Scriitori cu maşină, care conduc, din cei pe care-i ştiu. Când intervine Ceasul Rău. Poet ieşean condamnat

Duminică, 12 septembrie 2010. Scriam ieri aici că sunt mâhnit peste măsură din cauza celor ce i se întâmplă poetului Dorin Popa, care îşi conducea maşina şi a întâlnit Ceasul Rău pe un drum din Iaşi. Ceea ce i s-a întâmplat lui i se poate întâmpla oricărui şofer. De aici mâhnirea mea peste măsură, că pot fi pus de viaţă în faţa unui accident rutier devastator în orice clipă. Bat în lemn. La volanul maşinii lui, Dorin Popa a avut parte de un accident în 2004 (a lovit un tânăr care a părăsit „trecerea de pietoni” şi a alergat apoi pe drum după o maşină de transport în comun, făcându-i cu mâna să oprească; vă daţi seama, a intervenit Ceasul Rău; maşina lui Dorin Popa avea numai 43 de kilometri pe oră la impact; procuratura a încetat urmărirea lui penală, considerându-l nevinovat, dar procesul deschis de părinţii tânărului a mers mai departe) – atenţie, Dorin Popa e condamnat, în 2010, stupefiant, la doi ani şi jumătate de închisoare şi la despăgubiri de 2 miliarde de lei vechi. Nu am de gând să comentez actul de justiţie (din punctul de vedere al procuraturii şi al judecătoriei), vă las să echilibraţi singuri balanţa, publicând mai jos inclusiv „nota de concluzii” semnată de Dorin Popa şi de avocatul lui, strălucit avocat (şi mai puţin strălucit politician ţărănist) Vasile Lupu. Mă gândesc numai la răzbunarea destinului la un scriitor, aveţi aici exemplul lui Dorin Popa, universitar (azi, la Jurnalistică în cadrul Literelor la Universitatea „Al. I. Cuza”, licenţiat în fizică, doctor în filologie) şi jurnalist de succes. Un asemenea accident îţi schimbă complet viaţa, e o cumpănă astrală de neevitat. Dorin Popa e o victimă astrală. Un ezoterist ar spune că tânărul care a murit în accident, trebuia să moară (că tânărul putea să renunţe la acel minut de alergare după maşina de transport în comun şi nu se întâmpla nimic, dar a fost împins de la spate în mod expres de Ceasul Rău, care reglează lucrurile pe această lume; că el ar fi murit oricum; dacă nu era maşina lui Dorin Popa, era altceva, „fiindcă îi venise timpul”) şi că Dorin Popa a fost numai instrumentul care împlinea destinul acelui tânăr nefericit… Toţi cei care-şi conduc maşina ştiu că ghinionul la volan face legea, nu poţi controla imprevizibilul. Pus în pielea poetului Dorin Popa, mă topesc de pe picioare, un asemenea accident te îngroapă de viu, chiar dacă ai avea nervi de oţel. Ştiu că poetul Dorin Popa era în 2004 „pe cai mari”, că toată lumea era a lui, se credea răsfăţat de soartă, premiat la nenumărate festivaluri internaţionale de poezie (puteţi să consultaţi pe Google fişa lui biobibliografică, pe Wikipedia), mereu plecat în străinătate la congrese de poezie sau cu burse. La un moment dat a fost chiar încoronat. Brusc, biografia lui la Iaşi a luat-o razna din 2004, el nu mai este pentru mass-media decât poetul universitar care a provocat un accident mortal şi trebuie să plătească. O nenorocire din care nu şi-a mai revenit.

Nu-mi dau seama câţi scriitori sunt şi şoferi pe maşina lor şi câţi au avut accidente (personal nu cred că e vreunul care să nu fi avut incidente în trafic sau accidente uşoare, avertismente care pot anunţa accidente grave, Doamne fereşte). Să mă gândesc pe cine am văzut la volan după Revoluţie, în maşini particulare, unele de lux, cei mai mulţi le-au schimbat în timp: Călin Vlasie (e singurul pe care l-am văzut în maşină de teren; dar am înţeles că tot în maşină „4×4” circulă Mircea Dinescu, Radu Florescu sau Adi Cristi, miliardari), Mircea Cărtărescu, Ion Bogdan Lefter, H.R. Patapievici şi Gabriel Liiceanu sau Andrei Pleşu (cu maşini ultimul răcnet), Eugen Negrici, Lucian Chişu, Cassian Maria Spiridon, Adrian Alui Gheorghe, Cristian Livescu, Vasile Spiridon, Nicolae Sava, Petru Ilieşu, Valeriu Stancu, Dumitru Augustin Doman, Nicolae Iliescu, Corneliu Antoniu, Dan Angelescu, Paul Spirescu, Gh. Neagu, Marin Moscu, Ioan Moldovan, Cristian Tudor Popescu, Cornel Nistorescu, Viorel Marineasa. Au maşini de lux şi N. Manolescu şi Alex Ştefănescu (sau Adrian Botez, să pomenesc şi un scriitor mai puţin cunoscut), dar nu ştiu dacă ei le conduc sau soţiile. Maşina lui Al. Muşina o conduce soţia. Varujan Vosganian probabil că are şoferul lui (cum are şofer Caius Traian Dragomir), la fel ca politicienii-scriitori Adrian Păunescu şi Grigore Zanc sau Radu F. Alexandru. Un accident teribil a avut Gabriel Chifu, un şofer remarcabil (cunoaşte Europa „ca pe buzunarul lui”), nu ştiu dacă mai conduce. S-au dat cu maşina lor peste cap Vasile Spiridon şi Al. Cistelecan, de exemplu, Radu Florescu a avut un accident care l-a adus în pragul morţii. Niciunul însă n-am auzit să omoare din culpă pe nimeni. Nu ştiu dacă mai au maşini Ion Mureşan, Ioan Groşan, Gh. Grigurcu, Al. Cistelecan, am înţeles că au avut probleme şi „s-au lăsat de şoferie”… Am auzit că şi Gellu Dorian şi-a cumpărat maşină nouă, nu l-am văzut la volan însă. Sunt convins că sunt alte zeci de scriitori care conduc (au maşinile lor) şi eu nu-i ştiu, în întreaga ţară, ţinând cont că unii dintre ei sunt oameni de afaceri prosperi sau sunt universitari cu venituri mari (de la Mircea Petean, Aura Christi şi Radu Ulmeanu şi Dumitru Păcuraru sau Echim Vancea şi Aurel Ştefanachi şi N. Panaite, Liviu Antonesei şi Dumitru Chioaru sau Ioan Radu Văcărescu, Mircea Mihăieş şi Stelian Tănase sau Mihai Tatulici şi Ion Cristoiu sau Horia Gârbea). Să fie toţi sănătoşi şi să fie norocoşi la volan! Fiindcă e adevărat, „o clipă de neatenţie” te poate distruge pentru totdeauna… Repet, accidentul lui Dorin Popa mă mâhneşte peste măsură – i se poate întâmpla oricui dintre şoferi.

Vă invit să citiţi „notele de concluzii” semnate de Dorin Popa şi de avocatul lui, Vasile Lupu, foto, de care pomeneam mai sus, daţi click pe Concluzii Popa.D (şi iar click pe dreptunghiul apărut). Mai jos transcriu un alt articol apărut în Ziarul de Iaşi, de săptămâna trecută (făcut cunoscut pe e-mail de Dorin Popa). Poate aveţi răbdare să citiţi până la capăt aceste documente prezentate aici şi să judecaţi singur. Toată presa cotidiană ieşeană a luat atitudine faţă de acest proces, de altfel. Poetul Dorin Popa e crucificat acum.

Cine a gresit flagrant: procurorii sau judecatorul?

Surpriza de proportii la Judecatorie

Autor: Ciprian Nedelcu

Un caz ce pare sa ilustreze perfect arbitrariul din Justitia romaneasca. Un dosar care a fost solutionat de doua ori la Parchet cu neinceperea urmaririi penale s-a lasat cu o sentinta soc la Judecatorie. Profesorul universitar Dorin Popa, care a accidentat mortal dupa zebra un tinar ce traversa in alergare, a fost condamnat la doi ani jumatate de inchisoare, chiar daca circula cu 17 km/h sub limita maxima admisa acolo. Mai mult, magistratii au dictat si despagubiri substantiale, de 200.000 de lei, pe care Dorin Popa, care cistiga 1.900 lei/luna, trebuie sa le achite familiei victimei.

Profesorul universitar Dorin Popa a fost ieri condamnat de Judecatoria Iasi la doi ani si sase luni de inchisoare cu suspendare in urma unui accident rutier mortal petrecut in 2004. Mai mult, el este obligat sa plateasca familiei victimei 200.000 de lei despagubiri.

Condamnarea apare dupa ce procurorii de la doua parchete l-au scos din culpa pe Dorin Popa, considerind ca probele nu il incrimineaza. In acest timp, familia victimei a facut contestatii peste contestatii, si-a strigat disperarea spunind ca procurorii nu isi fac datoria si ca musamalizeaza cazul, au facut greva foamei si nu au abandonat lupta.

De partea cealalta, profesorul Dorin Popa s-a considerat nevinovat si sustine ca a fost hartuit in acesti sase ani de catre familia victimei, care l-a numit „ucigas”. „Aveam 43 de kilometri la ora si baiatul acela a sarit pur si simplu pe masina mea”, spune acesta.

Dupa ce procurorii au dat de fiecare data „NUP” (neinceperea urmaririi penale), acum, judecatorii, la plingerea familiei, au decis condamnarea profesorului Popa. „Nu ne convine sentinta. Noi facem recurs”, sustine familia victimei.

Acest caz naste intrebari despre sistemul judiciar din Romania. Cine are dreptate? Parchetul cind a inchis dosarul? Judecatoria cind a decis condamnarea? Una dintre cele doua institutii pare sa fi comis o greseala flagranta.

„Cred ca s-a dat o sentinta generata de presiuni”

Contactat telefonic, Dorin Popa a declarat ca nu stie ce va face in continuare si cum va putea achita despagubirile. „Am un salariu de 19 milioane de lei vechi si am doi baieti. Nu stiu cum voi achita despagubirile dispuse de instanta, probabil ca voi minca mai putin. Sint socat de vestea pe care mi-o dati si de decizia instantei. N-ai nici o vina si esti condamnat… Aveam 43 de kilometri la ora (intr-o zona cu limita de 60km/h, n.r.) si baiatul acela a sarit pur si simplu pe masina mea. S-au facut trei expertize si toate trei aratau ca aveam 43 de kilometri la ora. Cetateanul respectiv alerga dupa un maxi-taxi care plecase din statie si mi-a aparut pur si simplu in fata masinii. Am primit de doua ori din partea procurorilor rezolutia de neincepere a urmaririi penale si acum sint condamnat”, a afirmat ieri profesorul universitar, care a adaugat ca nu stie daca va ataca sentinta, avind in vedere ca si-a pierdut increderea in Justitie.

Acesta a mentionat ca este de parere ca sentinta a venit mai mult in urma unor presiuni, decit pe baza declaratiilor din dosar. „Cred ca s-a dat o sentinta generata de presiuni”, a mentionat Dorin Popa.

Pe de alta parte, contactata telefonic, Gabriela Bizga (foto), mama victimei accidentului, a spus ieri ca este nemultumita de sentinta. „Nu ne convine sentinta. Noi facem recurs. Nu e favorabila deloc noua. De sase ani dureaza acest proces, sotul meu a fost nevoit sa treaca prin niste operatii, la termenul din luna mai i-a pocnit stomacul”, a declarat Gabriela Bizga.

Parchetul: „Nu cred ca a gresit cineva in dosar”

Amintim ca, in decembrie 2004, a avut loc un accident rutier in fata Spitalului „Socola”. Conform anchetatorilor, Dorin Popa, care conducea un Peugeot, venea dinspre Bucium catre Podu Ros. In dreptul spitalului, din partea stinga a masinii a venit Cristian Bizga (21 de ani), care facea parte din personalul de paza al spitalului. Anchetatorii sustin ca acesta a iesit in fuga din curte, a traversat pe trecerea pentru pietoni soseaua pina la axul drumului, apoi a fugit oblic catre un maxi-taxi ce plecase din statie.

Oamenii legii au stabilit ca profesorul Popa a frinat si a tras de volan spre dreapta, insa l-a acrosat pe tinar cu partea din stinga fata. Procurorii au precizat ca, in urma impactului, victima a cazut pe sosea si s-a lovit puternic cu capul de asfalt. Acesta a fost preluat de un echipaj de la Ambulanta si transportat la spital, dar a decedat a doua zi, din cauza leziunilor.

Potrivit anchetatorilor, nici soferul, si nici victima nu se aflau sub influenta bauturilor alcoolice. Expertizele au aratat ca, in momentul accidentului, Dorin Popa circula cu o viteza de 43 de kilometri pe ora. Procurorii au mentionat insa ca, desi viteza era legala, soferul ar fi trebuit sa fie mai precaut, deoarece se afla intr-o zona cu trecere pentru pietoni si erau doua mijloace de transport oprite in statie, pe partea dreapta.

Dupa aproape patru ani de cercetari, dosarul a primit in martie 2008 o soluţie de neincepere a urmaririi penale. Aceasta a fost insa infirmata de superiori. „Chiar daca in acest dosar s-a dat initial neinceperea urmaririi penale, solutia a fost infirmata. Aceasta decizie a venit in urma suplimentarii probatoriului. Nu cred ca a gresit cineva in dosar, chiar daca s-a hotarit initial neinceperea urmaririi penale, apoi s-a luat decizia de trimitere in judecata, iar, acum, dupa cite imi spuneti, s-a dat o sentinta de condamnare”, a precizat ieri Cornelia Prisacariu, prim-procurorul Parchetului de pe linga Tribunalul Iasi.

Proteste dure si reactii extreme in acest dosar

Mama victimei accidentului din decembrie 2004, Gabriela Bizga, a protestat de nenumarate ori in fata instantelor de judecata, cerind ca magistratii „sa faca dreptate”.

In urma cu mai bine de doi ani, femeia a declarat ca a intrat in greva foamei in fata Palatului de Justitie, pentru ca procurorii refuzau sa-l trimita in judecata pe profesorul Dorin Popa. Atunci, femeia declara reporterilor de la „Ziarul de Iasi” ca i-a venit sa se sinucida cind a auzit ca procurorii nu vor sa-l trimita in judecata pe profesorul de la Universitatea „Al.I. Cuza”, aceasta dind asigurari ca va face toate demersurile pentru „a se face dreptate”. Gabriela Bizga a adaugat atunci ca este de parere ca anchetatorii au luat o decizie nelegala.

In plus, reprezentantii familiei Bizga si-au facut si un blog (balantacuopinii.blogspot.com), pe care au prezentat detalii legate de acest caz si punctul lor de vedere referitor la accident si dosar. In ultima postare, de pe 31 august, de pe acest blog, semnatarul a mentionat ca Leon si Gabriela Bizga au facut o plingere la Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO), sustinind ca „in derularea proceselor au fost mai multe nereguli in ceea ce priveste aflarea adevarului”.