Joi, 3 februarie 2011. Azi au sunat la uşa apartamentului meu două femei, una la 50 de ani, alta la 25 de ani: „Vă rog să ne răspundeţi la o întrebare: ce este Biblia pentru dumneavoastră?”. Ştiam cu cine am de a face, erau misionare. Le-am răspuns politicos că Biblia e o lucrare esenţială a memoriei omenirii (n-am continuat să spun „inspirată de Sfântul Duh”). Cele două femei au fost mulţumite de răspunsul meu, s-au luminat la faţă şi au făcut un pas înainte, să intre în apartament: „Vrem să discutăm între noi despre Biblie”. Îmi pare rău, le-am spus jenat, dar ferm, nu e cazul, aparţineţi de altă religie, regret, în plus, tocmai trebuie să plec de acasă. „Dar nu contează religia”, mi-au mai zis ele. Am dat din cap, le-am mulţumit că au sunat şi la apartamentul meu. Din când în când vin la uşă asemenea femei de bună credinţă, cu Biblia în mână, care ţin să te lămurească (altădată lăsau reviste de ale lor dedicate lui Iisus, acum probabil că e criză şi nu mai editează reviste, vin să ţină predici „în viu grai”). Îmi imaginez că au plecat dezamăgite de pe scara noastră de bloc plină de apartamente cu scriitori (probabil toţi ortodocşi), scriitorii sunt oricum cu un pas înaintea acestor misionare şi am îndoieli că au răbdare să asculte două femei habotnice. Sincer, mi-a lăsat un gust amar gestul meu, de a nu avea inimă să le invit în apartament şi să le ascult un sfert de oră. Peste zi, am stat pe Internet la ştiri (şi imagini video, în direct) şi m-am îngrozit de cât de duri sunt egiptenii, că sunt la un pas de război civil. După bătăile pro şi anti Hosni Mubarak, urmează să se ridice baricade, musulmanii majoritari de o parte şi creştinii minoritari de alta. Mie îmi fac rău violenţele civililor în general, mă obsedează (până în Egipt n-am mai văzut cum un bărbat care călărea o cămilă a intrat în viteză în manifestanţi şi i-a călcat în picioare; plus săbiile, bune inclusiv la spart asfaltul şi tăiat pe bucăţi, pentru a deveni proiectil; în schimb, loviturile cu bâte, sau maşinile care treceau în viteză şi izbeau în plin manifestanţi, îmi sunt cunoscute de la noi de la revoluţie, din decembrie 1989, şi din Piaţa Universităţii, din 13-15 iunie 1990, protestatarii fiind anti-Iliescu, minerii fiind pro-Iliescu). Seara am văzut la ştiri, la televizor, alte scene de coşmar din Egipt. Dând de pe un post pe altul, am nimerit şi pe unul care transmitea imagini din Egipt non-stop (Al Jazeera), în dreapta, iar în stânga ecranului se atrăgea atenţia asupra unui citat din Biblie. Am azi ce am cu Biblia! Mi-am notat: Isaia, 19-2. Am verificat: prorocire „Asupra Egiptului” (mai încolo e „Asupra Babilonului”, confundat azi cu Irakul, prorocirea s-a adeverit, Irakul e la pământ). Scrie în Biblie, Vechiul Testament, Isaia, 19, 2. „Voi înarma pe egipteni unii împotriva altora, şi se vor bate frate cu frate, prieten cu prieten, cetate cu cetate, împărăţie cu împărăţie. 3. Duhul egiptenilor va pieri din ei, şi le voi nimici sfatul… 4. Voi da Egiptul în mâinile unui stăpân aspru, şi un împărat fără milă va stăpâni peste ei, zice Domnul, Dumnezeul oştirilor”… Unde ne sunt inspiraţii şi vizionarii? Sper să se stabilizeze situaţia în Egipt.
***
Azi, 3 februarie, a început Anul Iepurelui de Metal chinezesc. Poeta Eugenia Ţarălungă (o ortodoxă practicantă) mi-a trimis pe e-mail comentariile unui astrolog de gen feminin legate de acest eveniment asiatic: „In fiecare an luna noua in Varsator aduce cu ea si noul an chinezesc. Energiile Varsatorului sunt cele care aduc cele mai puternice impulsuri de schimbare. Cuvintele cheie pentru Varsator si pentru planeta guvernata sunt: schimbare, independenta, originalitate, imprevizibilitate, tehnologie de ultima ora, electricitate”… E vorba de schimbare la nivel de mase. Fiind o schimbare de Iepure, înseamnă că are legătură cu fuga din faţa primejdiei, nu cu o rezistenţă (până azi, a fost Anul Tigrului de Metal – şi am avut parte de un an dur, pe plan mondial, cu catastrofe şi războaie locale, de rezistenţă; iepurele ar trebui să fie inversul, opusul lui)? „Iepurele iti spune: nu sta in bataia pustii, misca-te cu viteza, actioneaza si pune-ti energia in a inmulti ceea ce ai nevoie pentru tine si familia ta – si nu uita ca toti facem parte dintr-o mare familie galactica. Facem parte din acelasi organism si e important sa ne conectam unii la altii, la natura si la fiintele care ne ajuta din planurile subtile”… Chestia asta cu planurile subtile e cea mai tare, mereu m-au pus pe mine, unul, în încurcătură (nu reuşesc să conştientizez aceste „planuri subtile” şi cu tot ce mişună în ele): „Fiecare fiinta umana este sustinuta acum de o multime de suflete din planurile subtile. Foarte multa putere este descarcata in structurile noastre, pe masura ce indepartam blocaje. Este… un fel de putere. Nu e cel mai potrivit cuvant, dar simtiti-o si permiteti-va sa o primiti. Daca nu ati constientizat, pana acum, prezenta ghizilor, faceti un exercitiu simplu: inchideti ochii si cereti confirmarea prezentei, printr-o senzatie fizica pe care sa o puteti recunoaste, ori de cate ori vi se transmite ceva sau ori de cate ori cereti o confirmare. Incercati sa o localizati in spatiu in jurul vostru si cereti sa o vedeti pentru o secunda. E important sa pasiti in aceasta perioada, cu certitudinea ca exista aceasta sustinere”. Probabil că se referă la extratereştrii lui Octavian Mihăescu. Se mai subliniază că Anul Iepurelui pare a fi lăsat liniştit, dar al acelei linişti de dinaintea furtunii, cine ştie ce va fi anul viitor, în 3 februarie 2012… Normal ar fi să se liniştească spiritele şi în Egiptul răsculat, acum – că nu degeaba a început azi Anul Iepurelui de Metal (mie îmi miroase a război acest metal al iepurelui)? „În 2011 se va incerca orice, ca sa nu se piarda controlul. Se face orice ca sa se induca frica. Unii vor fi ingroziti si foarte multi se vor trezi si vor vedea realitatea. Nu mai este cale de intoarcere, dar trebuie sa fim constienti ca miscarea de schimbare trebuie sustinuta prin increderea ca avem o sustinere fantastica, prin recunostinta si multa iubire… Valul declansat cu sustinerea vibratiei recunostintei poate deveni o forta uriasa. Este intradevar cea mai puternica rugaciune… Sa ne gandim ce ne mai impiedica inca sa fim liberi si sa traim in acord cu nevoile sufletului nostru… Stim ca avem potentialul de a crea si totusi nu reusim sa facem asta deplin, pentru ca energia creatoare se pierde inca in: frici, credinte si programe limitative, neincredere, sentimente de vinovatie, emotii stocate… E o perioada optima de a alege schimbarea, care poate fi foarte profunda si pe termen lung”, semnează Dana Erdei, astrolog din Oradea. Mda: ori sunt creştin, ori cred în zodiac! Îmi amintesc de baza calendarului chinezesc: Calendarul chinezesc este împărţit în cicluri de 60 de ani, ceea ce înseamnă că într-un an dat se vor regăsi evenimente similare celor care au avut loc în urmă cu 60 de ani… Cine-mi poate spune ce s-a întâmplat în 1951, să ştiu ce se va întâmpla în acest an? Eu ştiu că în 1951, în 24 iunie, mi-a murit mama – aveam un an şi patru luni… Ferească Dumnezeu să se repete evenimente în România de genul celor întâmplate în 1951, aleg două din ele (din Enciclopedia Română): * 15 martie: Ministerul de Interne al Republicii Populare România dă decretul care va fi baza legală pentru deportarea celor care, prin manifestările faţă de poporul muncitor, dăunează construirii socialismului în Republica Populară Română. Decretul va fi baza legală pentru acţiunea de deportare în Bărăgan din iunie. * 18 iunie: în noaptea acestei zile este pusă în mişcare cea mai amplă acţiune de deportare din istoria contemporană a României, după cea întreprinsă în ianuarie 1945 împotriva etnicilor germani din România. În jur de 45.000 de persoane au fost ridicate din căminele lor şi deportate în Bărăgan. Au fost deportaţi români, germani, sârbi, bulgari, refugiaţi din Basarabia şi Nordul Bucovinei, aromâni. Ce s-a întâmplat în lume, acum 60 de ani, să ştim ce ni se va întâmpla în 2011?
***
Scriitorul-mitropolit Valeriu Barolomeu Anania a fost îngropat azi la loc de cinste, cu pompă nemaivăzută (la talpa catedralei Mitropolitane din Cluj), sufletul lui va da socoteală la Judecata de Apoi. Acum pot să vă invit să citiţi neapărat un comentariu acuzator credibil la adresa lui, semnat de Mihai Ciubotaru, daţi click pe https://www.liviuioanstoiciu.ro/2011/01/un-scriitor-ajuns-mitropolit-de-la-antim-ivireanul-la-valeriu-bartolomeu-anania-securitatea-a-spurcat-tot/#comment-37725
PS. Vă invit să citiţi în format PDF revista Contemporanul. Ideea Europeană (director Nicolae Breban, redactor-şef Aura Christi) – daţi click pe ianuarie_2011_reader (şi iar click pe dreptunghiul apărut).
PS.2. A reapărut Tudor Cicu la comentarii, ieri şi alaltăieri, cu eseistica lui ieşită din comun (l-aş cita cu textele sale aici, direct în pagina mea de jurnal online, dar nu vreau să se interpreteze critic-subiectiv). Îi mulţumesc pentru citare, mă simt deja ridicat la ceruri. E nemaipomenit lucru să fii în pielea lui Tudor Cicu, să debordezi de bunăvoinţă – dacă sunteţi curioşi să ştiţi la ce mă refer, daţi click pe https://www.liviuioanstoiciu.ro/2011/02/numai-sa-nu-se-razbune-istoria-biblica-la-egipteni-azi-cum-umbla-domnul-caragiale-prin-tara-scrisoare-din-cluj-lui-boc/#comment-37723 şi pe https://www.liviuioanstoiciu.ro/2011/02/haz-de-necaz-mizeria-regimului-basescu-continua-cum-mai-stam-cu-tonul-humorist-al-scriiturii-anonime-o-atentionare/#comment-37726
Da, am vazut si io faza cu Isaia 19.2, urmaresc dezbaterile lu Barbu de la acel post TV care imi da fiori de gheta pe sira spinari daca acel pui de tigan va ajunge bulibasa al Ro, tare ma tem ca el si cu Vanghelie vor bulibasi România.
Versetul este scos din contest, plus ca nu se brodeste cu alte profeti de importanta, voi reveni separat la ideie pe larg. Egiptul joaca un rol major dar mai mult simbolic , ce se petrece azi in Egipt este facatura ca la noi in 89, trebuie realizat Marele Israel si reconstructia Templului. Orce arabist (serios), orce analist, dar ce vorbesc eu de specialisti , orce om cu o minima cultura va pricepe ca sitemul democratic (occidental), este incompatibil in societatile ce nu au fost radical secularizate, religia joaca un rol major in mentalitatea tarilor arhaice, secularizarea este dur diabolizata, merge ceva in Kuweit (se afla la un pas de secularizare masiva, social vb), insa acolo s-au pompat la greu lovele, nu este nici o tara asa de mare cum este Egiptul, unde problemele alimentare, inclusiv apa potabila sunt o plaga. Interesant, paradoxal imi pare alt aspect;
Manfiestanti cer-lupta ptr modernizare (sloganuri), occidentalizare, in schimb luati inividual nu vor voi renunta la principile de baza a islamului, refuza un stat secular cum ar fi Turcia, dimpotriva condamna dur secularizarea, influeneta. Ma întreb foarte serios; ce s-a întâmplat cu Egiptul? Vad o manifestatie care se justifica datorita saraciei, exploziei demcorafice, problemelor alimentatiei, insa in strada nu-i vad pe acei sarantoci care mai degraba sunt loiali lu Mubarak, in strada vad manifestanti care au sloganuri si par avea si obiectiv major, in realitate cea ce cer acesti manifestanti nu are nimic comun cu problemele, doleantele masei critice (formate si in Egipt, dar nu atât de exploziv) .
Este evident, cineva (papusari NOM), au stringenta nevoie destabiliza zona, boul de Mubarak s-a culcat pe-o ureche linsa de USA si Israel, care acu îi dadu cu sutu pentruca nu mai este optim planurilor lor. Israelul trebuie sa se miste rapid ca sa nu-o ia in ocarina, plus ca ei trebuie realiza marele Israel, reconstrui Templu, un razboi in zona fie si mondializat, va fi numai si numai Israelului favorabil. Este previzibil ce urmeaza petrece in zona si lume, nu trebuie sa mai fi vizionar.
In privinta acelor misionare, ati procedat corect dle LIS, sigur, sunt de foarte buna credinta, dar ati fost indeajuns de amabil, nu este bine sa -i bruscam pentruca ei (oamnei simpli, misionari), fac misiune animati de cele mai nobile sentimente.
Am sa mai revin mâine, acu o lungisi , normal seara nu am timp comenta, ma duc la soieleala, azi … am sarit peste gard-
Va citesc cu placere fiecare post de pe blog. Am simtit nevoia sa las semn acum fiindca acesta mi-a placut in mod deosebit. Felul in care treceti de la „mobilul ortodox” la anul iepurelui de metal plus senzatia de a fi cu dumneavoastra in casa privind televizorul si raspunzand celor doua misionare… o seara frumoasa!
Mulţumesc, domnule CT – sunteţi poet, mă bucur să vă strâng mâna.
Tocmai despre premoniţiile si previziunile poetului vreau sӑ vӑ vorbesc, desi mulţi nici nu vor crede ca toate astea pot fi si adevӑrate. Sӑ vedem: Am încercat sӑ gӑsesc unele analogii (nu neapӑrat, la opera poetului analizat aici), ci între ceea ce spun criticii si gîndurile poetului a cӑrui carte tocmai am închis-o. 1. “muzica are ca tintӑ (si n-o atinge niciodatӑ) tӑcerea” (Dan Laurenţiu). Parcӑ nu l-am crede. Ori noi, doar percepem numai micile armonii? Sӑ vedem: “Tӑcerea e remediul tuturor relelor” – stӑ scris în Talmud. Vedeţi cum i se dӑ dreptate criticului? E mai credibil poetul? Sӑ vedem: “Acum, nu se mai întimplӑ nimic,/nicӑieri. Pe aici mama, sӑraca, nu mai înfige/toporisca în tocul usii , venitӑ de pe lumea cealaltӑ: Sӑ nu mai plouӑ cu pietre – nici/ mӑcar atît. Nici nu mai/Sunt atît de nervos cum eram înainte. Eu/Sunt cel care a scris aici,/mare: “Drumul spre fericire”, dar cine sa mӑ creadӑ?” (Drum stins). Pentru ca tot el sӑ-si raspundӑ în alt poem foarte exact: „ Nu esti singurul care se aratӑ/Speriat atunci cînd …” Atunci/cînd nu se poate obţine nimic decît prin înӑlţare”. 2. Suntem încӑ sceptici cӑ „elementul dominant (înainte de apariţia acestei lumi/era noaptea)”; precipitare, mister, emanatie de hierofant? Fostul enigmatic al spunerii, J.L.Borges, preciza: „Cîte un rӑzleţ vers fericit n-are cum sӑ ne umple de trufie, cӑci el nu este altceva decît un dar al Hazardului, sau al Spiritului; numai erorile ne aparţin”. Sau poate „e o tainӑ aici si nu pot, iatӑ, sӑ tӑlmӑcesc decît desfrunzidu-te frunzӑ cu frunzӑ”, cum ne mӑrturiseste Ionel Necula. Sӑ nu stie asta poetul? Sӑ vedem: „întii ea va lovi cu un bӑţ/pӑmîntul din jurul adӑpostului, unde e, stabilind dupӑ/sunet direcţia galeriei subterane si/abia apoi, acolo, o sӑ-si îngroape toate secretele…”. De ce n-ar face-o? „Nu,/ca aud bӑtînd în pereţi -cine o fi? N-o fi moartea?/O fi. Dar poate aud carii din bîrnele/pereţilor” (De-ale sufletului). 3. Lumea exterioarӑ (ca spectacol grandios) trece o singurӑ datӑ pe muchia zӑrii. Vӑ spune un critic pe care n-aveţi decît sӑ nu-l credeţi. As vrea însӑ sӑ-l aud acum pe spaniolul Antonio Diaz Tortajada spunînd: „frate/lasa-mӑ sa-ţi cînt mai întîi un solo de saxofon”. Altfel „cum poate sӑ facӑ omul sa atingӑ cuvintele Tale”, domnule Ion Murgeanu, cînd spuneţi: „Filozofii s-au întrecut sӑ taie firul în patru învinuind viaţa/ Poeţii i-au încilcit si-asa încîlcitele ei cӑrari de umbrӑ”. Litera se zideste în cuvînt sau cuvintele în sensul dorit de text? dupa cum sugera Gheorghe Iova cum cӑ „textul se întemeiazӑ”. Pӑi ce citim noi? „ Imi stingi amintirea, îmi prinzi flacӑra între doua degete. A doua zi o/reaprinzi: nu vezi, esti ca o lumînare împuţinatӑ./Dacӑ mai arzi mult, nu mai ramîne nimic. De aceea nu te ţin mult aprins…”Adicӑ… tocmai de aceea. Si înţelegem. Cuvîntul scris „este cel mai bun leac/împotriva smintirii”, cum aflӑm dintr-un alt poem. Si „te cutremuri. E exact/ce-am gîndit…”. Se poate spune cӑ am reflectat pe marginea unor poeme din „Pe prag (Vale-Deal), 2010, de LIS. Acesta e gîndul care limpezeste alte gînduri, cum si sugera E. Cioran.