Revine în prim-plan CopyRo, care e somată să intre în legalitate în termen de 60 de zile! N-am nevoie de laudele nimănui

Duminică, 6 noiembrie 2011. Dan Mircea Cipariu, președintele Secției Poezie a Asociației Scriitorilor din București îmi amintește de existența CopyRo (Societatea de gestiune colectivă a drepturilor de autor) – de proprietățile căreia destui scriitori profită „pe șest”. De altfel, la vârful CopyRo se găsesc scriitori: Eugen Uricaru – Președinte, George Bălăiță – Director. Și în Consiliul Director: IOAN HOLBAN – membru, ION MIRCEA – membru, LUCIAN VASILIU – membru, GHEORGHE SCHWARTZ – membru, CORNELIU ZEANĂ – membru, SONIA HERMAN – membru, ALEXANDRU POPOVICI – membru, CONSTANTIN NOVAC – membru, PASSIONARIA STOICESCU – membru, IACOB FLOREA – membru. Plus Comisia de Lectură (plătită): IOAN ES. POP, MIRCEA DAN CIPARIU (e păstrat pe site-ul oficial al CopyRo, deși el a anunțat că și-a dat demisia) și C.D. ZELETIN. Plus pompoasa Comisie de… acces la informațiile CopyRo, formată din SILVIA CHIŢIMIA, IACOB FLOREA, CORNELIU VLAD, MIHAI GIUGARU, VIOREL ŞTIRBU. Scriam aici, pe 13 iulie (și în zilele următoare), că de la 1 iunie 2011 activitatea CopyRo a fost suspendată de ORDA (Oficiul Român pentru Drepturile de Autor), atunci cerându-se să fie sacrificat administratorul general al CopyRo. S-a întrunit atunci o parodie de adunare generală a CopyRo și a fost adus în loc un administrator general nou – n-are rost să-i rețin numele, nici să repet datele problematicii. Trebuie reținut că din 20 iulie 2011 ORDA a anunțat că a încetat măsura retragerii avizului de funcționare a CopyRo. Numai că abuzurile conducerii CopyRo au vechi rădăcini: pentru unii CopyRo e mumă, pentru alții ciumă. Iată ce scrie Dan Mircea Cipariu, avizat, azi:

COPYRO şi Eugen Uricaru, dincolo de zvonistică şi antipatii!

Sunt întrebat pe Facebook sau în scrisori electronice de ce nu am o atitudine critică faţă de ce se întâmplă la COPYRO, societatea de gestiune a drepturilor de autor condusă de fostul preşedinte al Uniunii Scriitorilor, Eugen Uricaru. De ce am fost şi sunt tot timpul cu ochii pe guvernarea Nicolae Manolescu, în timp ce sunt rezervat, dacă nu chiar complice cu marile nereguli şi acte nedemocratice ale COPYRO? Cum cred că nu poţi arunca acuze după cum bate vântul şi fără a le dovedi cu probe irefutabile, nu m-am hazardat să critic după zvonistică ori după antipatiile pe care mi le produc unii sau alţii. Încerc, într-o societate care şi-a pierdut tot mai mult reperele şi argumentele, să găsesc o logică a lucrurilor şi întâmplărilor şi încerc, mai ales, să nu dau sentinţe irefutabile. Cu această atitudine, am citit două documente ale ORDA extrem de importante despre activitatea COPYRO, documente care arată modul discreţionar în care sunt conduşi deţinătorii de drepturi de autor şi felul în care sunt cheltuiţi banii acestora, într-o manieră care reclamă abuzul în serviciu şi conflictul de interese. Citind aceste documente, îţi poţi da seama şi de caracterul unor scriitori care, ajunşi în funcţii de conducere, ajung să îşi aprobe şi să îşi dea chiar lor bani pentru cărţi şi drepturi de autor.

Pe 9 septembrie 2011, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor (ORDA) a încheiat împreună cu administratorul general al COPYRO un proces-verbal privind activitatea acestei societăţi de gestiune a drepturilor de autor pentru anul 2010. Controlul dovedeşte cu documente clare că preşedintele COPYRO, Eugen Uricaru, şi alţi colegi ai lui din Consiliul de Administraţie au aprobat şi au luat bani pentru ei înşişi. Eugen Uricaru a luat 3.550 Euro pentru tipărirea propriei sale cărţi în străinătate. La fel, Gheorghe Schwartz – 3.180 Euro. Mai clar, cei doi au aprobat o decizie COPYRO pentru publicarea autorilor români în străinătate, ei fiind unicii beneficiari ai deciziei şi ai banilor! Un alt membru al Comitetului Director, Corneliu Zeană, a primit bani pentru cartea sa – „Nu râdeţi vă rog” apărută la editura Ideea Europeană condusă de Aura Christi. Conform cercetării ORDA, Aura Christi este beneficiara celor mai multe fonduri COPYRO pentru tipărirea unor cărţi ale membrilor acestei organizaţii. Astfel, fundaţia şi editura Aurei Christi au primit 9 contracte de editare, faţă de cele 8 primite de editura Niculescu şi cele 7 primite de editura Litera, în total 135.750 lei. Mai mult, Aura Christi nu s-a mulţumit cu aceste contracte şi şi-a tipărit şi propria ei carte, „Cerul sălbatic”, cu 12.380 lei, prevăzându-şi în contractul de editare „o remuneraţie brută de 20% din preţul de vânzare al lucrării în cauză, lunar, de la începerea difuzării acesteia”. La fel a procedat un alt favorizat al COPYRO, patronul editurii Niculescu, Cristian Niculescu, care şi-a tipărit cartea „Introducere în economie” pentru 11.000 lei, în aceleaşi condiţii de drepturi de autor evocate la Aura Christi. În fine, amintesc aici, din cele 17 pagini de control ORDA, faptul că un membru al Comisiei de Lectură COPYRO, Iacob Florea, a primit şi el finanţare pentru cartea „Lucrurile pe care nu mi le spui”.

ORDA a atras atenţia COPYRO asupra ilegalităţilor pe care societatea de gestiune a drepturilor de autor le-a comis şi i-a pus în vedere acesteia, prin Decizia 270 din 29 septembrie 2011, ca în termen de 60 de zile să intre în legalitate!

După dezvăluirile ORDA, înţeleg şi mai bine de ce Eugen Uricaru a refuzat la Adunarea Generală COPYRO să existe o competiţie pentru funcţia de administrator general şi această competiţie să fie secretă, aşa cum o cere statutul organizaţiei. Înţeleg la fel de bine vociferările şi înfierările Aurei Christi la adresa mea, la pomenita adunare generală, când am cerut să existe competiţie şi transparenţă.

Sunt curios să le citesc opinia marilor critici din Uniunea Scriitorilor, printre ei şi prietenul Liviu Ioan Stoiciu, despre aceste ilegalităţi. Nu putem opera cu dubla măsură şi să îl criticăm doar pe Nicolae Manolescu, în timp ce Eugen Uricaru îşi vede nestingherit de nimeni de propriile sale interese!

Dan Mircea Cipariu

Dați click pe cele două documente PDF la care face referire Dan Mircea Cipariu, să vă lămuriți: Decizia ORDA 260/27.09.201 și  Proces-verbal control 2010 (care are nu mai puțin de 17 pagini de… încălcări ale legii de către CopyRo). Pur și simplu CopyRo i se dă iar, în 27 septembrie 2011, un termen de 60 de zile pentru intrarea în legalitate! Altfel, rămâne de discutat rolul pe care îl are Aura Christi, pomenită de Dan Mircea Cipariu mai sus, care nu face parte de staff-ul CopyRo și nu știu dacă i se poate reproșa că a primit bani (chiar și pentru o carte a ei). Îmi imaginez că Aura Christi a câștigat proiecte literare la CopyRo, în limitele regulamentului de ordine interioară al CopyRo (dacă e defectuos acest regulament, n-are nici o vină Aura Christi; dacă Dan Mircea Cipariu știe mai multe din interiorul CopyRo, legat de Aura Christi, îl rog să spună). Celelalte exemple, ale șefilor CopyRo care și-au acordat lor înșiși sume incredibile pentru a scoate o carte, dau de gol gradul de corupție din interiorul CopyRo și faptul că scriitorii români mai au un etaj de șefi care taie și spânzură asupra vieții literare de la noi, peste capul lor. Normal ar fi să aibă loc o nouă adunare generală a CopyRo și să fie înlăturată actuala conducere a CopyRo, dovedită a fi de rea-credință.

***

Public o a treia parte din textul poetului premiant adjudean Adrian Botez (text citit la lansarea de la Adjud a volumului meu „Pe prag” de la Biblioteca Municipală, de joi, 3 noiembrie, despre care am scris în ultimele două zile aici). Adrian Botez, membru de bază al USR-Bacău, are un stil de a scrie cu totul aparte, i-am avertizat pe neștiutori de la început (cu părere de rău pentru AVP: Viorel Padina; dacă-și imaginează că eu am nevoie de laude aici, se înșeală; dar nici nu pot să cenzurez un text critic la adresa cărților mele, repet, făcut public la Adjud acum; reiau aici comentariul lui AVP, de curiozitate: Dle coleg, tamaia, crucile, semilunile, moastele si ditirambii cu majuscule psalmodice etcetera sunt bune pentru un poet ce-ar vrea sa traiasca dupa ce moare, in cerurile hipotetice, alaturi de alti credinciosi nu neaparat Poeti (ceea ce nimeni nu poate garanta ca se va si intampla, n-asa…?), dar nu fac nici doo parale, fara nicio indoiala, pentru un Poet care vrea sa traiasca si dupa moarte pe Pamant, mai precis in Gand, in rand cu ceilalti mari poeti care au fost si sunt… 💡 Parerea mea, pai cum drea…). Îi mulțumesc în schimb pentru înțelegere lui Vasile Baghiu.

METAFIZICA POEZIEI LUI LIVIU IOAN STOICIU (III)

Duminică dimineaţă eu căutam, de zor, în biblioteca mea, volumul ultim editat şi proaspăt premiat (după câte ştiu), al lui LIS: Pe prag (Vale-Deal), Cartea Românească, 2010. Ştiam că mi-l dăruise, cu autograf cu tot – dar nu-mi aminteam când şi cum… – …şi tot nu-l aflam!

Apoi, în disperare de cauză (pentru că nu se face să vorbeşti despre cărţile cuiva, apărute cu 10 ani în urmă – şi să nu zici, măcar două vorbe, desprea cea de pe care încă nu s-a uscat bine cerneala tiparniţei!), am apelat la bunul meu prieten Paul Spirescu. Generos cum îl ştiu de o viaţă, de-acum – mi-a împrumutat-o, în aceeaşi după-amiază!

Şi, citind cartea, am înţeles de ce n-o găseam, între literele de raft ale bibliotecii mele: era cea mai profund creştină (zalmoxian-creştină, mioritic-creştină!) dintre toate cărţile scrise de LIS! Deci, diavolul, conştiincios, cum îl ştim…  – pusese coada peste ea!

…Încă din titlu (Pe prag) , ne situăm între lumi, cu faţa spre cer – iar parantezele (Vale-Deal) ocrotesc, de fapt, Spaţiul Mioritic blagian! De ce VALE-DEAL şi nu DEAL-VALE? Pentru că e firesc ca omul, întâi, să îndure suferinţele tuturor iluziilor şi înşelărilor şi trădărilor, în Valea Lumii Simţurilor CINCI, spre a-şi merita urcarea/suirea în Dealul Metafizic al Mântuirii…! GETO-DACII NUMEAU HAR-DEAL –  DEALUL (CODRUL) SFÂNT, GRĂDINA PARADISIACĂ!!!

…Lumea prezentă în Poezia lui LIS este o lume catastrofal desacralizată, dar nu irecuperabilă, nu fără Nădejdea Mistică: este o lume care face eforturi colosale să-şi re-amintească de sacralitate, este un Mort care transpiră incredibil, de efortul de a-şi aminti cum e să fii Viu!

…Întâi, deci: „Baţi la porţile celor cinci” (p. 9): „azi te simţi bine, îţi eşti exterior, eşti fericit, /parcă nu eşti tu”. Da, simţurile nu pot să-ţi ofere harta sinelui tău de Duh – iar fericirea este una falsă, dez-identitară: „parcă nu eşti tu”.

„Pleci sau vii, Vale-Deal?” A pleca şi a fi viu, de fapt: cine pleacă din sine – moare, nu se mai înscrie în sinusoidala soteriologică!

„Ai premoniţia morţii?/eşti întrebat. Eşti lăsat/ să intri. În acelaşi timp, când tu /intri, pe aceeaşi poartă, CEL CE TE IUBEŞTE IESE”. Moartea este Suprema şi cea mai crâncenă iluzie. O accepţi, CEL CE NU TE IUBEŞTE – te păcăleşte: se preface că-ţi dă drumul, iarăşi, între simţuri. NU: CEL CE TE IUBEŞTE nu-i acolo, ci…dincolo de ceea ce tu ai învăţat întru comoditatea materiei: „cel ce te iubeşte iese” – pentru a-ţi sugera să te laşi călăuzit dincolo de orice porţi.

…Altfel, rămânem sub semnul „măştii” şi al „oalei de pământ”: „plină cu apă, cărbuni aprinşi de lemn moale, lemn din care ai fi putut sculpta/o mască nouă, verde: cărbuni sfârâind în apă,/sfărâmându-se…”  – O şopârlă, p. 10. Acesta este Semnul Iluziei, din partea Marelui Iluzionist-Satana: „ATOATESFĂRÂMAREA”… Conştiinţa îmbătrânirii este izotopică semantic cu „sfărâmarea” – iar Vinul şi Troia rămân doar mituri teoretice, dionnu şi crezute – în anistoria divină, ca ARHEI DE NEATINS, doar de povestit, obosit, ieşit din timp, dar nu şi izbăvit din măsurătorile şi cântăririle celui ce în nimic nu crede, ci îşi păstrează morfo-reptilianismul/şopârlismul ludico-derizoriu, întru „căderea în istorie”, reptilianism ce-l singulariza în Paradis – …nu izbăvit de rărire-sărăcire-impurificare-scufundare în borborosul materiei – ci doar SIMBOL, nu şi REALITATE METAFIZICĂ, lipsit de Tărie a împlinirii desăvârşite a hierogamiei:  „ştii, Vale-Deal, zilnic/soseau aici corăbii încărcate cu vin/spre tabăra grecilor/din faţa Troiei asediate (n.mea: Fiinţa asediată de iluzii)…”Ţărm al/vârstei a doua, rărit azi, plin de vin vechi, îngroşat/şi murdar, simbol al unirii în duh:/în care scormonim, râzând, îmbătaţi un pic, vârâm/mâna într-o gaură şi tragem de coadă/şopârla anului/2012, lungă de circa un metru” – O şopârlă, p. 10.

Adrian Botez

(Va urma)

PS. Toamna: ilustrez această pagină de jurnal online cu un amestec de fotografii și tablouri (preluate la întâmplare, de pe Ziare.com sau Rețeaua literară). Dacă dați click pe a treia fotografie, de sus în jos, îi veți descoperi efectele…