Duminică, 16 ianuarie 2011. Rămân în plasa zilei de naştere a lui Mihai Eminescu. Sunt în continuare surprins că postul naţional de televiziune (TVR 1) n-a scos o vorbă la ştiri despre Premiul Naţional de Poezie „Mihai Eminescu”, care se acordă anual, de 20 de ani, la Botoşani pe 15 ianuarie. E un premiu naţional care încununează opera unui poet (se acordă pentru întreaga operă, nu pentru o carte), făcut credibil de un juriu de critici de excepţie. Citiţi lista celor 19 poeţi care au primit acest premiu naţional „Mihai Eminescu” până anul acesta şi vă lămuriţi: Mihai Ursachi, Gellu Naum, Cezar Baltag, Petre Stoica, Ileana Mălăncioiu, Ana Blandiana, Ştefan Aug. Doinaş, Mircea Ivănescu, Cezar Ivănescu, Constanţa Buzea, Emil Brumaru, Ilie Constantin, Angela Marinescu, Şerban Foarţă, Gabriela Melinescu, Adrian Popescu, Mircea Dinescu, Cristian Simionescu şi Dorin Tudoran. Juriul de anul acesta a fost format tot din Nicolae Manolescu, Mircea Martin, Ion Pop, Cornel Ungureanu şi Alexandru Călinescu. În fiecare an sunt nominalizaţi câte cinci poeţi, de regulă ajunşi la o vârstă semnificativă. 
La a 20-a ediţie a acestui Premiu Naţional au fost nominalizaţi Ion Mircea, Vasile Vlad, Nicolae Prelipceanu, Dinu Flămând şi Ovidiu Genaru. A fost desemnat câştigător Dinu Flămând. Nu cunosc mecanismul jurizării, nici tehnicile de influenţă ale celor nominalizaţi. Vă rog să reţineţi: N. Manolescu nu l-a cuprins în Istoria sa critică pe Dinu Flămând între poeţii reprezentativi ai generaţiei lui! Cu toate acestea, l-a premiat (N. Manolescu a fost preşedintele juriului) ieri cu Premiul Naţional de Poezie „Mihai Eminescu” – se poate trage o morală? E o răzbunare a poetului…
Dinu Flămând e un bistriţean născut în 24 iunie 1947 (la Susenii Bârgăului), celebru echinoxist, care azi e cetăţean francez (a plecat din ţară în 1989, primăvara). E poet, eseist, jurnalist francez de origine română (aşa e prezentat oficial). Are loc o recuperare a valorilor poetice româneşti emigrate (Gabriela Melinescu în Suedia, Dorin Tudoran în SUA, Ilie Constantin în Franţa, Ilie Constantin între timp a revenit în ţară; toţi, inclusiv Dinu Flămând, au şi cetăţenia ţărilor în care au emigrat şi nu mai scriu în româneşte decât în clipele lor de graţie). Dinu Flămând e şi un traducător remarcabil (are un cult pentru Fernando Pessoa). 
A publicat volume de eseistică şi critică de referinţă. Nu a publicat multe volume de poezie, dar e tradus în străinătate constant. E o inteligenţă sclipitoare, care se ţine departe de balcanismul vieţii literare româneşti, un singuratic de lux, dar cu suflet generos. L-am văzut la Petrecerea cu poezie de la Iaşi, în toamna anului trecut – un poet distins, discret, aristocrat, care n-a intrat în jocurile celor ce ar fi fost în stare să-l umilească, jurizând un recital ce ar fi putut fi de neuitat. Mi-a dat atunci o antologie a lui „de autor 1970-2010”, abia apărută la Editura Academiei Române cu o prefaţă de Eugen Negrici, intitulată „Biopoeme – 101 poeme” (scriitorii gălăţeni mi-au atras atenţia că un asemenea titlu, „Biopoeme” a purtat şi o carte a lui Simon Ajarescu, care anul trecut a primit de la Filiala Galaţi-Brăila a USR premiul pentru Opera Omnia; foto de la premiere, mai jos). O antologie a unui „expresionist european” exemplară (are numai 160 de pagini de versuri), cu toate poemele alese de autor inspirat, sunt convins că ea a determinat juriul să-i dea Premiul Naţional de Poezie (las la o parte personalitatea aparte a poetului, care a excelat şi în eseu, critică sau publicistică – angajat la RFI), reamintindu-le valoarea. Am deschis-o pur şi simplu la întâmplare, vă rog să mă credeţi, să transcriu aici un poem, să aveţi idee (e un poem apărut în 1983, în volumul „Stare de asediu”):
Mit sumerian
Ziua duhneşte în bălării… dis-de-dimineaţă
te întorci cu borcanele de iaurt;
de îndată ce îmi vorbeşti naşti un cosmos meschin:
ratele de plătit, gazele, pâinea palidă tot mai improbabilă…
Aduci acasă din troleibuz
toate privirile de contabil ce te-au fişat
acum, în anul bisect, în acest apendice al timpului. //
Am citit că sumerienii făceau la fel:
năşteau toate lucrurile pronunţându-le.
Atunci, ce e golul din noi fără nume?
Şi cum să numesc sufocarea de zi cu zi, ghimpele
aerului, apa tulbure pe care o refuză şi aspirina…
Spune tu, isteaţo, cum se pronunţă „mâine”
când nu ştim cum să-l ademenim pe sub uşă
cu magnetul?
Dinu Flămând
***
Reţin aici comentariul Ruxandrei Anton, apropo de Galaţiul lui Simon Ajarescu şi al lui Corneliu Antoniu (preşedintele Filialei Galaţi-Brăila a USR), legat de sărbătorirea lui Eminescu:
De ziua lui Mihai Eminescu m-a vizitat Corneliu Antoniu care mi-a povestit cum a fost la Statuie si la Centrul Cultural, unde a fost omagiat Mihai Eminescu şi unde eu n-am fost deoarece mie nu-mi place să bifez. Redau două replici ale lui, spuse în faţa mulţimii: ,,Mihai Eminescu a fost un om atât de modest încât şi acum stă în spatele oficialităţilor” (oficialităţile fiind moţ în faţa statuii poetului) şi ,,propun ca de azi înainte Imnul naţional al românilor să nu fie ,,Deşteaptă-te române!”, ci ,,Somnoroase păsărele”. Corect. Suntem un popor adormit. Până şi armata doarme în front şi se lasă călcată în picioare. Degeaba punem noi ţara la cale şi sperăm într-o minune. Unii chiar cred că guvernul şi tartorul lor au benzina pe ei (vorba lui Antoniu) şi că lipseşte doar scânteia. Noi încă n-am descoperit focul. Noapte bună, România! a mai trecut o zi, ne-am mai făcut o gaură la curea, dar… ce contează?! Aceasta e România post-Eminescu, atemporală, de la Galaţi. Mai jos, vedeţi cum e România lui Vasile Alecsandri la Bacău şi apoi cum e România postcomunistă la Timişoara – iar…
*
Totodată, mă impresionează nervozitatea lui Nicolae Ciobanu, comentator mereu atent la ce apare aici, de la o vreme, care-mi trimite pe e-mail acest mesaj (îl trimite pe e-mail şi altor patru):
Unde dai
…şi Unde crapă!
Sau: ce păţeşti când nu te aliniezi în front. Şi nu ţii pasul.
La trista, dar adevărata narare despre două din casele Alecsandri, prietenul LIS se vădi derutat că de asta mi-a ars mie de ZNC sau ZCN… Întâmplător, deşi oficial dată ca zi de naştere a lui Mihai Eminescu.
E dreptul fiecărui să judece.
Cu prietenie – Culai
La care e ataşat un document: daţi click pe LIS15ian2011 (şi iar click pe dreptunghiul apărut; se deschide mai greu, dar se deschide). Judecaţi singuri. În legătură cu ignorarea ştirii că au fost incendiate „casele Alecsandri” la Bacău, să avem pardon – acest site-blog nu e culegător de ştiri pe care nu le înţeleg, la mijloc fiind proprietari care au lăsat totul de izbelişte şi care îi absolvă pe cei de la Cultură să fie traşi la răspundere. Poate voi reveni. Îi reamintesc familiarului Culai că nu-l obligă nimeni „să se alinieze în front” în nici un fel la comentariile altora, nici să piardă vremea pe acest site-blog supărător, sau să ia poziţie de drepţi.
*
În sfârşit, regizorul revoluţionar Ioan Ieremia îmi trimite un alt text acuzator la adresa autorităţilor şi personalităţilor publice din Timişoara, intitulat DESPRE CUM A FOST DAT AFARA EMINESCU DIN CASA LUI DIN TIMISOARA SI DESPRE CUM FAMIGLIA DEMETER – HAUSWATER A TRANSFORMAT TEATRUL NATIONAL IN AGENTIE INTERNATIONALA DE IMPRESARIAT GAY – daţi click pe Despre cum a fost dat afara Eminescu din casa lui din Timisoara (şi iar click pe dreptunghiul apărut; n-am cum să îndrept greşelile de corectură). Îţi stă mintea citind.
PS. Editura Vremea anunţă apariţia unui volum: MIHAI EMINESCU – 15 ianuarie 1850 – 15 iunie 1889 – A R T I C O L E P O L I T I C E: Patologia societatii noastre. Patologia societatii noastre este o antologie ce cuprinde peste 120 de articole, numeroase fragmente din manuscrisele eminesciene si cateva scrisori ale poetului. Articolele publicate de Eminescu in ziarul Timpul, dar si in alte publicatii ale vremii, raman actuale in ciuda trecerii a peste un veac de la moartea autorului lor. Articolele jurnalistului Eminescu acopera o gama variata de subiecte: politica interna si externa, economie, istorie, cultura etc., sunt convingatoare, scrise cu o nesfarsita dragoste de tara si o durere adanca in fata nedreptatii destinului poporului roman. Prefata, glosarul amplu, cu repere politico-economice ale epocii, si biografia poetului plaseaza in context articolele, pentru ca ele sa fie intelese la justa lor valoare de catre cititorul contemporan. (Public o copertă a acestei cărţi)
Maestre LIS,
Cum va fi scăpat acel poem, atâta de critic, de cenzură? Poate că titlul, spiritul Sumerului…
Mi-aţi adus aminte de Dinu Flămând…
Cartea lui de debut, „Apeiron”, care, din păcate, mi-a dispărut din casă, mi-a plăcut foarte mult; până l-a dispariţia ei am recitit-o în fiecare an, aşa cum recitesc multe cărţi, în fiecare an. Printre ele se numără şi cartea de poeme a lui Dorin Tudoran, intitulată „Cântec de trecut Acheronul”, „Estimp”, carte minunată a lui Valeriu Pantazi, şi altele…
Graţie lui Valeriu, a Iolandei Malamen şi a pictorilor Gheorghe Pantelie, Ion Pantilie, prin 1985 l-am cunoscut şi pe Dinu Flămând… Era, parcă, de Sf. Paşte, de faţă fiind şi bunul şi străvechiul meu prieten Virgil Diaconu… Doamne, ce zile frumoase…
Ce om admirabil D-l Dinu… În acel an i-a apărut şi o admirabilă carte de eseuri, „Intimitatea textului”, carte care trebuie musai citită de toţi tinerii aspiranţi la empireul literelor…
A fost ca o clipire de ochi, totul…
Rămânem doar cu clipirile amintirilor, asta dacă ne mai păstrăm mintea întreagă…
Maestre LIS, în Istoria… sa, până la un punct, Manolescu vă vorbeşte de bine, apoi de mai puţin bine… Dacă la anul va mai fi preşedintele juriului, şi ia ca paradigmă „mai puţin binele” de care vorbeam, veţi primi Dumneavoastră premiul. Că de la premiul ce l-aţi primit pentru teatru s-ar putea să fi început şirul întâmplărilor paradoxale(sic!)
Ţineţi minte ce vă spun, la anu’ vi se va decerna „Premiul Naţional Mihai Eminescu” ! UneorI am crampe profetice…
Dea Domnul !
„Spune tu, isteaţo, cum se pronunţă „mâine”
când nu ştim cum să-l ademenim pe sub uşă
cu magnetul?” – remarcabil!
(cred ca am un „raspuns”, de candva, aici http://agonia.ro/index.php/poetry/63859/bomboana_de_dup%C4%83_col%C5%A3)
Personal îi dau dreptate dl Nicolae Ciobanu, nici eu nu ma mai duc la cermeze preaorganizate de vesnici activisti-securisti , ba si mai rau, bolsevici sadea, anume pusi organiza festivitati tovarasesti numai pentru a iti intoarce stomacul pe dos de Eminescu. Si mai are dreptate dl Ciobanu ca-i trage pe urechi pe totii lingai, peste an nu mai pomenesc numele luiEminescu, nu-l mai citeaza, se feresc de el ca dracu de tamâie, eu apreciam ca -n 20 de ani majoritati românilor instruiti o sa le fie rusine-frica pomeni numele lui, ca sa nu fie bagati la fanati-extremi-ma-si.
Pe de alta parte, sunt impotriva idolatrizari excesive, rezultatul va fi si mai dezastros.
Gratie blogului dl LIS, l-am omagiat si noi pe privat pe Eminescu, cred ca destul de decent. Nu are nici-o importanta daca ziua de nastere este ori nu corecta, in definitiv nici Craciunul nu este reala zi de nastere a lui Hristos , insa toat a crestinatatea sarbatoreste Nasterea Domnului.
1. Ar fi meritat premiul, fara indoiala si Ion Mircea sau N. Prelipceanu, Ovidiu Genaru sau o serie intreaga de poeti optzecisti de mare valoare.
2. Lasati sa se faca manifestari despre Eminescu, omagiale sau neomagiale, mai ipocrite sau mai curate, totul e sa fim conectati la o dimensiune spirituala. Pomeniti/l, pomeniti/l, ca tot ramane ceva…! Altfel, hai sa vorbim tot de Elodia si de alte gaini care nasc pui vii.
3. Imi creaza o stare dezagreabila comentariile neingrijite ale unor corespondenti ai blogului dvs., umorale si pline de insanitati, comportamente de indivizi care se dau dupa gard si ascunsi in intuneric pot sa/si permita orice. Ar trebui ca si corespondentii mai agitati sa invete ceva din tinuta scrierilor d/lui Stoiciu. Aveti un corespondent, care semneaza N Ciobanu care poate fi subiect de studiu pentru medicii psihiatri…!
Da, are si dl Mircea Ifrim dreptate in Pct 2, o zice (formuleaza), foarte bine, este mai bine sa se vorbeasca despre o valoare spirituala decât sa ne balacim într-un preaspeucat niet absolutismuos-bolsevicosmos.
Daca am sa va spun o faza nu ma veti crede, dar dat fiind ca suntem pe tarâmul nistocareli leterare, hai sa-mi permit inca una, ca sa aibe bolsevici motiv baga la dilimandrosi pe propria mea semnatura… asa-mi va trebui daca nu-mi trag si io un nick-name pe cineste, parexemplu; Ion Iliescu, Traian Basescu.. Stalin, Beria, ciulama, Lenin, ia mai dai dracului pe draci astia… dar hai sa va bag in calduri, si ce calduri va dau acu.,, tintti-va ghine de fotolii.
Io asta care ma stie toata crema sprucata a bolsevismului, ce imi tot trage flegme a ma distruge, nu o brodesc draci, ptr ca io zilnic ma duc in cer-ceruri, pâna la al treilea, ca pâna acolo permite Dumnezeu unui om a carui suflet trebuie reântoarce in trup. Stati.. nu visez, nie.. sunt treaz, ma urc la volanul masini, la cârma motociletei (vara), sunt treaz in timp ce crestini sforaie mai al dracului decât porci , da, treaz, fara alocol la bord, fara soieleala. Pe de-o parte este si meseria mea, pe de alta de acolo ma deplasez in ceruri, na, va dadusi material din belsug baga la dilimandrosi. Sa mai zic ca sa fie bombonel pe coliva.., na ca va voi mai zice, ca sa fie zis;
Fiind io in 15 Ianaur 2011 pe traseu, la revenirea cu picioarele pe pamânt, ma tot urmarea luceafarul de dimineta, pe-o ceata teribila, nici o alta stea nu se vedea de pe pamânt in zona mea, na, îi stiu pozitia, stiu viteza cu care se depalseaza, cunosc gradele pe care sofez, dara in nici-o alta dimineata acest luceafar nu m-a urmarit in mod deosebit ca in dimineata de 15 Ianuarie, si atât de provocator, ajuns acasa; s-a inchis… a disparut, nici nu avea cum sa fie atât de vizibil pe o vreme asa de inchisa, ceata, nori intensi, eu vorbesc de pe pamânt, ca ce vad eu dincolo… este alta daravea.
Trebuie sa mai rumeg faza asta… pâna a putea da un verdict a ce vrea sa zica..
I-am transmis d-lui Dinu Flamând informaţia privind coincidenţa titlurilor de volum. Răspunsul d-lui a fost acesta: ,,multumesc pentru informatie, habar nu aveam de aceasta precedenta si i-as prezenta autorului scuzele mele; la mine e doar un titlu de antologie, care amplifica situatia dintr-un poem vechi de peste zece ani”.
Vă semnalez o revistă care chiar merită citită: Poesis internaţional. Eu azi am aflat de ea…link-ul e pentru un număr trecut care mă interesa pe mine, dar puteţi ajunge şi la numărul de azi.
http://www.scribd.com/doc/38715159/Poesis-International-2#open_download
” Aveti un corespondent, care semneaza N Ciobanu care poate fi subiect de studiu pentru medicii psihiatri…!”
Deh, Domnule Ifrim!… Din punct de vedere „psihiatric”, stilul domniei-voastre e desăvârşit. E absolut!…
…Repetiţii, omitere punctuaţie elementară, nepricepere-n multe, deşi vreţi să demonstarţi contrariul.
Vă cedez locul!
Eu am altele de făcut, decât să jignesc pe-aiurea (pornit de la o netemeinică superioritate intelectuală. Şi bazat pe o nemeritată prietenie a gazdei).
O Gazdă, faţă de care mă simt dator să mă scuz, pentru a fi cauzat unui terţ o aşa intervenţie!…
Semnez, după cum se vede: Nicolae Ciobanu (nu cum pretind grăbiţii cu spume la taste).
O altfel de judecata ,mai mioritica , pentru , nentelesul domn Culai/
Ma mira tare mult,dl de fata , pledand pentru evocari singulare ,interiorizate ,casi cum, acum noi , cei care ne
exprimam cu bunavointa dl Lis , in acest jurnal , am tanji dupa vremurile apuse.
Nu ,Eminescu , trebuie omagiat nu numai pe 15 ianuarie ,ci in ficare zi , pentru ca e singurul roman care a avut
mai multa premonitie decat toti Nostradomosi si savantii lumii ,de la politicieni vremii , vremelnici , de care doar
in arhive isi mai aduce cineva aminte ,pana la prezentul cenusiu si plin de incercari la care este supusa natia romana ,chiar din interiorul ei ,si pe care , El ,sfantul prea curat al ghiersului rominesc ,a ramas aprope
de nazuintele ,de bucuriile acestui neam.
De accea ma alatur dlui M IFRIM , (2. Lasati sa se faca manifestari despre Eminescu, omagiale sau neomagiale, mai ipocrite sau mai curate, totul e sa fim conectati la o dimensiune spirituala. Pomeniti/l, pomeniti/l, ca tot ramane ceva…! Altfel, hai sa vorbim tot de Elodia si de alte gaini care nasc pui vii.), deoarece ,sant fff multe incercari de patrundere ,in spiritul acestei natii prin credinta ,prin cultura ,doar ,doar ,ne vor destrama.Au fost depasiti de intrarea noastra foarte rapida in randul natiunilor civilizate,aparati de structuri mai puternice. Dar calvarul inca nu s-a sfarsit,si stiti de ce ?mai au inca o sansa ,sa patrunda in spirit si cultura acestui neam,prin marginalizarea valorilor din cultura ,a simbolurilor acesteia (vezi Galatiul, Timisoara ).Senghenul este miza. Acum ataca biserica ,creind pe banda rulanta mitropoliti,episcopi,popi KGB-isti,aici alaturi ,la CHISINAU,exportandu-i pe meleaguri moldave.
Atentie , meditati si cu portdrapelul eminescian in suflt si simtiri ,sa contracaram raul.
Ce spuneti acum dl OM , cum sa talmacesc vorbele dl N Ciobanu?Este oare racolat?
Asa cum spuneti … Ca şi acum Şi se turnau şopârliţe.de la EL&VA şi bancuri cu „sfinţi” printre dinţi. (radio Erevan –cine ni le trimitea oare ?)
Ce vreţi, dacă am ajuns să-l evocăm pe cel ce scrisese „e unul care scrie mai bine decât mine”, de „ziua” celui mai genial dintre oponenţii săi de pană şi liră… Aşa ne-a apucat!
„… fiecare judecă aşa cum crede de cuviinţă) şi m-aţi făcut de… poveste.” Merit eu asta?
Deloc dezumflat, ci numai rănit în prietenie, de o neînţelegere de fond, rămân – doar pentru siguri prietini – Culai
Eu nu numai ca sant foarte suparat, dar ma simnt crucificat de unul dee-al meu.
Dle Lis va rog sa meditati ,si sa-mi iertati interventia.
17.ianuarie2011
Scuze ,dl Mircea Ifrim,din prea plinul gandurilor,v-am citat gresit prenumele ,dar ca si fratele d-voastre ,ati punctat esenta .Va multumesc
Ca-m le broditi dle Ion Radus, a dracului de biserica KGB ne-a zapacit virtualul, ea este fff activa, din pacate si, tot ea il huleste pe Eminescu la ordinele extraterestrilor, acestor sprucati carora multi le mai tzuca curul plin de cacat-bolsevic