0
6 comments

Marţi, 14 decembrie 2010. Vin întârziat cu o oră în faţa computerului, să scriu aici. Azi n-am prea stat pe acasă – în această seară am fost la o interesantă întâlnire la Universitate, la Biblioteca de la Litere (sala mare de lectură), pe seama lui Leonid Dimov şi a postmodernismului, cu bătaie pe optzecişti îndeosebi, profitând de lansarea mai multor cărţi ale lui Ion Bogdan Lefter, întâlnire moderată de Cosmin Ciotloş, la care vedetă a fost Mircea Cărtărescu. Revin în altă zi cu amănunte legate de această „lansare-eveniment”, cu totul aparte şi de substanţă. Azi mă voi referi la şedinţa trimestrială a Consiliului Uniunii Scriitorilor din România, care a avut loc începând cu ora 12. O şedinţă patronată de Nicolae Manolescu, cum n-am mai văzut: relaxată. Şi asta în vremuri de criză, când USR stă cu un picior în afara sediului din Casa Monteoru şi când timbrul de carte se adună simbolic. Preşedintele USR a reuşit să dea o adevărată lovitură cu banii ceruţi de la guvern şi aprobaţi pentru susţinerea revistelor de cultură. Aceşti bani au adus această relaxare de care vă vorbesc, nemaiîntâlnită la şedinţele Consiliului USR. E extraordinar, într-adevăr, să afli că banii curg de la guvern pentru revistele de cultură, din acest an! Că mai sunt puţine zile din acest an până când trebuie cheltuiţi aceşti bani (vă reamintesc, e vorba de 600.000 de euro; sigur, nu vin toţi aceşti bani la USR, ei sunt gestionaţi de Ministerul Culturii şi se împart şi celorlalte reviste ale uniunilor de creaţie, plus Contemporanul, Vatra şi Tribuna, plus revistele minorităţilor). O veste bună e că banii nu se vor cheltui prin AFCN (birocratizată la maximum), ci vor fi vărsaţi direct uniunilor de creaţie (şi Academiei) de către Ministerul Culturii… E chiar o minune ce se întâmplă, în vremuri de austeritate aberantă, să auzi că uniunile de creaţie primesc bani, că nu li se taie. E drept, guvernul nici n-ar avea din ce să taie, USR (asemenea celorlalte uniuni de creaţie) nu primeşte nici un leu de la bugetul statului pentru susţinerea cheltuielilor cu administraţia. Banii veniţi acum să acopere cheltuielile cu publicaţiile USR înseamnă degrevarea USR de la cheltuielile cu aceste reviste, ceea ce e un mare ajutor indirect dat. Mă tem că de aici înainte eu, unul, ar fi cazul să-i ridic statuie lui Emil Boc (eu, care l-am făcut praf de când a fost făcut premier, dovedindu-se a fi omul de paie al preşedintelui Băsescu), fiindcă susţine revistele de cultură profesioniste. Vorba vine. Halul în care arată acum România (ajunsă în pagul incapacităţii de plată) nu-mi permite să nu fiu ca până azi, la fel de critic.

Nicolae Manolescu şi-a făcut „informarea”. Cu Casa Monteoru întâi. Conducerea USR a încercat o negociere cu moştenitoarea Casei Monteoru (celebra „doamnă Angelescu”), să vadă dacă nu reuşeşte să rămână USR în sediul actual, plătindu-i o chirie. Răspunsul ei? „Sunteţi o şleahtă de alcoolici şi… necrofili, de câte ori trec pe aici văd steagul negru arborat”. La 85 de ani, moştenitoarea Monteorilor atât înţelege din USR, „restaurantul scriitorilor” (care între timp s-a închis; Eugen Suciu lăsând o datorie mare către USR, de 15.000 de euro) şi catafalcurile scriitorilor expuşi în Casa Monteoru. Altfel, Casa Monteoru nu e câştigată „de tot”, procesul continuă, s-a amânat pentru 16 februarie 2011 la Curtea de Apel (mai e până să se treacă la cea Supremă) şi „datele problemei” s-au schimbat, Primăria Generală (care are în custodie această Casă Monteoru, de patrimoniu) s-a trezit, a descoperit că retrocedarea s-a făcut pe Legea 10 şi Casa Monteoru nu se pretează la această lege. S-au cerut şi acte justificative în plus de la moştenitori. Pe de altă parte, N. Manolescu e conştient că mafia imobiliară nu se lasă cu una, cu două, că UAP şi-a pierdut sediul în tribunal în modul cel mai… ilegal cu putinţă şi că noi îi putem călca pe urma, fiind păţiţi. În ce fel păţiţi? Păi, să nu uităm că s-a anulat donaţia la Casa Monteoru în secret, peste capul Primăriei Generale şi a USR, ba chiar şi peste capul Ministerului Finanţelor (reprezentantul statului în procesul deschis de moştenitori) – şi asta n-o putea face decât mafia imobiliară. Oricum, „e un moment de respiro”… Aparent, până în primăvară nu se pune problema ieşirii din Casa Monteoru. Dar asta nu înseamnă că USR stă şi aşteaptă să fie evacuată – azi conducerea caută soluţii. Cea mai convenabilă ar fi să facă USR un împrumut de 400.000 sau 600.000 de euro şi să cumpere un imobil reprezentativ în ultracentrul Capitalei (care azi se vând la preţuri mult subevaluate) – „dar ne putem permite acest lucru?”. Deocamdată nu se face nici un pas înainte în acest sens, se aşteaptă totuşi terminarea procesului cu moştenitorii Casei Monteoru. Provizoriu, s-a luat hotărârea continuării reparaţiilor (mai exact, modernizării) anexelor de la Casa Vernescu şi a mutării eventuale a USR aici, chiar dacă n-are sală de Consiliu (dar şedinţele Consiliului USR se pot ţine în săli de teatru, de exemplu, a subliniat N. Manolescu, sau în săli mari). Singurul mare inconvenient e că, prin mutarea sediului USR în anexele Casei Vernescu nu se vor mai putea programa manifestările literare care se ţineau la Sala Oglinzilor din Casa Monteoru (lansări, recitaluri, conferinţe, premieri), nici nu va mai fi loc de expus scriitori morţi. Culmea, N. Manolescu a anunţat că şi Casa Vernescu e acum în proces, că Gigi Becali (care a cumpărat drepturile de moştenire) a angajat… 20 de avocaţi să câştige Casa Vernescu (acolo unde e acum „găina de aur” a USR, cazinoul; datorită lui se acoperă cheltuielile din administraţie). E cunoscut că Gigi Becali „a luat ţeapă” de la „moştenitorii” Casei Vernescu, fiindcă se ştie că a fost vândută statului Casa Vernescu, n-a fost naţionalizată de stat. Dar, cum pomeneam mai sus, N. Manolescu se teme de mafia imobiliară şi că trebuie să fim cu ochii în patru. Deocamdată contăm pe prelungirea crizei şi păstrarea la un nivel rezonabil de cumpărare a clădirilor de valoare care se vând în ultacentrul Bucureştiului.

Punctul doi din discursul preşedintelui USR: banii primiţi de la guvern pentru publicaţii de cultură – prima tranşă vine acum (următoarele, în aprilie şi septembrie, în contul contribuţiei guvernului de 1 milion de euro pe anul 2011 pentru susţinerea revistelor de cultură), trebuie cheltuită până la 31 decembrie, „plătim ce a cheltuit USR cu toate revistele, tot anul, producţie plus salarii decente”. La punctul trei din „informare”, Nicolae Manolescu a atras atenţia asupra modificării Legii timbrului cultural, în aşa fel ca toate tipurile de carte (inclusiv cartea care apare pe Internet e-book, audio-book sau pe CD) să plătească timbru literar! „Ne-a fost de ajutor parlamentarul Radu F. Alexandru, scriitor, care a intervenit pe lângă Ministerul Finanţelor”. Atenţie, noua lege introduce timbrul literar care se lipeşte pe fiecare carte vândută (ca înainte de 1944), în acest fel există o contabilitate strictă (sigur, se poate face şi cu el evaziune fiscală precum se face cu timbrul pe alcool).

Las pe mâine bugetul USR (ce s-a cheltuit pe 2010 şi ce se prognozează pe 2011) – cu câteva date. Plus componenţa juriilor Premiilor centrale ale USR, la nominalizări şi la desemnarea premiilor.


, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Like it? Share with your friends!

0
6 comments

6 Comments

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Un salut (rebegit) din târgu’di Cheatră (betoane, asfalt, termopane und polistirene, crâşme & bisearici concurânde la public)!… Brrr!

    Dacă…
    “…USR stă cu un picior în afara sediului din Casa Monteoru şi când timbrul de carte se adună simbolic.”…
    … înaintaţi petiţie ca Guvernul (n-aş îndrăzni la cei de la CP) să părăsească PV în favoarea USR şi să se mute pe vreo platformă industrială dezafectată.
    Că are cu ce, din atâtea taxe cu şi fără de timbru. Nu vedeţi că au bani, da’nu-i dau când şi cui trebuie…

    Meteahnă stră-veche… asta: cu “bugetarea” bugetarilor spre fine de an contabil, când toată lumea-i în dârdora serbărilor şi nu prea mai ai pe ce-i cheltui…, decât pe spoieli şi porci: de ignat.
    Şi, iată cum pierzi mai tot ce nu ţi s-a dat la timp. Cât nu-i avea, Sănătatea trimitea ologii după frecţii proteze, la farmacie. Acuma are bani de frecţii, dar nu mai are ologi (care n-au tulit-o, au mierlit-o… Au auzit ei că e mai bine “dincolo”). Învăţământul crapă de frig (au bani, dar lemne şi cărbuni ioc, au dat iama pensionarii în ele), aşa că va pierde şi ce i s-a dat. Cultura şi-a epuizat stocul de imaginativ alocat în acest an pe role de hârtie (honnit soi qui mal y pense!) şi va returna, desigur, bună parte din ce nu va cheltui în pripă.
    Aud că se vor plăti (şi) “salarii decente”… Daţi-le, bestiilor (guvernanţii, nu la cine pot gândi unii!), salarii ş.c.l. vest-europene, nu lingurile de lemn ale astor limbi rebegite de “polliticaly correct”.
    Am plecat spre sud.
    Mă aşteaptă stolurile stăpâne peste ruinele casei Alecsandri şi peste ce-a mai rămas din Tic-Tac, Nicu Ene, Bacovia… Ştiaţi că-n vară i-au tăiat Salcia… Ce-or fi avut cu ea?

  2. erratum: “honnit soit…” etc. – NC

    Şi-apropo de “p…y correct”: bocnalăii (inversaţi ‘cn’, veţi vedea ce iese), pretind că vor mări salariile cu 15 purcente, nu că vor restitui salariaţilor banii furaţi cu japca&anasâna (‘abuziv’ fiind un mo/f/t palid, faţă de cum se con-duc)…

  3. Sunteţi cuceritor în continuare, domnule Nicolae Ciobanu. Mă gândesc să adun într-o zi comentariile dumneavoasta unele sub altele (fără nici un comentariu) pe pagina mea online şi să dau exemplu de literatură textualist-postmodernă, aveţi un stil inconfundabil. Mulţumesc pentru toate comentariile făcute (şi la alte zile din acest jurnal online). Într-o zi sper să vă dibuiesc identitatea reală, prea sunteţi apropiat de viaţa literară de la noi.

  4. Alegandu-se Vasile Spiridon, Ovidiu Pecican, Dan Cristea, Antonio Patras si Horia Garbea (juriu pentru nominalizari), respectiv Gellu Dorian, Mircea Barsila, Paul Cernat, Alexandru Dobrescu si Ion Pop (juriu pentru desemnarea premiilor), Uniunea Scriitorilor incepe o noua istorie, pe care o vor intelege doar profesionistii.

  5. “Bucuroşi am fi noi ca… ” – după zisele principelui valah sorbind cuminte din ciubucul întins de sultan.
    Da’ce, credeţi că sultanul a dat atenţie spuselor sale? …
    Deie Domnu, să dea!