Sf. Nectarie Taumaturgul, la care se roagă fierbinte cei bolnavi de cancer) să ne închinăm și să aprindem lumânări la morți și la vii (Doina și Liana au lăsat acatiste și au cumpărat obiecte bisericești), apoi am venit la grotă și am urcat dealul Pleșu (care are în pântecele lui și grota sfințită)…

Mănăstirea rupestră de la Șinca Veche e atent îngrijită (se tundea iarba acum; se pune gard nou extern și se pavează o parcare de top), sunt două entități aici, teritoriul îngrădit al schitului nou (cu trapeză și chilii pentru măicuțe, de ultimă oră), pe deal, și teritoriul grotei acoperite (unde Izvorul Buna Vestire are apă), fiecare cu magazine bisericești (îngropate în pământ, gen bordei) și cu toalete de un lux. La grotă, la „Templul Ursitelor” n-am știu ce să fac, am admirat săpăturile în piatră, galeriile și altarele fără icoane, doar cu o candelă și cruci mari de lemn (unele săpături sunt naturale, altele sunt făcute de mâna omului în gresie moale), intimidante; turla (cu ieșire la cer) e fabuloasă. N-am simțit nimic deosebit în grotă și mă bucur că n-am fost descărcat energetic aici (că de încărcat, e mai greu cu mine, mereu pesimist cum sunt că se poate întâmpla vreo minune). Am revenit înainte de plecare în grotă de unul singur, n-am văzut nici globuri de lumină, nici n-am avut parte, Doamne ferește, de o modificare a minții. Sigur, nu se știe ce mă așteaptă de aici înainte (dacă mi se va întâmpla ceva rău, cu siguranță voi da vine pe această vizită intempestivă la o grotă a unei mănăstiri venită din strămoși, poate păgână sau pângărită, plină de taine). Sufletește m-am simțit bine, „m-am mai eliberat”…

Altfel, mie nu mi s-a împlinit nici o dorință în grotă (eu nu mai am dorințe de la o vârstă). La întoarcere am tras o înjurătură în gând, neînțelegând indicatoarele rutiere, am venit pe ocolite, la Șercaia, să ies la drumul european spre Brașov, nemaigăsind drumul pe care am venit la Șinca Veche… Închei, surprins că un site de referință, www.crestinortodox.ro nu și-a actualizat informațiile legate de transformarea fundamentală a acestui locaș de cult de la Șinca Veche, unde nu mai sunt călugări (mutați la mănăstirea de la Șinca Nouă), ci măicuțe, vezi.

***  

Am scris despre crimele de neînțeles, cu conotație supranaturală, ale tânărului brașovean, anul trecut, crime puse la cale cu sânge rece după ce s-a întors acasă de la Mănăstirea rupestră Șinca Veche. Ce teritoriu interzis a trecut el? Citiți mai jos ce e cu „conștiința extinsă”, de care el a făcut caz, arestat… Bat în lemn, eu n-am venit la această mănăstire să verific pe propria piele nebunia lui.

De la „conștiința extinsă” la „notele” date de guvernanți fiecărui cetățean

Cu nu mulți ani în urmă, prin poetul Marius Marian Șolea, am descoperit un fost consătean de la Adjudu Vechi (născut aici în 1938; eu am locuit la Cantonul 248, Halta CFR Adjudu Vechi, la doi kilometri de comună, unde am fost elev până în clasa a VI-a, inclusiv), consătean cu care comuna se mândrește, fiind un renumit „om de știință” (membru al Academiei Oamenilor de Știință) — Gh. Mustață, decan din 2001 la Facultatea de Biologie-Geografie la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași, director al Staţiunii Biologice Marine „Prof. dr. Ioan Borcea” de la Agigea în perioada 1990-2008, cu o grămadă de cărți (nu numai de specialitate) publicate. Veneam la mare, aici, la Agigea cu Marius Marian Șolea, care i-a fost student profesorului Gh. Mustață (Marius Marian Șolea a deschis și o tabără de creație literară la Agigea, invitând poeți de seamă).

Când rămâneam singur cu consăteanul Gheorghe Mustață, insistam pe seama unui subiect care îl mira peste măsură că eram în stare să pun așa problema — dacă n-ar fi cazul, după milioane de ani de când a apărut omul, să aibă loc o mutație, să apară un „om nou” (nu mă refeream la cel pus la cale de „comunism”), azi, când „atomul nuclear model” poate să modifice ADN-ul oricărei ființe (vegetală sau animală), sau așa îmi imaginez eu. Sub nici o formă n-a acceptat o asemenea evoluție, moștenirea genetică fiind bătută în cuie. Personal, în fiecare primăvară mă minunez cum plantele se dezvoltă „ca ele”, înțelegând că e un control total al „mamei naturi”, de când e ea în vigoare (planeta noastră având perioade apocaliptice regeneratoare, când plantele și animalele, uriașe inițial, s-au micșorat dramatic; oamenii de știință ar spune că de vină e instinctul de supraviețuire sau de vină e gravitația schimbată). Suntem perfect înregimentați, depindem de informațiile ADN primite prin naștere, ne place sau nu, liberul arbitru e și el acolo…

Omul nou nu există, fizic (chiar dacă ar fi clonat, ar respecta aceleași informații ADN); omul de ieri și alaltăieri, e și azi; dacă a evoluat, omul a deschis o fereastră în plan educațional-spiritual, la nivelul conștiinței, nu fizic. Scriitorii (las la o parte profeții, clarvăzătorii, duhovnicii), în parte, reușesc să vadă ce e dincolo de realitatea cotidiană, a sufletului (o altă realitate, „cealaltă realitate”, la fel de adevărată, invizibilă, „metafizică”, pusă în evidență de fizica cuantică). Cu conștiința trebuie să fim extrem de atenți: dacă-i forțăm limitele, o putem păți. Mi-a atras atenția cazul tragic al tânărului intelectual din Brașov care, în primăvara acestui an, 2018, după ce și-a ratat sinuciderea, și-a ucis, brusc, soția, fiul de 14 ani și fiica de 18 ani, declarând la poliție că a avut o viziune, întors de la o mănăstire (Șinca Veche). Ce viziune a avut? Nimeni n-a fost curios să afle. El era împăcat, nu se considera ucigaș, a tot atras atenția că a luat legătura cu ai lui, cu cei pe care i-a ucis, și că sunt bine acolo unde au ajuns, „dincolo”, că i-a scos dintr-un pericol iminent… Am urmărit un timp alegațiile procurorului criminalist, care la un moment dat a luat peste picior repetarea cuvintelor tânărului intelectual (nenorocit pentru totdeauna, din proprie voință; din păcate, aprofunda zilnic experimente spirituale, să depășească starea fizică lua și un drog ușor, care în alte țări e permis legal, să intre în extaz), anume că insista pe „starea de conștiință extinsă”. Că în această stare de conștiință extinsă a avut nefericita clarviziune.

„Om normal” fiind, neinteresat de experimente de dezvoltare personală, eu n-am aprofundat niciodată nimic din ce e legat de această stare de conștiință „extinsă” (sincer, mă abțin să pun în aplicare asemenea experimente care pot scăpa de sub control) — ce e ea, totuși? M-am uitat pe internet acum. Citez mai mult, să fie cât de cât pe înțeles: Depășirea fantei înguste prin care mentalul decupează Realitatea se numește Stare de Conștiință Extinsă. Este o experiență a aceleiași Realități, dar o experiență mai completă. Realitatea în care trăim este dată de măsura în conștientizăm această Realitate infinită. Cu cât percepțiile noastre sunt mai largi, mai complete, cu atât conștientizăm mai mult din ceea ce suntem noi și ceea ce este Realitatea în ansamblul său. Definiția a ceea ce suntem depinde de cât anume conștientizăm din natura noastră. Pe nivelurile cele mai dense ne definim cu corpul nostru și prioritățile noastre urmează această identificare. Descoperim apoi că suntem mai mult decât corpul nostru și integrăm în ceea ce credem că suntem nivel după nivel, emoțiile noastre, mintea noastră, convingerile noastre.

Cu cât nivelul identificării este mai subtil, cu atât identificările vor fi mai greu de depășit. Așa se explică dificultatea depășirii nivelului minții. Dar nivelurile Ființei noastre nu se opresc la cel al minții, căci straturi din ce în ce mai subtile, mai diafane, mai eterice alcătuiesc Ființa noastră, iar pe drumul descoperirii de Sine integrăm rând pe rând nivelurile numite „spirituale”. Psihologia occidentală recunoștea, până acum vreo 40 de ani, nivelurile interioare până la nivelul minții, clasificând marele rest drept „inconștient”. Misticii orientali însă, care experimentează de mii de ani arhitectura inefabilă a ceea ce suntem, cunoșteau demult aceste niveluri. În zilele noaste, cunoașterea tărâmurilor interioare se unifică. Închizând paranteza, ce se află dincolo de nivelurile conștiente ale psihismului nostru? (Horia Țurcanu). Dumnezeu să-i ierte păcatele tânărului intelectual ucigaș, „conștiința extinsă” l-a distrus. Lumea din „cealaltă realitate” o fi având regulile ei, pe care dacă le încalci, ești condamnat.

Ce voiam să scriu azi, aici (după ce am atras atenția în numărul trecut al revistei asupra unui fenomen insolit apărut în societate, al „cetățenilor suverani”, care nu mai recunosc obligațiile față de statul în care trăiesc), e că m-am trezit, tot în această primăvară, cu un fior rece pe șira spinării, punându-mă în pielea celor ce o vor păți — de la 1 mai, în China populară, titlu: „Toți chinezii vor primi note de la stat. Dacă sunt proaste, nu vor mai avea voie în tren sau avion”! Citez din știrea apărută peste tot: Începând de la 1 mai, cetățenii chinezi care vor primi o „notă socială” proastă nu vor mai putea să urce în avion și nici în tren. Acest sistem de notare face parte dintr-un vast proiect al guvernului chinez: sistemul de credit social. Folosind mii de date personale și administrative, instrumentul ar urma să fie efectiv din 2020, pentru a distinge chinezii „buni” de cei „răi” și asta, potrivit criteriilor stabilite de puterea comunistă… Acum e aproape o realitate în China: guvernul dezvoltă un uriaș sistem de evaluare a cetățenilor, bazat pe comportamentele lor online și în viața reală. Aflat încă în etapa de testare, acest dispozitiv va cunoaște o primă aplicare concretă începând de la 1 mai. La această dată, chinezii cu note mai mici vor avea „interzis” în anumite mijloace de transport… Nu pot să cred. Note cu buni și răi. Evoluția la chinezi (care domină piața mondială), cu liberul consimțământ al fiecărui cetățean, „democratic”, are un asemenea nonsens!

25 aprilie 2018. BV

(Argeș)

Liviu Ioan Stoiciu

Pe contul meu Facebook https://www.facebook.com/liviuioanstoiciu.ro am postat ieri mai multe fotografii de la Mănăstirea rupestră Șinca Veche.


Like it? Share with your friends!

0
77 shares

0 Comments

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.