0
15 comments

Luni, 18 aprilie 2011. Intrând în Săptămâna Patimilor, cred că e indecent să pomenesc aici de unul dintre cele patru premii (nu cel mare) acordate, ieri, volumului „Pe prag (Vale-Deal)” la Gala Premiilor Reţeaua Literară – le mulţumesc poetelor Angela Baciu şi Ruxandra Anton pentru felicitările făcute cunoscute la comentariile paginii mele de jurnal online de ieri, care m-au dat de gol (mulţumesc şi criticului Ana Dobre, domnia sa m-a felicitat pe comentariile de pe Reţeaua Literară). Voiam să tac. Rămâne admirabil efortul poetului Gelu Vlaşin, care a reuşit să construiască în Spania un proiect literar remarcabil numit Reţeaua Literară (cu peste 7.332 de membri, fix, o adevărată comunitate). Îmi pare rău că n-am fost în stare să vin la Gala Premiilor Reţeaua Literară, „să nu se interpreteze greşit, că sper într-un premiu dat în compensaţie” (după eşecurile cu nominalizările la Premiile Radio România Cultural şi Premiile Observator cultural; urmează eşecurile la Premiile Uniunii Scriitorilor şi la cele ale Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, la care probabil că nu voi fi nici măcar nominalizat; pe drept!). Mi-ar fi plăcut să le strâng mâna „lupilor tineri” din juriu: Paul Cernat, Alexandru Matei, George Neagoe, Crina Bud şi Gelu Vlaşin, sunt onorat că m-au băgat în seamă. Lista premiilor – http://reteaualiterara.ning.com/profiles/blogs/gala-premiilor-reteaua-1. Probabil că am pierdut ultima ocazie în care aş fi putut să mă revanşez în faţa propriilor ochi: ce strica o umilinţă în plus? Fiind extrem de emotiv, am preferat să stau acasă, resemnat: ce am pierdut, ce am câştigat?

***

Au apărut date noi în „Cazul Ioan Es. Pop, colaborator al Securităţii”. Las la o parte faptul că m-a speriat un comentariu al jurnalistului-poet Adrian Pârvu (prieten cu Ioan Es. Pop) pe blogul lui Horia Gârbea, scris probabil la derută: „M-am despărţit de Ioan Es de o jumătate de oră, la staţia de metrou 1 Decembrie (Ozana) unde stă cu chirie şi cu intenţia mărturisită de a se sinucide!!! L-am convins (împreună cu bunul nostru prieten Paul Vinicius) să plătească în continuare chiria şi să-şi trăiască în continuare marele destin literar”… La care Horia Gârbea îi răspunde: „E absurd să sufere atît de mult, deși e explicabil, pentru că el e un om cinstit de fapt. Ideea este că în 30 de ani se prescrie chiar și un omor”. O primă observaţie – ce idee (venită de la preşedintele Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, coleg de generaţie cu Ioan Es. Pop), să se prescrie turnătoriile! Dacă scriitorul n-a fost prins 21 de ani că a turnat, să-i fie casat dosarul de la Securitate! E posibil? Bat în lemn, eu nu îndrăznesc să-i telefonez lui Ioan Es Pop să-l întreb, îi respect tristeţea. Spuneam că au apărut date noi: Horia Gârbea scrie ieri – «Se știe de pe acum că poetul Ioan Es. Pop, unul dintre cei mai importanți autori de poezie în viață, intenționează să relateze în revista România Literară împrejurările în care a semnat, pe cînd avea doar 17 ani, un angajament cu fosta Securitate. Primele reacții au și apărut. Se pare că Ioan Es. Pop nu a „onorat” actul semnat, fugind pur și simplu din calea unei asemenea posibilități. E cert de asemeni că el nu ar fi fost obiectul unei cercetări CNSAS pentru că nu a deținut niciodată funcții publice și nici nu a făcut parte din conducerea Uniunii Scriitorilor. Recunoașterea lui este în acest context una dictată doar de propria conștiință și sper că va aduce clarificările necesare asupra modului cum s-a produs incidentul, astfel ca poetul și prietenul Ioan Es. Pop să fie absolvit de o mare parte sau chiar de toată vina pe care eventual ar fi avut-o». Va să zică, Ioan Es. Pop a semnat un angajament la Securitate (se repetă povestea cu Ioan Groşan, care la fel era scuzat de vârsta lui crudă – dar Ioan Groşan a turnat patru ani! Era adică un tânăr în toate minţile când a turnat, nu un adolescent; la fel se pune problema şi la Ioan Es. Pop, recunoaşte singur că a turnat cinci ani; haideţi să excludem vârsta care ar da circumstanţe atenuante). Horia Gârbea sugerează, culmea, că Ioan Es. Pop n-a turnat, de fapt (deşi Ioan Es. Pop recunoaşte că a turnat), n-a „onorat” angajamentul. Dacă ar fi aşa cum spune Horia Gârbea, de ce a mai apărut pe piaţă acest nou scandal? Deschid o paranteză: ieri am vorbit la telefon cu un mare poet (n-o să-i dau numele) care, după ce a citit ce am scris eu pe blog alaltăieri, mi-a atras atenţia că scandalul cu colaborarea lui Ioan Es. Pop e o cacealma publicitară, aruncată pe piaţă de Ioan Es. Pop fiindcă are tot interesul să se arate ca un luptător demn cu Securitatea, că el n-a turnat, de fapt, şi să-i crească şi mai mult cota literară. Adică e comportamentul tipic al unei vedete, caută pretexte să iasă mereu în faţă. E exact ce spune şi Horia Gârbea: că a semnat un angajament, dar n-a turnat… I-am spus marelui poet la telefon că e absurd, ce rost avea să se arate singur cu degetul? Ioan Es. Pop a declarat că a colaborat cinci ani cu Securitatea… „Nu, e doar un joc de imagine, ai să vezi că va ieşi mai întărit din această falsă autodeconspirare, totul e o înscenare literară!”. I-am spus marelui poet la telefon că pe mine nu mă duce mintea la asemenea subtilităţi şi că nu mai înţeleg nimic… Închid paranteza. Ce mai dă de gol Horia Gârbea? Că nu există nici un dosar al lui Ioan Es. Pop la CNSAS care să fie adus oficial pe tapet… De necrezut! Acum înţeleg ce voia să spună ieri Dan Mircea Cipariu (prieten şi el cu Ioan Es. Pop): De ceva vreme, apropiaţii poetului ştiau de intenţia lui Ioan Es. Pop de a se mărturisi public, prin intermediul unui text pregătit pentru săptămânalul „România literară”. De ceva vreme, fără să fie urmărit de „cercetătorii” CNSAS, Ioan Es. Pop nefiind membru în conducerea Uniunii Scriitorilor din România şi nefiind trimis spre „cercetare”!, poetul şi-a făcut grave procese de conştiinţă… Adevărul a ieşit la suprafaţă chiar prin mâna autorului… repet, nu a ieşit printr-o dezvăluire a CNSAS ori pe „surse” ca în cazul multor acuzaţi că au făcut poliţie politică. Deja începe să fie o comedie – auziţi, s-a trezit dintr-odată, după 21 de ani de la Revoluţie, conştiinţa în Ioan Es. Pop! Să mă ierte Ioan Es. Pop, dar chiar aşa, brusc, pe când te afli în deplină glorie (eu eram convins că va fi clasicizat de critică), să te apuce procesele de conştiinţă? Cui vinde Dan Mircea Cipariu castraveţi la grădinari? Înţeleg să mi se argumenteze că la mijloc e un şantaj al băimărenilor la adresa lui Ioan Es. Pop, care ştiau că a semnat un angajament cu Securitatea, să-l facă să se autoculpabilizeze. Dar chiar aşa, Ioan Es. Pop să fi dat sfoară în ţară, nu „sursele” de la CNSAS că a fost colaborator al Securităţii? Şi de ce, să se afle că n-a turnat, de fapt, ci a semnat numai un angajament… Natural, după asemenea luări de atitudine ale prietenilor lui Ioan Es. Pop (care nu se dezmint, asemenea prietenilor lui Ioan Groşan), nu-mi rămâne decât să aştept să văd publicată o carte semnată de Ioan Es. Pop cu dosarul lui de la Securitate, din care să aflăm că a fost disident! Şi fiindcă nu erau de ajuns apărările lui Horia Gârbea şi Dan Mircea Cipariu, a apărut şi poetul Nicolae Coande (prieten şi el cu Ioan Es. Pop şi coleg de generaţie; toţi suntem prieteni cu Ioan Es. Pop şi Ioan Groşan, nu?) care, nemaipomenit, a pus mâna pe textul ce va apărea joi în România literară (probabil că e un alt aranjament la mijloc, România literară va trebui să-şi dubleze acum tirajul, toţi scriitorii vrând să citească mărturisirea, sau cacealmaua, vorba marelui poet de care vă pomeneam aici):

Gratie unui prieten comun sunt in posesia textului pe care Ioan es. Pop il va publica saptamana asta in Romlit.

Daca lucrurile au stat intr-adevar asa cum, dureros, se confeseaza el, Pop a delationat doar la Facultatea de la Baia Mare, unde a fost si racolat, in 1881, pe vremea cand scria la revista “Nord”, publicatie studenteasca. Poetul spune ca a facut 5-6 delatiuni de acest tip, despre o colega de facultate, dar ca a rupt cu ei, cu securistii, adica, dupa 1987.

Dupa aceasta data nu a mai colaborat cu ei sub nici o forma.

Pare de necrezut ca Ioan es. Pop a fost racolat, sub presiunea unui santaj care-i ameninta intimitatea, dar s-a intamplat cu adevarat.

Nu este, insa, turnator in mediile culturale in care a evoluat dupa 1989, cand a venit in Bucuresti, asa ca supozitia ca a fost “ridicat” de Secu in prim-planul vietii literare romanesti, draga Liviu, pare neavenita in acest moment.

Daca, repet, textul sau este onest si nu exista si alte complicatii ulterioare pe care le-ar ascunde.

Ce este de notat, insa, este faptul ca el face o confesiune pe acest subiect dureros, spre deosebire de majoritatea celorlalti scriitori care, cu un penibil simt al eschivei, neaga sau replica fara pic de demnitate morala.

Faptul de a fi fost colaborator ramane insa, ca si slabiciunea de fond a mediului literar romanesc, tot mai putin capabil sa se apere de dosarele care sunt scoase din ce in ce mai alert la iveala. In aceste conditii, ar parea un sofism deplasat sa intrebam de ce turnatorii tin prima pagina a ziarelor cu astfel de dezvaluiri, in timp ce ofiterii de Securitate primesc si azi pensii nesimtite pentru faptul a a fi racolat in stanga si in dreapta? Evident, si fara echivocuri morale, chiar fara “somatia” unei alte instante decat propria constiinta, fiecare scriitor care si-a dezonorat statutul de om liber trebuie sa-si asume vina, esecul de a nu fi rezistat in fata presiunii psihice a “bratului inarmat al poporului”. Insa, in solidar, scriitorii trebuie sa apere blazonul meseriei lor, inclusiv prin astfel de marturisiri, ca si prin aducerea la iveala a adevarului. Adevarul nu este, insa, doar al dosarelor, stim bine asta.

E cazul ca Uniunea sa ia o atitudine clara in acest sens, altfel vom asista la tararea in mocirla a unei institutii care nu e capabila sa gestioneze criza din ograda ei. Repet, raspunderea e individuala, dar se poate lucra in solidar pentru a contracara imaginea proasta pe care si-o fac oamenii despre, cum spun toti idiotii pe siteuri, “liota” de scriitori – care ar fi, chipurile, o apa si-n pamant.

Nicolae Coande

Ce să mai adaug? Horia Gârbea şi Dan Mircea Cipariu vor trebui să-şi reevalueze atitudinea, la fel marele poet cu care am vorbit la telefon: „e pe bune”, Ioan Es. Pop a colaborat cu Securitatea… Se va autosesiza CNSAS, dacă într-adevăr nu a prezentat până azi nici un interes faţă de Ioan Es. Pop (neavând cică funcţii)? În privinţa protestului Uniunii Scriitorilor că-i sunt terfeliţi scriitorii de către CNSAS, să avem pardon – în cazul lui Ioan Es. Pop terfelirea nu vine de la CNSAS, ci chiar de la el.

PS. La cât de supărătoare e dezbaterea legată de colaborarea marilor noştri scriitori cu Securitatea, vedeţi şi pe http://www.dorintudoran.com/2011/04/14/despre-detractori-in-atentia-d-nei-aura-agatha-christi/ (inclusiv comentariile). Dorin Tudoran rămâne acelaşi reper moral intransigent.

PS. 2. Public şi azi fotografii „realizate” ieri în Parcul Carol din Bucureşti.


, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Like it? Share with your friends!

0
15 comments

15 Comments

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. În modesta mea opinie, autorul volumului “E Udul fără ieşire” mi se pare un histrion,un escroc literar,care vede în “mărturisire” încă un prilej de a-şi face reclamă. După 21 de ani, iaca, brusc, urlă conştiinţa în el. Turnătorii ăştia, tipii de genul lui Groşan, au melodrama în sânge, de artişti ai disimilării. În 90 era matur, de ce nu a ieşit atunci la rampă cu mărturisirile lui fardate? Sigur, e bine că mărturiseşte şi acum. Vina se absolvă, dar scârba rămâne, oricum.

  2. Se pare ca, intr-adevar, Ieudul este fara iesire! Se inchide la nesfarsit cercul. Cand se pare ca ai evadat si ai scapat de stransoarea lui, atunci realizezi cat se poate de limpede ca te invarti in acelasi cerc inchis. Trecutul mereu te urmareste. Te ajunge din urma. Cu toate acestea, Ioan Es. Pop ramane un mare poet. Insa unul asa cum e, fara a fi perceput catusi de putin drept un reper moral. Daca se incearca transformarea lui intr-un personaj neintinat, atunci se gresete amarnic. Se ajunge la vorba lui “Sanducu” (DRagomir) – cum ii spunea Noica – traind intr-o groapa, noi nu vedem groapa! Nu constientizam ca ne aflam pe fundul ei…

  3. Ioan Es.Pop este genul de om care tot timpul despica firul in patru. Cu siguranta ca propria tradare i-a adus mari probleme de constiinta, mari framintari asta i s-a sapat pe chip si in adincul ochilor, priviti cu atentie la o fotografie a lui. De ce acum s-a hotarit sa se marturiseasca. Poate pentru ca este postul Pastelui si fiecare face lumina in suflet sau macar incearca.

  4. Nu se pupă faustismul dovedit, nici cu creştinismul cultului supravieţuirii într-o viaţă de apoi a operei, nici cu spovedania, căci pârâţilor direcţi ai lui Ioan S Pop – indirecţi, prin anti-solidarizare, Paul Goma, Liviu Antonesei, dv. etc. – l-i s-a răpit chiar destinul. N-aş vrea să am problemele lui: Faust este inclement.

  5. Nu pot vorbi, tasta, sunt incremnit! Pe acest blog-jurnal se dezbat chestiuni esentiale, o forta nevazuta (eu o stiu, cunosc fff bine, adica Dumnezeu in care io cred), aranjeaza prea multe teme cadea ca o manusa, dar nu doar pe patronul blog-jurnalului ci si p emine, ramas incremenit in urma ultimei revelati, na, iar sucar bolsevici ce când aud de Dumnezeu… dar ce sa va fac, daca El asa gaseste de cuvinta lucra, io sunt un pacatos, un diliu care mai scrie si pe aici, datorita ingaduintei patronului blog-jurnalului, ca alti… nu mia-r permite zice nici pâs.

    Sunt stupefiat, sunt incremenit, va repet, subliniez cu rosu. galbenm si albastru ca sa fie si românesc, dar io nu mi-s mai om acu dupa ce am vazut, in duh, desigur.

    Ca om (firea pamânteasca) il voi judeca dur pe orce colabortationist, orce stalinist, hitlerist, si ce alte optravi va avea si infecta acel om Creatia lui Dumnezeu! Insa, ca fiu a lui Dumnezeu prin Hristos, mi se arata o imensa drama care ma pune pe genunchi la rugaciune NU ptr victime ci ptr calai… Am ramas stupefiat! Sunt incremenit, nu pot crede ca aceasta este drepatatea lui Dumnezeu, sunt la pasul cadea de la credinta in acest Dumnezeu drept, dar… acest Dumnezeu este numa drept , nu si iubitor de oameni? De ticalosi, ba da!

    Incremenirea mea trebuie povesti pe mai multe pagini, nu voi putea reda revelatia (repet, in duh), decât in mai multe seriale, iar azi… sunt uluit, iar când esti sub asemena efect… nu-i bine spune ceva, sa lasam zilele decanta, ca poate fu si de la diavol ceva pus pe acolo.

    daca Dumnezeu imi va ajuta, in aceasta Saptamâna Mare, voi supune atentiei dvs uluirea, inlemnirea mea… Va spun doar atât;

    Mai degraba ma rog ptr acest om decât ptr un altul ce se considera prea curat, nedrepttit de Dumnezeu, nu credeam ca voi ajunge chiar aici, uite ca ajunsasi. De ex; nu ma rog mai mult si fierbinte ptr Goma mai mult decât ptr subiectul de azi, la moda, numit I.S.Pop! NU, nu, nu ptr ca vrea sa-si ia viata, asta-i vrajeala leterara, nu pun io botu la asa usor la astfel de baloane de sapun. Eu NU am judecat, nu am condamnat pe Nimeni pâna acum, ah, mai dau cu parerea, dar de condmanat , blestemat un om, io nu am facut si nu voi cadea intr-o asemena nebunie.

    De mi-o ajuta Dumnezeu, mâine voi fi mai lung pe ideia asta.

    Doamne ajuta!
    O.M.

    P.S.

    Regret ca nu am murit sâmbata asa cum m-ati programat, sper sa va dea de gândit serios faptul ca inca mai traiesc, si, voi trai pâna in 2012, orce ati face.. incercati sa ma loviti dupa 2012.

    P.S.2

    Am dat PS1, ptr anume spirite , malefice ce m-ai prelucrat in 97 si, iata ca au prbat inca odata in 2011…, se stiu ei. lor le-am transmis mesajul , nu altora.

  6. Sper, ca de asta data chiar Nimnei sa nu râda! Io sunt socat prin faptul ca Dumnezeu mi-a spus raspicat;

    ruga ptr cei cazuti mai mult decât ptr cei trecuti (victime(, si am zis;

    – Cum Doamne?!
    La asta as vrea raspunde de imi va ingadui si Dumnezeu.

  7. O Nota lămuritoare, cu scuze: comentariul în roşu de mai sus semnat Liviu Ioan Stoiciu e semnat de fapt de Doina Popa (care scrie şi publică, aici, de pe computerul la care scriu şi public şi eu; computer care preia automat însă numai semnătura mea).

  8. Bună seara! Felicitări pentru premiu, sunt sigur că vor veni şi altele! Îmi pare rău că mă bănuieşti că am scis “la derută” depre Ioan Es. Nu am făcut asta niciodată în viaţa mea! Sunt prieten cu Ioan Es de multă vreme. În Diminica Floriilor l-am sunat, era singur acasă, depresiv, complet dezorientat. Avea o voce tremurată. M-a întrebat: ce crezi, oi fi scris eu îndeajuns? L-am rugat, în glumă, să nu se sinucidă înainte de a-mi da un autograf pe Momfa. Asta l-a detensionat. Am convenit să ne vedem la el în cartier. L-am luat pe Vinicius şi ne-am dus acolo. Desigur, probabilitatea să se fi chiar sinucis este foarte mică, dar la cât de instabil psihic e uneori, am considerat că e bine să acţionez. Tu ar trebui să şti mai bine decât oricine cum stă treaba, doar te sinucizi de câţiva ani buni…
    Acelaşi, Adi Pârvu

  9. O biata curiozitate: judecand doar asa, foarte superficial si dupa cele mai stravezii aparente, intreb mai mult ca simpla distractie: domnul Horia Garbea o fi colaborat sau nu cu Securitatea? Sau domnul Cipariu, daca ar fi fost cu douazeci de ani mai batran, ar fi colaborat? Sau, cum altfel, domnul Gelu Vlasin?

  10. Poezia a devenit un produs scos pe bandă. Zilnic sunt fabricaţi km de poezie. Internetul a devenit o piaţă unde sub diferite denumiri, pe reţele de socializare, pe site-uri într-o concurenţă acerbă, pe bloguri, etc. românii se dovedesc a fi, atât producători, cât şi consumatori al acestui produs spiritual.
    ***
    Această libertate, însă, a dat posibilitatea imixtiunii unor indivizi în Cultura Românească, indivizi subvenţionaţi politic. Au apărut grupări adverse, reprezentând diferite formaţiuni politice, dar mai ales a acelor partide politice specializate în propagandă şi manipulare. Un exemplu este Reţeua Literară. “Poetul” Gelu Vlasin este subvenţionat de-o aripă liberală, care a băgat câteva bucăţi de Românie în buzunarul lor.
    ***
    Deoarece voturile din diasporă încep să conteze, Gelu Vlasin a fost plantat în Spania. Am văzut că un grup de pe această reţea (grupaţi pe un site numit, Fabrica de Literatură ro, FDL.ro) grup care în condiţiile când sexul a devenit o modalitate de exprimare, acesta, grupul, a devenit sex şi cei din cadrul acestuia, scriu numai cu acesta, promovând un tip de “poezie” pornografică de gang. Evident ca acest tip de poezie tabloidizată şi manelizată, are succes printre tinerii plini de tetosteron şi frustaţi de o societate aflată într-o interminabilă tranziţie, precum este România.
    ***
    http://fdl.ro/supt-buci-voevodale/

    ***
    Cu ce drept atacă Gelu Vlasin şi grupul său, pe “decadenţii şi expiraţii”, cum se exprimă cei din acest grup, precum Eminescu, Blaga, Nichita Stănescu, etc. ? Pe Reţeaua Literară este atacat creştinismul şi ortodoxismul, spiritul creştin al românului de către aceşti indivizi fără nici un respect, cel puţin pentru tradiţiile poporului român. Ei judecă creştinismul, intorducând orgiile sexuale în criticile lor ! Atacul este îmbrăcat într-o anumita logica manipulatoare. Aceşti indivizi nu cunosc că jumatate din populaţia României trăieşte în mediul rural, că au WC în curte, că nu au apă curentă, baie, etc.? Aceşti indivizi nu cunosc că suntem în primele locuri la bolile venerice ? Aceşti indivizi nu cunosc că sunt cazuri din ce în ce mai dese de incest în condiţiile când se opun introducerii religiei în şcoli ? Pe cine reprezintă ei ? O nouă formă de comunism?

    http://reteaualiterara.ro/profiles/blogs/sexualitatea-ortodoxa-in?xg_source=activity

    http://reteaualiterara.ro/profiles/blogs/educatia-prin-dogma-drepti?xg_source=activity

    Mă întreb, cunosc aceştia efectele acestei lovituri date tradiţie româneşti, bandă de golani care gândesc numai cu sexul? Ce caută Dumitru Prunariu şi alte personalităţi româneşti pe această reţea de socializare cu o componentă pornografică ?

  11. Va dau dreptate cu ce-ati zis despre reteaua literara. Si eu m-am inscris pe retea crezand ca e ceva serios, insa m-am inselat. E un amestec de scriitori si oameni care n-au nimic in comun cu literatura, unii nici macar nu-s cititori profesionisti. Se vede dupa comentariile pe care le fac si care urmeaza principiul corului de laudatori: ma lauzi pe mine, te laud si eu pe tine. In fine, e ceva de domeniul lui Kafka, daca as intra in amanunte. Nu stiu ce invarte d-nul Vlasin acolo, dar textele selectate de d-lui pentru prima pagina sunt, de prea multe ori, pe langa literatura, nici macar de nivelul unui cenaclu literar de liceu.