Prim-vicepreședintele Uniunii Scriitorilor, Varujan Vosganian, promite să se ocupe de finanțarea plăcilor memoriale. Un scriitor francez premiat Goncourt nu place la pat decât tinerele de 25 de ani, șoc în Franța din acest motiv

Apelul lui Ion Lazu (publicat în 7 ianuarie 2019 aici), care a deschis o Listă de subscripții pentru a-și duce la îndeplinire Proiectul meu cultural privind punerea unei plăci memoriale cu cei 120 scriitori care au combătut în Primul Război Mondial, care nouă ne-a adus Marea Unire de la 1918, a avut un ecou minunat. Prim-vicepreședintele Uniunii Scriitorilor, prozatorul-senator (adică de renume) Varujan Vosganian mi-a transmis pe Messenger (Facebook): Dragă Liviu, abia acum am aflat de proiectul ăsta. E ciudat cum Lazu nu mi-a spus nimic, iar eu nu l-am aflat de pe rețelele de socializare. Nu cred că va fi o problemă să punem placa memorială. Să vedem unde și cine sunt scriitorii care vor fi incluși. Am avut o problemă cu „Memorialul literaturii întemnițate” pentru care Ministerul Culturii nu ne-a dat acceptul să-l punem în curtea Uniunii Scriitorilor (pe când sediul Uniunii Scriitorilor era în Casa Monteoru, Calea Victoriei 115, imobil retrocedat între timp – nota LIS) și bine a făcut, că uite, am pierdut sediul acela. Dar cu literatura întemnițată problema a fost a noastră pentru că nu am căzut de acord asupra listei scriitorilor (unii erau legionari, alții colaboraseră cu Securitatea etc. etc.) și au fost discuții îndelungate și infructuoase în Consiliul Uniunii. Personal, cred că n-ar fi trebuit să facem clasamente și să-i includem pe toți cei întemnițați. Poate într-o bună zi… Dar o placă memorială nu e o problemă. Am să mă ocup de problema asta.  

Grozav, mulțumesc, Varujan Vosganian, și în numele lui Ion Lazu. Implicarea financiară a Uniunii Scriitorilor în proiectul plăcilor memoriale cu scriitorii dispăruți a fost de la sine înțeleasă de la început (mărturie, cartea pomenită aici, „Odiseea plăcilor memoriale”). Normal ar fi să fie continuată instalarea acestor plăci memoriale, că scriitorii români „contemporani” tot mor (de la deja vechea „odisee” a instalării plăcilor memoriale au trecut ani și ani în care au dispărut scriitori pe capete). Mai mult, cred că Ion Lazu putea să se adreseze și Muzeului Național al Literaturii (cu un director, Ioan Cristescu, de mare deschidere) pentru finanțarea proiectului său actual prin Primăria Capitalei (primarul general, Gabriela Firea, să nu uităm, e membru al Uniunii Scriitorilor). Extraordinară însă mi se pare în continuare disponibilitatea inițiatorului proiectului plăcilor memoriale, Ion Lazu, care e dispus să-și continue aventura generoasă, să le instaleze personal (geolog de formație, se vede că are o structură fizică de invidiat la 79 de ani). Acum, dacă se implică Varujan Vosganian în acoperirea cheltuielilor cu plăcile memoriale (inclusiv pentru manoperă, munca literatorilor trebuie răsplătită), mă întreb dacă nu cumva Ion Lazu va păți ce a pățit „statul” cu „Cumințenia Pământului”, obligat să dea înapoi banii celor ce au contribuit la „cheta publică” pentru cumpărarea capodoperei lui C. Brâncuși (nereușind să adune banii ceruți de proprietar, s-a ajuns în această situație ingrată).

*   

Azi mă amuz cu știrea: Scriitor francez în vârstă de 50 de ani șochează cu declarația lui: „Femeile trecute de 50 de ani sunt prea bătrâne ca să mai fie iubite”. Scriitorul francez toarnă gaz pe foc în media franceză. Declarațiile lui au stârnit valuri de reproșuri și critici, după ce a zis că femeile de 50 de ani nu există pentru el. Gusturile nu se discută, spune Yann Moix. Eu prefer un trup tânăr, atâta tot, adaugă autorul… Râd. Yann Moix (are la butonieră Prix Goncourt) a răspuns la o întrebare a unui interviu luat de revista intitulată Marie Claire, sincer, că: „Să nu exagerăm. Nu pot! Sunt prea bătrâne! Eu prefer trupurile tinere, atâta tot.” E un bărbat care „nu poate” (să nu spun că nu se excită, că e vulgar) cu o femeie de 50 de ani în pat. Și? E treaba lui, hormonii femeii de 50 de ani îi sunt incompatibili. S-o fi referind la faptul că femeile simt cu atât mai intens criza vârstei de 50 de ani pentru că trec prin schimbări hormonale importante. Intervine menopauza, care de multe ori este însoțită de indispoziții, anxietate, disconfort psihic și fizic, tensiuni și frustrări, conform unui anume gen de psihologie.

De fapt, Yann Moix ar putea fi de plâns că nu poate să facă dragoste cu soția lui de aceeași vârstă cu el, de exemplu, nu? Ce s-ar face el la 60 de ani, cu o soție peste 50 de ani? Mă rog, probabil că e neînsurat. Sau are o soție cu 25 de ani mai mică decât el… De ce atâta indignare publică? Omul s-a declarat „incapabil” de a fi atras de femei trecute de 50 de ani. Mare nenorocire. Te pomenești că toate femeile voiau să se culce cu el și acum a apărut opreliștea cu: stop, ai 50 de ani, tu nu.

Autor a 10 romane și o prezență constantă la televiziunile franceze, scrie The Independent, Yann Moix a adăugat: „Trupul unei femei de 25 de ani este extraordinar. Pe când cel al unei femei de 50 de ani, nu.” Mai mult, a spus că preferă asiaticele, în special femeile din Coreea, China și Japonia… Săracele franțuzoiace! Nu le place Yann Moix, fie ele și de 25 de ani… Ce atâta indignare? Nu e problema lui? Sunt femei la 50 de ani care se culcă în secret cu bărbați de 25 de ani, e atât de simplu… Nu, stai, au sărit la bătaie franțuzoiacele.

Declarațiile lui au stârnit valuri de reacții în media franceză, iar o cunoscută jurnalistă și regizoare, Colombe Schneck, în vârstă de 52 de ani i-a dat o replică acidă pe Instagram, postând o fotografie cu ea goală, cu un posterior apetisant și ferm în prim plan și scriind: „Uite fundul unei femei de 52 de ani, idiotule! Nici nu știi ce pierzi, încuiatule!”, a scris femeia, după care a șters postarea, continuă știrea. Ha-ha. Am căutat pe internet și… am găsit fundul duduii (pardon de expresie), Colombe e chiar o femeie frumoasă. Natural, îi dau dreptate, femeile nu îmbătrânesc niciodată, dacă le iubești, trebuie să le vezi cu sufletul. Ce se vede dinafară, după 50 de ani, nu se vede și la bărbați?

Sursa

(Miercuri, 9 ianuarie 2019. BV)

Fotografia din titlu – Rubin Reuven: Pictură inspirată de literatură

(internet)