0
26 comments

Sâmbătă, 18 februarie 2012. Protestatarii au fost și azi în Piața Universității din București (vă repet, îi puteți vedea după-amiaza și seara pe camera web pe Jurnalul.ro), a 36-a zi consecutivă. Îi deranjează teribil pe cei de la putere (guvernanți) sau pe cei ce-l simpatizează pe Băsescu acești protestatari, le desconsideră protestul. E greu de crezut, dar toți acești protestatari și-au recâștigat demnitatea, exprimându-și în public nemulțumirea față de cei ce ne conduc țara (ajunsă pe buza prăpastiei, cu cel mai scăzut nivel de trai din Uniunea Europeană), corupți, iresponsabili, de rea-credință, incompetenți. De fapt, e cel mai bun lucru ce li s-a întâmplat românilor de mulți ani, și-au amintit că au coloană vertebrală. I-am văzut și într-o fotografie la Cluj-Napoca, azi, pe Mediafax, intitulată: „Protest cu oameni de zăpadă în Piaţa Unirii din Cluj, care să-i înlocuiască pe cei ce nu pot participa”, știre – Protestatarii strigă “Jos Băsescu”, “Băsescu după Boc, demisia pe loc”, “Toată lumea ştie, ne conduce SIE”, “PDL în România, este furtul şi hoţia”, “Jos Guvernul securist, condus de un UTC-ist”… Din păcate, televiziunile îi ocolesc. Dar opoziția unită le susține protestul în Parlament, chiar dacă mizeria PDL a dat pe dinafară, asmuțind cu afișe populația împotriva grevei ei.

Continuă reportajele dramatice de pe teren, acum țăranii sinistrați de viscol se tem că vor ceda pereții și acoperișurile caselor îngropate în zăpadă, tremură la gândul că vremea se încălzește și vor avea parte de inundații, cantitățile uriașe de zăpadă rămânând pe loc. La o lună de la ninsorile și viscolele apocaliptice, tot mai sunt 18 județe afectate, cu tot felul de localități fără curent electric, fără aprovizionare, cu 67 de drumuri județene blocate și alte 21 parțial redate circulației, anunțate oficial.

***

Și gata. Azi s-a încheiat încă un an din viața mea. Întâmplarea a făcut că am răspuns ieri la întrebările unei eleve din ultimul an de liceu din Adjud (îndemnată de poetul Paul Spirescu, profesor de filozofie și diriginte aici, să participe la nu știu ce concurs), Alina Vasiliu, o redau de curiozitate:

Din fişa dumneavoastră biobibliografică, am aflat că sunteţi născut pe 19 februarie. Suntem în 17 februarie, deci vă pregătiţi de o nouă aniversare. Cum s-au desfăşurat aniversările dumneavoastră de până acum şi cum o vedeţi pe cea care se apropie ?

N-am trecut cu vederea ziua mea de naștere de când mă știu „matur”. Ea n-are atât importanță ca petrecere (mă rog, aniversare cu masă mai specială acasă), cât pentru faptul că din 19 februarie în fiecare an începe Anul literar LIS. E o chestiune strict personală, aceasta de a-mi începe anul literar pe 19 februarie, de scris și de citit. Pe 18 februarie 2012 închei Anul 61-LIS, trag niște concluzii pe un an. Din nefericire, n-am cu ce să mă laud, în Anul 61-LIS (19 februarie 2011-18 februarie 2012) nu m-am ales cu nimic „peren”, n-am scos nici o carte, în  schimb am continuat nebunia scrierii în fiecare zi a paginii de jurnal online (pe blogul www.liviuioanstoiciu.ro) și a actualizării cotidiene a unei publicații electronice: www.jurnaluldevrancea.ro (care înseamnă citire și selecție de știri, de articole și de documente în prostie; în plus, semnez săptămânal un articol politic la Opinii). În Anul 61-LIS am continuat să colaborez la reviste literare, cu versuri inedite, răspunsuri la anchetă, unde mi s-au cerut și pe care le-am putut onora, sau cu texte publicistice (unde am rubrici, la Contemporanul. Ideea Europeană, Argeș, Bucovina Literară, Viața Românească sau Pro Saeculum; anul trecut și-a încetat apariția la mijlocul anului o altă revistă la care am colaborat lunar cu eseuri – intitulată Sud). În particular, în Anul 61-LIS am scris versuri de sertar (m-am îndepărtat de proză și de teatru). Altfel, de ziua de naștere din acest an voi avea parte tot de o masă festivă acasă, pregătită de prozatoarea Doina Popa, la care va participa fiul, Laurențiu (la 36 de ani), cu iubita lui, Florentina. Voi fi ignorat sau voi primi felicitări drăguțe de la cei ce nu m-au uitat prin telefon, SMS sau e-mail (sau la comentarii pe blog).

*

Cam asta ar fi. Cum mai trece timpul: nu pot să cred că a trecut și al 61-lea an al meu (acordat mie, venit în vizită pe această planetă; ce experiment se face cu mine?). Ce naiba e timpul, de fapt?

Einstein a descoperit ca timpul nu este altceva decat o succesiune de evenimente care cauta o ordonare succesiva de cauze si efecte. Aceasta ordine reprezentata de timp este de fapt doar o tendinta de a da un sens “dezordinii” in care fenomenele din Univers coexista. In 1935 a gasit o confirmare a ideilor sale care i-a permis genialului magician al timpului sa-si continue studiile la o scara mai larga. Cercetarile sale asupra atomului tinteau de fapt si ele descoperirea acestei forte. Adevarata manifestare a celei de-a cincea forte nu tinea de natura unei forte fizice, ea fiind o forta superioara celorlalte forte, ceva ce le unifica si le dadea o coerenta. Ce e a cincea forță? Ea te poate face să călătorești în timp. Mereu am visat să fiu transbordat în timp, să se deschidă o fereastră și să ajung în trecut sau în viitor, să am parte de experiențe ieșite din comun. Naiv, am crezut că e de ajuns să mă concentrez la maximum „și să vreau”. N-am reușit să ajung nicăieri. Dar nu pot să uit exemplele budiștilor, care prin meditație reușesc să-și controleze organismul și să meargă dezbrăcați iarna, de exemplu și să nu le fie frig toată iarna, să urce prin zăpadă în pantalon scurt, cu o bluză de vară pe ei și în sandale, gerul neatingându-i deloc. Repet, la mijloc e meditația… E clar că eu n-am exercițiul meditației, să reușesc. Mie mi-ar fi de ajuns dacă aș scrie măcar ce-mi doresc, o carte care să fie picată din altă lume. Prostii. Și totuși. Ce e timpul? In cadrul Institutului pentru studii superioare din Princeton (localitate unde s-a stabilit in 1933), genialul fizician Albert Einstein a realizat numeroase studii asupra posibilitatii calatoriilor in timp. Studiind forma de manifestare a celor patru forte ale Universului (forta gravitationala, forta electromagnetica, forta nucleara tare si forta nucleara slaba), Einstein a dedus ca lipseste totusi ceva. Daca studia manifestarea lumii reale numai prin prisma acestor forte, Universul devenea static, lipsit de viata si de “neprevazut”, ceva asemanator unui mecanism determinabil in mod exact. Astfel, el a intuit ca lipseste “a cincea forta”, care ar trebui sa le uneasca pe toate. Aceasta teorie a unificarii a stat la baza cercetarilor sale ulterioare… Sigur, eu am ratat în această viață călătoria în timp. N-am fost în stare nici măcar să fac o călătorie în jurul acestei lumi și acestui timp, deși mi-am dorit dintotdeauna asta – și a tot trecut timpul, am ajuns la 62 de ani! Nu mă recunosc… In DEX, timpul este definit ca forma fundamentala de existenta a materiei in continua dezvoltare, exprimand succesiunea si simultaneitatea proceselor realitatii obiective sau ca durata, perioada, masurata in ore, zile etc., care corespunde desfasurarii unei actiuni, unui fenomen, unui eveniment; scurgere succesiva de momente; interval rastimp, ragaz. Dar timpul este desigur un subiect mult mai complex decat poate sugera o scurta definitie. Oamenii de stiinta si filozofii s-au luptat sa desluseasca problema timpului in diferite moduri. Pentru unii este o iluzie; pentru altii este un proces liniar masurat de ceasuri, ce nu sunt altceva decat dispozitive dinamice sau matematice convenabile folosite de stiinta; totusi altii considera timpul ca fiind multi-dimensional. Fizicieni precum Minkovski si Dirac au studiat conceptul de “univers bloc” in care “timpul” este doar una din dimensiunile unui univers static cu patru dimensiuni, prin care constiinta noastra individuala se misca. Descoperirile fizicii cuantice, ale fizicii nucleare si ale relativitatii au determinat oamenii de stiinta sa conceapa universuri chiar mai stranii, in care timpul poate curge cu viteze diferite in locuri diferite si poate chiar, pentru anumite particule atomice cum ar fi tahionii, sa-si inverseze sensul de curgere. Cat de “consistent” este momentul prezent – o secunda, o milisecunda, o nanosecunda? Avem instrumente care pot in prezent masura trecerea timpului pana la o picosecunda, care este ca durata raportata la o secunda, cat o secunda comparata cu 30 de ani! Daca am continua sa supunem timpul la astfel de disecari teoretice vom fi desigur in pericolul de a reduce realitatea la nimic. De fapt exista motive temeinice pentru a crede ca, intr-un mod ciudat, atat trecutul, cat si viitorul au un anume fel de realitate; diferenta intre ele si prezent ar fi aceea ca prezentul este ceea ce percepem si traim acum, pe cand atat trecutul, cat si viitorul sunt de obicei nepercepute. Dar exista multe cazuri autentice de oameni care au premonitii (intrezariri ale viitorului) sau retromonitii (revelatii precise ale trecutului). Secundele celui în viață (aflat în treabă) vin din viitor?


, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Like it? Share with your friends!

0
26 comments

26 Comments

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Dar daca secundele celui in viata sunt acumularile trecutului sau? Trecut care – in functie de vibratia pe care noi insine i-am conferit-o – ne construieste astfel viitorul? Timpul suntem noi. Sau cel putin masura timpului, poate insasi justificarea notiunii de timp. Fara pasare nu ar exista zborul, asa cum fara inima nu cunosti iubirea. Ce-ar fi timpul singur? Un neant, inexistenta, haos. Noi suntem si timp si masura si ROST. Si fiecare da nume timpului sau, dupa Trecut, Prezent si Continuitate. Numele timpului de azi… LA MULTI ANI, DOMNULE LIS! Fie-va Timpul cu Pace!

  2. Va doresc inca multi ani cu sanatate si sa ne bucuram impreuna cu dvs si cu ai dvs si de zile mai bune !
    Primiti sincerele mele urari de bine si multumiri pentru curajul si demnitatea de care dati dovada in tratarea problemelor sociale, culturale, dar si politice ale Romaniei in aceasta perioada atat de tulbure prin care suntem nevoiti sa trecem.
    Doamne Ajuta !

  3. La mulţi şi fericiţi ani în vârsta ta reală şi fie ca “vârsta ta interioară”, cea de 33 de ani, atât cât a trăit bunul nostru Iisus, să-ţi rămână veşnic în suflet.

  4. incredibil! dacă nu aţi fi spus de 61 nicicum nu m-aş fi gândit la această cifră, ci la una mult-mult-mult mai mică!

    La mulţi ani şi multe cărţi faine înainte!

  5. La mulți ani, LIS, Anul Literar LIS 62 să fie prolific, cum de altfel a fost și anul 61, noi am simțit asta din generozitatea cu care scrii pe acest blog. Multă sănătate și zile liniștite!

  6. La multi ani, cumnate si leat al meu! Sa-ti dea Dumnezeu putere sa duci in continuare lupta cu Goliat-ul politic care a acaparat totul in tara asta, de la muntii de zapada si pana la bucuriile sufletului. Fii binecuvantat!

  7. La multi ani cu sanatate sa va bucurati alaturi de familie.
    Pe TVR International am urmarit astazi de dimineata la “Memoria zilei” un mic elogiu la adresa dvs. cu ocazia zilei de nastere. Toate cele bune.

  8. LA MULTI ANI CU SANATATE SI DORINTE IMPLINITE, LINISTE SUFLETEASCA SI MULTA INSPIRATIE! TE IMBRATISAM SI TE PUPAM!

  9. Liviu Ioan Stoiciu – Poetul la aniversare: 19 februarie 2012
    (Mărturisiri la scrierea unei cărţi)
    1.
    Scriindu-mi cartea „Liviu Ioan Stoiciu – Poezia şi subteranele ei”, am realizat, la un moment dat, că am ajuns împreună cu cititorul, pe care, l-am tot cărat după mine, pe una din acele trepte, unde o voce interioară ne spune că am ajuns amândoi pe ultima treaptă, de unde va trebui să ne oprim, ca la porunca lui Moise: „Nu te sui pe trepte la jertfelnicul Meu, ca să nu se descopere acolo goliciunea ta”. Şi, a trebuit să mă opresc pe această treaptă, altfel, va crede cineva că m-am pierdut în pulberea stelară a viselor mele, fără să pipăi şi să urlu (cum spunea poetul) luând contact permanent cu pulberea pământească a existenţei concrete. Fiecare treaptă urcată în demersul meu, de a răzbi până la capăt în poezia lui Liviu Ioan Stoiciu, va trebui înţeleasă ca o trecere prin lumea acelor oameni simpli, dar profunzi, din Imperiul Zămislit de autorul care i-a şi creat, fiindcă aşa au simţit ei să-şi trăiască viaţa; nu prin ficţiunile ei, ci prin marile pasiuni şi legi indestructibile: iubirea şi ura, lupta şi înfrângerea, bucuria şi durerea, speranţa ori moartea. Şi aşa am simţit şi eu că e drept. Am căutat uşa care să nu ne înfunde în labirintul hăţişurilor ori ale acelor „lumi paralele” de care vorbea poetul, încât spaima şi sentimentul pustiului, să nu aibă sorţi de izbândă pentru a se cuibări definitiv în sufletele noastre. Poetul, cred că intuia cum îmi voi încheia cartea. Îl citez: „Că nu vrem vise, vrem/realitate. Dar cine să tulbure/ordinea? N-are cine… Toţi spun că văd lucrurile din cer, dar au rădăcini: unii/vin de la începuturile visului. Par ireali, dar sunt reali. Alţii/au rădăcini de pelin, de suprafaţă – rădăcini ale celui plin. Toţi gândesc, dar/nu deschid gura – deşi vorbesc! Prin ce cod/secret se înţeleg?” (LIS: celui plin). Era limpede pentru mine: Liviu Ioan Stoiciu făurise o nouă cale în poezie şi, ca „suprarealist inteligent” ne oferise cheia acestui cod secret, prin care aveam să ne „tragem” o fereastră, de unde trebuia să-i privim Poezia. De aceea, îi voi transmite acum, ca de la trudnic la trudnic: La mulţi ani maestre!
    P.S. De altfel, sărbătoresc şi eu o mare izbândă. Ieri am ajuns la casa părintească din satul de la munte şi cu mare efort mi-am deszăpezit stupii. Deci, d-le LIS, în viaţă sunt şi momente de bucurie!

  10. Dragă Liviu Ioan Stoiciu,

    De ziua naşteriii tale îţi doresc să rămâi mereu plin de vigoare, însetat de adevăr şi dreptate, aşa cum te ştim noi, admiratorii şi prietenii tăi. Să dea bunul Dumnezeu să rămâi acelaşi om cu inima în palmă, sincer, generos cu semenii, cu confraţii mai puţin norocoşi, cu cei prigoniţi. Sper ca anii ce se adună pe răboj nu-ţi tocească niciodată capacitatea excepţională de muncă, ascuţimea de minte şi vioiciunea intelectuală ieşită din comun. Fie ca poetul, scriitorul complex de azi, să fie împovărat doar de glorie şi de putere. Puterea de a-ţi duce zestrea talentului până la capăt, cu strălucire.

    Ţi-aş dori 120 de ani de viaţă frumoasă şi senină, cu nepoţi care să se joace cu barba ta, dar n-aş vrea să limitez generozitatea Domnului.

    Fie ca blogul tău să ne adune mereu şi mereu întru aceeaşi dragoste comună pentru cultura română, pe care o slujeşti cu unic talent şi devoţiune.

    Iar nenorociţii cu restaurantul de la parterul unde locuieşti (cei care îţi strică liniştea) să dea faliment cât mai curând iar acolo să fiinţeze o florărie, o librărie sau o grădiniţă.

    La mulţi, fericiţi ani, cu poezie şi sănătate din belşug, alături de cei dragi inimii tale!

    Cu drag şi sinceră,neconvenţională preţuire, Ion Cristofor

  11. Va doresc si eu santate, liniste sufleteasca si mai ales izbavire de lichelele dâmbovitene , astfel in liniste si bucurie sa aveti multi, foarte multi ani. Nu ma doare gura sa zic si io “la multi ani”, dar stiu ca nu-i pot da eu acesti ani ci acestia sunt oferiti de Dumnezeu fiecaruia dintre noi.

    Totusi, peri albi ce se aduna sunt semn al binecuvântari lui Dumnezeu, este mai bine sa apuci peri albi binecuvântati, decât peri albi plini de amaraciune, ferice de natia care are batrâni întelepti carora le da respectul cuvenit, tare rau ajunge natia fara batrâni întelepti ce ajunge fi condusa de niste copii. Astfel putem ruga pe Dumnezeu sa mai adauge alti multi ani acestor batrâni.

    Sa va dea Dumnezeu alti multi, multi ani spre folosu natiei. Poate niciodata in istoria ei România nu-a avut asa mare lipsa de bâtrâni, ce sa-o conduca cu blândete, dragoste de neam si multa întelpeciune ce vine de la Dumnezeu, nu desteptaciunea sprucatului bolsevic, ce o au tot mai multi pe acest pamânt.

    Draga Domnule Liviu Ioan Stoiciu,

    dumneata aparti neamului românesc, o grea responsabilitate este pusa pe umeri mata, d-ta ai intrat in curtea domneasca a neamului care nu se vede, nu tipa pe ulite, insa aceasta curte domenasca va fi trasa la raspundere de catre Dumnezeu ori va fi rasplatita.

    Doamne ajuta cu multi ani binecuvântati!

    O.M.

  12. La multi ani! Si multumiri pentru acest blog. Dar si mai mult pentru poezia din carti, cite si cind sint ele.

  13. Cu deosebit respect vă doresc multă sănătate și să aveți răbdarea necesară de a edita acest blog în continuare, aveți multi cititori și admiratori care vor din ce în ce mai mult!
    LA MULȚI ANI domnule Liviu Ioan Stoiciu, să fiți online!

  14. Draga Liviu,
    citez:
    “Cum mai trece timpul: nu pot să cred că a trecut și al 61-lea an al meu (acordat mie, venit în vizită pe această planetă; ce experiment se face cu mine?)”
    – Desi nu te hotarasti cati ani aniversezi – ori 61, ori 62 -, nici nu ne lamuresti daca ai venit pe planeta in vizita sau sa ne mustri ca nu facem ce trebuie, noi tot te iubim si iti spunem “La multi ani”, cu toata sanatatea de care ai nevoie ca sa te simti bolnav de durerea lumii asteia!